Tag: traditii

  • Retrospectiva 2023

    Retrospectiva 2023

    Aşa cum v-am obişnuit, începem anul cu o trecere în revistă a celor mai
    interesante subiecte abordate în anul 2023. Ne-am propus să vă spunem poveşti surprinzătoare şi cred că ne-a reuşit.


    Astfel, în luna ianuarie ne-am oprit la primul
    parc educaţional deschis în ţara noastră şi am aflat de la Ana-Maria Pascaru,
    director de marketing şi comunicare cu
    ce ofertă vin pentru copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 14 ani.

    Dacă vă aduceți
    aminte, pe vremuri se făceau vizite la locul de muncă al părinților. Acum
    înțeleg că aceste lucruri se mai întâmplă, dar nu în toate companiile. Or aici,
    la Destiny Park, este practic locul în care copiii vin pentru prima oară, cei
    mai mulți dintre ei, în legătură cu anumite meserii. Adică mergem din zona de
    IT, până la medicină, agricultură, industrie, laborator de chimie, pilot de
    avion, pilot de mașini. Este totul foarte atractiv pentru ei, pentru că ei se
    joacă și învață.


    În primăvară am aflat că s-a desfăşurat prima
    ediţie a unui eveniment ce poate să creeze o tradiţie: Concursul, Cel mai bun
    viticultor din România. Este vorba despre o competiţie naţională de tăiat viţă
    de vie în uscat. Competiţia a avut rolul de a aduce în prim plan o categorie de
    specialişti, tot mai greu de găsit, dar a căror muncă în vie este esenţială în
    obţinerea unui vin bun, după cum am aflat de la Marinela Ardelean, ambasador al
    Programului Deschidem Vinul Românesc, fondatoarea Wines of Romania şi
    co-fondatoarea festivalurilor internaționale de vin, RO-Wine.

    Este vorba despre un eveniment prin care ne-am propus să celebrăm, să
    sărbătorim viticultorii și viticultura în același timp, în România. Deseori se
    vorbește despre vin, despre enologie, mai puțin despre cei fără de care nu am
    reuși să ne bucurăm de vinurile bune pe care România le oferă, și anume
    viticultorii. Tocmai de aici a venit această idee, de la nevoia, pe de o parte,
    de a pune în valoare o lume mai puțin cunoscută, pe de altă parte, este foarte
    importantă fiecare acțiune care contribuie la creșterea calității vinului și a
    industriei. Așadar, punând în valoare acești profesioniști, implicit se pune
    accent pe o zonă extrem de importantă atunci când vine vorba de calitate, și
    anume vița de vie și cum este prelucrată sau lucrată ea, având în vedere că cel
    mai important moment din punct de vedere al lucrărilor în vie: este tocmai
    această tăiere în cap care are loc la începutul anului.


    Vara v-am purtat la Oradea, pentru a povesti
    despre Campionatul European al Vatmanilor. Adrian Revnic, directorul general al
    Companiei de Transport Local Oradea, ne-a povestit:

    La Oradea a avut loc a X-a ediţie a acestui
    Campionat european de condus tramvaiul, Campionat european al vatmanilor, şi
    noi credem deja că a intrat în tradiţie acest campionat. El a început ca un
    efort al companiilor de transport din Europa, în promovarea transportului
    public urban şi, totodată de creare de legături între oraşele din Europa. Anul
    acesta, la Oradea au participat 25 de echipe, 24 din Europa, una din Oradea:
    Barcelona, Bassel, Berlin, Bordeaux, Bruxelles, Debrecin, Dresda, Dublin,
    Florenţa, Gotteborg, Hanovra, Kosice, Kiev, Leipzig, Malaga, Oslo, Oradea,
    Praga, Nurnberg, Rotterdam, Stokholm, Szeged, Viena, Varşovia, Zagreb. După cum
    observaţi foarte multe capitale din Europa, foarte multe metropole, foarte
    multe oraşe frumoase!


    Către sfârşitul anului l-am cunoscut pe Alexandru
    Benchea, alpinistul român nevăzător care îşi propune să escaladeze traseul
    Seven Summits (Şapte Vârfuri), dintre a escaladat deja trei. Cu o poveste
    de viaţă fascinantă, Alexandru Benchea ne-a spus cum a învăţat mersul pe munte:

    Mersul acesta pe munte l-am
    învăţat treptat. Aş vrea să spun că nu a fost uşor de la început. Când
    am plecat în primele ture nu ştiam să folosesc beţele de tracking. Înainte de Mont Blanc am învăţat să le
    folosesc şi m-a ajutat foarte mult. Iar multă lume mă întreabă cum mă descurc
    pe munte, cum mă orientez. Dacă poteca e mai lată, merg lângă ghid, mă ţin de
    braţul lui şi cu cealaltă mână sondez terenul, cu ajutorul băţului de tracking.
    Deja este un automatism, pui mai întâi băţul, simţi că e potecă, că e ceva
    stabil şi după pui piciorul. Dacă poteca e îngustă, merg în spatele ghidului,
    mă ţin de rucsacul lui, şi la fel, cu celalată mână mă folosesc de băţ, pentru
    a mă echilibra. Iar pe gheţar, ghidul merge în faţa mea, la cam 2-3 metri, suntem
    legaţi în coardă, şi în cazul acesta mă folosesc de ambele beţe, pentru a
    delimita poteca, pentru a merge pe potecă.


    Am descoperit şi youtube-erii cei mai apreciaţi şi
    vloggeri ce vorbesc despre România şi parfumuri tradiţionale româneşti, dar şi gusturi
    deosebite ale unor produse tradiţionale, precum babicul de Buzău.


    Vă propunem şi în acest an să rămâneţi alături de
    noi pentru alte poveşti interesante!

  • Crăciun în Ţara Dornelor

    Crăciun în Ţara Dornelor

    Dacă în centrul
    orașelor mari s-au deschis deja târgurile de Crăciun, pensiunile din mediul
    rural s-au pregătit deja de sărbători. Pe lângă un meniu deosebit, alcătuit cu
    grijă din ingrediente naturale, gazdele propun turiștilor care aleg ca
    destinație satul românesc programe artistice, dar și vizite la cele mai
    interesante obiective din împrejurimi.


    Vă propunem azi o
    incursiune în lumea satului românesc, o lume mereu surprinzătoare prin
    frumusețea tradițiilor și a obiceiurilor. Iar, în nord-estul României, acolo
    unde se întinde Țara Dornelor, sărbătoarea Crăciunului are și mai mult farmec,
    spune Mihaela Cocârță, directoare executivă a Organizației de Management al
    Destinației Țara Dornelor.

    Țara Dornelor este o destinație de
    poveste, o destinație care cucerește prin frumusețea ei naturală, căldura
    oamenilor, tradițiile autentice și obiceiurile bogate, transmise cu grijă din
    generație în generație. Țara Dornelor este aflată în inima Bucovinei și este o
    destinație ideală pentru cei care aleg să își petreacă sărbătorile de iarnă
    departe de casă, întrucât aici se vor simți exact așa ca acasă.

