Radio România Internațional

Tag: tocana

  • Tocană de legume

    Tocană de legume

    În stare proaspătă, ardeiul gras poate fi combinat, în salate, cu roşii, ceapă şi castraveţi, precum şi cu cuburi de brânză sau cu brânză rasă. Tot în stare proaspătă, ardeiul gras poate fi umplut fie cu salată de vinete coapte sau cu o cremă de brânză. De asemenea, ardeii graşi pot fi umpluţi cu orez, ciuperci sau carne tocată şi pregătiţi în cuptor. Tăiaţi în suviţe, ardeii pot fi pregătiți pentru un aperitiv sau, combinați cu alte legume mărunţite, pot fi folosiți la ciorbe sau la alte mâncăruri.

    Folosind ardei capia și ardei gras, poate fi pregătită o tocană de legume, care poate fi pusă apoi la borcane. Avem nevoie de 4 kg de ardei capia, de două kg de ardei gras, de un kg de ceapă și altul de morcovi, de un sfert de kg de orez, de două kg de roșii sau de o sticlă de suc de roșii de 0,7 -1 litru, de jumătate de litru de ulei, de piper boabe, foi de dafin și sare.

    Ardeii se coc pe plită, li se îndepărtează cotoarele, semințele și pielițele,  și se lasă la scurs. Ceapa tăiată solzișori este călită ușor într-un vas, în care adăugăm și morcovii dați pe răzătoare. În vas punem și pulpa de ardei, tăiată în șuvițe mici, roșiile tăiate cubulețe sau sucul de roșii. Se lasă la foc mic și, după ce compoziția a scăzut, se adaugă spre final orezul spălat în prealabil și lăsat în puțină apă.

    Se pun și 10-15 boabe de piper negru, două foi de dafin și se potrivește de sare. Se mai lasă la fiert câteva minute, după care se lasă la răcit. Tocana este turnată în borcane cu capac, după care acestea se sterilizează. Borcanele trebuie depozitate apoi într-un loc răcoros.

  • Preparate la ceaun

    Preparate la ceaun

    Vara este anotimpul celor mai multe serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar și de a petrece alături de familie şi de prieteni.


    Tocanele de carne cu multe, multe legume şi puiul la ceaun sunt mâncăruri tradiţionale pentru serbările câmpeneşti. Puiul la ceaun este pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi pui pe care îi tăiem în bucăţi mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite într-un ceaun de fontă, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.



    Un preparat tradiţional pentru serbările câmpeneşti din zona Gorjului este tocan de oaie. Se pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă. Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei uscaţi. De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea tocanului. Li se mai spune şi ardei raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar. La început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească, urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic până când carnea se desprinde de pe oase. Se îndepărtează oasele, adăugăm cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelealte condimente, iar carnea se va prăji uşor, în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec sau demisec.


  • Preparate la ceaun

    Preparate la ceaun

    Vara este anotimpul celor mai multe serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar și de a petrece alături de familie şi de prieteni.


    Tocanele de carne cu multe, multe legume şi puiul la ceaun sunt mâncăruri tradiţionale pentru serbările câmpeneşti. Puiul la ceaun este pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi pui pe care îi tăiem în bucăţi mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite într-un ceaun de fontă, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.



    Un preparat tradiţional pentru serbările câmpeneşti din zona Gorjului este tocan de oaie. Se pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă. Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei uscaţi. De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea tocanului. Li se mai spune şi ardei raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar. La început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească, urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic până când carnea se desprinde de pe oase. Se îndepărtează oasele, adăugăm cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelealte condimente, iar carnea se va prăji uşor, în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec sau demisec.


  • Bograci

    Bograci

    Ardeiul
    gras, ardeii kapia şi gogoşarii fac parte din generoasa ofertă de toamnă din
    pieţele agroalimentare din România. În stare proaspătă, ardeiul gras este
    combinat, în salate, cu roşii, ceapă şi castraveţi, precum şi cu cuburi de
    brânză sau cu brânză rasă. Tot în stare proaspătă, ardeiul gras poate fi umplut
    fie cu salată de vinete coapte sau cu o cremă de brânză. De asemenea, ardeii
    graşi pot fi umpluţi cu orez, ciuperci sau carne tocată şi pregătiţi în cuptor.
    Tăiaţi în suviţe, pot fi folosiţi, împreună cu alte legume mărunţite, la ciorbe
    sau la mâncăruri pregătite pe plită sau în cuptor.


    În partea vestică a
    României, este pregătită o mâncare la
    care ardeiul gras este folosit într-o proporţie semnificativă. Se numeşte
    bograci şi este o mâncare specifică bucătăriei maghiare, a cărei reţetă a fost adaptată pentru a fi
    pregătită în aer liber. Se spune că atunci când este gătită în aer liber, în
    cazan de tuci (fontă), această mâncare capătă un gust cu totul şi cu totul
    deosebit.


