Tag: Thomas Woodrow Wilson

  • Wilsons Thesen beeinflussten die Ordnung nach dem Ersten Weltkrieg

    Wilsons Thesen beeinflussten die Ordnung nach dem Ersten Weltkrieg

    Anfang 1918 war der Erste Weltkrieg noch lange nicht vorbei. Der Aufprall der beiden gro‎ßen militärischen Blöcke hatte einen brutalen Höhepunkt erreicht, und keiner schien bereit zu sein, aufzugeben. US-Präsident Wilson versuchte, Frieden zu schlie‎ßen.



    Wilson und sein Team legten 1918 vor dem Hintergrund des Gemetzels in Europa die berühmte Erklärung in 14 Punkten vor, die die Grundlage für einen nachhaltigen Frieden sein sollte. Der Historiker Ioan Scurtu hat die Wilsonschen Prinzipien und die Atmosphäre, in der sie erschienen, aber auch die Ziele der Erklärung untersucht.



    Sie arbeiteten an einem Projekt, das den kriegführenden Staaten vorgeschlagen werden sollte, ausgehend von der Idee, dass sie schon akzeptieren würden, was zu einem dauerhaften Frieden führen kann — das sollte verhindern, dass ein solcher Flächenbrand wieder stattfinden würde. Präsident Wilson wollte eigentlich einen Vorschlag für den Frieden machen und sogar mehr: Er dachte an eine Gestaltung der Welt nach dem Krieg. Zu sehen ist, dass nach seiner Auffassung weder die unterliegende noch die Siegerseite, also weder die Entente noch die Mittelmächte durch militärische Konfrontationen zu gewinnen hatten — ihm ging es darum, eine gewisse Demokratisierung der internationalen Beziehungen zu erreichen. Zuerst wurde der Abzug von Truppen aus den besetzten Gebieten in Erwägung gezogen, um in die nationalen Grenzen zurückzukehren. Von multinationalen Staaten wurde erwartet, dass sie die Autonomie der Völker innerhalb ihrer Gebiete sicherstellen, damit sie Rechte und Freiheiten genie‎ßen — aber eben nur innerhalb dieser Imperien.“




    Scurtu meint, dass Wilsons Erklärung ambitioniert war, aber auch innovativ — das sieht man an der Art und Weise, wie er mit multinationalen Imperien umging.



    Russland sollte in den bestehenden Grenzen von vor dem Krieg bleiben; dem Land sollte mit gutem Willen entgegengekommen werden, damit es an der Idee des Völkerbunds festhält. Im Januar 1918 war die russische Revolution in ihre radikale bolschewistische Phase eingetreten, der Bürgerkrieg hatte begonnen, Bessarabien erklärte seine Autonomie und bereitete sich darauf vor, seine Unabhängigkeit und Einheit mit Rumänien zu verkünden. Was Österreich-Ungarn anbelangt, so sollte dieses Reich erhalten bleiben, indem den Völkern in ihm eine weitläufige Autonomie gewährt wurde.“




    Aber die Völker in den multinationalen Imperien hatten es sich anders überlegt, sagt der Historiker. Sie wollten eine andere Ordnung, die auf Nationalstaaten basiert. Das beweisen die Reaktionen aus den Nationen in Österreich-Ungarn auf Wilsons Prinzipien.



    Die 14 Punkte hatten eine enorme politische und psychologische Wirkung, vor allem, weil sie einen Frieden ohne Annexionen bringen und die Nachkriegswelt so gestalten sollten, dass keine Kriege mehr stattfinden würden. Autonomie war als Wort sehr beliebt bei den Nationen. Im Januar 1918 wollten die Rumänen in der österreichisch-ungarischen Monarchie, wie auch die anderen Nationen, nicht mehr als die Autonomie, die sie im Laufe der Zeit, besonders nach 1867, beharrlich verlangt hatten. Die Frage der Vereinigung wurde erst im Herbst 1918 gestellt, als sich die Lage in Österreich-Ungarn zu verschlechtern begann und die Aussicht auf eine Auflösung erschien. Diese Völker beschlossen, ihr Schicksal in die eigenen Hände zu nehmen und eigene Staaten zu gründen.“