    Spre exemplu,
    turiștii pasionați de aventură, tradiții și gastronomie locală se vor simți cu
    adevărat răsfățați aici, întrucât, în Bazinul Dornelor, atmosfera freamătă de
    sărbătoare și activități specifice sezonului. Turiștii pot lua parte la o
    mulțime de evenimente festive. Bineînțeles, vorbim despre târguri de Crăciun.
    Am deschis și noi câteva târguri de Crăciun punctuale în Țara Dornelor. Avem și
    un târg de produse locale, unde turiștii pot veni să deguste bunătățile din
    Țara Dornelor. Vorbim și de evenimente caritabile, de spectacole de colinde, de
    tot felul de evenimente culturale. Toate acestea fiind doar o mică parte din
    oferta noastră turistică de sărbători.


    Cei
    care îndrăgesc activitățile de iarnă, au posibilitatea de a petrece o zi
    intensă pe pârtiile de schi, spune Mihaela Cocârță.

    Avem mai
    multe pârtii de diferite nivele de dificultate, unde pot să schieze, să se dea
    cu placa sau cu sania. De asemenea, pot face chiar și schi de tură. Turiștii
    își pot crea amintiri alături de cei dragi pe patinoar sau pot face chiar și
    plimbări romantice cu trăsura trasă de cai. Unele pensiuni oferă acest
    serviciu.

    Mai pot face bineînțeles și echitație sau pot, pur și simplu, să ia
    Țara Dornelor la pas și să se bucure de spectacolul de lumini festive, care
    transformă în această perioadă zona noastră într-un loc de poveste. Dintre
    activitățile deosebite pe care le pot face turiștii în zona noastră amintesc
    vizita la Parcul Național Călimani, unde atât familiile cu copiii, dar și
    tinerii pot afla mai multe despre acest parc al nostru, atât de important
    pentru noi. Mai pot face, de asemenea, și vizite la crescătoria de cerbi din
    zonă și, de ce nu, pot face și o mică oprire la una dintre stânele din Țara
    Dornelor, care oferă turiștilor o incursiune în lumea aceasta fantastică și
    chiar să se bucure de o degustare de bunătăți specifice.

    Bineînțeles, nu uităm
    că mai pot face și plimbări cu telescaunul, zbor de agrement, trasee cu snow-mobilul
    și ATV-ul și chiar plimbări la pas prin tinovuri, dacă vremea permite.





    Nu putem vorbi
    despre sărbătorile de iarnă fără să nu amintim de Ajunul Crăciunului și de ziua
    de Crăciun, ambele fiind foarte importante. Iar o tradiție specifică în ajunul
    Crăciunului este colindul, un obicei vechi al localnicilor, mai ales în zona
    satelor. Aceștia se îmbracă în straie populare și străbat străzile cu colindele
    lor pline de emoție, de bucurie.

    În perioada aceasta, casele,
    pensiunile își așteaptă colindătorii și își deschid porțile pentru a-i asculta.
    În zona noastră, este și un motiv de a restrânge legăturile între vecini și
    prieteni, dar, extrapolând la turiști, se pune foarte mult accent și pe crearea
    unei relații între gazdă și oaspeți. Se creează o atmosferă foarte apropiată,
    iar la noi contează mult ca oaspeții să se simtă parte din familie.

    Tot în
    ajunul de Crăciun, se împodobește bradul, iar un element distinct față de alte
    zone ale României, este că, la noi, încă, se mai împodobește bradul în Ajun, nu
    mai devreme, și, de asemenea, se mai folosesc acele bomboane specifice pentru pom,
    pe lângă celelalte elemente de design.


    Crăciunul în Țara Dornelor
    nu este doar o sărbătoare, ci o călătorie în timp către obiceiuri și tradiții
    care au rezistat. Iar, dacă vorbim despre gastronomie, toate unitățile de
    cazare, în special în zona rurală, pregătesc câte ceva special pentru oaspeții
    lor, spune Mihaela Cocârță, directoare executivă a Organizației de Management
    al Destinației Țara Dornelor.

    Noi nu facem rabat de la
    calitate și, de aceea, toate produsele locale, pe lângă faptul că sunt
    delicioase, sunt și naturale. Sunt pregătite cu grijă de gazde, ca pentru
    familiile lor. Gastronomia noastră aduce laolaltă toate aromele tradiționale,
    în special în perioada Crăciunului. Iar aici vorbim despre sarmale, despre
    cozonac, salată de boeuf și despre tot felul de produse specifice din carne,
    dar și brânzeturi ale micilor producători locali. Astfel, oferim un festin
    culinar care aduce bucurie până și celui mai pretențios degustător.

    Trecând la
    mesele de Crăciun, acestea sunt cele mai delicioase din întregul an. Țara Dornelor
    oferă o experiență unică turiștilor care ne vizitează, fiind o destinație
    dedicată atât grupurilor de prieteni, cât și familiilor cu copii de toate
    vârstele, chiar și bunicilor. Drept dovadă, la noi în zonă, gradul de ocupare
    este foarte ridicat, undeva aproape de 100%.

    Avem vizitatori și străini, și
    români, de toate vârstele, tocmai pentru că oferim atât de multe servicii care
    sunt adresate unor grupuri de vârstă diverse. Sunt tot felul de evenimente care
    au loc în această perioadă. Unul dintre aceste evenimente este și Festivalul de
    Datini și Obiceiuri de Iarnă, un eveniment cu tradiție. A ajuns la ediția cu
    numărul 26 și este o paradă extraordinară a grupurilor de urători și
    colindători din toată țara, desfășurat în aer liber, unde privitorii se bucură
    de un spectacol extraordinar. În încheiere, nu pot decât să urez tuturor
    sărbători fericite și liniștite, oriunde, în orice colț al țării și al lumii se
    află.



    Iar lista
    evenimentelor continuă în perioada imediat următoare. În data de 20 ianuarie 2024, va avea loc în Vatra Dornei prima
    ediție a Campionatului Balcanic de Ciclocros. Apoi, tot în Vatra Dornei, din 15
    februarie 2024, se vor desfășura două etape de cupă mondială de sanie pe pistă
    naturală.




  • Băile Balvanyos

    Băile Balvanyos

    În sud-estul Transilvaniei, în interiorul curburii Carpaţilor, există câteva
    staţiuni balneoclimaterice de interes naţional şi local, care pun în valoare
    proprietăţile terapeutice ale apelor minerale, utilizate atât pentru cură
    internă, cât şi pentru cura externă. La
    limita judeţelor Covasna şi Harghita se află staţiunea balneoclimaterică Băile
    Tuşnad, situată la 66 de km nord faţă de Braşov , în defileul pe care-l străbate râul Olt printre masivele Harghita
    şi Bodoc. Pentru că a fost dezvoltat şi domeniul schiabil, staţiunea Băile
    Tuşnad a devenit tot mai atractivă şi în perioada iernii. Spre est se află o
    altă staţiune balneoclimaterică de top, Covasna, numită şi staţiunea celor o
    mie de izvoare de apă minerală. Atât în micul oraş-staţiune, cât şi in
    împrejurimi, pot fi întâlnite o mulţime de izvoare de apă minerală, unele
    captate şi utilizate pentru cura balneară.


