Tag: timbre

  • Muzeul Recordurilor Românești

    Muzeul Recordurilor Românești

    Muzeul Recordurilor Românești a apărut din dorința de a promova Bucureștiul și România. Găsim aici cele mari colecții de tirbușoane, fiare de calcat, aparate foto de epocă sau obiecte filatelice românești, dar și alte peste 30 de colecții mai mici. Obiectele în sine ar putea părea simple atunci când sunt descrise, dar, odată văzute, vor fi percepute ca opere de artă, datorită modelelor speciale și variate.
    Alături de Victor Bota, coordonator al acestui muzeu unic și președintele Fundației Rezultate Remarcabile Românești, vom cunoaște câteva dintre colecții și dintre cele mai valoroase obiecte.

    „Aceste istorii ascunse, pierdute, ar trebui să iasă la lumină. Și unde poți să le descoperi decât într-un muzeu unde poți să vezi istoria omenirii printr-un singur obiect, tirbușonul sau fierul de călcat, din momentul în care a fost inventat și produs, până în prezent. Toate aceste evoluții sunt acolo. Densitatea pe metru pătrat cred că este unică în lume. Sunt peste 5.000 de metri pătrați de expoziții, dar densitatea este fabuloasă. De exemplu, sunt aproximativ 500 de metri pătrați cu 31.000 de tirbușoane.”

    În prezent, Muzeul Recordurilor Românești deține cea mai mare colecție de tirbușoane din lume. Este atestată de Guinness World Records. Totuși, din momentul înregistrării recordului, cu un număr de 23.965 de obiecte, în acest moment, s-a ajuns la o colecție de peste 31.000 de obiecte unicat.

    „Când vorbim despre importanța lor, trebuie să înțelegem că acest obiect apare în istorie în jurul secolelor XV-XVI. Sunt consemnări, dar nu s-au păstrat izvoare foarte solide. Practic, primul brevet de invenție este înregistrat în Marea Britanie de preotul Samuel Henshall, în 1795. Acest model al primului brevet se află la noi, dar nu este cel mai important. Există și cel mai important tirbușon istoric din lume. În 1833, vechiul Pod al Londrei, Old Bridge, este demolat, se scot bucăți de oțel și de lemn și este produs acest tirbușon omagial. Are și un mecanism destul de interesant. Nu este un tirbușon cu doar o spiră și un mâner. Are un mecanism care creează o răsucire într-o singură direcție. Pe el a fost scris că a stat în piciorul podului Londrei 656 de ani. După un calcul simplu, înțelegem că, pe la 1100-1200, acel metal a fost introdus în piciorul podului Londrei. Dacă ar spune povești, le-ar spune de dinaintea Tudorilor, pentru că ei de abia până la 1400-1500 devin dinastie. Deci, Tamisa are ce să povestească prin vocea acestui metal în România, despre istoria mondială a tirbușoanelor.”

    Veți mai vedea între 3.000 și 5000 de obiecte extrem de rare sau unicat. De exemplu, tirbușoane de secol XVIII, ale familiilor nobiliare din Franța. Însă, vizita continuă cu secția trivetelor. Victor Bota, coordonator al Muzeului Recordurilor Românești și președintele Fundației Rezultate Remarcabile Românești, spune că acesta este un cuvânt inventat.

    „Era foarte greu să spui „suportul fierului de călcat”, „suportul uneltelor pentru șemineu”, „suportul pentru cratiță”. Atunci, pentru a găsi un singur numitor comun, am adus în limba română acest cuvânt, „trivete”, de la „trivets” din engleză. Acum câteva sute de ani, doar nobilii aveau tirbușoane și fiare de călcat, iar ele au fost personalizate. Prin urmare arta, designul, forma sunt absolut fascinante. Nu există formă grafică, nu este formă geometrică să nu apară. Dacă o să veniți acolo, o să am o provocare și o să vă rog să vă gândiți la un animăluț și să vedem dacă nu există acel animăluț pe aceste trivete. Foarte rar am descoperit un animăluț pe care să nu-l avem.”

