Radio România Internațional

Tag: teste PISA

  • Educația viitorului

    Educația viitorului

    9 din 10 părinţi
    din mediul urban cred că școala din România nu îi pregătește suficient pe elevi
    în vederea construirii unei cariere viitoare. Un sondaj la care au răspuns circa 1.000
    de utilizatori de internet relevă că părinţii nu sunt mulţumiţi de modul
    în care școala le pregătește copiii pentru meseriile viitorului, iar dacă ar
    intra în atribuţiile lor ar elimina materiile pe care le consideră
    nefolositoare și ar introduce altele noi, utile pentru formarea viitorilor
    adulţi.

    Dezvoltarea personală şi gândirea creativă sunt materiile pe care peste
    70% dintre părinţi le consideră necesare pentru viitorul job al copilului lor.
    Alte materii pe care părinţii le-ar dori studiate de copii sunt bunele maniere,
    vorbitul în public, leadershipul, limbile străine exotice, debate-ul sau
    scrierea creativă. Jumătate dintre respondenţi cred că roboţii și tehnica vor
    lua locul forţei de muncă umane şi își văd copiii lucrând în IT în viitor. Peste
    un sfert își imaginează că industria inteligenţei artificiale va fi domeniul
    spre care se vor îndrepta copiii lor, în timp ce mai puţin de 25% se gândesc la
    medicină, construcţii sau divertisment ca domenii de interes ale viitorilor
    adulţi.

    Cel
    mai recent raport global al competitivităţii, publicat de Forumul Economic
    Mondial arată că lipsa forței calificate de muncă și a gândirii critice în
    învățământ sunt printre cele mai mari dezavantaje competitive ale României în
    anul 2019. Invitată la Radio România, profesorul universitar Andreea Paul a
    explicat cum ar trebui să ne pregătim pentru provocările viitorului:

    Pentru început, vorbind despre aceste
    realităţi, într-o formă asumată, obiectivă şi pragmatică. Şi să nu ne lamentăm
    doar, ci să trecem şi la fapte. Nu stăm nici prea bine, nici prea rău. Suntem
    undeva spre mijlocul clasamentului mondial. Dar, iată că sunt 50 de ţări care
    fac treaba asta ceva mai bine decât noi, unele mult mai bine decât noi. Cel mai
    mic punctaj la toate dezavantajele competitive îl avem la acest indicator numit
    gândirea critică în şcoală, cum ne învăţăm copiii să pună întrebarea de ce? Cum ne determinăm copiii să provoace sistemul din
    jur, viaţa din jur, materiile, stilul oamenilor, cum percep ei realităţile din
    jur şi, mai ales, cum îşi răspund ei la întrebarea care este valoarea adăugată pe care ei o pot aduce acestei lumi,
    comparativ cu generaţiile anterioare sau comparativ cu alţi colegi de vârsta
    lor?

    În epoca tehnologiei digitale, educaţia viitorului are nevoie de noi
    abilităţi şi competenţe pentru a răspunde provocărilor unei lumi în schimbare
    alertă. Iar, pentru a ţine
    ritmul,
    România trebuie, între altele, să-şi schimbe metodele tradiționale de predare cu unele noi, care să
    promoveze competențele și abilitățile elevilor, precum şi flexibilitatea
    gândirii.

    În
    România funcţionează de ceva vreme în câteva şcoli laboratoare inteligente -
    SMART LAB 4.0. Acestea conțin table interactive, imprimante și scannere 3D,
    roboți educaționali, dar implementarea proiectului presupune și instruirea
    profesorilor, spune Andreea Paul, implicată în dezvoltarea acestui proiect:

    Copiii învaţă extrem de repede, se împrietenesc foarte repede cu aceste mașini
    inteligente, practica desenului pe un soft 3D este la fel de simplă ca
    desenatul pe o foaie de hârtie cu un creion. Dar nu același lucru se întâmplă
    cu cadrele didactice. Jumătate din ele ne privesc destul de îndoielnic,
    jumătate, însă, dintre profesori înţeleg nevoia alfabetizării digitale și
    tehnologice – un abecedar civilizaţional al viitorului. Este la fel de
    important să fii alfabetizat digital și tehnologic cum este să știi să citești,
    să înţelegi textul pe care îl scrii şi să faci operaţiuni simple de matematică,
    pe scurt să fii alfabetizat funcţional.

