Radio România Internațional

Tag: tocanita

  • Tocan gorjenesc

    Tocan gorjenesc

    Fiecare provincie a
    României are mâncăruri specifice sau cu denumiri de origine, precum vinurile.
    Amestec de bucăţi de carne în sos, cu sau fără cartofi, tocana sau tocăniţa este însoţită
    uneori de denumirea de origine. Există, de exemplu, tocăniţă muntenească cu
    carne de viţel, tocăniţă ardelenească cu pui şi tocăniţă moldovenească.


    În această ediţie vă prezentăm reţeta de tocan de oaie gorjenesc. Este
    o mâncare despre care
    oamenii din zona Gorjului spun că este specifică
    acestor locuri, fiind asociată cu o îndeletnicire tradiţională, oieritul. Se
    pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din
    zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra
    focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi
    pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă.
    Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei
    uscaţi. De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei
    roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse
    mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea
    tocanului. Li se mai spune şi ardei raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de
    piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar.


    La
    început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească,
    urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc
    mic până când carnea se desprinde de pe oase. Se îndepărtează oasele, adăugăm
    cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelealte
    condimente, iar carnea se va prăji uşor,
    în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc
    se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec
    sau demisec.

  • Tocan gorjenesc

    Tocan gorjenesc

    Fiecare provincie a
    României are mâncăruri specifice sau cu denumiri de origine, precum vinurile.
    Amestec de bucăţi de carne în sos, cu sau fără cartofi, tocana sau tocăniţa este însoţită
    uneori de denumirea de origine. Există, de exemplu, tocăniţă muntenească cu
    carne de viţel, tocăniţă ardelenească cu pui şi tocăniţă moldovenească.


    În această ediţie vă prezentăm reţeta de tocan de oaie gorjenesc. Este
    o mâncare despre care
    oamenii din zona Gorjului spun că este specifică
    acestor locuri, fiind asociată cu o îndeletnicire tradiţională, oieritul. Se
    pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din
    zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra
    focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi
    pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă.
    Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei
    uscaţi. De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei
    roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse
    mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea
    tocanului. Li se mai spune şi ardei raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de
    piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar.


    La
    început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească,
    urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc
    mic până când carnea se desprinde de pe oase. Se îndepărtează oasele, adăugăm
    cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelealte
    condimente, iar carnea se va prăji uşor,
    în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc
    se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec
    sau demisec.

  • Tocăniţă de ciuperci

    Tocăniţă de ciuperci

    În această ediție, vă prezentăm
    rețete de tocăniță de ciuperci, o mâncare sau o garnitură pe care o întâlnim în
    special în zone cu tradiție în recoltara acestora. Ciupercile sunt utilizate
    direct pentru mâncăruri sau sunt conservate, de obicei în oţet, fiind servite
    drept salate.


    În pădurile din
    Bucovina sunt des întâlniţi hribii, o ciupercă cu o pălărie gălbuie-brună şi cu
    piciorul alb şi gros (Boletus edulis), care este utilizată în multe mâncăruri
    pe care le puteţi găsi în meniurile restaurantelor din această zonă. Cu ajutorul acestui ingredient se prepară
    borş bucovinean de hribi, tocăniţă de hribi proaspeţi, ciulama de hribi, pilaf
    de hribi sau chiar salată de hribi.


    Să începem cu modul de
    preparare a salatei de hribi. În primul rând, trebuie călite în ulei două cepe,
    tocate mărunt. Ceapa călită trebuie stinsă în puţin vin. Pentru salată mai avem
    nevoie de un kilogram de ardei capia, care trebuie puşi la copt şi care trebuie
    curăţaţi de seminţe şi de coajă. Se pune la fiert, în apă cu sare, un kilogram
    de hribi. Apoi, hribii trebuie scurşi de zeamă, tăiaţi în feliuţe subţiri şi
    apoi amestecaţi cu ardeii copţi şi cu ceapa călită. Acestei compoziţii i se
    adaugă câteva frunze de dafin, câteva boabe de piper şi sare, după care trebuie ţinută la foc
    câteva minute pentru ca să se amestece aromele.


