Radio România Internațional

Tag: tochitura

  • Mâncăruri din Moldova

    Mâncăruri din Moldova

    Fiecare provincie a României
    se remarcă prin preparate
    specifice, unele dintre ele purtând şi denumirea de origine,
    ca în cazul vinurilor. În Moldova, unde întâlnim multe preparate savuroase. Printre acestea există, aşa cum am menţionat,
    preparate care au denumire de origine precum tochitură moldovenească sau sarmale moldoveneşti sau altele care, pur şi simplu, se identifică cu Moldova, precum celebrele plăcinte poale-n brâu sau acele chiftele alungite cărora li se spune pârjoale. Tot în Moldova sunt şi cele mai întinse suprafeţe
    cultivate cu viţă de
    vie, unele soiuri fiind româneşti. Multe dintre mâncăruri pot fi asociate cu vinurile produse în Moldova, iar dacă ne referim la soiurile româneşti, atunci putem menţiona
    Galbena de Odobeşti şi Şarba din zona Vrancei, cel mai mare bazin viticol
    al României,
    Busuioaca de Bohotin din zona Huşi, Grasa, Feteasca şi Frâncuşa din
    podgoriile de la Cotnari, Iaşi.


    Tochitura o întâlnim în
    toate regiunile României, însă există diferente în ceea ce priveşte ingredientele.
    De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele
    folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică
    în ceea ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii
    intră şi bucăţi de cârnat afumat. În general,
    este folosită carnea de porc (pulpă şi fleică) şi organe de porc (ficat,
    splină, inimă), dar acestea pot fi înlocuite, fie şi parţial, cu carne de pui. Pentru
    prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau
    fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat,
    splină, inimă). Ne mai trebuie una, două cepe de mărime potrivită, o căpăţână
    de usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper şi cimbru. Curăţăm ceapa şi
    o tăiem mărunt, la fel ca şi usturoiul. Carnea trebuie spălată şi tăiată în
    cuburi mici. Turnăm apoi puţin ulei într-un vas de tuci şi îl punem pe foc. În
    loc de ulei, mai este folosită şi untura.
    După ce s-a încins, adăugăm ceapa. În momentul în care primele bucăţele
    de ceapă au început să se rumenească, este adăugată carnea şi, din când în
    când, amestecăm compoziţia din vas. Adăugăm apă sau vin şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, sub un capac. Spre final, adăugăm usturoi, tocat mărunt şi celelalte
    condimente. Tochitura este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia se pune
    un ou ochi, deasupra căruia se presară brânză rasă.


    După ce trecem de felul principal, care ar putea fi şi pârjoalele moldoveneşti, un fel de chiftele alungite, din carne
    tocată de porc, de vită sau în amestec, ajungem la desert, la faimoasele plăcinte poale-n brâu. Acestea se pregătesc din aluat dospit, care, după ce este transformat într-o foaie cu ajutorul
    sucitorului, este porţionat în pătrate cu latura de circa 15 cm. Pe aceste
    pătrate de aluat este pusă umplutura de brânză dulce şi stafide, după care
    colţurile sunt aduse spre centru, de unde şi asemănarea cu o femeie care îşi
    ridică poalele sau, dacă vreţi, şi le prinde la brâu.

  • Mâncăruri din Moldova

    Mâncăruri din Moldova

    Fiecare provincie a României
    se remarcă prin preparate
    specifice, unele dintre ele purtând şi denumirea de origine,
    ca în cazul vinurilor. În Moldova, unde întâlnim multe preparate savuroase. Printre acestea există, aşa cum am menţionat,
    preparate care au denumire de origine precum tochitură moldovenească sau sarmale moldoveneşti sau altele care, pur şi simplu, se identifică cu Moldova, precum celebrele plăcinte poale-n brâu sau acele chiftele alungite cărora li se spune pârjoale. Tot în Moldova sunt şi cele mai întinse suprafeţe
    cultivate cu viţă de
    vie, unele soiuri fiind româneşti. Multe dintre mâncăruri pot fi asociate cu vinurile produse în Moldova, iar dacă ne referim la soiurile româneşti, atunci putem menţiona
    Galbena de Odobeşti şi Şarba din zona Vrancei, cel mai mare bazin viticol
    al României,
    Busuioaca de Bohotin din zona Huşi, Grasa, Feteasca şi Frâncuşa din
    podgoriile de la Cotnari, Iaşi.


