Tag: TIFF 2018

  • TIFF 2018, la final

    TIFF 2018, la final


    S-a tras cortina peste a 17-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF). Desfăşurat la Cluj-Napoca, Evenimentul de anul acesta a pus în valoare cinematografia sud-americană. Un film paraguayan a câştigat Marele premiu. Regizorul peliculei “Moştenitoarele” (“The Heiresses”), Marcelo Martinessi, încununat în iarnă, la Berlin, cu Ursul de Argint, a primit aplauzele publicului pe scena Teatrului Naţional, iar trofeul i-a fost înmânat de nimeni alta decât marea soprană Angela Gheorghiu. Marcelo Martinessi – se spune într-un comunicat al TIFF – a impresionat prin excepţionala rigoare, prin ritmul captivant impus de naraţiunea filmului, câştigând într-o competiţie în care alte 11 filme foarte bune au făcut foarte dificilă alegerea juriului.



    Regizorul Dagur Kari, cineastul Stephane Foenkinos (director de casting şi regizor), scenarista Rebecca Lenkiewicz, actorul Vlad Ivanov şi regizoarea Agnes Kocsis au decis şi câştigătorul Premiului pentru Cea mai bună regie. Islandezul Hlynur Pálmason, regizorul peliculei “Iarna trădării” (“Winter Brothers”), a atras atenţia cu filmul său de o “puternică pasiune, frumuseţe şi energie cinematografică”. Trei dintre actorii filmului “Ancora şi speranţa” (“Anchor And Hope”), al spaniolului Carlos Marques Marcet, s-au remarcat prin “modul excepţional în care se completează pe ecran, cu inteligenţă şi farmec, creând roluri emoţionante şi pline de umor“, astfel că Premiul pentru Cea mai bună interpretare a mers către Natalia Tena, Oona Chaplin şi David Verdaguer. Trofeul a fost înmânat de actorul franco-american Jean-Marc Barr, invitatul special la TIFF.



    Două filme curajoase au fost distinse cu Premiul Special al Juriului – “Casa” (“The Home”) de Asghar Yousefinejad şi “Izbiţi de soartă” (“Scythe Hitting Stone”) al Annei Kruglova. Să amintim şi de Premiul FIPRESCI, oferit de juriul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film unui titlu din secţiunea tematică A fi sau a nu fi politic corect – “Ghid de viaţă” (“Life Guidance”) semnat de Ruth Mader, din Austria. Nici publicul nu a fost privat de plăcerea de a-şi desemna propriul câştigător – este vorba despre thrillerul minimalist danez “Vinovatul” (“The Guilty”), regizat de Gustav Moller.



    Invitată de onoare a ediţiei de anul acesta a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, actriţa franceză Fanny Ardant a primit Premiul pentru întreaga carieră. Iar discursul cu care şi-a răsplătit publicul a creat emoţie. În onoarea celor peste 50 de ani dedicaţi teatrului şi filmului, fermecătoarea fostă actriță maghiară din România Anna Széles a fost, la rândul ei, premiată la Gala TIFF. Nu în ultimul rând, Premiul Juriului Tinerilor Francofoni, oferit de TV5 Monde, Institutul Francez şi RFI România, i-a revenit filmului “Rugăciunea” (“La Prière”), în regia lui Cédric Kahn, pentru “discursul vizual armonios, coloana sonoră şi personajele care absorb spectatorul în film”.




  • Zilele Filmului Românesc la TIFF 2018

    Zilele Filmului Românesc la TIFF 2018

    Cele mai așteptate premiere românești ale
    anului sunt prezente la cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de
    Film Transilvania, între 25 mai și 3 iunie, la Cluj-Napoca. Două filme incluse
    în competiția internațională pentru Trofeul Transilvania se regăsesc anul
    acesta și în Zilele Filmului Românesc și vor fi prezentate în premieră
    națională. Unul dintre acestea este marele câștigător al Ursului de Aur la
    Berlin, Nu mă atinge-mă (Touch Me Not), debutul în lungmetraj al regizoarei
    Adina Pintilie. O explorare șocantă a ideii de intimitate și a nevoii umane de
    contact autentic, filmul testează granița dintre ficțiune, documentar și artă
    vizuală.


