Timpul petrecut
de copii în fața ecranelor de telefon,
de calculator sau de televizor pare să fie unul dintre marile motive de
îngrijorare ale actualelor generații de părinți. Nevoia de a limita această
perioadă consumă multă energie care, de altfel, pare a fi irosită, căci
rezultatele sunt aproape inexistente. Plecând de la această realitate,
Asociația Da’ De ce, asociație dedicată educației culturale și pentru
patrimoniu, s-a gândit să folosească timpul petrecut de copii în fața ecranelor
tocmai pentru a-i apropia mai mult de istorie și de arte. Astfel s-a născut Timpurești. Călător prin București, primul joc digital educativ bazat pe elemente de
patrimoniu al Bucureștilor de ieri și de azi, un proiect realizat de Asociația
Da’ De ce în colaborare cu Muzeului Municipiului București.
Scriitoarea Iulia
Iordan, reprezentanta Asociației Da’ De ce, ne vorbește despre cum a apărut
Timpurești. Este pentru noi prima experiență digitală
integrală. A fost o aventură să creăm acest joc, fiind ceva atât de nou pentru
echipa noastră. Însă am încercat să punem în el multe dintre lucrurile pe care
le știm din experiență, din întâlnirile cu copiii și cumva să oferim o ocazie
de a călători nu doar în istoria orașului, ci și de a oferi niște repere
culturale pentru ca atunci când iese la plimbare cu familia copilul să poată să
recunoască diversele locuri prin care trece. (…) La atelierele preliminare
pentru acest proiect, am constatat că copiii erau foarte curioși în privința
orașului și în privința locurilor de patrimoniu din oraș, însă au devenit
curioși abia după ce ne-am prezentat câteva lucruri despre aceste locuri, căci
ei nu aveau aceste repere culturale. Mă refer la cei cei 60-70 de copii cu care
ne-am întâlnit.
Și aș vrea să menționez că erau de la o școală cu profil
artistic din centrul orașului, dar ei nu aveau alte repere culturale în afara Muzeului
Antipa și a Ateneului. Atunci ne-am gândit să lărgim un pic spectrul acesta de
repere pe care le au ei, introducând locuri care de-a lungul timpului au marcat
cumva istoria orașului și pe care noi le considerăm importante: în afara celor
două menționate, e prezent în joc Palatul Suțu sau sediul Muzeului Municipiului
București. Am introdus o parte mai largă despre Dâmbovița, un subiect care mie
îmi place foarte mult pentru că acest râu era mult mai spectaculos în alte
epoci ale orașului. Avea afluenți, erau tot felul de lacuri presărate prin
oraș. Era un cu totul alt spațiu și atunci ne-am propus să le arătăm și
copiilor lucrul acesta și am reușit să îl facem printr-o hartă foarte frumoasă
desenată de artista Maria Surducan care a creat toate ilustrațiile superbe din
joc. Apoi, sunt și diverse parcuri alte clădiri de patrimoniu alte locuri care
din păcate nu mai există cum ar fi Curtea Veche. Ea este menționată și desenată
așa cum ar fi arătat la vremea respectivă. Cumva am grupat toate aceste locuri
în patru epoci le-am zis noi, întorcându-ne un pic pe firul istoriei până la
prima menționare documentară a orașului.
Ca orice joc
online, Timpurești are mai multe etape și sarcini-mistere de rezolvat. Fiecare etapă corespunde
unui spațiu diferit: o casă memorială, un muzeu, o clădire publică de
patrimoniu, o stradă care are o semnificație specială pentru istoria orașului
sau care poartă numele unei personalități relevante din aceleași motive.
Iulia
Iordan. Este un joc foarte
simplu, este un joc clasic, este, de fapt, un proiect pilot (…) ca un joc de
cărți prin care copilul trebuie să rezolve niște sarcini destul de simple. Dar
pentru acest lucru trebuie să citească niște scurte texte adaptate pentru
nivelul de atenție al copiilor. După ce copilul strânge un anumit punctaj, la
final va afla ce fel de timpurean este și căreia dintre epocile respective I
se potrivește cel mai bine. Deci este o joacă simplă, desfășurarea unui joc nu
ar trebui să dureze mai mult de 20-30 de minute chiar și pentru un jucător
atent care citește cu atenție textele respective. (…) Este, așadar, un joc pe
care copiii îl pot juca acasă bineînțeles, dar chiar și adulții îl pot juca
pentru că și ei ne-au mărturisit că au aflat lucruri despre oraș pe care nu le
știau, dar aș zice că este și un joc didactic care i-ar putea ajuta pe
profesori la orele de istorie, la orele de geografie și chiar la orele de
educație civică. I-ar ajuta să vorbească despre anumite lucruri într-un mod mai
prietenos și mai interesant pentru copii.
Scopul final al
Timpureștiului este, totuși, părăsirea ecranelor în favoarea unor plimbări prin
oraș, plimbări prin care cei mici și cei mari să descopere Bucureștiul real.