    Ajungând la colecția fiarelor de călcat, turiștii își pun adesea întrebarea când a apărut acest obiect. Victor Bota, coordonator al Muzeului Recordurilor Românești și președintele Fundației Rezultate Remarcabile Românești, amintește principiul fierului de călcat, acela de a întinde, de a netezi, care a apărut încă din paleolitic.

    „Oamenii au avut nevoie să folosească o bucată de lemn, o bucată de os sau o piatră pentru a întinde pielea animalelor și, apoi, a o folosi ca îmbrăcăminte pur și simplu. Principiul vine de atunci și a urmărit evoluția umanității pas cu pas în perioada neolitică, în perioada bronzului și în perioada fierului, ajungând până în zilele noastre cu caracteristici tehnice extraordinare. Gândiți-vă că există un principiu, cel al energiei. De fapt, Guinnes Book spune că fierul de călcat este un obiect triunghiular, metalic, care acumulează energie și îndreaptă cute. Dar cum acumulează el energie? Pe trivete, direct deasupra focului, pe o sobă de fontă sau, pentru anumite fiare de călcat, se ia o bucată de oțel, se încinge și apoi este introdusă în interiorul fierului de călcat. După fierul electric, este al doilea din punct de vedere al curățeniei. Sunt atât de frumoase, încât, la prima vedere, n-ai spune că sunt un fier de călcat. Sunt adevărate operă de artă și doar experiența de a le vedea vă va convinge de acest lucru.”

    Pe de altă parte, colecția filatelică este cea mai mare din lumea privată, expusă oriunde. Există și colecții mai mari de filatelie, dar sunt ale statelor sau ale poștelor respectivelor state, explică Victor Bota.

    „Unicitatea acestei colecții stă în faptul că nu sunt decât timbre românești, de la primele emise de statul român și până în prezent, fiecare ediție. Mai mult, această colecție cuprinde zona de prefilatelie, când scrisorile circulau pe teritoriile românești cu timbru sec sau cu sigiliu. Dar importanța acestei colecții impresionante, peste 150 de mii de obiecte filatelice în dezvoltare continuă, stă în faptul că arată fiecare etapă pentru cunoscători, dar și pentru necunoscători. Este un exemplu extraordinar de istorie, ținând cont că acest mic pe text de hârtie cuprinde istoria. De exemplu, în momentul în care un ordin militar sau civil este emis în perioada de regalitate, apar și timbre. Când au existat evenimente speciale în perioada comunistă, Universiada au apărut și timbre. Și personalitățile românești se regăsesc pe timbre. Astfel, poți să înveți istoria României sau internațională doar fiind pasionat de timbre.”

    La finalul unei vizite, puteți opta și pentru o degustare a celor mai bune vinuri românești, ocazie cu care puteți rememora istoria fascinantă a tirbușoanelor.

     

     

  • Portretul Regelui Carol I în Colecția Filatelică a României

    Portretul Regelui Carol I în Colecția Filatelică a României

    Muzeul Național de Istorie a
    României (MNIR) propune vizitatorilor săi o nouă expoziție temporară, ce își va
    avea deschise porțile până în luna aprilie a anului viitor. Carol I al
    României (1839-1914) a fost domnitorul, apoi regale României, cel care a condus
    Principatele Române și apoi România. A avut cea mai lungă domnie din istoria
    statelor românești – 48 de ani. A obținut independența țării, a redresat
    economia și a pus bazele statului modern.


    Expoziția de la MNIR cuprinde
    obiecte din Colecția Filatelică a României. Aceasta evidențiază evoluția
    tehnicilor de realizare a mărcilor poștale de-a lungul domniei Regelui Carol I.
    Această perioadă coincide cu începuturile tehnicilor modern de tipărire a
    timbrelor și a unei noi preocupări care începea să fascineze colecționarii:
    filatelia.


