La finalul anului 2023 și începutul 2024, are
loc în cadrul programului Timișoara 2023: Capitală Europeană a Culturii, la
Timișoara, cea mai importantă expoziție eveniment dedicată
lui Constantin Brâncuși din România și Estul Europei în ultimii 50 de ani:
Brâncuși: surse românești și perspective universale. Constantin Brâncuși
(1876-1957) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea
limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană universală,
considerat simbolic părintele sculpturii moderne. Brâncuși și-a început
cariera artistică în România, apoi din 1903 a continuat-o la Paris, operele
sale de maturitate fiind realizate în Franța.
La începutul lunii septembrie, a avut loc la
București, la sediul Băncii Naționale a României, conferința de presă care a
prezentat publicului detaliile expoziției eveniment de la Timișoara. Am stat de
vorbă cu Ovidiu Șandor, Președintele Fundației Art Encounters, Comisarul
expoziției dedicate lui Brâncuși, despre ce reprezintă aceasta pentru
vizitatori:
Cred că această expoziție este importantă din mai multe puncte de
vedere. Este prima expoziție Brâncuși în 50 de ani în România. Cred că această
reîntoarcere simbolică a lui Brâncuși în țara sa natală este cumva importantă,
inclusiv în contextul a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în momente
complicate cum sunt cele pe care le parcurgem acum, a te întoarce la aceste
puncte fixe ale noastre, a românilor, a culturii române cum este Brâncuși, cred
că e important.
E o expoziție care se poate întâmpla o dată pe generație. E o
ocazie ca lumea să îl vadă pe atât pe Brâncuși-ul de tinerețe, dar și lucrările
de maturitate ale lui, lucrările care l-au făcut celebru. O prezentare
specială, într-un discurs curatorial conceput de Doina Lemny, care prezintă în
mod echilibrat atât toate acele influențe românești cu care Brâncuși pleacă
încărcat la Paris, dar și tot acel proces de transformare și rafinare care duce
lucrările lui Brâncuși la relevanța lor universală.
Ovidiu Șandor ne-a vorbit și despre operele
prezente în expoziție:
… chiar dacă cu toții credem că îl cunoaștem pe Brâncuși, este
important ca uneori să vedem pe viu lucrările sale, să ne scufundăm în acest
univers Brâncuși, pe care expoziția îl propune cu cele peste 100 de lucrări,
unde să vedem diversele lui preocupări: sculptura, fotografia, desenul,
prezentate atât în relație cu România și cu ceea ce îl leagă pe Brâncuși de
țara natală, dar și cu aceasta relevanță în arta universală pe care Brâncuși a
atins-o. …
Vom aduce un set important de sculpturi. Sunt peste 20 de
sculpturi. Atât câteva din sculpturile lui iconice Măiastra, Pasărea în
zbor, Domnișoara Pogany, Sărutul și așa mai departe, dar și sculpturi mai
puțin cunoscute, cum era Borna de frontieră, o lucrare făcută de Brâncuși în
1945, când România pierde Basarabia, dar în același timp, poate niște componente
mai puțin cunoscute ale operei lui, cum e partea de fotografie, sigur, desenul
important pentru orice sculptor, documente care arată modul în care el a ținut
legătura cu anumite persoane în țară. Film, film făcut de Brâncuși, film făcut
de alți artiști importanți în care apare Brâncuși.
Deci e o prezentare, chiar
dacă nu își propune să fie o retrospectivă neapărat ca amploare, e o expoziție
care în mod sintetic, reușește să prezinte complexitatea operei lui și diversele
preocupări pe care el le-a avut ca artist și, sigur, dincolo de arta lui,
transpiră în mod evident și Brâncuși omul. Iar dincolo de expoziție este în
pregătire un important catalog, o publicație foarte serioasă, coordonată tot de
Doina Lemny, cu 16 contribuții noi cu privire la Brâncuși și este, de asemenea,
poate important de menționat prima expoziție Brâncuși în care Brâncuși este
așezat în contextul românesc.
Doina Lemny, curatoarea expoziției și unul
dintre cei mai importanți experți internaționali în arta lui Constantin
Brâncuși, ne-a declarat:
Este o întoarcere simbolică, cum o spun de fiecare dată, o
întoarcere simbolică a lui Brâncuși în țara lui natală, pe care n-a părăsit-o
în mintea lui niciodată. Brâncuși a rămas același atașat de țara lui, dar s-a
dezvoltat în Franța. Dacă încercăm să îl judecăm, de ce a lăsat atelierul,
povestea veche, de ce a lăsat atelierul Franței, este pentru că acolo a creat
timp de cincizeci de ani toate capodoperele. Dar, știa foarte bine, era
conștient că în țară sunt operele lui de început, adică cele din cadrul
Muzeului Craiova și Muzeul Național de Artă din București.
Doina Lemny ne-a explicat despre proveniența
lucrărilor din expoziția Brâncuși: surse românești și perspective universale:
Cele două muzee, ne-am limitat numai la două muzee, la două muzee și
Fundația din Veneția, limitați fiind deja de spațiul muzeului din Timișoara,
care nu este foarte generos. Sunt foarte puține camere, săli de expunere 11, și
sculpturile nu pot fi înghesuite, îngrămădite ca să le prezinți pe toate
dintr-odată, pentru că altfel ele nu se văd, se omoară între ele. Deci am făcut
apel la două, la generozitatea a două mari muzee, Tate Gallery, care ne-a
împrumutat trei opere dintre cele patru pe care le are, și asta trebuie să
lăudăm, și Centrul Pompidou, care deține, prin Atelierul lui Brâncuși, care
deține cea mai mare colecție de Brâncuși din lume. Nu am făcut apel la muzeele
americane din motive de spațiu, cum spuneam, și din motive de cost.
În finalul discuției noastre, Doina Lemny ne-a
mărturisit ce înseamnă artistul Brâncuși în concepția sa:
Brâncuși înseamnă un om pe care
trebuie să îl interogheze în permanență, pentru că el își păstrează misterul.
Cu cât avansez, cu atât îmi pun întrebări mai multe despre acest om care a
știut să analizeze fiecare moment din viață și cum să-l redea, pentru că el a
redat în forme, dar nu a redat ființa, nu a reprodus, a reprodus o idee și nu a
reprodus un personaj. Pentru mine, Brâncuși rămâne un mister și nu, poate nici
nu am această tendință de a-i pătrunde în întregime misterul. De altminteri, el
însuși spunea Nu întrebați creatorii și nu trebuie dezvăluit, ridicat complet
vălul.