    Tochitura o întâlnim în
    toate regiunile României, însă există diferente în ceea ce priveşte ingredientele.
    De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele
    folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică
    în ceea ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii
    intră şi bucăţi de cârnat afumat. În general,
    este folosită carnea de porc (pulpă şi fleică) şi organe de porc (ficat,
    splină, inimă), dar acestea pot fi înlocuite, fie şi parţial, cu carne de pui. Pentru
    prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau
    fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat,
    splină, inimă). Ne mai trebuie una, două cepe de mărime potrivită, o căpăţână
    de usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper şi cimbru. Curăţăm ceapa şi
    o tăiem mărunt, la fel ca şi usturoiul. Carnea trebuie spălată şi tăiată în
    cuburi mici. Turnăm apoi puţin ulei într-un vas de tuci şi îl punem pe foc. În
    loc de ulei, mai este folosită şi untura.
    După ce s-a încins, adăugăm ceapa. În momentul în care primele bucăţele
    de ceapă au început să se rumenească, este adăugată carnea şi, din când în
    când, amestecăm compoziţia din vas. Adăugăm apă sau vin şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, sub un capac. Spre final, adăugăm usturoi, tocat mărunt şi celelalte
    condimente. Tochitura este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia se pune
    un ou ochi, deasupra căruia se presară brânză rasă.


    După ce trecem de felul principal, care ar putea fi şi pârjoalele moldoveneşti, un fel de chiftele alungite, din carne
    tocată de porc, de vită sau în amestec, ajungem la desert, la faimoasele plăcinte poale-n brâu. Acestea se pregătesc din aluat dospit, care, după ce este transformat într-o foaie cu ajutorul
    sucitorului, este porţionat în pătrate cu latura de circa 15 cm. Pe aceste
    pătrate de aluat este pusă umplutura de brânză dulce şi stafide, după care
    colţurile sunt aduse spre centru, de unde şi asemănarea cu o femeie care îşi
    ridică poalele sau, dacă vreţi, şi le prinde la brâu.

  • Rezepte aus der Moldau: Eintopf, Krautwickel, Käsekuchen, Fleischklößchen

    Rezepte aus der Moldau: Eintopf, Krautwickel, Käsekuchen, Fleischklößchen

    Heute stellen wir Ihnen ein paar Gerichte aus der ostrumänischen Region Moldau vor. Wir beginnen mit dem berühmten moldauischen Eintopf (tochitură moldovenească). Ganz beliebt in diesem Teil des Landes sind auch die moldauischen Krautwickel. Krautwickel mit Hackfleisch und Reis sowie die gefüllten Weinblätter sind eigentlich im ganzen Land und in diesem Teil Europas ganz beliebt. Ein Gericht, das sich 100% mit dieser Region Rumäniens identifiziert sind die berühmten Käsekuchen poale-n brâu“ oder die Fleischklö‎ßchen pârjoale“.



    In den traditionellen Gemeinden aus diesem Teil des Landes besteht das Frühstück meistens aus Spiegelei mit Grieben und Käse, beim Mittagessen dürfen die gebackenen Bohnen oder Kartoffeln sowie Sauerkraut nicht fehlen. Ein traditionelles Mittagessen in diesem Teil des Landes besteht auch aus saurer Suppe aus Geflügelklein mit Möhren, Reis, Zwiebel, die besonders gegen Kater nach langen Partys geeignet ist, wo viel Wein getrunken wurde.



    Die Moldau ist übrigens landesweit auch für seine zahlreichen Weinsorten bekannt, wir erwähnen hier nur die Sorten Galbena de Odobeşti“ und Şarba“ aus dem Anbaugebiet Vrancea. Şarba ist eine authentische rumänische Traubensorte. Sie wurde 1972 in der Weinforschungsanstalt Odobeşti als Kreuzung der Sorten Tămâioasă Românească und Italienischer Riesling entwickelt. Der Wein entfaltet Aromen von Rosenblütenmarmelade, Basilikum, Lindenblüten, Holunder und Akazienhonig. Weitere Weinsorten, die für die Region Moldau spezifisch sind, sind Busuioaca de Bohotin“, ein Roséwein aus dem Anbaugebiet Huşi, Grasa“, Feteasca“ (Mädchentraube) und Frâncuşa“ aus den Weingütern Cotnari bei Iaşi.



    Für die Zubereitung der Fleischklö‎ßchen pârjoale“ braucht man ein Kilogramm Schweine- oder Rindfleisch, 2 oder 3 Scheiben Brot, zwei Zwiebeln, 4 Eier, feingehackten Dill, Salz und Pfeffer. Zuerst die Brotscheiben in Wasser einweichen, dann mit dem Hackfleisch vermengen. Im Anschluss die Masse mit den gehackten Zwiebeln, verquirlten Eiern, Salz, Pfeffer und dem feingehackten Dill verkneten, dann die Masse in Schnitzelform portionieren. Danach die Fleischklö‎ßchen auf beiden Seiten durch Mehl und üppig durch das verquirlte Ei ziehen und sofort in die Pfanne in das hei‎ße Öl einlegen. Als Beilage werden auch gebackenen Bohnen oder Kartoffelpüree serviert.