    Am stat de vorbă cu Alexandru
    Voicu, unul dintre curatorii expoziției, muzeograf în cadrul Secției Muzeului
    Național Filatelic, compartimentul Istoria Poștală, despre ce pot vedea
    vizitatorii de la MNIR:


    Expoziția
    Portretul Regelui Carol I în Colecția Filatelică a României își propune să
    prezinte domnia primului rege al României din două perspective. Mai întâi am
    încercat să expunem tehnicile de tipărire a mărcilor poștale de-a lungul
    domniei sale și nu numai, ci și până în prezent, dar ne-am dorit și realizarea
    unei scurte cronologii vizuale a domniei sale.

    Trebuie să menționez că prin
    această expoziție am reușit să aducem în atenția publicului o serie de obiecte
    filatelice care nu au mai fost expuse de aproximativ două decenii. Conceptul
    expozițional a fost centrat pe ideea ieșirii din tiparul clasic al muzeului de
    istorie narativă, istorie evenimențială. Am încercat să oferim vizitatorilor o
    expoziție filatelică care să reprezinte, sperăm noi, o perspectivă nouă asupra
    domniei lui Carol I.

    În cadrul expoziției am inclus, așa cum am menționat, o
    cronologie vizuală realizată din machete de mărci poștale, mare parte din anul
    1939, când s-a emis o serie filatelică ce celebra 100 de ani de la nașterea
    regelui Carol I, la un asemenea efort participând și artiști machetatori
    cunoscuți ai vremii. Am încercat împreună cu echipa curatorială să aranjăm
    aceste machete în funcție de cele mai importante momente din viața Regelui
    Carol I, de la naștere la venirea în România, Războiul de Independență,
    proclamarea regatului sau înființarea fundației care-i poartă numele și care a
    stat la baza actualei Bibliotecii Centrale Universitare.

    În ceea ce privește
    tehnicile de tipărire pe care le-am prezentat publicului, vizitatorii vor putea
    admira mai întâi o piatră litografică din 1868, importantă pentru că ea a fost
    folosită pentru a se tipări primele mărci poștale românești care aveau valoarea
    nominală exprimată în moneda națională, în cazul de față în bani, subdiviziune
    a leului. Până la acel moment, valoarea nominală a mărcilor poștale românești
    era exprimată în parale, începând de la Cap de Bour și până la primele emisiuni,
    Carol cu favoriți. Paralele erau moneda în care era exprimată valoarea
    nominală a acestor obiecte filatelice.

    Alte obiecte care pot fi admirate în
    cadrul expoziției sunt o serie de matrițe de diferite forme circulare,
    dreptunghiulare, care ne pot oferi un aspect interesant al expoziției, dar și
    al vieții lui Carol I. Evoluția portretului primului rege al României de-a
    lungul vremii în mărcile poștale de la Carol cu favoriți sau Carol cu
    barbă, primele emisiuni tipărite sub domnia sa, până la emisiuni din
    emisiunile subsecvente precum Paris, București, Vulturi sau Spic de
    grâu și cele din primul deceniu al secolului al XX-lea, gravate sau
    tipografiate, toate acestea ne oferă într-un mod practic o călătorie vizuală
    rapidă, de la tinerețe la bătrânețe.


    În finalul discuției noastre,
    curatorul Alexandru Voicu a ținut să sublinieze:

    Să nu uităm un lucru
    foarte important că marca poștală, timbrul poștal reprezintă, alături de
    monedă, de imn, de steag, reprezintă niște simboluri ale statului, ale unui
    stat suveran, al unui stat independent și aceasta este un lucru pe care
    încercăm să îl subliniem prin această expoziție.