    Între aceste două staţiuni se află câteva localităţi, staţiunea Băile
    Balvanyos şi comune precum Turia, unde întâlnim multe pensiuni turistice. L-am
    întrebat pe preşedintele filialei Covasna a Asociaţiei Naţionale pentru Turism
    Rural, Ecologic şi Cultural, Attila Dărăguş, cum s-au pregătit pensiunile
    pentru a-şi întâmpina turiştii de
    Crăciun şi de Revelion.

    De obicei cum se pregătește pentru Crăciun
    și acasă, așa și la restaurante și la pensiuni, cu mâncăruri tradiționale. Normal că nu lipsește
    ceremonia tăiatului porcului, mâncatul șoricului, e ceva care de Crăciun nu
    trebuie să lipsească. Cine a făcut acest pachet, tot a vândut tot de Crăciun.
    Nu mai avem locuri deloc. Am vândut Crăciunul 100%, dar demult. Mai avem locuri
    pentru Revelion, câteva locuri, dar tot timpul Crăciunul se vinde mai bine,
    pentru că turiștii majoritatea fac Crăciun în țară. Mai frumos decât în România
    nu poți să faci Crăciunul nicăieri.


    Preşedintele ANTREC Covasna
    a subliniat că pensiunile nu fac altceva decât să ofere produsele tradiţionale
    specifice zonei:

    Nu sunt niște pregătiri speciale. Noi facem
    exact cum ne-am obișnuit în zona asta, tăiatul porcul afară, cu pălincă fiartă,
    vin fiert, frumos, mâncat șoric, după aia pomana porcului, seară în restaurante
    sau în pensiuni, a doua zi cozonac de mac, de nucă. După aia avem mâncături
    tradiționale de Crăciun – sarmale, cârnați, caltaboş – exact cum suntem
    obișnuiți. E foarte bună această ceremonie și le place turiştilor. Două tipuri
    de cârnați facem de obicei, un tip în care domină usturoiul, cârnatul specific
    pe care îl avem, cârnat de porc și mai facem încă un tip de cârnat, mai multă
    boia și puțin picant, pe care îl consumăm proaspăt. Îl mai punem şi la afumat
    şi îl uscăm. Și atuncea se mănâncă crud-uscat.


    Turiştii care vin în această
    zonă în perioada Crăciunului şi a Anului Nou pot vizita oraşul Târgu Secuiesc
    unde sunt două muzee: Muzeul de Istorie a Breslelor şi Muzeul de păpuşi, cel
    din urmă fondat în urmă cu mai puţin de 10 ani şi care deţine deja o colecţie
    de peste 400 de păpuşi. Tot în Târgu Secuiesc poate fi vizitat un atelier
    special, unde, sub îndrumarea specialiştilor, turiştii pot învăţa cum să
    decoreze turta dulce. În zonă sunt emanaţii naturale de dioxid de carbon şi de
    sulf, folosite în mofete, la tratatea unor afecţiuni.

    Attila Dărăguş: Noi suntem în curbura Carpaților unde, sunt
    emanații surfurice. Avem foarte multe mofete și oamenii,
    majoritatea vin pentru mofete, probleme de piele, probleme de varice, de
    circulație și atunci fac tratamente. Aceste mofete sunt gratis, poate să meargă
    oricine vrea și atunci cu ocazia asta fac și aceste tratamente. Grota
    Sulfatară, Grota de Sulf din Turia, cea mai mare grotă de sud din acest tip în
    Europa, scoate 3.800 de metri cubi de gaz pe zi, asta este bogăția zonei.


    Comuna Turia figurează şi în Cartea
    Recordurilor pentru un bulz făcut de localnici, sub formă de ruladă, care a măsurat nu mai puţin
    de 150 de metri şi 32 de centimetri. Acest bulz a fost întins şi apoi rulat pe
    mese de aceeaşi înălţime, puse una lângă alta pe şosea. La Băile Balvanyos sunt
    aşa-numitele izvoare tămăduitoare, un fenomen natural rar întâlnit. Gazele
    care ies din adâncul pământului antrenează spre suprafaţă particule fine din
    straturile de roci întâlnite, precum şi apa freatică, astfel încât la suprafaţă,
    din loc în loc, pământul pare că fierbe.


  • Gusturi de sărbătoare

    Gusturi de sărbătoare

    Miresmele bucatelor gătite tradiţional de
    sărbători se simt în aceste zile la târgurile tradiţionale sau în casele românilor.
    Abundă reţete care mai de care, precum şi ofertele de produse gata preparate,
    pentru cei care au puţin timp liber sau mai puţină înclinaţie către gătit.


    Şi unde să deguşti bucate tradiţionale sau
    să te aprovizionezi cu produse de sezon mai bine decât la un târg ţărănesc? Ne-a
    vorbit despre bucatele de la târguri şi nu numai Corina Berariu, Organizator
    Asociația Urban Events.

    Aflat la a X-a ediţie, Târgul
    Crăciunul ţărănesc de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, este deja o
    tradiţie. În ultimul weekend, înainte de Crăciun, în fiecare an, zeci de
    meşteri populari, de tineri artişti şi artizani, dar şi producători români,
    s-au adunat să prezinte tot ce au lucrat mai frumos peste an, tot ce au
    pregătit mai bun, pentru masa de Crăciun, pentru pomul de Crăciun, şi
    bineînţeles pentru cadouri, este sezonul cadourilor de Crăciun.

    Sunt prezenţi
    meşteri populari din toate zonele ţării, care aduc icoane pictate pe sticlă, pe
    grajă, pe sticlă manuală, dar şi pictate pe lemn, sunt prezenţi cu artă sacră,
    cu decoraţiuni de Crăciun, lucrate în tehnica Art Tiffany, decoraţiuni din lână
    împâslită, felictări, dar şi decoraţiuni de Crăciun din hârtie manuală, cu
    seminţe, care după ce se desface pomul de Crăciun, pot fi plantate, şi vor ieşi
    plăntuţe din acele decoraţiuni, cu jucării croşetate sau păpuşi realizate
    manual, cu zgărdane, cu mărgele, cu port tradiţional, bineînţeles, doar suntem
    la Muzeul Ţăranului, unde vizitatorii au găsit atât ii noi, lucrate în
    atelierele din Breaza şi din alte zone etnografice, dar şi ii vechi,
    întotdeauna la mare căutare pentru colecţionarii de port popular vechi
    autentic, un segment aparte şi îndrăgit al vizitatorilor noştri.