    Filmul este o încercare de a descoperi
    straturile intimităţii. Intimitatea este plină de pericole. Reversul dragostei
    poate fi ura, agresivitatea, neînţelegerea. Toate sunt părţi ale aceleiaşi
    complexe realităţi
    spune Adina Pintilie. Cred că felul în care trăim intimitatea este condiţionat de foarte
    multe aspecte. De educaţie, de cultura în care trăim, de felul în care ne-am
    format. Dar realitatea practică a interacţiunii cu ceilalţi este mult mai
    complexă. Şi proiectul aşa s-a născut, din această curiozitate. Dându-mi seama
    că, de fapt, nu ştiu mare lucru despre intimitate şi natura umană, am început
    un fel de proces de reînvăţare şi descoperire a unor moduri câteodată foarte
    surprinzătoare de a trăi intimitatea. Şi am lucrat atât cu actori
    profesionişti, cât şi cu neprofesionişti, cu oameni care nu lucraseră în
    cinema, dar care sunt preocupaţi exact de zona aceasta de cercetare. A ieşit o
    combinaţie între poveştile lor personale şi elemente ficţionale, am făcut
    experimente ca psihodramă, am încercat foarte multe lucruri care au pus în
    lumină exact mecanismele pe care le aplicăm de multe în ori în relaţie cu
    ceilalţi fără să ne dăm seama. De fapt, toate personajele se confruntă cu
    această contradicţie între nevoia de intimitate şi, în acelaşi timp, frica de a
    intra într-o relaţie de interdependenţă din teama că vor deveni mult prea
    vulnerabili.



    Câștigător al Premiului Zilelor Filmului
    Românesc pentru debut în 2013 (O lună în Thailanda) și autorul comediei
    populare Două lozuri, Paul Negoescu revine la TIFF cu Povestea unui pierde-vară
    (The Story of a Summer Lover), o comedie dulce-amară despre situațiile dificile
    în care ne-aruncă uneori dragostea, cu Alexandru Papadopol în rolul principal.
    Paul Negoescu. Este o comedie
    romantică ce are în centru un personaj lipsit de romantism. Şi cum el este
    lipsit de romantism, lipsesc şi toate aceste clişee din filmele romantice.
    Personajul principal, interpretat de Alexandru Papadopol, ar putea fi descris
    aşa: patruzeci şi ceva de ani, profesor la Politehnică, refuzul de a lua
    lucrurile în serios, o relaţie deschisă cu o femeie care îi acceptă toate
    escapadele. Numai că la un moment dat această femeie din viaţa lui rămâne
    însărcinată. Şi din acest moment el începe să-şi pună tot felul de probleme,
    dacă e cazul să se maturizeze sau nu, întrebări pe care le adresează şi celor
    doi prieteni cu care se întâlneşte din când în când. Unul dintre ei este
    scriitor şi decide să scrie o carte astfel că povestea asta este văzută prin
    ochii respectivului scriitor.


    Lansat în competiția de la San Sebastian și
    premiat la Trieste, Soldații. Poveste din Ferentari (Soldiers. Story From
    Ferentari) este adaptarea cinematografică a romanului omonim scris de Adrian
    Schiop, totodată unul dintre protagoniștii poveștii de dragoste neconvenționale
    regizate de Ivana Mladenovic. După premiera
    naţională care s-a lăsat cu câteva proteste anti LGBT, Soldații.
    Poveste din Ferentari ajunge şi la TIFF. Ada Solomon,
    producătoarea peliculei. Este o poveste care se întâmplă într-un
    spaţiu special, în cartierul Ferentari, cel mai sărac cartier bucureştean,
    într-un mediu precar, într-o lume marginală. Şi chiar şi în această lume cele
    două personaje principale sunt la rândul lor marginale. Acest aspect m-a
    interesat foarte mult. De aceea mi se pare ridicol să aud că filmul ăsta este
    un film de propagandă homosexuală, nu ştiu cine şi-ar putea dori să fie în
    pielea acestor personaje şi să trăiească în Ferentari. Adică în ce fel ar putea
    fi acest film aspiraţional este o întrebare care n-are răspuns. Iar dacă există
    o provocare în filmul ăsta, pentru mine aceasta a fost ca spectatorii să
    descopere spaţiul acesta, să descopere o lume cu alte valori decât valorile
    noastre obişnuite, să îndrăznească să privească spre Ferentari, un loc foarte
    aproape de noi, dar pe care nu-l cunoaştem deloc. Din acest punct de vedere,
    filmul funcţionează şi ca o trecere, ca o spargere a acestei bariere. Pe de
    altă parte, filmul acesta este, de fapt, un film despre singurătate. Despre
    nevoia de a avea pe cineva alături. Un film despre nevoia de a avea un cămin, o
    familie, de a fi integrat într-o comunitate. Este orice, numai propagandă nu.


    Printre surprizele
    acestei ediții se numără cinci premiere absolute, unele dintre acestea semnate
    de regizori debutanți. Pentru prima oară la TIFF, Bogdan Theodor Olteanu intră
    în competiție cu primul său lungmetraj. Silvana Mihai, una dintre actrițele
    remarcate în programul 10 pentru FILM interpretează rolul principal din extrem
    de curajosul Câteva conversații despre o fată foarte înaltă (Several
    Conversations About a Very Tall Girl). Actorul Vlad Zamfirescu debutează în
    regie cu o poveste dinamică despre un triunghi sentimental și adevăruri incomode,
    scrisă de Alexandru Popa, Secretul fericirii (The Secret of Happiness) este o
    comedie cinică plină de răsturnări de situație care vor ține publicul cu
    sufletul la gură.