  • Marca poştală scrie istorie

    Marca poştală scrie istorie

    Puţină lume ştie că în România există un Muzeu
    Naţional Filatelic, înfiinţat în 2004. În prezent, deşi s-a păstrat titulatura,
    Muzeu Naţional Filatelic este secţie componentă a Muzeului Naţional de Istorie
    al României. Ne-a spus de unde a venit nevoia creării acestui muzeu, Alexandru
    Cristian Voicu, curator în cadrul Muzeului Naţional de Istorie al României:

    Nevoia a venit din faptul că, după ce România a devenit membră a
    Uniunii Poştale Universale, în 1874, Poşta Română a adunat de-a lungul timpului tot mai multe
    obiecte filatelice, nu doar cele emise în România, ci şi prin schimburi
    filatelice. S-au adunat în special mărci poştale din ţările străine, ţările
    membre UPU, astfel încât după 1990 s-a simţit această nevoie de creare a unei
    instituţii care să fie specializată pe această ştiinţă auxiliară a istoriei,
    filatelia. Colecţia filatelică a României este una dintre cele mai bogate
    colecţii filatelice din lume, este estimată undeva la 17 milioane de obiecte. Ea conţine în principal mărci poştale
    româneşti, începând cu celebrul Cap de bour şi până în prezent, mărci poştale
    din ţări străine, de pe toate continentele, inclusiv din insulele Pacificului.
    Conţine o parte foarte importantă de efecte poştale, machete de mărci poştale,
    în special începând din perioada interbelică, cărţi poştale ilustrate,
    semi-ilustrate, modelare de culoare, şi anume timbrele colorate, înainte de a
    li se da bunul de tipar pentru a se vedea cât de bine arată cu anumite
    culori. Mai avem şi matriţe, pentru că primele mărci poştale româneşti, Capul
    de bour, sau Principatele Unite, sau Cuza , Carol cu favoriţi, Carol cu barbă
    au fost realizate cu matriţe ori metalice, ori cu pietre litografice, astfel
    încât avem şi aceste obiecte foarte importante pentru istoria filatelică
    românească şi istoria poştală.



    L-am întrebat pe Alexandru Cristian Voicu ce
    valoare mai poate avea astăzi o marcă poştală, când poşta este în prepondereţă
    electronică:

    Timbrele vechi, mărcile poştale clasice, cum
    li se spune, au o valoare monetară destul de importantă, ele spun povestea unui
    trecut, spun povestea unei ţări, aşa cum a fost ea, reflectă istoria. Să nu
    uităm că în primul rând, marca poştală, alături de monedă,arată independenţa unui
    stat şi, în al doilea rând, aceste două obiecte conţin şi un element foarte
    important de propagandă. Dacă de uiţi în emisiunile filatelice din diferite
    ţări şi în special din ţările care au trecut prin mai multe regimuri politice
    de facturi diferite, inclusiv România, putem observa în aceste mărci poştale
    trecerea de la un regim la altul. Este o modalitate în care subiectele tratate,
    subiectele propuse pentru a fi reprezentate pe mărcile poştale se schimbă
    foarte clar. De exemplu trecerea de la monarhie la regimul comunist se reflectă
    foarte bine în mărcile poştale, pentru că brusc încep să apară elemente precum
    proletari, ţărani pe mărcile poştale, ceea ce nu se mai întâmplase până la acel
    moment.


    O temă de studiu pentru pasionaţi şi nu numai!
    Studierea emisiunilor de mărci poştale poate să ne lărgească cunoaşterea în
    foarte multe domenii, în mod neaşteptat. Găsim Sportivi de aur ai României,
    Uniformele regalităţii româneşti, Reginele României, Motoarele, pasiune
    regală, modele de ii din diferite zone ale ţării, asta ca să dăm doar câteva
    exemple autohtone.

    Alexandru Cristian Voicu ne-a spus că nu are încă o colecţie
    de mărci poştale preferată, dar că este impresionat de machetele din colecţia
    muzeului:

    Îmi trec prin mână machete de mărci poştale
    mă simt oarecum onorat să le pot vedea, mai ales că cele din perioada
    interbelică sunt realizate de artişti consacraţi, sunt realizate cu o măiestrie
    ce nu mai poate fi egalată. Asta apropo şi de valoarea pe viitor a mărcii
    poştale, pentru că o marcă poştală din prezent nu va putea valora nicodată la
    fel de mult ca o marcă poştală clasică, indiferent cât timp va trece. Îmi plac
    toate machetele pe care le am şi fiecare timbru este interesant şi important,
    pentru că fiecare timbru (CUT arată) îţi
    poate indica câte ceva despre ţara respectivă, despre societatea respectivă,
    despre moment, despre mentalitate. Şi consider că în ansamblul istoric aceste
    obiecte sunt foarte importante.