    Şi pentru că o ie poate fi mereu un cadou
    frumos, Corina Berariu, organizator Asociația Urban Events, a precizat:

    O ie cusută manual este cu totul altceva decât acele ii care sunt
    făcute la maşină, manufacturate adesea în China sau India şi care sunt la
    preţuri foarte accesibile. Dar o ie manuală care trece prin foarte multe
    procese până este prezentată cumpărătorului, nu are cum să fie foarte ieftină.
    De multe ori trec prin trei, patru mâini. Şi atunci, preţurile sunt, în funcţie
    de dimensiunea iei, de compexitatea cusăturii, de la 300 de lei – 500 de lei,
    800 de lei, 1000 de lei, vorbim de iile noi. Iile vechi au preţuri de la ,
    poate, 150 de lei până la 2000 de lei, poate chiar şi mai mult. Aici intervine
    starea de conservare, cât de bine sunt păstrate, de multe ori şi
    recondiţionate.


    Cu ce produse ne-au tentat bucătarii care
    au gătit la târgul de anul acesta, ne-a spus tot Corina Berariu:

    La această ediţie au fost prezenţi producători de brânzeturi atestate
    tradiţional, din judeţul Braşov, dar şi preparate din carne specifice
    sărbătorilor: şorici, jumări, tobă, cârnaţi afumaţi, miere de albine, de la
    producători români din zona Prahovei, dulciuri realizate în laboratoare
    artizanale, plăcinte, dar şi preparate la faţa locului: Kurtos kolak-ul sau
    preparate tradiţionale specifice: sarmale, mămăligă, bulz, tot ceea ce se
    găseşte în bucătăria noastră tradiţională.
    La fiecare ediţie a evenimentului, care se desfăşoară în Postul
    Crăciunului, sunt şi preparate de post, care se pot consuma la faţa locului.
    Gospodinele noastre din Dâmboviţa prepară o fasole frecată cu ceapă glazurată
    excepţională, sau sarmale de post, sau ciorbă de legume, murături, zacuşti,
    dulceţuri, dulciuri de post, şi cozonacul secuiesc e tot de post. Aşa că se
    găsesc produse atât de post, cât şi de dulce.


    Nu au lipsit nici pomana porcului, piftia
    și salata de boeuf, varza călită, păstrăvul cu mămăligă și mujdei, pe degustate,
    cum cere tradiția! Iar vizitatorii se pot şi aproviziona de la târg, aici
    legându-se adevărate prietenii. Corina Berariu:

    Mai ales că
    producătorii sunt prezenţi pe tot parcursul anului la fiecare ediţie a Târgului
    Piaţa Ţărănească, întotdeauna, înainte de Crăciun aduc comenzi special
    realizate pentru clienţii fideli, sau acolo unde este posibil, fac chiar şi
    livrări. Avem un producător de fructe şi legume din Voineşti care de fiecare
    dată aduce comenzi personalizate, cu mere foarte bune, mere româneşti, direct
    de la producător.


    Iar mie nu îmi rămâne decât să vă doresc
    spor la pregătiri şi sărbători fericite!


  • După pomana porcului

    După pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie),
    ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului, din care
    urmează să fie obţinute preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun.
    În această zi, este pregătită, în mod tradițional, aşa-numita pomană a
    porcului. Este mâncarea oferită celor care au participat la sacrificarea
    rituală, pentru că această activitate care presupune și tranșarea porcului
    durează câteva ore și se desfășoară în aer liber. De aceea, până când este
    pregătită pomana porcului, se mai serveşte o ţuică fiartă sau un pahar de vin
    fiert.

    Pomana porcului se pregătește într-un vas de tuci (fontă) în care se
    pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a
    porcului şi din care se obţine și untură. După topirea grăsimii, în untura
    încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi pulpă), puţin ficat
    de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând din când în când.
    Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm
    în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm
    puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este
    pomana porcului, care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de
    vin roşu.


    În
    următoarele zile se fac preparatele tradiţionale pentru masa de Crăciun, precum
    jumări, caltaboş, piftie, lebăr, slănina, şunca semiafumată, cârnaţi şi sarmale
    în foi de varză. Jumările sunt aceste bucăţi de slănină puse la topit, la foc
    mic, într-un vas de fontă, cunoscut şi sub numel de tuci. La topit pot fi puse
    şi bucăţi de grăsime de pe burta porcului, caz în care se obţin acele jumări
    care conţin şi straturi subțiri de carne. Se amestecă periodic în vasul de tuci
    şi, după ce bucăţile de slănină au devenit transparente, întregul conţinut este
    turnat printr-o sită în recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura se
    scurge încet, iar în sită vor rămâne jumările, puse pe platoul de aperitive
    reci de la masa de Crăciun, alături de şorici, slănină proaspătă, şuncă afumată,
    lebăr şi caltaboş. Aceste jumări pot fi consumate împreună cu mămăligă, cu ouă
    ochiuri şi cu brânză.



    În gospodăriile tradiţionale, jumările sunt păstrate, în mod obişnuit,
    în borcane, deasupra lor turnându-se un strat de untură, care are rol de
    protecţie. În acelaşi mod pot fi păstraţi cârnaţii prăjiţi, precum şi bucăţi de
    carne prăjită, în vase mai mari în care, peste toate acestea, se toarnă untură.
    Este aşa-numita carne la garniţă, care poate fi consumată la zile bune după ce a
    fost prăjită în untură. Aceste recipiente în care se păstrează untura,
    jumările, cârnaţii şi carnea prăjită trebuie depozitate în încăperi răcoroase.

  • După pomana porcului

    După pomana porcului

    Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie),
    ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului, din care
    urmează să fie obţinute preparate tradiţionale pentru masa de Crăciun.
    În această zi, este pregătită, în mod tradițional, aşa-numita pomană a
    porcului. Este mâncarea oferită celor care au participat la sacrificarea
    rituală, pentru că această activitate care presupune și tranșarea porcului
    durează câteva ore și se desfășoară în aer liber. De aceea, până când este
    pregătită pomana porcului, se mai serveşte o ţuică fiartă sau un pahar de vin
    fiert.

    Pomana porcului se pregătește într-un vas de tuci (fontă) în care se
    pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea abdominală a
    porcului şi din care se obţine și untură. După topirea grăsimii, în untura
    încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi pulpă), puţin ficat
    de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând din când în când.
    Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi mărunt, îi adăugăm
    în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm
    puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi punem sare după gust. Aceasta este
    pomana porcului, care se serveşte caldă, împreună cu mămăligă şi cu un pahar de
    vin roşu.


    În
    următoarele zile se fac preparatele tradiţionale pentru masa de Crăciun, precum
    jumări, caltaboş, piftie, lebăr, slănina, şunca semiafumată, cârnaţi şi sarmale
    în foi de varză. Jumările sunt aceste bucăţi de slănină puse la topit, la foc
    mic, într-un vas de fontă, cunoscut şi sub numel de tuci. La topit pot fi puse
    şi bucăţi de grăsime de pe burta porcului, caz în care se obţin acele jumări
    care conţin şi straturi subțiri de carne. Se amestecă periodic în vasul de tuci
    şi, după ce bucăţile de slănină au devenit transparente, întregul conţinut este
    turnat printr-o sită în recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura se
    scurge încet, iar în sită vor rămâne jumările, puse pe platoul de aperitive
    reci de la masa de Crăciun, alături de şorici, slănină proaspătă, şuncă afumată,
    lebăr şi caltaboş. Aceste jumări pot fi consumate împreună cu mămăligă, cu ouă
    ochiuri şi cu brânză.