    Tocănița este una dintre cele mai răspândite reţete de mâncare din ciuperci
    obişnuite sau din hribi. Avem nevoie de un kg de de ciuperci, de 3 cepe de
    mărime mijlocie, de unt sau de ulei, de mărar sau pătrunjel verde. Ciupercile
    sunt curăţate, spălate şi tăiate felii subţiri, la fel ca şi ceapa. Apoi
    ciupercile sunt puse la foc potrivit, într-un vas cu ulei sau cu unt. Este adăugată
    apoi ceapa şi puţină apă sau vin, iar din când în când trebuie amestecată
    această compoziţie din cratiţă. Spre final, cînd această compoziţie devine mai
    groasă, se pot adăuga fie puţină smântână care dă o culoare deschisă acestei
    mâncări, fie suc de roşii sau chiar roşii, în prealabil curăţate de pieliţe şi
    de seminţe. Înainte de a fi luată de pe foc, în această mâncare este adăugată
    verdeaţă tocată mărunt: mărar dacă am folosit smântână sau pătrunjel în cazul
    sosului tomat.


    În
    continuare, vă prezentăm rețeta de tocănița ardelenească cu ciuperci. Dacă
    este ardelenească, atunci este folosită și smântână! Pe lângă ingredientele
    folosite la rețeta, să spunem, tradițională, la cea ardelenească adăugăm și câțiva
    căței de usturoi, precum și puțin tarhon. Modul de preparare este asemănător. Tocănița
    de ciuperci se servește caldă, împreună cu mămăligă.



  • Tocăniţă de ciuperci

    Tocăniţă de ciuperci

    În această ediție, vă prezentăm
    rețete de tocăniță de ciuperci, o mâncare sau o garnitură pe care o întâlnim în
    special în zone cu tradiție în recoltara acestora. Ciupercile sunt utilizate
    direct pentru mâncăruri sau sunt conservate, de obicei în oţet, fiind servite
    drept salate.


    În pădurile din
    Bucovina sunt des întâlniţi hribii, o ciupercă cu o pălărie gălbuie-brună şi cu
    piciorul alb şi gros (Boletus edulis), care este utilizată în multe mâncăruri
    pe care le puteţi găsi în meniurile restaurantelor din această zonă. Cu ajutorul acestui ingredient se prepară
    borş bucovinean de hribi, tocăniţă de hribi proaspeţi, ciulama de hribi, pilaf
    de hribi sau chiar salată de hribi.


    Să începem cu modul de
    preparare a salatei de hribi. În primul rând, trebuie călite în ulei două cepe,
    tocate mărunt. Ceapa călită trebuie stinsă în puţin vin. Pentru salată mai avem
    nevoie de un kilogram de ardei capia, care trebuie puşi la copt şi care trebuie
    curăţaţi de seminţe şi de coajă. Se pune la fiert, în apă cu sare, un kilogram
    de hribi. Apoi, hribii trebuie scurşi de zeamă, tăiaţi în feliuţe subţiri şi
    apoi amestecaţi cu ardeii copţi şi cu ceapa călită. Acestei compoziţii i se
    adaugă câteva frunze de dafin, câteva boabe de piper şi sare, după care trebuie ţinută la foc
    câteva minute pentru ca să se amestece aromele.