    Auf dem Kongress in Rom im April 1918 beschlossen die österreichisch-ungarischen Nationen, eine gro‎ße Kampagne auf europäischer und internationaler Ebene zu starten, um ihr eigenes Recht anerkannt zu bekommen und über ihre politische Zukunft entscheiden zu können. In den Vereinigten Staaten fanden Kundgebungen der Vertreter der Völker in Österreich-Ungarn statt, und auch die in den Vereinigten Staaten lebenden Gemeinden dieser Völker wurden mobilisiert. Darüber hinaus unterstützten Artikel in der amerikanischen Presse die Ansprüche von Nationen zu Lasten der Anhänger eines Erhalts der österreichisch-ungarischen Monarchie. Seit Ende August 1918 wurden gemeinsame Kundgebungen und Medienkampagnen von Rumänen, Serben, Kroaten, Tschechen, Slowaken, Italienern und Polen organisiert, die anti-habsburgische Resolutionen verabschiedeten.



    Wilsons politische Prinzipien wurden von europäischen Mächten nicht gut aufgenommen. Vor allem Frankreich und das Vereinigte Königreich wollten, dass die Mittelmächte des Kriegsausbruchs schuldig gefunden und bestraft werden. Schlie‎ßlich gab Präsident Wilson dem Druck der öffentlichen Meinung nach, so der Historiker Ioan Scurtu.



    Die Kampagne kulminierte am 20. September 1918, als Präsident Wilson beschloss, die Vertreter der Nationalitäten im Wei‎ßen Haus willkommen zu hei‎ßen. Jeder plädierte für seine Sache, der Präsident wurde über die von ihnen geführten Kampagnen informiert und erklärte zum Abschluss dieser Diskussionen, dass er davon überzeugt sei, dass die österreichisch-ungarische Doppelmonarchie nicht mehr zu überleben verdient. Die territoriale Integrität von Österreich-Ungarn war kein Thema mehr, und er war davon überzeugt, dass die Völker in dieser Monarchie das Recht und die Freiheit auf ihrer Seite haben und die Unterstützung der USA bekommen.“




    Wie der Historiker ausführt, erschienen infolge des politischen Wandels in Washington Nationalstaaten wie Polen und die Tschechoslowakei, und andere wie Rumänien und Jugoslawien wurden neu definiert. Aber selbst wenn Thomas Woodrow Wilsons politische Prinzipien revidiert wurden, gelten sie trotzdem als politisch-philosophisch etabliert. Sie materialisierten die Institution des Völkerbundes, ein internationales Gremium, das die Grundlagen des zeitgenössischen Völkerrechts schuf. Wilsons Ideal des ewigen Friedens hat trotz allgemeiner Skepsis einen guten Anfang des Dialogs gemacht.

  • Principiile lui Wilson

    Principiile lui Wilson

    La începutul anului 1918, primul război mondial era
    departe de a se fi încheiat. Marea încleştare dintre cele două mari blocuri
    militare Antanta şi Puterile Centrale atinsese paroxismul şi niciuna nu se
    arăta dispusă să dea înapoi. În acea situaţie, preşedintele american Thomas
    Woodrow Wilson a încercat să facă pace. În acest sens, el şi anturajul său au
    elaborat celebra declaraţie în 14 puncte care trebuia să fie fundamentul pentru
    pacea durabilă.


    Împreună
    cu istoricul Ioan Scurtu am examinat principiile wilsoniene, atmosfera în care
    au apărut şi ce propuneau ele. S-a lucrat la un proiect
    care să fie propus statelor beligerante, în ideea că ele ar accepta, care să
    ducă la aşezarea unei păci de durată în aşa fel încât să nu se mai repete o asemenea
    conflagraţie. Aşa încât, cele 14 puncte prezentate de preşedintele Wilson erau
    de fapt o propunere de pace şi mai mult decât atât o organizare a lumii după
    război în ceea ce am putea numi durata lungă a istoriei. Putem constata că se
    avea în vedere ca nici partea învinsă nici partea învingătoare, nici Antanta
    nici Puterile Centrale, să nu aibă câştiguri ca urmare a confruntărilor
    militare, ci să se realizeze o anumită democratizare a relaţiilor internaţionale.
    În primul rând s-a avut în vedere retragerea trupelor din teritoriile ocupate
    în aşa fel încât să se revină la graniţele naţionale. În al doilea rând se
    preconiza ca statele multinaţionale să asigure o atutonomie a popoarelor din cadrul
    acestora, în aşa fel încât acestea să se bucure de drepturi şi libertăţi dar în
    cadrul acestor imperii.