    În gospodăriile tradiţionale, jumările sunt păstrate, în mod obişnuit,
    în borcane, deasupra lor turnându-se un strat de untură, care are rol de
    protecţie. În acelaşi mod pot fi păstraţi cârnaţii prăjiţi, precum şi bucăţi de
    carne prăjită, în vase mai mari în care, peste toate acestea, se toarnă untură.
    Este aşa-numita carne la garniţă, care poate fi consumată la zile bune după ce a
    fost prăjită în untură. Aceste recipiente în care se păstrează untura,
    jumările, cârnaţii şi carnea prăjită trebuie depozitate în încăperi răcoroase.

  • Amintiri despre Crăciunul de altădată

    Amintiri despre Crăciunul de altădată

    Gustul sărbătorilor cu urători, produse
    tradiționale și miros de sobă este recreat an de an la Muzeul Naţional al
    Satului Dimitrie Gustidin Bucureşti. Şi pentru că a şi nins în capitala
    României, decorul hibernal invită la sărbătoare. Aflăm cum s-a pregătit şi anul
    acesta Muzeul Satului de la Eugen Ion, muzeograf. Noi am pregătit
    Festivalul Datini şi Obiceiuri, care are loc în fiecare an. Anul
    acesta a avut loc pe 9-10 decembrie, am avut grupuri de colindători,
    bineînţeles, nu puteau lipsi. Duminică am avut o paradă de colindători, care a
    avut loc pe aleile muzeului şi, bineînţeles, un târg al meşterilor populari,
    care de asemenea, este prezent la toate evenimentele pe care le desfăşuăm noi
    la muzeu.


    L-am întrebat pe Eugen Ion, de unde au
    venit anul acesta colindătorii: Au fost din mai multe zone, am avut din Focşani, Suceava, Bistriţa Năsăud,
    Sighetul Marmaţiei, Mureş, Teleorman, din foarte multe zone ale ţării. Fiecare
    ceată de colindători vine cu recuzita. De exemplu, avem Urşii din Preuteşti,
    Suceava, care vin cu costumaţii de Urşi, avem străjerii din Dolheşti, tot din
    Suceava, care vin cu nişte costumaţi mai deosebite, care amintesc de străjerii
    de odinioară, grupul Cununiţa din Bistriţa Năsăud, care vin cu costumaţii
    tradiţionale şi alte cete de colindători care se desfăşoară în alte regiuni ale
    ţării. Noi aici practic reconstituim obiceiurile care au loc în zonele acestea
    în care tradiţiile se păstrează. Vine foarte multă lume, iar acum ne aşteptăm
    să vină şi mai multă lume, pentru că a şi nins şi peisajul este chiar de vis.


    Grupul Cununiţa, de la Ilva Mare, județul
    Bistriţa-Năsăud, a prezentat, potrivit obiceiului un moment de teatru popular: Belciugarii sau
    Jocul caprei. Povestea porneşte de la obiceiul principal al locului, creșterea
    oilor. În ajun de Crăciun, ceata de urători merge pe la casele oamenilor și îi
    încântă cu acest obicei străvechi. Personajele poveştii sunt ciobanul care
    dirijează toată această acțiune și păzește caprele, apoi este un urs care vrea
    să atace caprele, dar acestea sunt apărate de cioban. Există şi un interpret la
    fluier şi la clarinet. Am mai aflat că grupul Cununiţa are 20 de membri,
    belciugari şi colindătoare, care de care mai frumoși, îmbrăcaţi în straie
    bătrânești. De la Tulcea, vine ceata de Moşoaie, care transmite urări în
    ritmuri marcate de zgomotul clopoţeilor stârniţi de mersul săltat al urătorilor,
    mascaţi cu capete făcute din dovleac pictat, menit să alunge spiritele rele. Şi
    cum în zonă trăiesc şi mulţi turci şi tătari, de Sărbătoarea Moşoaielor se
    spune că turcii le primesc pe Moşoaie în case, iar românii fac baclavale,
    desert tipic turcesc.


    În satele bucovinene se obişnuieşte ca
    mascaţii să umble într-o ceată, care reuneşte personaje mascate: ursul,
    capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii
    etc. Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este
    întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită
    în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un ursar,
    însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje
    (printre care se poate afla un copil în rolul puiului de urs). În răpăitul
    tobelor sau pe melodia fluierului şi ajutată de un ciomag, masca mormăie și
    imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu
    tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an.
    Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.


    Anul acesta, Muzeul Naţional al Satului
    Dimitrie Gusti găzduieşte şi un
    Atelier de colinde. Vine cu detalii Eugen Ion: Este un atelier de
    colinde organizat de Naomi Guttman, coordonatorul atelierului. Este absolventa
    Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, pasionată de
    muzică. Atelierul constă în instrumente tradiţionale la care copiii vor învăţa
    să cânte colinde. Sunt două grupe de vârstă, între 7-11 ani, respectiv, 12-15
    ani.


    L-am întrebat pe muzeograful Eugen Ion de
    ce este important să îi învăţăm pe copii despre colindele tradiţionale
    româneşti: Acestea reprezintă esenţa culturii române.
    Sunt tradiţii foarte vechi, chiar mai vechi decât venirea creştinismului pe
    meleagurile noastre. Sunt practic esenţa poporului român şi este foarte
    important să ducem această esenţă mai departe. Mai desfăşurăm, în prezent, o
    campanie, de colectare de cadouri pentru copiii din centrele speciale, se
    numeşte Deschidem Cartea Faptelor Bune şi se desfăşoară până pe data de 20
    decembrie. Cei care doresc să doneze jucării şi haine noi pot veni la noi la
    muzeu, avem aici un spaţiu special amenajat pentru donaţii.


    De Anul Nou, în gospodăriile tradiţionale,
    dar chiar şi în oraşe, se păstrează obiceiul cetelor ce merg din casă în casă,
    respectiv pe străzi, urmând datinile străbune. Sorcova, Pluguşorul, Capra sau
    umblatul cu Ursul sunt doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri, păstrate peste timp.


    Prima zi din Noul An, se merge cu
    Pluguşorul şi cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul
    pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu
    primesc cetele de colindători, pe timpul sărbătorilor, vor avea parte de
    necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

  • Sărbători de iarnă în Botoșani

    Sărbători de iarnă în Botoșani

    Descoperim azi un loc a cărui
    istorie bogată și multiculturalitate fascinează. Situat în nord-estul României,
    județul Botoșani s-a pregătit de sărbători. Vom afla despre obiceiuri tradiționale
    și meșteri populari, dar și despre muzee și case memoriale care ne ajută să
    înțelegem mai bine întreaga zonă.