    La cele mai
    recente teste PISA – o evaluare care pune accent pe competenţele necesare
    pentru viaţa personală, socială sau pentru integrarea pe piaţa muncii – elevii
    români au obţinut cele mai slabe rezultate din ultimii nouă ani. Testele nu
    arată neapărat ceea ce ştiu elevii, ci cum reuşesc să aplice cunoştinţele în
    situaţii concrete de viaţă. Raportul mai arată că nevoile educative ale
    adolescenţilor de 15 ani s-au modificat şi că profesorii trebuie să facă faţă
    provocării inteligenţei. Este nevoie de educaţie digitală inteligentă. Ce presupune aceasta? Din nou, profesorul universitar
    Andreea Paul:

    Înseamnă
    înţelegerea interacţiunii între maşinile inteligente. Şi aici vorbim despre
    calculatoare, despre table interactive, despre imprimate 3D, ochelari de
    realitate virtuală, scannere 3D, şi modul în care le poţi valorifica în toate
    domeniile predate în şcoală. Orice materie trebuie vizualizată. Apoi vine realitatea virtuală. Cu o pereche de ochelari de VR te
    proiectezi globula roşie din vene, te proiectezi turistul virtual din Cosmos,
    deasupra marelui deşert saharian, deasupra Marelui Zid Chinezesc, deasupra
    Amazonului, mergeţi cu imaginaţia oriunde în lumea asta. Cum învaţă un copil
    geografie, fizică, chimie, când vede atomul – un concept greu? Hai să împletim teoria cu practica, mai spune profesorul Andreea Paul,
    copiii să poată palpa, să poată crea, să poată întreba şi să poată să spună la
    un moment dat domnule profesor, eu nu sunt de acord cu dumneavoastră.

  • Starea învăţământului românesc

    Starea învăţământului românesc

    România este, în fiecare
    an, recunoscută la nivel mondial pentru rezultatele excepţionale ale liceenilor
    care participă la olimpiadele internaţionale de matematică, fizică, chimie,
    astronomie sau informatică. Doar că aceşti adolescenţi reprezintă un infim
    procent din numărul total al celor pe care ţara va trebui să se bazeze într-un viitor nu foarte
    îndepărtat. Or, cel puţin în lumina celor mai recente teste PISA, copiii români
    care au, acum, 15 ani sunt mai slab pregătiţi la matematică, citire şi ştiinţe în comparaţie cu cei care avea aceeaşi
    vârstă acum 9 ani. Sau, altfel spus, România a obţinut
    cele mai mai slabe rezultate din ultimii 9 ani la testarea pe care o face periodic


    Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Potrivit acestei
    evaluări, 44% dintre elevii din România nu înţeleg ce citesc, iar la matematică
    nu s-au descurcat la operaţii aritmetice de bază, analfabetismul funcţional fiind
    la cote alarmante. O arată şi locul ocupat în clasamentul pe ţări – 47 din 79.
    Rezultatele testelor PISA confirmă ce se spune de ani de zile: că sistemul românesc de învăţământ este la pământ
    şi că miniştrii care s-au perindat în fruntea Educaţiei nu au făcut altceva decât să o cârpească prin măsuri, unele, în
    fapt, catastrofale.


    Reacţia actualei ocupante a
    portofoliului Educaţiei şi Cercetării, liberala Monica Anisie, şochează
    o dată în plus. Aceasta consideră că testele PISA nu sunt expresia unor
    performanţe individuale     şi că implicarea celor care au participat la ele nu a
    fost maximă, întrucât nu a existat o miză.


    Nu trebuie să ne îngrijorăm -
    punctează Monica Anisie. Ba da – îi răspunde un confrate jurnalist, care aminteşte, într-un articol, că România
    e cangrenată de imigrație, de o criză majoră a forței de muncă şi, iată, de
    analfabetism funcțional. Or, în opinia ziaristului, autorităţile, dimpotrivă, trebuie să se îngrijoreze,
    dar nu sterp, ci producând rapid o mutare majoră într-un sistem vestust, parcă
    în contratimp cu actuala revoluție digitală, populat de cadre didactice unele
    nu tocmai bine pregătite şi de elevi, mulţi, dezinteresaţi.