  • Salmon Stew

    Salmon Stew

    The Romanian tochitura, which is a kind of stew, is a
    typically Romanian dish made all around the country. To make it you’ll need
    pork, beef or chicken meat, and even organs such as liver, kidney, heart or
    milt, as well as sliced sausage. The ingredients differ from one region of the
    country to another, so Moldavian stew differs from Dobrudjan stew or Oltenian
    stew. For example, the Moldavian recipe does not contain tomato paste of tomato
    juice, while in Transylvania, where they
    really like their smoked pork, the recipe also contains bits of sliced smoked
    sausage. The so-called Brasov stew is made in
    central Romania,
    and typically contains veal, surely under the influence of Saxon cuisine.








    Irrespective of the region, there is a similar way of
    preparing this stew. Brown the sliced pieces of pork in a pan or a pot, and
    then add the sliced onion and two or three garlic cloves, finely chopped. Add a
    bit of water or wine, allow to simmer, then add the spices of choice, depending
    on what the recipe contains. The stew is served hot with polenta, topped with a
    poached egg and sprinkled with cheese.








    This type of stew will naturally contain fish in the Danube
    Delta, with salmon being the typical dish in the Danube Delta village called
    Lunca. To prepare this stew, you need a salmon weighing two or three kilograms,
    bones removed. Cut the salmon in small cubes. Salt the cubes a little bit, and
    then coat them in flour. Put the salmon cubes in a pan with hot oil. Add the
    sliced onion, a little bit of dried thyme, sweet paprika and tomato paste. Cook
    the bits of salmon until they become golden brown before adding a glass of wine
    or a little bit of water. Allow everything to boil, for about a quarter of an
    hour. The salmon stew is best served with polenta and also goes well with a
    glass of chilled white dry or semi-dry wine. Enjoy or poftă bună as we say in
    Romanian!



  • Tochitură de somn

    Tochitură de somn

    Tochitura este o mâncare tradiţională din bucătăria românească, întâlnită în toate regiunile. Este preparată din bucăţi de carne de porc, vită, pui sau din organe precum ficat, rinichi, inimă şi splină la care se mai adaugă cârnaţi tăiaţi rondele. Există diferenţe în ceea ce priveşte ingredientele, iar uneori diferenţa este dată şi de adăugarea denumirii de origine. Astfel, întâlnim tochitură moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură oltenească.



    De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică în ceea ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii intră şi bucăţi de cârnat afumat. În partea centrală a României se prepară şi aşa-numita “tochitură braşoveană”, la care se folosesc carne şi organe de viţel, cu siguranţă o influenţă a gastronomiei săseşti.



    Modul de preparare este asemănător. Bucăţile de carne sunt rumenite într-o tigaie sau într-un ceaun, se adaugă ceapă tăiată solzişori, eventual doi … trei căţei de usturoi, de asemenea tocaţi mărunt, iar apoi se stinge cu apă sau cu puţin vin. Se lasă se fiarbă înăbuşit, iar spre final sunt puse diferite condimente, în funcţie de ingrediente. Se serveşte caldă, şi cu mămăligă deasupra căreia se pune brânză rasă şi un un ou ochi.



    În Dobrogea întâlnim, de asemenea, acelaşi preparat însoţit de denumirea de origine, iar în Delta Dunării se prepară, nici nu se putea altfel, tochitură din peşte. În satul Lunca din judeţul Tulcea se pregăteşte tochitură de somn, o specie de peşte fără multe oase. Avem nevoie de un somn de două … trei kg, care se dezosează, după care este tăiat în cubuleţe. Aceste cubuleţe trebuie sărate puţin, tăvălite prin făină şi apoi puse într-o tigaie cu ulei încins.



    Se adaugă ceapă tăiată solzişori, puţin cimbru uscat, boia dulce şi pastă de roşii. După ce bucăţile de peşte s-au rumenit puţin, se sting cu un pahar cu vin sau cu puţină apă şi se lasă să fiarbă nu foarte mult, circa un sfert de oră. Tochitura de somn se serveşte împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit.

  • Tochitură de somn

    Tochitură de somn

    Tochitura este o mâncare tradiţională din bucătăria românească, întâlnită în toate regiunile. Este preparată din bucăţi de carne de porc, vită, pui sau din organe precum ficat, rinichi, inimă şi splină la care se mai adaugă cârnaţi tăiaţi rondele. Există diferenţe în ceea ce priveşte ingredientele, iar uneori diferenţa este dată şi de adăugarea denumirii de origine. Astfel, întâlnim tochitură moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură oltenească.



    De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică în ceea ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii intră şi bucăţi de cârnat afumat. În partea centrală a României se prepară şi aşa-numita “tochitură braşoveană”, la care se folosesc carne şi organe de viţel, cu siguranţă o influenţă a gastronomiei săseşti.