    Botoșani a mai fost supranumit
    județul geniilor. Aici puteți cunoaște locurile în care au copilărit sau au
    trăit patru titani ai culturii românești: poetul Mihai Eminescu, marele istoric
    Nicolae Iorga, pictorul Ștefan Luchian și compozitorul George Enescu.
    Florentina Gheorghiță, directoarea Centrului național de informare și promovare
    turistică, spune că lista obiectivelor este, însă, mult mai mare.

    Botoșani
    vine în întâmpinarea turiștilor ca o zonă atractivă din punct de vedere al
    obiceiurilor, al meșterilor populari, al produselor tradiționale pe care le pot
    găsi și la noi, exact ca la vecinii noștri din nordul Moldovei și bineînțeles
    că, după ce vor descoperi toate aceste lucruri, îi putem duce să înceapă să
    descopere obiectivele turistice, casele muzeale, muzeele, locurile care sunt
    fabuloase, spunem noi, pădurile noastre. Recomandăm Drumul Mănăstirilor, care e
    un proiect nou, între Vorona și Mănăstirea Coșula, recunoscută pentru Galbenul
    de Coșula, care este undeva la egalitate cu Albastru de Voroneț.


    Mănăstirea Coșula este o mănăstire
    de călugări amplasată în satul cu același nume, la o distanță de 20 kilometri
    sud-est de orașul Botoșani. Aceasta datează tocmai din 1535. Lăcașul este
    construit din piatră, iar pentru conturul ferestrelor s-a folosit cărămidă.
    Atât la interior, cât și la exterior, biserica a fost acoperită cu picturi
    valoroase din care încă se mai păstrează urme. Pictura originală din interiorul
    bisericii, realizată la 1538, a fost acoperită parțial cu pictură în ulei ce
    datează din secolul al XIX-lea. În pictura acestei mănăstiri rămâne, totuși, ca
    taină folosirea culorii galben, în fresca de sute de ani, despre care istoricii
    spun că este imposibil de reprodus.


    Inedite pot fi și sărbătorile de
    iarnă în Botoșani, spune Florentina Gheorghiță, directoarea Centrului național
    de informare și promovare turistică.

    Putem să recomandăm
    turiștilor să încerce să vadă obiceiurile noastre, care, de Crăciun, sunt un
    pic mai aplecate către adevărul satului care era o dată. Sunt copii care deja
    încep să ducă mai departe toate aceste obiceiuri. Deja în ajutorul nostru încep
    să vină comunitățile cu care noi conviețuim în Botoșani, pentru că este un oraș
    multicultural și care, deja fiind alături de noi, încep să atragă turiștii să-i
    viziteze, să-i cunoască prin obiceiurile lor, prin dansurile lor.

    Pot să vă
    spun ca o noutate că, pentru prima dată, anul viitor, în ianuarie, vom avea un
    revelion pe rit vechi făcut într-o astfel de comunitate de o agenție din
    București. Au căutat ineditul, să fie altceva, să vadă cum trăiesc alte
    comunități aceste obiceiuri. La noi turiștii ajung prin intermediul agențiilor
    care vin cu un autocar, două sau trei, așa cum chiar s-a întâmplat să se
    programeze pentru întâi decembrie. Ne mândrim că avem iarăși două autocare din
    București care vor veni să vadă cum sărbătorim noi întâi decembrie, ziua
    națională a României, un pic mai tradițional, alături de o fanfară clasică de
    la sat. Apoi, vor gusta un brunch făcut cu produse tradiționale și,
    bineînțeles, apoi, vor cunoaște meșteri și vor vedea mănăstirile, pentru că ne
    apropiem deja de perioada sărbătorilor de iarnă.


    Centrul vechi, istoric, este un alt
    punct de atracție al municipiului Botoșani. S-au păstrat multe clădiri vechi,
    iar, dintre acestea, 80% sunt restaurate. Se spune că tot orașul era străbătut
    de tuneluri și de beciuri care făceau legătura între toate casele încă din
    vremea invaziei tătarilor. Toți se ascundeau în aceste beciuri, inclusiv cu
    animalele. Autoritățile locale din Botoșani au început un proces de scanare și
    au găsit tuneluri la șase, chiar opt metri adâncime. Însă, până când poveștile
    de demult vor fi scoase la iveală, turiștii sunt impresionați de peisajul urban
    de la suprafață.

    Ei sunt foarte încântați, în primul rând, de
    centrul nostru vechi istoric, care este, oricum, mai aparte față de orice
    municipiu din nordul Moldovei. Sunt foarte încântați de clădiri. Centrul vechi
    din Botoșani este asemănat cu orașul Leipzig și se spune că este un mic
    Leipzig. Cădirile sunt asemănătoare. Evreii, armenii, când au reconstruit în
    1887 centrul vechi după un incendiu, foarte mulți s-au inspirat și au chemat
    arhitecți din afară. După centrul vechi, avem avantajul că tot în Botoșani, în
    oraș, avem singurul atelier, de ceramică Kuty, care a mai rămas la nivel
    național. E singurul meșter care mai
    face așa ceva și care are poarta deschisă oricând pentru turiști, are ateliere
    de lucru pentru cei care vor să vadă cum se modelează lutul, cum se
    scrijelește, cum se vopsește, cum se parcurg toate etapele prin care se obține
    această ceramică.


    Una dintre cele mai atractive
    tehnici din domeniul olăritului din România, ceramica de tip Kuty, supraviețuiește
    datorită pasiunii unei familii din Botoșani. Atelierul acestei familii produce
    farfurii, căni, sfeșnice, castroane, străchini sau obiecte de decor realizate
    manual după o tehnică practicată începând din secolul al XIV-lea. Lucrările cu
    motive decorative unice, zoomorfe si avimorfe, realizate în culorile verde,
    galben și brun, au fost valorificate atât în România, cât și în Franța, Italia,
    Israel sau Ungaria. Călătoria noastră în Botoșani continuă, însă, alături de
    Florentina Gheorghiță, directoarea Centrului național de informare și promovare
    turistică.

    Anul acesta am creat o rută Mihai Eminescu, prin
    care am scos în evidență toate locurile prin care marele poet român și-a
    plimbat pașii. Pentru cei care vor să se relaxeze, nu trebuie să uităm că avem
    cel mai mare parc de agrement din țară, care însumează 48 de hectare. Acesta,
    indiferent de anotimp, poate să găzduiască activități. Are piscină acoperită,
    patinoar acoperit vara și are singurul râu de rafting amenajat.

    Deja văd că a
    acesta a trezit interesul reprezentanților corporațiilor, pentru că ei caută
    astfel de încercări. Parcul fiind foarte întins deja, vegetația din 2019 a
    crescut, este un loc foarte agreabil de plimbare cu bicicleta pe jos, pentru
    toți. Îi așteptăm cu drag. Oricine dorește îndrumări, Centrul de Informare
    Turistică din Botoșani este prezent oriunde, pe toate rețelele de socializare,
    și așteptăm turiștii pentru a le oferi sfaturi, pentru a crea circuite și,
    bineînțeles, pentru a-i îndruma gratuit.


    Invitația a fost lansată. Vă
    așteptăm și săptămâna viitoare, când ne îndreptăm spre Bucovina.


