Radio România Internațional

Tag: Theodor Aman

  • Theodor Aman – fondatorul Scolii Romanești de Artă

    Theodor Aman – fondatorul Scolii Romanești de Artă

    Theodor Aman (1831-1891), primul mare artist clasic român, a fost pictor, grafician, sculptor, pedagog și academician român, întemeietorul primei școli românești de arte frumoase de la București, alături de un alt mare artist român, Gheorghe Tattarescu. Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernizare culturală și dezvoltarea artistică în cadrul instituțiilor de profil. Dar cum a început totul?

     

     

    Cum s-a născut ideea fondării Școlii de Belle Arte din București în mintea și sufletul acestui artist ne spune curatorul Muzeului Aman din cadrul Muzeului Municipiului București, muzeograful Greta Șuteu:

     

     

    „Aman a avut șansa să plece la 19 ani, ca un copil normal din ziua de astăzi, să plece la 19 ani dintr-o Valahie foarte, foarte întârziată, sub influență otomană. A avut această șansă să ajungă chiar la Paris, care era capitala culturii și educației artei în momentul respectiv. Dar, ajunge un copil de 19 ani plecat din spațiul pe care l-am punctat, ajunge la Paris și descoperă o lume care se dezvoltase după alte reguli, cu totul și cu totul necunoscute. Se adaptează. E un personaj foarte inteligent, un personaj cu o educație totuși, pentru timpul respectiv. Plecase știind limbi străine, plecase știind muzică. Este foarte serios, face școala foarte bine și foarte serios. Ar fi trebuit să se întoarcă prin 55 în acest spațiu pe care l-a părăsit și primește un mesaj de la nimeni altul decât de la Barbu Știrbei, care-i transmite printr-un nepot de-al lui: „Spune-i lui Aman să nu vină încă, pentru că lucrurile nu sunt pregătite pentru el”. Rămâne la Paris până în 58 și învață tot ce se putea învăța. De asta îl găsim acum, noi cei care am rămas să vedem, să ne bucurăm de opera lui, îl aflăm pregătit pentru diverse tehnici. El clar și-a luat acolo ca model artistul renascentist, care trebuia să acopere cât mai multe tehnici. Și se întoarce în țară în 58, dar cu o mare idee care îl măcina: vine foarte hotărât să facă școală. A realizat acolo unde ajunsese societatea și ce trecut avea cultura și arta europeană într-un spațiu în care lucrurile au decurs normal. Și și-a dat seama că fără educație, o societate, un popor nu poate evolua. Și atunci, prima lui opțiune a fost să creeze școală.”

     

    Despre cum a reușit Theodor Aman acest demers de a fonda școala de artă din București ne povestește Greta Șuteu:

     

    „Și din 58 face demersuri pe lângă toate oficialitățile momentului. Nu are succes, Ajunsese la disperare la un moment dat. A cerut doar un teren și voia să facă el o școală particulară. Și totuși, în 64 obține aprobarea. Venise Alexandru Ioan Cuza, care în 60 fondase, înființase Universitatea de la Iași și Școala de Artă de la Iași. Funcționa tot din 60. Și în 64 Cuza semnează decretul de înființare al Școlii de Belle Arte din București și atunci, de fapt, se deschide și Universitatea din București. Toate demersurile astea au fost făcute împreună cu prietenul lui, cu colegul lui, Gheorghe Tattarescu. Era mai mare Tattarescu cu doi ani decât el. Tattarescu făcuse la Roma școala, dar împreună au luptat pentru acest obiectiv. Îi găsim în 64 fondatori de școală. Se deschide școala. Aman este numit directorul școlii și așa va rămâne până la moarte în 91. În felul ăsta, niște tineri talentați din spațiul românesc au șansa să facă și ei școală cu oameni care făcuseră școală în Occident.”

     

     

    Cum era profesorul Aman, din perspectiva muzeografului Greta Șuteu?

     

     

    „De multe ori am spus Aman putea să nu facă nimic din ceea ce vedem, adică arta lui, și rămânea în istoria culturii românești ca fondator al școlii, dar și ca profesor. Se pare că a fost un profesor excepțional. Avem foarte multe mărturii care vorbesc despre relația dintre profesor și studenți. El îi iubea ca pe copiii lui și ei îl iubeau ca pe un părinte. Avem fragmente de corespondență între ei și așa i se adresează ca unui părinte. Și el răspundea, Aman ca un părinte către copiii lui sunt adresate. El n-a avut copii și atunci aceștia au fost copiii lui. Dar nu numai ca relație umană. Este un profesor excepțional pentru că are o educație extraordinară și are ce să învețe pe alții și atunci sigur că și cerințele lui sunt la cel mai înalt nivel. Avem niște artiști, putem spune că primii noștri artiști importanți de la sfârșit de XIX, început de XX, sunt studenții lui Aman.”