    Modul de preparare este asemănător. Bucăţile de carne sunt rumenite într-o tigaie sau într-un ceaun, se adaugă ceapă tăiată solzişori, eventual doi … trei căţei de usturoi, de asemenea tocaţi mărunt, iar apoi se stinge cu apă sau cu puţin vin. Se lasă se fiarbă înăbuşit, iar spre final sunt puse diferite condimente, în funcţie de ingrediente. Se serveşte caldă, şi cu mămăligă deasupra căreia se pune brânză rasă şi un un ou ochi.



    În Dobrogea întâlnim, de asemenea, acelaşi preparat însoţit de denumirea de origine, iar în Delta Dunării se prepară, nici nu se putea altfel, tochitură din peşte. În satul Lunca din judeţul Tulcea se pregăteşte tochitură de somn, o specie de peşte fără multe oase. Avem nevoie de un somn de două … trei kg, care se dezosează, după care este tăiat în cubuleţe. Aceste cubuleţe trebuie sărate puţin, tăvălite prin făină şi apoi puse într-o tigaie cu ulei încins.



    Se adaugă ceapă tăiată solzişori, puţin cimbru uscat, boia dulce şi pastă de roşii. După ce bucăţile de peşte s-au rumenit puţin, se sting cu un pahar cu vin sau cu puţină apă şi se lasă să fiarbă nu foarte mult, circa un sfert de oră. Tochitura de somn se serveşte împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit.

  • Tochitură

    Tochitură

    În această ediţie
    vă prezentăm un preparat pe care îl putem întâlni în toate regiunile României -
    tochitura. Cu toate acestea, există diferenţe în ceea ce priveşte ingredientele,
    iar uneori diferenţa este dată şi de adăugarea denumirii de origine. Astfel,
    întâlnim tochitură moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură
    oltenească. De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii
    printre ingredientele folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o
    adevărată cultură gastronomică în ceea ce priveşte preparatele afumate din
    porc, în compoziţia tochiturii intră şi bucăţi de cârnat afumat.

    În
    general, sunt folosite carnea de porc (pulpă şi fleică) şi organe de porc
    (ficat, splină, inimă), dar acestea pot fi înlocuite, fie şi parţial, cu carne
    de pui. Am întâlnit însă şi tochitura braşoveană, la care se folosesc carne şi
    organe de viţel, o influenţă a gastronomiei săseşti.

    Pentru
    prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau
    fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat,
    splină, inimă). Ne mai trebuie una, două cepe de mărime potrivită, o căpăţână
    de usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper, boia dulce, cimbru şi
    opţional bulion sau suc de roşii. Curăţăm ceapa şi o tăiem mărunt, la fel ca şi
    usturoiul. Carnea trebuie spălată şi tăiată în cuburi mici. Turnăm apoi puţin
    ulei într-un vas de tuci şi îl punem pe foc. În loc de ulei, mai este folosită
    şi untura. După ce s-a încins, adăugăm
    ceapa. În momentul în care primele bucăţele de ceapă au început să se
    rumenească, este adăugată carnea şi, din când în când, amestecăm compoziţia din
    vas. Adăugăm apă sau vin şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, sub un capac. Cu câteva
    minute înainte de a lua vasul de pe foc, adăugăm şi cârnatul afumat, tăiat în
    bucăţi mici. Nu trebuie lăsat mult deoarece este deja uscat. După ce carnea
    pare a fi gata, adăugăm usturoiul şi celelalte condimente. Înainte de a lua
    cratiţa de pe foc, adăugăm, eventual, bulion sau suc de roşii şi, dacă nu am
    pus deja, un pahar cu vin. Se pot adăuga, la final, frunze de pătrunjel, tocate
    mărunt. Tochitura este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia se pune
    un ou ochi şi se presară brânză rasă. Tochitura este servită împreună cu
    murături, varză acră sau castraveciori în oţet şi bineînţeles trebuie udată cu
    un vin roşu, sec sau demisec, la temperatura camerei. Poftă bună!



  • Tochitură

    Tochitură

    În această ediţie
    vă prezentăm un preparat pe care îl putem întâlni în toate regiunile României -
    tochitura. Cu toate acestea, există diferenţe în ceea ce priveşte ingredientele,
    iar uneori diferenţa este dată şi de adăugarea denumirii de origine. Astfel,
    întâlnim tochitură moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură
    oltenească. De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii
    printre ingredientele folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o
    adevărată cultură gastronomică în ceea ce priveşte preparatele afumate din
    porc, în compoziţia tochiturii intră şi bucăţi de cârnat afumat.

    În
    general, sunt folosite carnea de porc (pulpă şi fleică) şi organe de porc
    (ficat, splină, inimă), dar acestea pot fi înlocuite, fie şi parţial, cu carne
    de pui. Am întâlnit însă şi tochitura braşoveană, la care se folosesc carne şi
    organe de viţel, o influenţă a gastronomiei săseşti.