    Declaraţia
    lui Wilson avea ambiţia de a fi pacificatoare, restauratoare a ceea ce fusese
    înainte de 1914 dar şi inovatoare. Acestea se vedeau din felul în care erau
    tratate imperiile multinaţionale. Ioan Scurtu. În privinţa Rusiei se avea în vedere menţinerea ei în hotarele
    existente înainte de declanşarea războiului şi chiar stăruinţa ca să existe
    faţă de ea o atitudine de bună voinţă în aşa fel încât ea să adere la ideea a
    ceea ce avea să devină Liga Naţiunilor, o societate în care puterile să trimită
    delegaţi în care să discute rezolvarea problemelor internaţionale. În ianuarie
    1918, revoluţia rusă intrase în faza ei bolşevică, radicală, începuse războiul
    civil, Basarabia îşi proclamase autonomia şi se pregătea să-şi proclame
    independenţa şi unirea cu România. În privinţa Austro-Ungariei se prevedea
    menţinerea acestui imperiu cu acordarea unei largi autonomii popoarelor din
    interiorul acestuia.


    Însă
    naţiunile din imperiile multinaţionale doreau o altă ordine, cea a statelor
    naţionale. Ioan Scurtu a arătat cum reacţiile naţiunilor din Austro-Ungaria au
    fost de a se împotrivi principiilor lui Wilson. Aceste 14 puncte au avut un impact politic şi psihologic extraordinar.
    În primul rând pentru că se avea în vedere încheierea unei păci fără anexiuni,
    o organizare postbelică a lumii în aşa fel încât să nu mai aibă loc războaie,
    şi se scria un cuvânt foarte drag poparelor asuprite, şi anume autonomie. În
    ianuarie 1918 românii din Imperiul austro-ungar, ca şi celelalte naţiuni, nu
    aveau în vedere altceva decât autonomia. Aşa ceruseră de-a lungul timpul, mai
    ales după 1867, şi aşa sperau şi în acel moment. Problema unirii a apărut din toamna anului 1918 când imperiul
    începuse să se simtă tot mai rău şi să apară perspectiva dezagregării.
    Popoarele respective au decis să-şi ia soarta în propriile mâini şi apoi să
    decidă organizarea statală.


    În congresul la Roma din aprilie
    1918, naţiunile din Austro-Ungaria au hotărât declanşarea unei campanii vaste,
    la nivel european şi mondial, pntru recunoaşterea dreptului propriu de a-şi
    hotărî viitorul politic. În SUA au avut loc mitinguri ale reprezentanţilor
    naţiunilor din Austro-Unagria la care au fost mobilizate şi diasporele care
    locuiau în SUA. În plus, articolele din presa americană susţineau revendicările
    naţiunilor în detrimentul celor care cereau păstrarea monarhiei austro-ungare.
    De la sfârşitul lunii august 1918, mitingurile şi campaniile mediatice au fost
    în comun, ale românilor, sârbilor, croaţilor, cehilor, slovacilor, italienilor
    şi polonezilor care adoptau rezoluţii antihabsburgice.


    Principiile
    politice ale lui Wilson nu au fost bine primite nici de puterile europene.
    Franţa şi Marea Britanie în special doreau ca Puterile Centrale să fie
    considerate vinovate de declanşarea războiului şi pedepsite. În cele din urmă,
    preşedintele Wilson a cedat presiunii opiniei publice. Ioan Scurtu. Campania a culminat cu momentul 20 septembrie 1918
    când preşedintele Wilson a decis să-i primească la Casa Albă pe reprezentanţii
    naţionalităţilor. Fiecare a pledat pentru cauza proprie, preşedintele era
    informat despre campaniile desfăşurate, şi ca o concluzie a acestor discuţii el
    a declarat că s-a convins că dubla monarhie austro-ungară nu mai merita să
    trăiască. Nu se mai punea problema menţinerii integrităţii teritoriale a Austro-Ungariei.
    Era convins că poparele din acea monarhie aveau dreptul şi libertatea şi susţinerea
    SUA pentru a decide asupra sorţii lor.


    În urma
    schimbării de optică a politicii de la Washington, apăreau statele naţionale ca
    Polonia şi Cehoslovacia, iar altele precum România şi Iugoslavia se redefineau.
    Însă chiar dacă principiile politice ale lui Thomas Woodrow Wilson au fost
    revizuite, cele filosofice au făcut carieră. Se materializa instituţia
    naţiunilor lumii, o agora internaţională, se puneau bazele dreptului
    internaţional contemporan. Idealul păcii eterne a lui Wilson a aşezat, în ciuda
    scepticismului general, un bun început de dialog.