    Tocănița este una dintre cele mai răspândite reţete de mâncare din ciuperci
    obişnuite sau din hribi. Avem nevoie de un kg de de ciuperci, de 3 cepe de
    mărime mijlocie, de unt sau de ulei, de mărar sau pătrunjel verde. Ciupercile
    sunt curăţate, spălate şi tăiate felii subţiri, la fel ca şi ceapa. Apoi
    ciupercile sunt puse la foc potrivit, într-un vas cu ulei sau cu unt. Este adăugată
    apoi ceapa şi puţină apă sau vin, iar din când în când trebuie amestecată
    această compoziţie din cratiţă. Spre final, cînd această compoziţie devine mai
    groasă, se pot adăuga fie puţină smântână care dă o culoare deschisă acestei
    mâncări, fie suc de roşii sau chiar roşii, în prealabil curăţate de pieliţe şi
    de seminţe. Înainte de a fi luată de pe foc, în această mâncare este adăugată
    verdeaţă tocată mărunt: mărar dacă am folosit smântână sau pătrunjel în cazul
    sosului tomat.


    În
    continuare, vă prezentăm rețeta de tocănița ardelenească cu ciuperci. Dacă
    este ardelenească, atunci este folosită și smântână! Pe lângă ingredientele
    folosite la rețeta, să spunem, tradițională, la cea ardelenească adăugăm și câțiva
    căței de usturoi, precum și puțin tarhon. Modul de preparare este asemănător. Tocănița
    de ciuperci se servește caldă, împreună cu mămăligă.



  • Mâncăruri din Maramureş

    Mâncăruri din Maramureş

    Având influenţe ale
    bucătăriei maghiare şi austriece, regiunea istorică a Maramureşului se remarcă printr-o mulţime de supe şi ciorbe, adunate sub
    termenul de zămuri, precum şi prin multe alte preparate, cum ar fi tocănitele,
    papricaş, balmoşul şi gomboţi, acele găluşti cu prune pe care le întâlnim în
    Ungaria şi în Serbia, dar şi în Transilvania de unde au trecut munţii pentru a-i
    delecta şi pe românii din exteriorul arcului carpatic. În Maramureş se găteşte
    cu multă untură de porc, la fel ca şi în Transilvania. Brânza şi smântâna sunt
    folosite la multe preparate. Se fac sarmale în foi de varză, stropite cu
    smântână, bulz, clătite cu brânză de vaci şi
    smântână, care se pun la cuptor. Un preparat specific este găina, umplută cu
    ficat şi cu legume, unsă cu untură de porc şi pusă pe jar.


    În Maramureş, cârnaţi afumaţi sunt folosiţi inclusiv la
    prepararea ciorbei. Cu jumătate de kg de cârnaţi afumaţi şi cu zeamă de varză
    poate fi pregătită o ciorbă consistentă. Mai avem nevoie de două cepe, de doi
    morcovi şi de o rădăcină de pătrunjel, de puţină varză murată şi de smântână. Ceapa
    se taie solzişori şi se căleşte uşor în puţin ulei, iar apoi se adaugă cârnaţii
    afumaţi, tăiaţi rondele. Celelalte legume trebuie tocate mărunt şi puse la
    fiert. După ce s-au rumenit, cârnaţii şi ceapa trebuie puse alături de celelalte legume, la fiert, în 4 litri de apă. Zeama de varză este pusă la fiert separat, iar după ce a
    ajuns la fierbere este turnată în oala de ciorbă. După ce se pune o lingură de
    bulion, cât să coloreze ciorba, ciorba trebuie dreasă cu puţină smântână.
    Deoarece zeama de varză este sărată, la final nu este nevoie să adăugăm sare.


    Un alt fel de mâncare specific Ţării Maramureşului, uşor de preparat şi, în
    acelaşi timp, gustos şi săţios, este mămăliga cu brânză şi jumări. Se mai face
    şi mămăligă în straturi sau, după cum se mai spune, în pături. Într-un ceaun se
    face o mămăligă obişnuită, după care se unge cu unt un alt vas care se încinge
    până când untul se topeşte integral. Se pune un prim strat de mămăligă, gros de
    vreo două degete, iar
    deasupra un strat de caş peste care se pune un strat subţire de mămăligă. În
    continuare se pun straturi de mămăligă şi din diferite brânzeturi. Astfel, se
    pune telemea, apoi mămăligă, un strat de urdă, din nou mămăligă, în continuare
    brânză de burduf şi iarăşi mămăligă, iar la sfârşit caşcaval amestecat cu
    smântână. Vasul se dă la cuptor la foc mic, iar mămăliga în pături se serveşte
    cu un pahar de horincă, adică o ţuică de prune dublu distilată.