    Pentru
    prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau
    fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat,
    splină, inimă). Ne mai trebuie una, două cepe de mărime potrivită, o căpăţână
    de usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper, boia dulce, cimbru şi
    opţional bulion sau suc de roşii. Curăţăm ceapa şi o tăiem mărunt, la fel ca şi
    usturoiul. Carnea trebuie spălată şi tăiată în cuburi mici. Turnăm apoi puţin
    ulei într-un vas de tuci şi îl punem pe foc. În loc de ulei, mai este folosită
    şi untura. După ce s-a încins, adăugăm
    ceapa. În momentul în care primele bucăţele de ceapă au început să se
    rumenească, este adăugată carnea şi, din când în când, amestecăm compoziţia din
    vas. Adăugăm apă sau vin şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, sub un capac. Cu câteva
    minute înainte de a lua vasul de pe foc, adăugăm şi cârnatul afumat, tăiat în
    bucăţi mici. Nu trebuie lăsat mult deoarece este deja uscat. După ce carnea
    pare a fi gata, adăugăm usturoiul şi celelalte condimente. Înainte de a lua
    cratiţa de pe foc, adăugăm, eventual, bulion sau suc de roşii şi, dacă nu am
    pus deja, un pahar cu vin. Se pot adăuga, la final, frunze de pătrunjel, tocate
    mărunt. Tochitura este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia se pune
    un ou ochi şi se presară brânză rasă. Tochitura este servită împreună cu
    murături, varză acră sau castraveciori în oţet şi bineînţeles trebuie udată cu
    un vin roşu, sec sau demisec, la temperatura camerei. Poftă bună!



  • Tochitură

    Tochitură

    Vă prezentăm astăzi un preparat pe care îl
    putem întâlni în toate regiunile României – tochitura. Ingredientele folosite
    la prepararea tochiturii diferă de la o regiune la alta, astfel încât în meniu
    putem întâlni acest preparat şi cu denumirea de origine: tochitură
    moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură oltenească. De exemplu, în
    Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele folosite,
    iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică în ceea
    ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii intră şi
    bucăţi de cârnat afumat.

    Pentru
    prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau
    fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat,
    splină, inimă). Ne mai trebuie o ceapă de mărime potrivită, o căpăţână de
    usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper, boia dulce, cimbru şi
    opţional bulion sau suc de roşii.


    Să
    trecem acum la treabă. Curăţăm ceapa şi o tăiem mărunt, la fel ca şi usturoiul.
    Carnea trebuie spălată şi tăiată în cuburi mici. Turnăm apoi puţin ulei într-o
    cratiţă şi o punem pe foc. După ce s-a încins uleiul, adăugăm ceapa. În
    momentul în care primele bucăţele de ceapă au început să se rumenească, este
    adăugată carnea şi, din când în când, amestecăm compoziţia din vas. Adăugăm
    unul sau două pahare cu apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, sub un capac. Cu circa
    un sfert de oră înainte de a lua cratiţa de pe foc, adăugăm şi cârnatul afumat,
    tăiat în bucăţi mici. După ce carnea pare a fi gata, adăugăm usturoiul şi
    celelalte condimente. Cu câteva minute înainte de a lua cratiţa de pe foc,
    adăugăm un pahar cu vin şi, eventual, bulion sau suc de roşii.


    Pentru că
    tochitura este o mâncare mai grea, carnea de porc poate fi înlocuită, parţial,
    cu cea de pui. Putem folosi, de exemplu, un piept de pui şi un sfert de kg de
    ficăţei de pui, dar şi puţină carne de porc şi chiar cârnaţi afumaţi. Etapele
    de preparare sunt aceleaşi. La început călim ceapa în ulei, adăugăm în acelaşi
    vas carnea de porc, tăiată în cubuleţe, apoi carnea de pui. Punem şi puţină
    apă, astfel încât această compoziţie să fiarbă înăbuşit. Spre final, adăugăm şi
    ficăţeii, turnăm un pahar de vin, bulion sau suc de roşii, condimentele, o mai
    lăsăm pe foc circa un sfert de oră, iar la urmă punem puţină sare şi câteva
    frunze de pătrunjel, tocat mărunt.

    Această
    compoziţie este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia este aşezat un
    ou ochi. Deasupra se presară brânză rasă. Este recomandabil ca tochitura să fie
    servită împreună cu murături, varză acră sau castraveciori în oţet şi
    bineînţeles trebuie udată cu un vin roşu, sec sau demisec, la temperatura
    camerei.

  • Tochitură

    Tochitură

    Vă prezentăm astăzi un preparat pe care îl
    putem întâlni în toate regiunile României – tochitura. Ingredientele folosite
    la prepararea tochiturii diferă de la o regiune la alta, astfel încât în meniu
    putem întâlni acest preparat şi cu denumirea de origine: tochitură
    moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură oltenească. De exemplu, în
    Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele folosite,
    iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică în ceea
    ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii intră şi
    bucăţi de cârnat afumat.

