Edward
Serotta este un fotograf american, care a ajuns prima oară în România în decembrie
1985. În acel moment dorea să îşi schimbe slujba şi viaţa de până atunci şi
să-şi urmeze visul de scriitor şi fotograf. A petrecut o lună în România,
documentând aspecte din viaţa comunităţii evreieşti de aici. Peste ani, la
final de 1989, Edward Serotta se afla tot aici, în partea de Sud-Est a Europei
şi a nimerit pur şi simplu în mijlocul evenimentelor care au dus la dramaticele schimbări
politico-sociale. L-am întâlnit la Bucureşti la Palatul Suţu, unde a deschis
expoziţia sa de fotografie 1989: Anul în care Europa a redevenit ea însăşi. Călătoria
unui fotograf, organizată de Forumul Cultural Austriac. Serotta a povestit ce
l-a determinat să vină în anii ’80 în România:
Mă specializam în chestiuni legate
de viaţa evreilor, iar România avea una dintre cele mai interesante comunităţi
evreieşti din întreaga Europă. Aşa am
ales să vin în România. În Statele Unite făceam ceva ce nu-mi plăcea, iar eu
visam să fiu scriitor şi fotograf, aşadar m-am decis să plec şi am făcut-o. Vin
în România periodic încă din 1985 şi observ schimbări remarcabile.
Ştim cu
toţii care sunt problemele din România, cele legate de corupţie, ştim că mulţi
români au plecat din ţară. Însă unul din lucrurile pozitive a fost aderarea la
Uniunea Europeană şi la NATO, un mare progres pentru ţară, care a fost
reintegrată pe plan european şi internaţional. În plus, nu toţi românii care au
plecat au rămas. O mulţime de tineri s-au întors şi au adus cu ei idei noi. În
orice oraş din România, în special în Bucureşti, e suficient să te plimbi puţin
şi să vezi cafenelele, restaurantele, librăriile, observi ideile cu care au
venit ei din restul Europei, făcând din România o ţară mult mai interesantă. În
special oraşul Bucureşti, unde vin des şi unde preferatele mele sunt
librăriile, care sunt superbe.
Edward
Serotta a publicat fotografii sau a scris în Time Magazine, The Guardian, The
Washington Post, Reuters şi Die Zeit. Fotografiile sale se află în colecțiile
permanente ale unor mari muzee din America de Nord, Europa și Israel. Din 1988,
Edward Serotta trăiește în Europa: mai întâi la Budapesta, apoi la Berlin, iar
din 1997, la Viena. În 2000, alături de doi istorici maghiari a fondat
Centropa, un institut de istorie a comunităţilor evreieşti, aflat în capitala
austriacă. Rememorând anii în care a făcut fotografii în România, Edward Serotta
a vorbit şi despre relaţia cu Securitatea, temuta poliţie politică a anilor de
comunism din România:
Acum am un dosar la Securitate de
300 de pagini, însă nu-l pot citi. Am primit permisiunea oficială să-l iau,
după mult timp, aşa cum e şi firesc. Ştiam foarte bine că urma să fiu urmărit,
că oamenii cu care am stat de vorbă vor da note informative despre mine, dar,
pe de altă parte, nu aveam niciun secret. Nu e ca şi cum aş fi avut reţeta unei
bombe nucleare cu mine, ci fotografiam îndeosebi viaţa evreilor din Iaşi,
Suceava şi Dorohoi. Nu eram deloc interesant pentru Securitate.
Alţi mari jurnalişti
ca Edward Lucas, care lucra pentru BBC pe atunci, Anne Applebaum, au fost
amândoi expulzaţi din România, fiindcă erau jurnalişti importanţi care scriau
despre ce făcea regimul Ceauşescu şi despre vremurile acelea teribile. Tot ce
făceam eu era să documentez comunitatea evreiască şi făceam fotografii, însă nu
vorbeam cu adevărat despre asta. Am documentat puţin şi regimul comunist din
România şi o făceam pe ascuns, pentru că eram urmărit. Spre exemplu, pe când se
construia bulevardul Victoria Socialismului, a trebuit să fiu foarte rapid când
am făcut fotografii. Cineva de la Securitate a descoperit, mi-a cerut filmul,
m-a dus înapoi la hotelul Athenee Palace, unde eram cazat, iar eu a trebuit să
mă furişez pe ieşirea din spate şi să mă întorc să fac fotografii. O singură
dată s-a întâmplat să-mi ia filmul, în decembrie 1985, exact momentul în care
centrul vechi al Bucureştiului arăta ca un peisaj lunar, după ce demolaseră totul
şi înainte de a începe lucrările de construcţie. Au scos filmul din aparat şi
l-au aruncat la gunoi.
Relaţia lui Edward Serotta cu România este una cu totul
specială. L-am întrebat cum a fost aceasta acum 30 de ani şi cum se simte acum
când revine în ţara noastră:
Faptul că m-am întors aici de 41 de
ori ar trebuie să vă răspundă la întrebare. Prima oară când am ajuns aici mi-am
zis: ce ţară îngrozitoare, nu mă mai întorc niciodată. Petrecusem decembrie şi
ianuarie 1985, Bucureştiul era oribil pe timpul lui Ceauşescu. Mergeai la librărie,
nu găseai decât un autor: Ceauşescu. Deschideai televizorul, nu era decât un
singur personaj: Ceauşescu. Îţi puteai pierde minţile. Apoi te duceai să-ţi iei
ceva de mâncare, dar trebuia să stai la coadă câteva ore.
Îmi amintesc că
mergeam câte o oră cu maşina prin câmpuri de grâne, iar când ajungeam în oraş,
nu exista pâine în magazine. Treceam pe lângă câmpuri cu sonde de petrol lângă
Ploieşti şi ajungeam în oraş, unde nu exista benzină, conduceam pe lângă un
baraj hidroelectric şi ajungeam într-un oraş care nu avea electricitate.
România era cu adevărat prost condusă. Cu toate acestea, istoria ţării, căldura
oamenilor şi amabilitatea lor m-au făcut mereu să mă întorc. Vă doresc ca în
anul acesta să ne vedem mai des şi încă ceva. Aveţi acum un nou guvern, iar
alegerile vor fi cam spre final de an. Sper ca România să continue lupta
împotriva corupţiei, să îşi revină economic, iar acest lucru să se vadă în
buzunarele oamenilor, şi că mai mulţi români se vor întoarce acasă şi din ce în
ce mai puţini vor dori să plece, ca să poată ajuta la construirea ţării.