  • Mâncăruri din Maramureş

    Mâncăruri din Maramureş

    Având influenţe ale
    bucătăriei maghiare şi austriece, regiunea istorică a Maramureşului se remarcă printr-o mulţime de supe şi ciorbe, adunate sub
    termenul de zămuri, precum şi prin multe alte preparate, cum ar fi tocănitele,
    papricaş, balmoşul şi gomboţi, acele găluşti cu prune pe care le întâlnim în
    Ungaria şi în Serbia, dar şi în Transilvania de unde au trecut munţii pentru a-i
    delecta şi pe românii din exteriorul arcului carpatic. În Maramureş se găteşte
    cu multă untură de porc, la fel ca şi în Transilvania. Brânza şi smântâna sunt
    folosite la multe preparate. Se fac sarmale în foi de varză, stropite cu
    smântână, bulz, clătite cu brânză de vaci şi
    smântână, care se pun la cuptor. Un preparat specific este găina, umplută cu
    ficat şi cu legume, unsă cu untură de porc şi pusă pe jar.


    În Maramureş, cârnaţi afumaţi sunt folosiţi inclusiv la
    prepararea ciorbei. Cu jumătate de kg de cârnaţi afumaţi şi cu zeamă de varză
    poate fi pregătită o ciorbă consistentă. Mai avem nevoie de două cepe, de doi
    morcovi şi de o rădăcină de pătrunjel, de puţină varză murată şi de smântână. Ceapa
    se taie solzişori şi se căleşte uşor în puţin ulei, iar apoi se adaugă cârnaţii
    afumaţi, tăiaţi rondele. Celelalte legume trebuie tocate mărunt şi puse la
    fiert. După ce s-au rumenit, cârnaţii şi ceapa trebuie puse alături de celelalte legume, la fiert, în 4 litri de apă. Zeama de varză este pusă la fiert separat, iar după ce a
    ajuns la fierbere este turnată în oala de ciorbă. După ce se pune o lingură de
    bulion, cât să coloreze ciorba, ciorba trebuie dreasă cu puţină smântână.
    Deoarece zeama de varză este sărată, la final nu este nevoie să adăugăm sare.


    Un alt fel de mâncare specific Ţării Maramureşului, uşor de preparat şi, în
    acelaşi timp, gustos şi săţios, este mămăliga cu brânză şi jumări. Se mai face
    şi mămăligă în straturi sau, după cum se mai spune, în pături. Într-un ceaun se
    face o mămăligă obişnuită, după care se unge cu unt un alt vas care se încinge
    până când untul se topeşte integral. Se pune un prim strat de mămăligă, gros de
    vreo două degete, iar
    deasupra un strat de caş peste care se pune un strat subţire de mămăligă. În
    continuare se pun straturi de mămăligă şi din diferite brânzeturi. Astfel, se
    pune telemea, apoi mămăligă, un strat de urdă, din nou mămăligă, în continuare
    brânză de burduf şi iarăşi mămăligă, iar la sfârşit caşcaval amestecat cu
    smântână. Vasul se dă la cuptor la foc mic, iar mămăliga în pături se serveşte
    cu un pahar de horincă, adică o ţuică de prune dublu distilată.


  • Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Printre
    destinaţiile de vacanţă din România preferate de turiştii români şi străini
    figurează şi Mărginimea Sibiului, o zonă ale cărei atuuri sunt
    tradiţiile, liniştea şi ospitalitatea locuitorilor. Mărginimea Sibiului
    cuprinde 18 sate româneşti şi săseşti, în care întâlnim multe gospodării
    tradiţionale amenajate pentru a primi oaspeţi.