    Pentru
    prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau
    fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat,
    splină, inimă). Ne mai trebuie o ceapă de mărime potrivită, o căpăţână de
    usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper, boia dulce, cimbru şi
    opţional bulion sau suc de roşii.


    Să
    trecem acum la treabă. Curăţăm ceapa şi o tăiem mărunt, la fel ca şi usturoiul.
    Carnea trebuie spălată şi tăiată în cuburi mici. Turnăm apoi puţin ulei într-o
    cratiţă şi o punem pe foc. După ce s-a încins uleiul, adăugăm ceapa. În
    momentul în care primele bucăţele de ceapă au început să se rumenească, este
    adăugată carnea şi, din când în când, amestecăm compoziţia din vas. Adăugăm
    unul sau două pahare cu apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, sub un capac. Cu circa
    un sfert de oră înainte de a lua cratiţa de pe foc, adăugăm şi cârnatul afumat,
    tăiat în bucăţi mici. După ce carnea pare a fi gata, adăugăm usturoiul şi
    celelalte condimente. Cu câteva minute înainte de a lua cratiţa de pe foc,
    adăugăm un pahar cu vin şi, eventual, bulion sau suc de roşii.


    Pentru că
    tochitura este o mâncare mai grea, carnea de porc poate fi înlocuită, parţial,
    cu cea de pui. Putem folosi, de exemplu, un piept de pui şi un sfert de kg de
    ficăţei de pui, dar şi puţină carne de porc şi chiar cârnaţi afumaţi. Etapele
    de preparare sunt aceleaşi. La început călim ceapa în ulei, adăugăm în acelaşi
    vas carnea de porc, tăiată în cubuleţe, apoi carnea de pui. Punem şi puţină
    apă, astfel încât această compoziţie să fiarbă înăbuşit. Spre final, adăugăm şi
    ficăţeii, turnăm un pahar de vin, bulion sau suc de roşii, condimentele, o mai
    lăsăm pe foc circa un sfert de oră, iar la urmă punem puţină sare şi câteva
    frunze de pătrunjel, tocat mărunt.

    Această
    compoziţie este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia este aşezat un
    ou ochi. Deasupra se presară brânză rasă. Este recomandabil ca tochitura să fie
    servită împreună cu murături, varză acră sau castraveciori în oţet şi
    bineînţeles trebuie udată cu un vin roşu, sec sau demisec, la temperatura
    camerei.

  • Mâncăruri braşovene

    Mâncăruri braşovene

    O plimbare pe strada comercială a Braşovului este un prilej de a face cumpărături sau, cel puţin, de a admira vitrinele, dar si o incursiune printre mirosurile de mâncăruri provenite de la bucătăriile multelor terase pe lângă care treceti.



    Braşovenii sunt foarte mândri de covrigii lor, iar acest lucru este dovedit de prăvăliile pe ale căror firme se poate citi, de exemplu, Tradiţie din 1939”. Se spune că aceşti covrigi împletiţi îşi au originea în Bavaria, dar ca reţeta celor produşi la Brasov ar fi ţinută în mare secret. Nu ştim dacă este folosit un ingredient magic care-i fac atât de apreciaţi de către turiştii care vizitează centrul Braşovului, însă noi vă oferim o reţetă tradiţională pentru aceşti covrigei. Trebuie să amestecăm făina cu drojdia, cu puţin zahăr şi cu puţin lapte cald, apoi aluatul se acoperă şi este lăsat circa 30 de minute. După aceea, se mai adaugă puţin lapte cald în aluat, sare şi se frământă bine, până se obţine un aluat fără bule. Din acest aluat se fac cârnăciori de grosimea unui creion, de vreo 30 de cm lungime, care se rulează şi se transformă în covrigi. Se lasă la crescut, acoperiţi, într-o tavă de cuptor pentru circa un sfert de oră. Următoarea etapă este aceea de a opări covrigii într-un vas cu apă clocotită. Îi scoatem cu o spumieră şi îi aşezăm într-o tavă în care am întins puţină făină. Presărăm sare grunjoasă, mac ş susan şi îi întroducem în cuptor timp de un sfert de oră.



    În meniurile restaurantelor braşovene întâlnim multe mâncăruri şi deserturi cu denumire de origine. La aperitiv se poate mânca bulz de la Moeciu” sau salată braşovenească”. Nu vă mai spun modul de preparare, dar în această salată se amestecă salam, cascaval, morcovi, mazăre şi gogoşari în oţet, maioneză şi muştar.