     

     

    Theodor Aman rămâne un reper important în arta românească. Numele său a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor semnate, ci și prin contribuția avută la întemeierea primelor școli de Arte frumoase. De altfel, unul dintre cele mai frumoase și originale muzee din București este casa-atelier a artistului, o casă concepută, pictată și decorată în întregime de acesta, un loc ce reflectă personalitatea complexă a marelui Aman.

  • Omul Aman – Înscrisuri, marafeturi și alte fasoane

    Omul Aman – Înscrisuri, marafeturi și alte fasoane

    Muzeul Municipiului București (MMB) aduce în atenția publicului iubitor de artă o nouă propunere expozițională la sediul muzeului de la Muzeul Theodor Aman: „Omul Aman. Înscrisuri, marafeturi și alte fasoane”. Theodor Aman (1831-1891) a fost pictor, grafician, sculptor, pedagog și academician român, întemeietorul primelor școli românești de arte frumoase de la București și Iași. Tot el a fost inițiatorul primelor saloane de artă din România. Este considerat primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului din istoria plasticii românești. Despre expoziția de la Muzeul Aman am stat de vorbă cu curatorul acesteia, istoricul de artă Greta Șuteu:

    „Evenimentul expozițional al acestui an la Muzeul Theodor Aman este o premieră, pentru că nu aduce în atenția publicului creații ale lui Theodor Aman, ci încearcă să deslușească unele aspecte care ni-l pot dezvălui pe omul Aman.”

    Cum a fost realizată expoziția „Omul Aman” ne spune Greta Șuteu:

    „Avem șansa ca patrimoniul muzeului să dețină diverse obiecte personale ale artistului și ale familiei sale, lăsate de doamna Aman încă din 1904, când a dat casa și toată colecția de artă în vederea deschiderii muzeului. Cu ajutorul acestor obiecte, care în marea lor majoritate au stat doar în depozite, am putut reconstitui diverse ipostaze ale omului Aman, din care să încercăm să dezvăluim diverse profiluri.”

    Care sunt fațetele personalității artistului Theodor Aman care pot fi descoperite în expoziție și cum acestea sunt prezentate publicului vizitator? Ne spune Greta Șuteu:

    „Aș începe cu profesorul Aman, dacă este să o luăm cronologic. Profesorul Aman, care, ca fondator al Școlii de Artă și profesor al primilor noștri maeștri de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, ni se dezvăluie în expoziție, în principal prin intermediul unor texte, a unor fragmente de corespondență între el și studenții lui, care sunt absolut fermecătoare. Din care descoperim și un profesor serios, dar și foarte apropiat de studenții lui și niște studenți care sunt fascinați de profesorul lor, pe care îl iubesc și îl respectă enorm.

    De asemenea, este un alt aspect mai puțin cunoscut despre Aman, îl dezvăluim aici pe poetul Aman, poetul, împreună cu sculptorul Aman, și el mai puțin cunoscut, prin intermediul unor poezii care au fost publicate în „Noua Revistă Română”. Avem această surpriză să vedem că, pe lângă pictură, face și sculptură și cine este vizitator al muzeului știe că era și un muzician care cânta la violoncel. Ori acum îl descoperim și ca poet.

    De asemenea un aspect tot interesant, în fond foarte uman, omul de lume Amman, care în această casă spectaculoasă ținea niște seri muzicale, dar și niște baluri, în general baluri mascate, la care lumea bună a capitalei venea și despre care scriau ziarele mondene ale timpului. Avem fragmente din acele ziare în care apăreau cu lux de amănunte evenimentele petrecute. Un alt aspect interesant este colecționarul Aman. În principal, avem o colecție importantă de obiecte orientale. Și un alt aspect interesant este cel care cumva ni-l prezintă pe proprietarul Aman, cel care construiește această casă spectaculoasă.