    Nu
    este dificil să pregăteşti bograci, însă este o mâncare din categoria slow
    food, deoarece durează circa 3 ore. Se spune că lucrul cel mai important este
    ceapa, care trebuie pusă din belşug. Dacă avem două kg de carne, atunci trebuie
    curăţate şi tocate nu mai puţin de două kg de ceapă. Mai avem nevoie de câteva
    roşii, de suc de roşii sau de bulion, de doi, trei ardei iuţi şi de câţiva
    ardei graşi, de boia dulce, de câţiva căţei de usturoi, două foi de dafin,
    ulei, piper măcinat şi sare.


    Ceapa,
    tocată mărunt, se căleşte uşor în ulei, după care adăugăm şi carnea, tăiată în
    cubuleţe. Caracteristic pentru această mâncare este amestecul de cărnuri. Poate
    fi folosită carne de vită în amestec cu carne de porc sau carne de porc, vită
    şi oaie laolaltă. Se pun şi celelalte legume, tocate mărunt, inclusiv ardeii
    graşi, tăiaţi în feliuţe subţiri. Putem renunţa la ardeii iuţi dacă nu dorim să
    fie prea condimentat. Important este ca boiaua dulce să fie presărată acum în
    ceaun pentru a da culoare şi gust deoarece ea se dizolvă doar în ulei. Turnăm
    apoi puţină apă şi suc de roşii sau bulion, cât să acopere compoziţia, punem şi
    foile de dafin, puţin piper şi lăsăm să fiarbă încet, amestecând din când în
    când. Când este aproape gata, adăugăm sare după gust, precum şi frunze tocate
    de pătrunjel. Se serveşte cald, alături de cartofi natur, mămăligă sau paste.

  • Bograci

    Bograci

    Ardeiul
    gras, ardeii kapia şi gogoşarii fac parte din generoasa ofertă de toamnă din
    pieţele agroalimentare din România. În stare proaspătă, ardeiul gras este
    combinat, în salate, cu roşii, ceapă şi castraveţi, precum şi cu cuburi de
    brânză sau cu brânză rasă. Tot în stare proaspătă, ardeiul gras poate fi umplut
    fie cu salată de vinete coapte sau cu o cremă de brânză. De asemenea, ardeii
    graşi pot fi umpluţi cu orez, ciuperci sau carne tocată şi pregătiţi în cuptor.
    Tăiaţi în suviţe, pot fi folosiţi, împreună cu alte legume mărunţite, la ciorbe
    sau la mâncăruri pregătite pe plită sau în cuptor.


    În partea vestică a
    României, este pregătită o mâncare la
    care ardeiul gras este folosit într-o proporţie semnificativă. Se numeşte
    bograci şi este o mâncare specifică bucătăriei maghiare, a cărei reţetă a fost adaptată pentru a fi
    pregătită în aer liber. Se spune că atunci când este gătită în aer liber, în
    cazan de tuci (fontă), această mâncare capătă un gust cu totul şi cu totul
    deosebit.


    Nu
    este dificil să pregăteşti bograci, însă este o mâncare din categoria slow
    food, deoarece durează circa 3 ore. Se spune că lucrul cel mai important este
    ceapa, care trebuie pusă din belşug. Dacă avem două kg de carne, atunci trebuie
    curăţate şi tocate nu mai puţin de două kg de ceapă. Mai avem nevoie de câteva
    roşii, de suc de roşii sau de bulion, de doi, trei ardei iuţi şi de câţiva
    ardei graşi, de boia dulce, de câţiva căţei de usturoi, două foi de dafin,
    ulei, piper măcinat şi sare.


    Ceapa,
    tocată mărunt, se căleşte uşor în ulei, după care adăugăm şi carnea, tăiată în
    cubuleţe. Caracteristic pentru această mâncare este amestecul de cărnuri. Poate
    fi folosită carne de vită în amestec cu carne de porc sau carne de porc, vită
    şi oaie laolaltă. Se pun şi celelalte legume, tocate mărunt, inclusiv ardeii
    graşi, tăiaţi în feliuţe subţiri. Putem renunţa la ardeii iuţi dacă nu dorim să
    fie prea condimentat. Important este ca boiaua dulce să fie presărată acum în
    ceaun pentru a da culoare şi gust deoarece ea se dizolvă doar în ulei. Turnăm
    apoi puţină apă şi suc de roşii sau bulion, cât să acopere compoziţia, punem şi
    foile de dafin, puţin piper şi lăsăm să fiarbă încet, amestecând din când în
    când. Când este aproape gata, adăugăm sare după gust, precum şi frunze tocate
    de pătrunjel. Se serveşte cald, alături de cartofi natur, mămăligă sau paste.