    Vă voi prezenta, în schimb, reţeta de Tochitură braşoveană”. Avem nevoie de un kg de carne de viţel, de jumătate de kg de ficat, de inimă, rinichi şi de splină de porc, de 3 cepe mari, o căpăţână de usturoi, de bulion şi de puţin vin. Curăţăm rinichii şi îi lăsăm în apă cu oţet. Mărunţim carnea de viţel şi o călim puţin în untură, împreună cu usturoiul şi cu cepele, tăiate mărunt. În vas turnăm puţină supă sau apă şi lăsăm la foc mic. Adăugăm organele, tocate mărunt, lăsăm compoziţia la foc mic circa jumătate de oră, amestecând din când în când. Spre final adăugăm un pahar de vin rosu, busuioc, cimbru şi piper, o lingură de bulion şi mai lăsăm compoziţia pe foc încă 10 minute. Se serveşte imediat cu o portie de mămăligă şi cu un vin roşu demisec.



    Dacă mai doriţi ceva la desert, să stiţi că aveţi de unde alege. Pe lângă prăjituri, aveţi şansa de a gusta Clătite braşovene”, umplute cu brânză dulce şi stafide sau trigoane de la Râşnov”, umplute cu mere sau cremă de vanilie.

  • Mâncăruri braşovene

    Mâncăruri braşovene

    O plimbare pe strada comercială a Braşovului este un prilej de a face cumpărături sau, cel puţin, de a admira vitrinele, dar si o incursiune printre mirosurile de mâncăruri provenite de la bucătăriile multelor terase pe lângă care treceti.



    Braşovenii sunt foarte mândri de covrigii lor, iar acest lucru este dovedit de prăvăliile pe ale căror firme se poate citi, de exemplu, Tradiţie din 1939”. Se spune că aceşti covrigi împletiţi îşi au originea în Bavaria, dar ca reţeta celor produşi la Brasov ar fi ţinută în mare secret. Nu ştim dacă este folosit un ingredient magic care-i fac atât de apreciaţi de către turiştii care vizitează centrul Braşovului, însă noi vă oferim o reţetă tradiţională pentru aceşti covrigei. Trebuie să amestecăm făina cu drojdia, cu puţin zahăr şi cu puţin lapte cald, apoi aluatul se acoperă şi este lăsat circa 30 de minute. După aceea, se mai adaugă puţin lapte cald în aluat, sare şi se frământă bine, până se obţine un aluat fără bule. Din acest aluat se fac cârnăciori de grosimea unui creion, de vreo 30 de cm lungime, care se rulează şi se transformă în covrigi. Se lasă la crescut, acoperiţi, într-o tavă de cuptor pentru circa un sfert de oră. Următoarea etapă este aceea de a opări covrigii într-un vas cu apă clocotită. Îi scoatem cu o spumieră şi îi aşezăm într-o tavă în care am întins puţină făină. Presărăm sare grunjoasă, mac ş susan şi îi întroducem în cuptor timp de un sfert de oră.



    În meniurile restaurantelor braşovene întâlnim multe mâncăruri şi deserturi cu denumire de origine. La aperitiv se poate mânca bulz de la Moeciu” sau salată braşovenească”. Nu vă mai spun modul de preparare, dar în această salată se amestecă salam, cascaval, morcovi, mazăre şi gogoşari în oţet, maioneză şi muştar.



    Vă voi prezenta, în schimb, reţeta de Tochitură braşoveană”. Avem nevoie de un kg de carne de viţel, de jumătate de kg de ficat, de inimă, rinichi şi de splină de porc, de 3 cepe mari, o căpăţână de usturoi, de bulion şi de puţin vin. Curăţăm rinichii şi îi lăsăm în apă cu oţet. Mărunţim carnea de viţel şi o călim puţin în untură, împreună cu usturoiul şi cu cepele, tăiate mărunt. În vas turnăm puţină supă sau apă şi lăsăm la foc mic. Adăugăm organele, tocate mărunt, lăsăm compoziţia la foc mic circa jumătate de oră, amestecând din când în când. Spre final adăugăm un pahar de vin rosu, busuioc, cimbru şi piper, o lingură de bulion şi mai lăsăm compoziţia pe foc încă 10 minute. Se serveşte imediat cu o portie de mămăligă şi cu un vin roşu demisec.



    Dacă mai doriţi ceva la desert, să stiţi că aveţi de unde alege. Pe lângă prăjituri, aveţi şansa de a gusta Clătite braşovene”, umplute cu brânză dulce şi stafide sau trigoane de la Râşnov”, umplute cu mere sau cremă de vanilie.

  • Tochitura

    Vă prezentăm astăzi un preparat pe care îl putem întâlni în toate regiunile României — tochitura. Ingredientele folosite la prepararea tochiturii diferă de la o regiune la alta, astfel încât în meniu putem întâlni acest preparat şi cu denumirea de origine: tochitură moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură oltenească. De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică în ceea ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii intră şi bucăţi de cârnat afumat.