    Oferta
    gastronomică a Mărginimii Sibiului poartă şi influenţa săsească. Sunt multe
    mâncături în care se folosesc preparate afumate din carne de porc şi destule
    preparateîn ale căror reţete întâlnim şi
    fructe, precum merele, vişinele, prunele şi gutuile. De
    menţionat este faptul că în zona Sibiului sunt multe livezi, unele dintre ele
    de meri, care asigurau astfel materia primă pentru diferite preparate
    gastronomice. Pentru a obţine o inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate
    în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură
    se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină
    lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece. De
    asemenea, prezenţa tarhonului în supe se datorează tot influenţei săseşti.


    Satele româneşti
    din Mărginimea Sibiului, unde ocupaţia tradiţională este păstoritul, au o
    moştenire gastronomică cu multe preparate din lapte şi carne de oaie. Unul
    dintre ele este bulzul, de fapt brânză de burduf învelită într-un strat de
    mămăligă. Acest bulz se poate pregăti chiar şi pe grătar. Deasupra jarului se
    pun cocoloaşele de bulz pentru care trebuie să pregătim însă o mămăligă
    vârtoasă. Atenţie, însă, această mămăligă se poate face numai din porumb
    măcinat la o moară tradiţională din zonă! Aceste cocoloaşe se lasă pe grătar
    până crapă bulzul şi se servesc cu smântână. O altă variantă, ciobănească, este
    cea a bulzului preparat direct în jar, când cocoloşul de bulz este învelit în
    lut. Este lăsat în jar, până când lutul şi, bineînţeles, bulzul din interior se
    coc. Bulzul se consumă după îndepărterea învelişului ceramic. Pentru că am
    vorbit despre învelirea în lut, să menţionăm că de Paşte, se pregăteşte miel în
    lut, iar în restul anului se poate pregăti similar, berbec în lut.


    Un preparat
    tradiţional în Mărginimea Sibiului este tocăniţa de viţel. Cantităţile pot fi
    stabilite în funcţie de numărul musafirilor, însă, dacă veţi ajunge la o
    pensiune din mărginimea Sibiului, este posibil ca gazda să pregătească tocăniţa
    în aer liber, la jar. Aşadar, curăţăm câteva cepe, le spălăm, le tocăm mărunt
    şi le călim în ulei într-un ceaun de tuci aşezat deasupra jarului. Tăiem în
    cubuleţe mici carnea de viţel, antricot sau spată, o punem în ceaunul de tuci
    şi adăugăm apă astfel încât să fiarbă la foc încet. Tăiem doi ardei graşi în
    felii mici, mărunţim 2 … 3 roşii şi câţiva căţei de usturoi, punând apoi
    aceste legume în ceaun. Până când tocăniţa va fi gata, e timp de poveşti în
    jurul focului şi, propabil, gazda vă va oferi un pahar de ţuică şi puţin caş de
    oaie. Spre final, adăugăm piper, o foaie de dafin, un pahar de vin roşu şi
    sărăm după gust. Tocăniţa se serveşte caldă, cu mămăligă şi, bineînţeles,
    alături de un pahar de vin. Poftă bună!

  • Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Mâncăruri din Mărginimea Sibiului

    Printre
    destinaţiile de vacanţă din România preferate de turiştii români şi străini
    figurează şi Mărginimea Sibiului, o zonă ale cărei atuuri sunt
    tradiţiile, liniştea şi ospitalitatea locuitorilor. Mărginimea Sibiului
    cuprinde 18 sate româneşti şi săseşti, în care întâlnim multe gospodării
    tradiţionale amenajate pentru a primi oaspeţi.