  • Preparate câmpeneşti la ceaun

    Preparate câmpeneşti la ceaun

    Sărbătoarea Sfântului Ilie (20 iulie) marchează mijlocul verii pastorale, când ciobanii coborau pentru prima dată în sate de la urcarea turmelor pe munte. Cu această ocazie erau organizate târguri şi bâlciuri care durau mai multe zile, un obicei care s-a păstrat în unele locuri din România. În Apuseni, de Sf. Ilie este organizat Târgul de fete de pe Muntele Găina, iar în Gorj este organizată, în această săptămână, Nedeia de la Polovragi. Un alt obicei de Sf. Ilie este retezatul stupilor, când apicultorii recoltează pentru prima dată mierea de albine, operaţiune urmată de o petrecere cu cântec şi joc.



    Vara este anotimpul celor mai multe serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar de a petrece alături de familie şi de prieteni. Se poate spune că serbarea câmpenească este o alternativă la “ieşirea la iarbă verde, iar în locul grătarului cu cărbuni poate fi utilizat ceaunul.



    Tocanele de carne cu multe, multe legume şi puiul la ceaun sunt mâncăruri tradiţionale pentru serbările câmpeneşti. Puiul la ceaun este pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi pui pe care îi tăiem în bucăţi mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite într-un ceaun de fontă, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.



    Un preparat tradiţional pentru serbările câmpeneşti din zona Gorjului este tocan de oaie. Se pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă. Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei uscaţi.



    De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea tocanului. Li se mai spune şi raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar. La început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească, urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic până când carnea se desprinde de pe oase.



    Se îndepărtează oasele, adăugăm cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelalte condimente, iar carnea se va prăji uşor, în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec sau demisec.

  • Preparate câmpeneşti la ceaun

    Preparate câmpeneşti la ceaun

    Sărbătoarea Sfântului Ilie (20 iulie) marchează mijlocul verii pastorale, când ciobanii coborau pentru prima dată în sate de la urcarea turmelor pe munte. Cu această ocazie erau organizate târguri şi bâlciuri care durau mai multe zile, un obicei care s-a păstrat în unele locuri din România. În Apuseni, de Sf. Ilie este organizat Târgul de fete de pe Muntele Găina, iar în Gorj este organizată, în această săptămână, Nedeia de la Polovragi. Un alt obicei de Sf. Ilie este retezatul stupilor, când apicultorii recoltează pentru prima dată mierea de albine, operaţiune urmată de o petrecere cu cântec şi joc.



    Vara este anotimpul celor mai multe serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar de a petrece alături de familie şi de prieteni. Se poate spune că serbarea câmpenească este o alternativă la “ieşirea la iarbă verde, iar în locul grătarului cu cărbuni poate fi utilizat ceaunul.



    Tocanele de carne cu multe, multe legume şi puiul la ceaun sunt mâncăruri tradiţionale pentru serbările câmpeneşti. Puiul la ceaun este pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi pui pe care îi tăiem în bucăţi mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite într-un ceaun de fontă, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.



    Un preparat tradiţional pentru serbările câmpeneşti din zona Gorjului este tocan de oaie. Se pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă. Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei uscaţi.



    De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea tocanului. Li se mai spune şi raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar. La început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească, urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic până când carnea se desprinde de pe oase.



    Se îndepărtează oasele, adăugăm cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelalte condimente, iar carnea se va prăji uşor, în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec sau demisec.

  • Tocană

    Tocană

    Fiecare provincie a României are mâncăruri specifice sau cu denumiri de origine, precum vinurile. Amestec de bucăţi de carne şi cartofi în sos, tocana sau tocăniţa este însoţită uneori de denumirea de origine. Există, de exemplu, tocăniţă muntenească cu carne de viţel, tocăniţă ardelenească cu pui şi tocăniţă moldovenească. Ingredientele sunt, în mare parte, aceleaşi, iar modul de preparare este similar.



    La tocăniţa ardelenească, diferenţa faţă de preparatele similare din alte provincii româneşti o face smântâna. Avem nevoie de un kg de carne de pui, de 2 … 3 cepe, de câţiva căţei de usturoi, de un morcov, de roşii sau suc de roşii, de frunze de pătrunjel sau de ţelină şi, evident, de smântână. Dacă este piept de pui, se taie în cuburi, dacă este un pui întreg se porţionează în 6 … 8 bucăţi. Carnea se prăjeşte uşor în puţin ulei, după care la fel se rumeneşte ceapa, tăiată solzişori, precum şi morcovul, dat pe răzătoare. Toate acestea se amestecă într-un vas mai mare în care adăugăm fie roşii tăiate în cuburi, fie suc de roşii, precum şi căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt. Lăsăm vasul la foc mic pentru circa un sfert de oră, dar cu puţin înainte de a-l lua de pe foc, condimentăm cu piper şi adăugăm frunze de pătrunjel sau de ţelină tocate mărunt. Se serveşte cu mămăligă, iar în farfurie, deasupra tocăniţei, se toarnă puţină smântână şi se presară mărar tocat mărunt.