    Pentru prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat, splină, inimă). Ne mai trebuie o ceapă de mărime potrivită, o căpăţână de usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper, boia dulce, cimbru şi opţional bulion sau suc de roşii.



    Să trecem acum la treabă. Curăţăm ceapa şi o tăiem mărunt, la fel ca şi usturoiul. Carnea trebuie spălată şi tăiată în cuburi mici. Turnăm apoi puţin ulei într-o cratiţă şi o punem pe foc. După ce s-a încins uleiul, adăugăm ceapa. În momentul în care primele bucăţele de ceapă au început să se rumenească, este adăugată carnea şi, din când în când, amestecăm compoziţia din vas. Adăugăm unul sau două pahare cu apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, sub un capac. Cu circa un sfert de oră înainte de a lua cratiţa de pe foc, adăugăm şi cârnatul afumat, tăiat în bucăţi mici. După ce carnea pare a fi gata, adăugăm usturoiul şi celelalte condimente. Cu câteva minute înainte de a lua cratiţa de pe foc, adăugăm un pahar cu vin şi, eventual, bulion sau suc de roşii.



    Pentru că tochitura este o mâncare mai grea, carnea de porc poate fi înlocuită, parţial, cu cea de pui. Putem folosi, de exemplu, un piept de pui şi un sfert de kg de ficăţei de pui, dar şi puţină carne de porc şi chiar cârnaţi afumaţi. Etapele de preparare sunt aceleaşi. La început călim ceapa în ulei, adăugăm în acelaşi vas carnea de porc, tăiată în cubuleţe, apoi carnea de pui. Punem şi puţină apă, astfel încât această compoziţie să fiarbă înăbuşit. Spre final, adăugăm şi ficăţeii, turnăm un pahar de vin, bulion sau suc de roşii, condimentele, o mai lăsăm pe foc circa un sfert de oră, iar la urmă punem puţină sare şi câteva frunze de pătrunjel, tocat mărunt.



    Această compoziţie este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia este aşezat un ou ochi. Deasupra se presară brânză rasă. Este recomandabil ca tochitura să fie servită împreună cu murături, varză acră sau castraveciori în oţet şi bineînţeles trebuie udată cu un vin roşu, sec sau demisec, la temperatura camerei.

  • Tochitura

    Vă prezentăm astăzi un preparat pe care îl putem întâlni în toate regiunile României — tochitura. Ingredientele folosite la prepararea tochiturii diferă de la o regiune la alta, astfel încât în meniu putem întâlni acest preparat şi cu denumirea de origine: tochitură moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură oltenească. De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică în ceea ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii intră şi bucăţi de cârnat afumat.



    Pentru prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat, splină, inimă). Ne mai trebuie o ceapă de mărime potrivită, o căpăţână de usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper, boia dulce, cimbru şi opţional bulion sau suc de roşii.



    Să trecem acum la treabă. Curăţăm ceapa şi o tăiem mărunt, la fel ca şi usturoiul. Carnea trebuie spălată şi tăiată în cuburi mici. Turnăm apoi puţin ulei într-o cratiţă şi o punem pe foc. După ce s-a încins uleiul, adăugăm ceapa. În momentul în care primele bucăţele de ceapă au început să se rumenească, este adăugată carnea şi, din când în când, amestecăm compoziţia din vas. Adăugăm unul sau două pahare cu apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, sub un capac. Cu circa un sfert de oră înainte de a lua cratiţa de pe foc, adăugăm şi cârnatul afumat, tăiat în bucăţi mici. După ce carnea pare a fi gata, adăugăm usturoiul şi celelalte condimente. Cu câteva minute înainte de a lua cratiţa de pe foc, adăugăm un pahar cu vin şi, eventual, bulion sau suc de roşii.



    Pentru că tochitura este o mâncare mai grea, carnea de porc poate fi înlocuită, parţial, cu cea de pui. Putem folosi, de exemplu, un piept de pui şi un sfert de kg de ficăţei de pui, dar şi puţină carne de porc şi chiar cârnaţi afumaţi. Etapele de preparare sunt aceleaşi. La început călim ceapa în ulei, adăugăm în acelaşi vas carnea de porc, tăiată în cubuleţe, apoi carnea de pui. Punem şi puţină apă, astfel încât această compoziţie să fiarbă înăbuşit. Spre final, adăugăm şi ficăţeii, turnăm un pahar de vin, bulion sau suc de roşii, condimentele, o mai lăsăm pe foc circa un sfert de oră, iar la urmă punem puţină sare şi câteva frunze de pătrunjel, tocat mărunt.



    Această compoziţie este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia este aşezat un ou ochi. Deasupra se presară brânză rasă. Este recomandabil ca tochitura să fie servită împreună cu murături, varză acră sau castraveciori în oţet şi bineînţeles trebuie udată cu un vin roşu, sec sau demisec, la temperatura camerei.