    Oferta
    gastronomică a Mărginimii Sibiului poartă şi influenţa săsească. Sunt multe
    mâncături în care se folosesc preparate afumate din carne de porc şi destule
    preparateîn ale căror reţete întâlnim şi
    fructe, precum merele, vişinele, prunele şi gutuile. De
    menţionat este faptul că în zona Sibiului sunt multe livezi, unele dintre ele
    de meri, care asigurau astfel materia primă pentru diferite preparate
    gastronomice. Pentru a obţine o inedită supă, merele trebuie curăţate şi tăiate
    în cubuleţe mici şi fierte ca pentru obţinerea unui compot. În această fiertură
    se adaugă la sfârşit un ou bătut, smântână, iar apoi este acrită cu puţină
    lămâie. Această supă de mere poate fi servită atât caldă, cât şi rece. De
    asemenea, prezenţa tarhonului în supe se datorează tot influenţei săseşti.


    Satele româneşti
    din Mărginimea Sibiului, unde ocupaţia tradiţională este păstoritul, au o
    moştenire gastronomică cu multe preparate din lapte şi carne de oaie. Unul
    dintre ele este bulzul, de fapt brânză de burduf învelită într-un strat de
    mămăligă. Acest bulz se poate pregăti chiar şi pe grătar. Deasupra jarului se
    pun cocoloaşele de bulz pentru care trebuie să pregătim însă o mămăligă
    vârtoasă. Atenţie, însă, această mămăligă se poate face numai din porumb
    măcinat la o moară tradiţională din zonă! Aceste cocoloaşe se lasă pe grătar
    până crapă bulzul şi se servesc cu smântână. O altă variantă, ciobănească, este
    cea a bulzului preparat direct în jar, când cocoloşul de bulz este învelit în
    lut. Este lăsat în jar, până când lutul şi, bineînţeles, bulzul din interior se
    coc. Bulzul se consumă după îndepărterea învelişului ceramic. Pentru că am
    vorbit despre învelirea în lut, să menţionăm că de Paşte, se pregăteşte miel în
    lut, iar în restul anului se poate pregăti similar, berbec în lut.


    Un preparat
    tradiţional în Mărginimea Sibiului este tocăniţa de viţel. Cantităţile pot fi
    stabilite în funcţie de numărul musafirilor, însă, dacă veţi ajunge la o
    pensiune din mărginimea Sibiului, este posibil ca gazda să pregătească tocăniţa
    în aer liber, la jar. Aşadar, curăţăm câteva cepe, le spălăm, le tocăm mărunt
    şi le călim în ulei într-un ceaun de tuci aşezat deasupra jarului. Tăiem în
    cubuleţe mici carnea de viţel, antricot sau spată, o punem în ceaunul de tuci
    şi adăugăm apă astfel încât să fiarbă la foc încet. Tăiem doi ardei graşi în
    felii mici, mărunţim 2 … 3 roşii şi câţiva căţei de usturoi, punând apoi
    aceste legume în ceaun. Până când tocăniţa va fi gata, e timp de poveşti în
    jurul focului şi, propabil, gazda vă va oferi un pahar de ţuică şi puţin caş de
    oaie. Spre final, adăugăm piper, o foaie de dafin, un pahar de vin roşu şi
    sărăm după gust. Tocăniţa se serveşte caldă, cu mămăligă şi, bineînţeles,
    alături de un pahar de vin. Poftă bună!

  • Tocăniţă de ciuperci

    Tocăniţă de ciuperci

    În această ediţie, vă prezentăm o reţetă de tocăniţă de ciuperci, avâd în vedere că ploile din ultimele săptămâni au favorizat dezvoltarea acestora. Pentru tocană se pot folosi fie ciuperci tip champignon din magazin sau din piaţă, fie ciuperci sălbatice, precum hribii sau bureţii de fag, culese din pădure. Ciuperci cu o pălărie gălbuie-brună şi cu piciorul alb şi gros (Boletus edulis), hribii sunt folosiţi la ciorbe, salate, dar şi pentru a pregăti o tocăniţă. La fel, din bureţii de fag (pleurotus) se obţine o tocăniţă excelentă, însă dimensiunea acestor ciuperci le recomandă şi pentru a face şniţele din ele.