    Tocăniţa moldovenească se diferenţiază faţă de celelalte preparate similare prin aluatul de pâine folosit. Avem nevoie de un kg de carne de porc, muşchi sau ceafă, un kilogram de cartofi, 3 cepe, 2 morcovi, o căpăţână de usturoi, foi de dafin, piper şi sare. În perioada verii putem adăuga doi ardei graşi şi câteva roşii, însă în perioada iernii ne putem mulţumi cu suc de roşii sau cu bulion. Tăiem ceapa solzişori şi o călim în puţin ulei. În vas punem apoi morcovii, tăiaţi rondele, cartofii, tăiaţi în cuburi mici şi carnea, de asemenea, tăiată în cuburi şi lăsăm să fiarbă înăbuşit cu puţină apă. Adăugăm sucul de roşii sau bulionul, iar pentru aromă două foi de dafin. Putem completa sosul cu un pahar de vin roşu, punem piper şi sare după gust, mai lăsăm să dea câteva clocote şi tocăniţa este aproape gata. Tocăniţa este porţionată în vase de lut mai mici, cu gura largă, iar deasupra se întinde un strat de aluat gros, ca de pâine, în care am pus şi un ou. Aceste vase mici se lasă în cuptor până ce aluatul se coace, devenind rumen. La un astfel de preparat merge un vin alb demisec, bine răcit, tot de prin părţile Moldovei, precum Frâncuşa de Cotnari sau Feteasca. Poftă bună!

  • Tocană

    Tocană

    Fiecare provincie a României are mâncăruri specifice sau cu denumiri de origine, precum vinurile. Amestec de bucăţi de carne şi cartofi în sos, tocana sau tocăniţa este însoţită uneori de denumirea de origine. Există, de exemplu, tocăniţă muntenească cu carne de viţel, tocăniţă ardelenească cu pui şi tocăniţă moldovenească. Ingredientele sunt, în mare parte, aceleaşi, iar modul de preparare este similar.



    La tocăniţa ardelenească, diferenţa faţă de preparatele similare din alte provincii româneşti o face smântâna. Avem nevoie de un kg de carne de pui, de 2 … 3 cepe, de câţiva căţei de usturoi, de un morcov, de roşii sau suc de roşii, de frunze de pătrunjel sau de ţelină şi, evident, de smântână. Dacă este piept de pui, se taie în cuburi, dacă este un pui întreg se porţionează în 6 … 8 bucăţi. Carnea se prăjeşte uşor în puţin ulei, după care la fel se rumeneşte ceapa, tăiată solzişori, precum şi morcovul, dat pe răzătoare. Toate acestea se amestecă într-un vas mai mare în care adăugăm fie roşii tăiate în cuburi, fie suc de roşii, precum şi căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt. Lăsăm vasul la foc mic pentru circa un sfert de oră, dar cu puţin înainte de a-l lua de pe foc, condimentăm cu piper şi adăugăm frunze de pătrunjel sau de ţelină tocate mărunt. Se serveşte cu mămăligă, iar în farfurie, deasupra tocăniţei, se toarnă puţină smântână şi se presară mărar tocat mărunt.



    Tocăniţa moldovenească se diferenţiază faţă de celelalte preparate similare prin aluatul de pâine folosit. Avem nevoie de un kg de carne de porc, muşchi sau ceafă, un kilogram de cartofi, 3 cepe, 2 morcovi, o căpăţână de usturoi, foi de dafin, piper şi sare. În perioada verii putem adăuga doi ardei graşi şi câteva roşii, însă în perioada iernii ne putem mulţumi cu suc de roşii sau cu bulion. Tăiem ceapa solzişori şi o călim în puţin ulei. În vas punem apoi morcovii, tăiaţi rondele, cartofii, tăiaţi în cuburi mici şi carnea, de asemenea, tăiată în cuburi şi lăsăm să fiarbă înăbuşit cu puţină apă. Adăugăm sucul de roşii sau bulionul, iar pentru aromă două foi de dafin. Putem completa sosul cu un pahar de vin roşu, punem piper şi sare după gust, mai lăsăm să dea câteva clocote şi tocăniţa este aproape gata. Tocăniţa este porţionată în vase de lut mai mici, cu gura largă, iar deasupra se întinde un strat de aluat gros, ca de pâine, în care am pus şi un ou. Aceste vase mici se lasă în cuptor până ce aluatul se coace, devenind rumen. La un astfel de preparat merge un vin alb demisec, bine răcit, tot de prin părţile Moldovei, precum Frâncuşa de Cotnari sau Feteasca. Poftă bună!