  • Maramureș, tărâmul verde al bisericilor din lemn

    Maramureș, tărâmul verde al bisericilor din lemn

    Maramureșul se prezintă cu o ofertă turistică pentru toate gusturile. Putem alege între diverse activități în natură și experiențe culturale. Observarea vieții sălbatice sau drumețiile pot fi combinate cu vizite la biserici vechi din lemn sau la meșteșugari. Puteți alege, de asemenea, să vă cazați la pensiuni prin intermediul cărora puteți descoperi cum e o zi din viața maramureșenilor. Astfel, veți putea fi, chiar și pentru scurt timp, de-ai locului.



    Ne oprim azi în zona centrală a Maramureșului istoric. Aici se întinde o zonă cu precădere rurală, fără orașe și foarte bine conservată, spune Edit Pop, șefa Asociației Eco Maramureș: Avem 12 sate tradiționale așezate pe malul a două râuri, Mara și Cosău. Aceste râuri sunt înconjurate de munți vulcanici foarte frumoși, cu stânci bizare, lacuri și turbării cu floră rară, chei săpate în roci andezitice, ceea ce este unic în România. Dar satele în sine sunt o poveste, iar povestea este acolo prin multă tradiție păstrată și trăită și în zilele noastre. Toate tradițiile localnicilor își au originea în natură. Absolut toate se trag de acolo, iar noi suntem foarte norocoși că putem să facem prin oferta turistică această conexiune între natură și tradiția locului.”



    Și începem cu oferta de petrecere a timpului liber în natură. Astfel, există mai multe trasee, spune Edit Pop: Avem trasee de drumeție care accesează ariile naturale protejate. Practic, sunt trasee de drumeție montană, șapte la număr, însumând 69 de km. Însă ele sunt destul de dificile. Nu sunt pentru toată lumea, dar pentru orășenii care vizitează destinația avem trasee de drumeții ușoare amenajate în jurul satelor, care sunt deosebit de plăcute și foarte instructive, pentru că acolo turistul poate să facă cunoștință cu toată flora spontană pajiștilor, a fânețelor, plante medicinale, peisaje deosebite, pot să stea de vorbă cu localnicii, pot să participe la cosit, bineînțeles, să facă parte din viața localnicilor.”



    În zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului sunt numeroase biserici din lemn ridicate în secolele XVII și XVIII, cu picturi vechi, colecții de icoane pe lemn și sticlă și detalii arhitecturale specific maramureșene. Majoritatea sunt biserici-monument, iar două dintre ele au fost incluse în patrimoniul UNESCO. De exemplu, cea mai veche este Bisericuța Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Văleni, înălțată în 1521, iar cea mai nouă este Biserica din Hoteni, construită prin 1790. Toate aceste biserici stau și ele mărturie a civilizației lemnului, spune Edit Pop, șefa Asociației Eco Maramureș:



    Este o poveste care încă este trăită și continuă în Maramureș. Practic, datorită turismului putem să spunem astăzi că civilizația lemnului continuă, iar construcțiile, casele din lemn specifice Maramureșului renasc. A fost o tendință cu 15-20 de ani în urmă, când casele de lemn erau considerate ca un simbol al sărăciei, pentru că ele sunt construcții micuțe, simple, dar extraordinar de bine gândite. Și, bineînțeles, că localnicii au început să se gândească să-și facă niște case noi, mai spațioase. Casele din lemn erau încet ori vândute, ori transformate în casă de vacanță, iar asta a fost o mare supărare. Dar s-a întâmplat minunea, iar aceste case sunt în momentul de față transformate în structuri de cazare, mici pensiuni, mai multe case, grupate, de obicei, în câte o structură de cazare care oferă o experiență unică turiștilor. Ei chiar pot să stea câteva zile și să vadă condițiile în care s-a format cultura Maramureșului.”



    Și nu putem vorbi despre cultura Maramureșului, fără a vorbi despre meșteșugari. Din mâinile lor ies adevărate minuni, iar la lucru îi puteți vedea fie în diverse târguri, fie chiar la ei în gospodărie. Vestea bună este că din nou se construiesc case noi din lemn. Deci, meșterii populari nu se mai ocupă numai de recondiționarea caselor vechi. Avem case noi atât ca structuri de cazare, dar și pentru locuit. Sigur ele sunt mai mari, sunt mai dotate, dar sunt din lemn. Iată așa putem să observăm o perpetuare a unei valori extraordinare a Maramureșului, care l-a făcut până la urmă faimos. Porțile de lemn așa elaborat sculptate sunt specifice Maramureșului. Casele din lemn, gospodăriile, bisericile de lemn reprezintă cu adevărat Maramureșul.”



    Edit Pop, șefa Asociației Eco Maramureș, spune că povestea Maramureșului se și poate degusta. Turiștii vin să trăiască în mod tradițional câteva zile și, bineînțeles, pentru mâncarea delicioasă și foarte consistentă. Aceasta este și foarte sănătoasă, pentru că toate ingredientele sunt produse în gospodăriile localnicilor. De altfel, degustările au loc și la evenimente.



    Satul Breb, care este purtătorul de stindard, ulcica cu miere a destinației noastre, s-a mobilizat exemplar. Sunt evenimente de anvergură mai mică în fiecare weekend. Avem Grădina Culturală din Breb. Aceasta e o livadă amenajată, în care se întâmplă lucruri frumoase: seri cu ceterași, urcă pe scenă coconii din Breb, sunt mici târguri de meșteșugari din zonă. Deci, sunt evenimente recurente, cele care au loc în sezonul turistic, și sunt evenimentele mai mari care sunt organizate de către comunități, de către autoritățile locale sau evenimentele de ordin religios, care, de altfel, sunt și ele foarte interesante pentru turiștii care vizitează zona.”



    Accesând site-ul Ecomaramures.com puteți afla foarte multe detalii cu privire la toată oferta turistică și la locurile de cazare sau de închiriat biciclete pentru trasee de cicloturism. Sunt și informații privind evenimentele și ce fel de meșteșugari se găsesc în cadrul lor. De asemenea, puteți descărca gratuit o aplicație pentru telefoanele mobile. Aceasta se numește Eco Maramureș și vă pune la dispoziție inclusiv hărți cu traseele care accesează ariile protejate sau harta mare a destinației.





  • Cele mai frumoase sate

    Cele mai frumoase sate

    Circuitele reprezintă,
    poate, cea mai bună modalitate de a descoperi o zonă sau o ţară. Există
    circuite de descoperire a frumuseţilor naturii, însă de cele mai multe ori pe
    lista obiectivele vizitate figurează muzee, clădiri de patrimoniu şi situri
    arheologice. Costin
    Corboianu este un experimentat ghid de turism şi a avut ideea de a inventaria
    cele mai frumoase sate din România. Cîteva dintre acestea pot fi vizitate
    într-o excursie de 4 zile, cu plecare şi întoarcere la Bucureşti. Vă propunem un traseu cu cele mai
    frumoase state din România, un număr de 15 localități, începând din zona de sud
    a Carpaților, plecând din București, cu primul sat turistic din România,
    Şirnea. Continuăm drumul spre Bran. De la Bran, mergem spre Sibiel unde vom
    avea și o primă cazare. Bineînțeles că după ce ne întâlnim cu meşterii populari
    din zonă, o să vedem și Muzeul de icoane pe sticlă, unicat în România.
    De acolo continuăm drumul spre, spre Rimetea în județul Alba, unde, de
    asemenea, este o zonă foarte frumoasă.