    Una dintre cele mai răspândite reţete de mâncare din ciuperci obişnuite sau din hribi necesită următoarele ingrediente: 1 kg de ciuperci, unt sau ulei, 3 cepe de mărime mijlocie, sare, mărar sau pătrunjel verde. Ciupercile sunt curăţate, spălate şi tăiate felii subţiri, la fel ca şi ceapa pe care o călim uşor în unt sau în ulei. În acelaşi vas în care am călit ceapa, adăugăm ciupercile tocate şi le lăsăm la foc mic, pentru că altfel există riscul prinderii ciupercilor de fundul vasului. Din când în când, amestecăm această compoziţie din cratiţă, adâugând spre final puţin piper şi suc de roşii, eventual chiar roşii, bine coapte, curăţate de pieliţe şi tocate mărunt. Înainte de a fi luată de pe foc, în această mâncare trebuie adăugate frunze tocate de pătrunjel.



    În loc de suc de roşii, putem folosi smântână, pe care o turnăm spre final, amestecând uşor în cratiţă pentru omogenizare. De asemenea, în loc de pătrunjel vom pune mărar tocat mărunt, obţinând tocăniţa de ciuperci în sos alb. În mod similar, putem pregăti ciulama de ciuperci, turnând peste amestecul de ceapă şi ciuperci o lingură de făină şi smântână, amestecând uşor pentru ca să nu apără cocoloaşe de făină. Orice variantă de tocăniţă de ciuperci poate fi servită împreună cu mămăligă.

  • Tocăniţă de ciuperci

    Tocăniţă de ciuperci

    În această ediţie, vă prezentăm o reţetă de tocăniţă de ciuperci, avâd în vedere că ploile din ultimele săptămâni au favorizat dezvoltarea acestora. Pentru tocană se pot folosi fie ciuperci tip champignon din magazin sau din piaţă, fie ciuperci sălbatice, precum hribii sau bureţii de fag, culese din pădure. Ciuperci cu o pălărie gălbuie-brună şi cu piciorul alb şi gros (Boletus edulis), hribii sunt folosiţi la ciorbe, salate, dar şi pentru a pregăti o tocăniţă. La fel, din bureţii de fag (pleurotus) se obţine o tocăniţă excelentă, însă dimensiunea acestor ciuperci le recomandă şi pentru a face şniţele din ele.



    Una dintre cele mai răspândite reţete de mâncare din ciuperci obişnuite sau din hribi necesită următoarele ingrediente: 1 kg de ciuperci, unt sau ulei, 3 cepe de mărime mijlocie, sare, mărar sau pătrunjel verde. Ciupercile sunt curăţate, spălate şi tăiate felii subţiri, la fel ca şi ceapa pe care o călim uşor în unt sau în ulei. În acelaşi vas în care am călit ceapa, adăugăm ciupercile tocate şi le lăsăm la foc mic, pentru că altfel există riscul prinderii ciupercilor de fundul vasului. Din când în când, amestecăm această compoziţie din cratiţă, adâugând spre final puţin piper şi suc de roşii, eventual chiar roşii, bine coapte, curăţate de pieliţe şi tocate mărunt. Înainte de a fi luată de pe foc, în această mâncare trebuie adăugate frunze tocate de pătrunjel.



    În loc de suc de roşii, putem folosi smântână, pe care o turnăm spre final, amestecând uşor în cratiţă pentru omogenizare. De asemenea, în loc de pătrunjel vom pune mărar tocat mărunt, obţinând tocăniţa de ciuperci în sos alb. În mod similar, putem pregăti ciulama de ciuperci, turnând peste amestecul de ceapă şi ciuperci o lingură de făină şi smântână, amestecând uşor pentru ca să nu apără cocoloaşe de făină. Orice variantă de tocăniţă de ciuperci poate fi servită împreună cu mămăligă.