    De 18 ani, Romfilatelia este instituţia desemnată
    să emită timbrele şi efectele poştale româneşti. O instituţie ce a încercat în
    permanenţă să folosească moștenirea istorică şi să transforme, promovând marca
    poştală românească ca veritabil ambasador al ţării noastre.


  • De la diligență la clasor

    De la diligență la clasor

    La finalul lunii mai, în cadrul Muzeului
    Național de Istorie a României s-a deschis o microexpoziție adresată publicului
    pasionat de filatelie și, în special, celor mici, dornici să afle despre
    obiceiurile mesageriei, chat-ului de azi așa cum era în timpuri nu foarte
    demult dispărute. Am stat de vorbă, în pragul lansării expoziției, cu
    muzeograful Cristina Barbu, curatorul expoziției De la diligență la clasor:


    Expoziția De la diligență a
    clasor a pornit de la un mic carnet de schimb din anii 50, care a fost
    achiziționat de curând, care, deși a fost realizat în perioada comunistă, îl avea
    în interior pe Regele Mihai copil. Regele Mihai copil, care nu se întâlnea în albumul
    din 1958, care celebra un secol de la primul timbru românesc. Așadar, am
    considerat că ar fi foarte frumos de spus povestea unor generații care au
    colecționat timbre și, mai ales, povestea din spatele timbrelor. Cine aducea
    scrisoarea? Cine aducea timbrul? Practic povestea poștelor de altădată. Avem o
    primă secțiune în care prezentăm o machetă de stație de poștă, foarte frumos
    realizată și care sunt sigură că va fi pe placul celor mici: avem căpitanul de
    poștă, diligența, călătorii, micul han care se afla în apropiere și care îi
    găzduia pe cei care veneau pentru un moment de răgaz în timp ce erau schimbați
    caii. Avem și doi vajnici surugii în expoziție, cu două costume care au fost
    purtate la 1958. O machetă de diligență, realizată tot la 1958 și, de asemenea,
    povestea realizării timbrelor, de la ilustrație, de la machetă până la modelare
    și la varianta finală a timbrului poștal.


    Trebuie să precizăm că Regele Mihai I (1921 -
    2017) a fost ultimul monarh al României. Acesta a fost silit să abdice în 1947
    de către regimul comunist care se instalase în România, trăind în exil în
    Elveția.


    Am vrut să aflăm de la interlocutorea noastră dacă
    mai există azi, în vremurile acestea digitalizate, iubitori de timbre?


    Prin
    expoziția noastră ne-am gândit că ar fi util să-i atragem pe cei mici să
    cunoască aceste imagini care pot fi transmise pe orice rețele de socializare pe
    care ei funcționează. Și am observat că, încă din perioada 2020, când mulți au
    stat acasă și au redescoperit pasiuni vechi, timbrele au fost redescoperite de
    tânăra generație. Au început să descopere colecțiile părinților, au apărut tot
    soiul de canale de YouTube, tot soiul de pagini care prezintă timbrele și ce se
    poate ascunde în spatele acestora: de la mici istorii până la valoarea acestora
    și încercarea de a găsi un timbru valoros.


