În frumoasa clădire a Palatului Șuțu din
capitală, unul dintre sediile Muzeului Municipiului București, este găzduită o
expoziție pentru iubitorii de carte veche – Carte
rară din epoca domniilor fanariote. O incursiune istorică în timpurile
precursorilor Iluminismului din Țările Române, în secolul al XVIII-lea.
Expoziția a fost organizată cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la sfârșitul
regimului fanariot, în 1821. În perioada cuprinsă între anii 1711 şi 1821, la
conducerea Ţărilor Române s-au aflat domni de origine greacă, locuitori ai
cartierului Fanar din Constantinopol, care au fost numiţi de otomani să conducă
destinele celor două Principate române. Despre aceste detalii istorice, cât și
despre ce a însemnat epoca fanariotă și ce prezintă această expoziție, am stat
de vorbă cu muzeograful Daniela Lupu, specialist în carte veche de la Muzeul
Municipiului București:
Expoziția noastră a pornit de la ideea că epoca domniilor fanariote,
care este o epocă controversată, încă, cu toate reconsiderările teoretice și
progresele care s-au făcut în cercetarea acestei epoci, este pentru unii o
epocă de înapoiere, de regres pe plan cultural. Dacă domnitorii fanarioți au
păcatele lor în ceea ce privește anumite aspecte, pe plan cultural contribuția
lor este deosebit de importantă și asta am vrut noi să punem în evidență prin
organizarea acestei expoziții. Domnitorii fanarioți au exercitat un patronaj
asupra tiparului autohton, au înființat tipografii, au încurajat traducerea
cărților de slujbă în limba română. Unii dintre ei au scris cărți, precum
Nicolae Mavrocordat, care și-a publicat prima ediție a cărții sale Despre
îndatoriri într-o tipografie din București, la Tipografia mănăstirii Tuturor
Sfinților, în 1719. Ei de asemenea au poruncit înalților ierarhi să înființeze
tipografii, să tipărească cărțile necesare bisericii, au înființat la rândul
lor tipografii, precum Constantin Mavrocordat, care a înființat Tipografia
școlii Mănăstirii Văcăreștilor – ctitoria lor în 1741, și tipografia domnească
în 1745.
Și mai sunt mulți alți domni care au contribuit la înființarea unor tipografii,
precum Nicolae Mavrogheni. Toți acești domni erau oameni învățați, oameni care
înțelegeau importanța învățăturii, oameni care dețineau biblioteci însemnate -
precum Mavrocordații, dar și Nicolae Caragea, care a fost un important
traducător din limba franceză în limba greacă, de exemplu a tradus din
Voltaire. Domnii fanarioți de fapt sunt niște precursori ai Iluminismului, care
își face simțită prezența în Ţările Române în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea. Și expoziția noastră a dorit cumva să marcheze faptul că în acest an
se împlinesc 200 de ani de când, în 1821, a luat sfârșit regimul fanariot, care
a început în Ţara Românească în 1716, prin domnia lui Nicolae Mavrocordat și
s-a încheiat în 1821 cu ultimul domn fanariot ,Alexandru Suțu. Și avem cărți
vechi – urmărim, facem așa o incursiune culturală.
Ce vrea, de fapt, expoziţia despre cărţile
rare şi epoca fanariotă? Daniela Lupu, specialist în carte veche:
Propunem cititorului să evadeze din prezent, din cotidian într-o
lume, lumea secolului al XVIII-lea în cea mai mare parte, o lume în care sunt
oameni care scriu, care citesc, care traduc, care tipăresc cărți, deși
majoritatea populației era analfabetă. Deci trebuie să înțelegem că oamenii
aceștia sunt primii din rândurile celor care vor contribui la răspândirea
științei de carte.