Una dintre marile figuri reformatoare ale
Transilvaniei din secolul al 18-lea a fost baronul Samuel von Brukenthal. El
este cunoscut nu numai ca jurist și om de stat ci și ca mare colecționar și
iubitor de artă. Muzeul național care îi poartă numele din orașul Sibiu
dovedește pe deplin dragostea lui Brukenthal pentru valorile umane, pe lângă
munca sa de reformator al statului hansburgic.
Etnic german,
Samuel von Brukenthal s-a născut în urmă cu 300 de ani, în 1721. Rămâne orfan de ambii părinți la 15 ani și
se dedică studiului. Transilvania era, pe vremea aceea, parte a Imperiului
habsburgic, care o eliberase de sub dominația otomană la finele secolului al
17-lea. Împreună cu istoricul Thomas Șindilariu am revăzut principalele momente
din viața lui Brukenthal, un european în toate sensurile cuvântului, în care
priceperea, viața socială și urmarea principiilor cu consecvență au arătat că
un individ își poate face o carieră onorabilă și poate fi de folos semenilor
săi.
La momentul nașterii lui Samuel von Brukenthal se împlineau 30 de ani
de când Transilvania redevenise parte a lumii europene occidentale de atunci.
În baza Diplomei leopoldine din 1691, Transilvania devenise parte a Imperiului
habsburgic care cuprindea la vest de Transilvania, Banat și Partium următoarele
țări de astăzi: Ungaria, Croația, Slovenia, Slovacia, Cehia și Austria, părți
din Serbia, Italia de Nord, Germania de Sud și Belgia, inclusiv capitala
Bruxelles. Biografia lui Brukenthal este o demonstrație exemplară a
potențialului uriaș pe care îl oferă un cadru european de mari dimensiuni,
condiționat însă de o pace de durată.
Brukenthal nu era un aristocrat prin
naștere. În 1724, pe când el avea 3 ani, familia a fost înnobilată cu primul
rang, acela de baron. Statutul social era cel mai important în acel timp și
totul se învârtea în jurul lui. Tânărul Samuel va pleca la studii și acolo va
socializa în cercurile cele mai la modă, cele ale francmasoneriei.
Thomas Șindilariu: În 1743, înainte de a ajunge
la studii la Halle an der Saale, urma să fie primit la Viena printre membrii
nou-înființatei loji francmasonice Aux trois canons. Într-un mod cu totul
surprinzător, Brukenthal apare în mijlocul unei societăți care se dedicase
întru totul idealului umanismului și iluminismului și ai cărei membri făceau
parte din elita intelectuală a întregului imperiu. Și în Halle, Brukenthal
devine un activ francmason, fondează și conduce loja La cele trei chei.
Aceasta a fost înființată ca lojă filială a celei din Berlin, a lojei Celor
trei globuri, atribuită anturajului regelui Frederic cel mare.
Prin
rețeaua socială a francmasoneriei, Brukenthal devine cunoscut și datorită priceperii
sale este numit în funcții birocratice din ce în ce mai înalte ale imperiului. Conduce
cancelaria aulică a Transilvaniei de la Viena unde își câștigă respectul
colaboratorilor săi și al împărătesei Maria Tereza. Dar acolo se întâlnește și
cu opoziția la planurile sale.
Thomas Șindilariu: Argumentarea obiectivă a fost întotdeauna de partea lui,
astfel încât înfrângerile pe care împărăteasa le provoca frecvent
fruncționarilor propriului său aparat, dându-i lui Brukenthal dreptate, s-au
dovedit a fi cei mai mari pași reformatori posibili la acea vreme. Cea mai
importantă reformă pe care Brukenthal a implementat-o în mod decisiv a fost
reforma fiscală. Era vorba de impozitarea de persoane și de proprietate care a
inclus ca perspectivă finală impozitarea proprietăților enorme ale nobilimii.
Prin aceasta se explică invidia și ura față de Brukenthal din partea ei. Implementarea
parțială, adică fără impozitarea nobilimii, a noului sistem de impozitare în
1770, a generat fiscului o creștere a veniturilor cu 1.350.000 de galbeni, o
sumă enormă, dacă luăm în considerare că o casă în Sibiu putea fi cumpărată cu
2000 de galbeni. Astfel, venitul suplimentar echivala cu 675 de case, un întreg
orășel
Samuel
von Brukenthal a devenit guvernator al Transilvaniei, poziție în care și-a
dovedit, din nou, priceperea. Aici a avut ocazia să abordeze cea mai dificilăp
problemă a imperiului, chestiunea țărănească.
Thomas Șindilariu: Din 1774, Brukenthal a condus
guvernul, cea mai înaltă autoritate civilă din Transilvania. Iar în perioada
1776-1787 a condus ca guvernator. Prin perseverență, a reușit să transforme
administrația Transilvaniei într-un mecanism care funcționa fără nicio
problemă. Brukenthal este întruchiparea virtuților perioadei iluminismului ca
geniu indică și preocuparea sa față de problema de bază a monarhiei
habsburgice: situația țăranilor. Pentru acea perioadă este căutată modalitatea
de îmblânzire a îndatoririlor față de nobilime, de a le îmbunătăți situația
economică și, în cele din urmă, de a le crește posibilitățile financiare ca
contribuabili. Din acest punct de vedere și dintr-o perspectivă militară,
trebuie înțeleasă extinderea graniței militare deja existente în provinciile
sud-estice ale imperiului în perioada 1762-1766, un proiect în care Brukenthal a jucat un rol
decisiv. A fi țăran în cadrul graniței militare însemna o poziție juridică mai
bună în comparație cu a fi iobag pe moșiile nobililor.
În 1803,
baronul Samuel von Brukenthal, unul dintre cei mai importanți transilvăneni ai secolului
al 18-lea, înceta din viață la Sibiu la 81 de ani. Iar în urma sa au rămas una
dintre cele mai importante moșteniri reformatoare și culturale.