    Este clar că este
    necesară o creştere a calităţii educaţiei în România, care să fie realizată nu
    prin măsuri cosmetice, ci de substanţă     – spune în schimb, şeful actualului
    ministru de resort, premierul Ludovic Orban.


    În 2014, când a obţinut primul
    mandat de preşedinte al ţării, însuşi Klaus Iohannis, la bază cadru didactic, a
    promis o strategie – ‘România educată’. A fost lansată în dezbatere publică la
    finele anului trecut, adică abia după patru ani de prim mandat, fiind demontată de critici. Este atât de
    vagă, încât nu va produce niciun fel de soluție concretă – au spus aceştia,
    zgomotele mai degrabă decât de soluțiile zugrăvind, de fapt, un mediu politico-social
    extrem de frământat. Cu alte cuvinte, mai grav decât rezultatul copiilor români
    la testele PISA este lipsa unor măsuri clare şi coerente pentru corectarea
    situaţiei.

  • Monitorului Educaţiei şi Formării 2017

    Monitorului Educaţiei şi Formării 2017

    Inegalitatea este considerată o amenințare la adresa coeziunii sociale. Există o puternică asociere între nivelul de instruire și rezultatele sociale. Cei cu studii de baza au de 3 ori mai multe șanse să trăiască în sărăcie sau excluziune socială decât cei cu studii superioare. Spre exemplu anul trecut doar 44 la sută dintre tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani care au terminat școala cu un nivel de educație sub cel secundar superior erau angajați. De asemenea, la nivelul populației generale, 15- 64 de ani, șomajul este mult mai răspândit în rândul persoanelor care au doar educație de baza- peste 16 la sută- comparativ cu cazul celor cu studii superioare- 5 la sută. Există dovezi, o arată inclusiv testele Pisa, conform cărora copii din medii sociale mai puțin privilegiate au rezultate mai slabe la școală decât colegii lor care provin din familii mai înstărite. Sistemele de educație au de îndeplinit un rol special în construirea unei societăți mai echitabile, oferind șanse egale tuturor persoanelor, indiferent de mediul din care provin. Un sistem bun de învățământ necesită investiții adecvate.

    Statele membre ale Uniunii Europene au alocat în 2o16 în medie 4,9 la sută din PIB pentru educație. În România procentul a fost de 3,1 la sută. Monitorul educației mai relevă faptul că în România ponderea elevilor cu un nivel scăzut de performanță în privința competențelor de baza rămâne una dintre cele mai mari din spațiul european.

    Riscurile de părăsire timpurie a școlii rămân ridicate, cu consecințe asupra forței de muncă și asupra cresterii economice. Alexandra Tămăşan de la Direcția Educație, Tineret, Sport și Cultură a Comisiei Europene: Daca vorbim de părăsirea timpurie a școlii, acolo din păcate.. indicatorul este al 3-lea cel mai ridicat și nu a reușit să scadă convingător în ultimii ani, deci mai e de lucru în domeniu. Pe parte de participare la învățământul terțiar și acolo trebuie rezolvate o serie de probleme, începând din sistemul școlar, pentru că studentul nu se naște student, el este produsul sistemului școlar, ori dacă vine nepregătit din şcolar.. vedem cât de mare este analfabetismul funcțional și cum stăm cu notele la matematică și la științe. Atunci evident este de lucru și acolo și, de asemenea, îmbunătățirea tranziției de la un nivel educațional la altul, fie că vorbim de trecerea de la gimnaziu la liceu, trecerea de la liceu la univeristate.. Este un mit că în România prea mulți studenți merg la facultate. De fapt prea puțini studenți merg la facultate. De ce? Pentru că o parte dintre ei părăsesc timpuriu, abandonează școală, alții nu trec bacalaureatul, dar în momentul în care deschidem discuția pe universitar, acolo deja trebuie să vorbim despre ce învață studenții, care sunt competetentele pe care le dobândesc și în ce măsură sunt aliniate cu piață muncii.