    Încheiem cumva cu personalitatea Aman, care s-a dovedit a fi un stâlp al societății în care a trăit. Nu a fost un pictor oarecare, dar ce este cel mai important este că avem expus proiectul lui Theodor Aman pentru Coroana Regală a României, coroana de oțel.”

  • „Între România și Franța. Un parcurs plastic remarcabil”

    „Între România și Franța. Un parcurs plastic remarcabil”

    Deschisă la finalul anului trecut, expoziția anuală a Pinacotecii București se înscrie în contextul celebrării a 30 de ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Organizației Internaționale a Francofoniei (1993). Mijlocul secolului al XIX-lea, ilustrat de lucrările expuse în expoziție, marchează momentul în care contactul artiștilor români cu marea artă europeană devine tot mai intens. Theodor Aman, întemeietorul Școlii de Belle-Arte din București, se numără printre primii pictori români plecați să studieze la Paris. Angelica Iacob, șef secție Artă – Muzeul Municipiului București, ne-a vorbit despre câteva dintre lucrările care pot fi văzute în expoziția „Între România și Franța. Un parcurs plastic remarcabil”.

     

    „În această expoziție pot fi admirate opere semnate de către artiști români din secolul a 19-lea și prima parte a secolului 20. Pornim, desigur, de la Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu. Sunt artiști foarte cunoscuți, nume cu rezonanță pentru pentru public, dar în cadrul acestei expoziții noi prezentăm lucrări inedite semnate de ei. De exemplu, lucrările de Theodor Aman expuse sunt peisaje realizate în Franța. Unul dintre acestea este „Plimbare în Parc”. Semnate de Nicolae Grigorescu avem lucrări de grafică inedite ca „Un bărbat costumat”. Tot o lucrare foarte interesantă semnată de Nicolae Grigorescu este „Souvenir de Barbizon”. Este o lucrare care ne amintește totodată că artiștii români care au ajuns în Franța au studiat nu doar la Paris, ci și la celebră Școală de la Barbizon, contribuind la înnoirea limbajului plastic în secolul al 19-lea. Iar în acel moment, pictura în aer liber a reprezentat un moment de cotitură pentru arta pe care o admirăm cu toții. Provenind tot din Școala de la Barbizon avem și un peisaj inedit, recent restaurat, semnat de Filip Marin. Este vorba de un peisaj surprins în Pădurea Fontainebleau. Filip Marin este cunoscut mai ales ca sculptor, un sculptor foarte bine reprezentat în patrimoniul Pinacotecii București și ne bucurăm că acum avem ocazia să arătăm și această pictură care, credem noi, poate îmbogăți perspectiva asupra operei sale.”

     

    În perioada interbelică, foarte mulți dintre artiștii români își desăvârșesc studiile în Franța, cu profesori și artiști celebri în epocă, Lucien Simon, Jean-Paul Laurens, Henri Mattise. Angelica Iacob, șef secție Artă – Muzeul Municipiului București.

    „După cum se știe, artiștii români s-au orientat către Franța, au vizitat expoziții, au studiat împreună cu colegii lor francezi și din alte țări și au contribuit la consolidarea unei arte care se afla la momentul acela într-un proces de modernizare. Amintesc faptul că artiștii noștri au expus la saloanele oficiale de la Paris, de asemenea, că în Franța a fost înființat un salon al artiștilor independenți, ceea ce s-a întâmplat și în România, există deci multe corespondențe care se pot stabili între arta franceză și arta românească. Mai mult decât atât, în expoziție încercăm să surprindem și relația unor artiști francezi cu personalități din România, astfel că avem o mică secțiune dedicată celor doi colecționari Anastase și Elena Simu, care au fost portretizați de Antoine Bourdelle, un artist francez foarte apreciat. Nu în ultimul rând aș dori să mai amintesc o lucrare specială, o sculptură din bronz realizată de Jean-Antoine-Marie „Antonin” Idrac (1849-1884), care a fost donată de Consiliul Comunal al oraşului Paris către Primăria Municipiului Bucureşti în 22 august 1938. Aceeași lucrare a fost apoi transferată de la Cabinetul Primarului General către Pinacoteca Muzeului Municipiului Bucureşti. Este una dintre lucrările care ilustrează și relațiile diplomatice dintre dintre cele două țări.”

     

    Expoziția „Între România și Franța. Un parcurs plastic remarcabil”, curatoriată de Elena Olariu și Angelica Iacob, rămâne deschisă până la sfârșitul lunii septembrie.