    Care sunt cele
    mai valoroase exponate? Cristina Barbu:


    În
    cadrul expoziției, obiectele care sunt cele mai valoroase sunt cu siguranță
    machetele de timbre, și avem pe de-o parte machetele de la 1944 și pe de altă
    parte cele de la 1958. De ce sunt ele importante? Pentru că nu se găsesc în
    nicio colecție particulară. Ele se găsesc în colecția Muzeului Filatelic, în
    colecția filatelică a României. La fel și modelarea de culoare, care practic
    sunt următorul pas după ce se realizează ilustrația, când se fac finisajele
    înainte de realizarea timbrelor, la fel, acestea sunt prezente numai într-un
    muzeu, ceea ce va fi un element de noutate pentru colecționarii care își vor
    descoperi timbrele din colecție, de la idee, practic, până spre varianta
    finală. Vom avea și două filme din arhiva Poștei din 1958, care prezintă drumul
    diligenței și vedem și costumele și un alt film despre povestea unei scrisori
    care s-a pierdut și va fi regăsită de un poștaș.



  • Comment applique-t-on «  le timbre d’environnement » ?

    Comment applique-t-on « le timbre d’environnement » ?


    Imposée par les autorités roumaines en 2007 afin de procéder au renouveau du parc auto, la taxe de première immatriculation, de pollution ou d’environnement — comme a-t-elle été appelée successivement – a souffert plusieurs modifications jusqu’à présent. La dernière version de celle-ci est apparue ce mardi dernier, après l’aval du gouvernement roumain, qui introduit le timbre d’environnement pour les voitures ayant tout au plus 8+1 places, taxe qui entrera en vigueur le 15 mars prochain. Pour les autres catégories de véhicules, les règles actuelles demeurent valables.


    La nouveauté vis-à-vis du projet présenté il y a un mois est que cette taxe augmente pour les voitures à moteur diesel Euro 3 et Euro 4, les autorités estimant que les émissions polluantes y sont plus élevées. Ceux qui ont déjà payé la taxe d’environnement sous ses différentes formes n’en sont pas affectés car ils sont exempts de payer le timbre d’environnement. Quant aux voitures immatriculées avant 2007, le timbre d’environnement ne sera payé qu’en cas de vente. La nouvelle formule de calcul ne prend pas essentiellement en compte la capacité cylindrique du moteur mais les émissions de dioxyde de carbonne. Selon les données présentées par le Ministère de l’Environnement, le montant à payer diminue de 60% pour les voitures Euro 2, de 80% pour celles Euro 1 et de quelques 90% pour les non-Euro, comme détaille la ministre Rovana Plumb : « On tient compte, aussi, de l’élément de dépréciation, respectivement les années de fonctionnement. Plus une voiture est ancienne, plus le restant de sa vie est plus court et, donc, elle pollue moins, compte tenu du fait que le timbre d’environnement n’est payé qu’une fois et couvre toute la durée de vie de la voiture. »


    Selon la ministre, si les taxes demeuraient au même niveau pour les véhicules non-Euro, Euro 1 et Euro 2, un blocage aurait été crée pour leur vente. Le timbre d’environnement observe le principe que le pollueur paye, dit Rovana Plumb, et que celui-ci frappe assez fort le motorisations Euro 3 et euro 4 qui forment la plupart des voitures d’occasion achetées par les Roumains. Dans leur cas, la taxe augmente de 10% à 15%, même si, selon les spécialistes, leur moteurs sont moins polluants que les non-Euro ou Euro 1 et 2. La nouvelle taxe facilite l’acquisition de voitures très anciennes et n’encouragent point le renouveau du parc auto – affirment les producteurs .


    Le nouveau timbre d’environnement porte, également, atteinte aux voitures à moteur diesel qui payeront une taxe accrue vis-à-vis de celles à essence. Dans le cas de voitures anciennes de 7-8 ans, la différence de cette taxe peut s’élever, même, à 50%. La nouveauté est que celui qui immatricule une voiture électrique touche une prime, un euro ticket de 2500 euros. Néanmoins , les spécialistes attirent l’attention sur le fait que cette mesure n’aura pas un gros impacte sur le marché, dans les circonstances où les prix en sont assez élevés et, plus que cela, il est difficile d’alimenter ces voitures électriques. En janvier 2012, il n’y avaient que 10 voitures électriques en Roumanie. (trad.: Costin Grigore)