    Rimetea se remarcă printr-o arhitectură unică a caselor, de
    secol 19. După ce, în
    urmă cu secol şi jumătate, un incendiu a distrus aproape toate casele, satul a renăscut, noile case fiind ridicate după acelaşi model arhitectonic. Sunt case înalte,
    cu pereţi albi şi
    cu tocuri de ferestre vopsite în verde,
    cu porţi înalte, cu grădină şi livadă în spate, o parte dintre ele fiind
    transformate în pensiuni. Pentru conservarea valorilor sale arhitecturale, Rimetea a primit în anul 1999, din partea Uniunii Europene,
    premiul Europa Nostra, prin programul european de restaurare rurală cu
    acelaşi nume. De la Rimetea, drumul continuă spre nord, în judeţul
    Bistriţa-Năsăud, cu o oprire în localitatea Salva, unde poate fi vizitată casa
    Costumului Popular.

    Ghidul de
    turism Costin Corboianu vine cu precizări: La Casa Costumului Popular vom avea o
    întâlnire cu doamna Virginia Linu. Dânsa a creat acest muzeu, al Casei costumului
    popular. Dânsa a reușit să capaciteze peste 50 de femei din localitate, doamne
    care știu să lucreze arta tradițională și împreună au reușit să facă acel brand
    până la urmă, îmbinând vechiul cu nou. Sunt și cămăși stilizate, inclusiv ie
    sau cămașă tradițională, fuste ș.a.m.d. Este foarte interesantă povestea, n-o
    să dezvălui absolut tot. Tuturor le recomand, când ajung acolo, să se oprească,
    să viziteze. Pot să vă spun că dânsa a pus umărul la acea asociație Le
    blouse roumaine care a redescoperit ia tradițională românească, care a
    inspirat foarte mulți mari creatori de modă din întreaga lume.


    Din Bistriţa Năsăud traseul continuă în Maramureş, în nordul României, în
    sate tradiţionale, preucm Breb şi Botiza, renumite pentru bisericile din lemn şi impozantele porţi din lemn, adevărate opere de artă
    populară. În continuare, circuitul celor mai frumoase sate din România continuă
    în Bucovina. Turiştii pot vizita aici Muzeul Oului din localitatea Vama, cu o
    colecţie de peste 11 mii de exponate, lucrate în tehnici şi diferite stiluri. O
    treime dintre aceste ouă decorative provin din 82 de ţări. Şi în localitatea
    bucovineană Vama există un muzeu al ouălor încondeiate, însă aici remarcabil
    este faptul că pereţii
    exteriori ai casele sunt pictaţi sau încondeiaţi, după cum
    spun localnicii, cu motive tradiţionale, preluate de pe portul tradiţional al
    românilor.


  • Jurnal românesc – 12.07.2023

    Jurnal românesc – 12.07.2023

    Programul de Tabere ARC, iniţiat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni şi destinat elevilor şi tinerilor români de pretutindeni, se desfășoară în perioada 3 iulie – 28 august, în serii de câte 7 zile, organizate în 6 centre de agrement din România. Participă elevi și tineri români din 24 de state ale lumii printre care Albania, Austria, Emiratele Arabe Unite, Germania, Grecia, Italia, Israel, Kazahstan, Republica Moldova, Serbia, Spania, Ucraina. Construim punţi, clădim legături şi îmbrăţişăm diversitatea noastră culturală – este mesajul pe care Departamentul îl transmite copiilor şi profesorilor care vin în vacanţa de vară anul acesta în taberele ARC. Proiectul îşi propune să arate copiilor români din afara graniţelor cum este România autentică. 5.000 de elevi, studenţi şi tineri din comunităţile istorice şi din diaspora vor avea parte de momente de neuitat cu ajutorul profesorilor şi voluntarilor care susţin consolidarea identităţii româneşti prin aprofundarea cunoştinţelor de limba română. De asemenea, taberele ARC au menirea să faciliteze interacţiunea şi dialogul între tinerii din comunităţile istorice şi tinerii din diaspora şi prin ateliere de aprofundare a cunoştinţelor de cultură, istorie, geografie şi arte.

    Proiecte transfrontaliere de mare anvergură vor fi implementate, în următorii ani, între Ucraina, România și Republica Moldova, informează Bucpress. În acest scop, la Cernăuți s-a desfășurat, recent, timp de două zile, un forum economic unde parteneri din cele trei țări au discutat despre proiecte necesare mai ales pentru Ucraina și Republica Moldova care, de un an, sunt ţări candidate la aderare la Uniunea Europeană. La eveniment au participat autorități locale, oameni de afaceri şi de știință, academicieni din Republica Moldova, România şi Ucraina. Participanţii au stabilit paşii concreţi ce vor genera proiecte de investiţii şi afaceri de succes, care să aducă un impuls economic pentru cele trei state. Soluţiile propuse ţin de consolidarea relațiilor transfrontaliere, crearea strategiilor de integrare în blocul comunitar precum şi încurajarea afacerilor conduse de femei într-un mediu marcat de războiul în desfășurare.

    În perioada 10-16 iulie, la Gyula, în Ungaria, se desfăşoară a IV-a ediţie a Taberei Naţionale de Tradiţii şi Dansuri Populare Româneşti, organizată de Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria. În deschiderea taberei, tinerii s-au întâlnit cu consulul general al României la Gyula, Florin Vasiloni, care le-a vorbit despre însemnătatea păstrării tradiţiilor specifice ale comunităţii istorice româneşti din Ungaria, dar mai ales despre păstrarea limbii române. La această ediţie a taberei, participă 70 de elevi şi profesori de la şcolile generale din Ungaria unde se predă limba română. Elevii vor învăţa obiceiuri ale comunităţii româneşti şi vor participa la ateliere de dansuri populare, sub îndrumarea unor maeştri ai dansului. Participanţii au vizitat, în aceeaşi zi, la Casa Muzeu din Chitighaz. Aceasta a fost înfiinţată în 1984, fiind singurul muzeu de acest fel al românilor din Ungaria. Clădirea a fost zidită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Casa şi-a primit înfăţişarea de astăzi în jurul anului 1930, când a fost completată cu două încăperi noi. Expoziţia aflată în casa muzeu reprezintă cultura popular-ţărănească a românilor, cu vechi tradiţii pe aceste meleaguri. Amenajamentul imobilului reprezintă aspecte caracteristice populaţiei rurale româneşti, oglindind gustul proprietarilor mici şi mijlocii ai anilor 1930.

    Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia organizează, în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România, în spaţiul Piccola Galleria, în perioada 17-21 iulie, expoziţia de xilogravură pe pânză Gesturiˮ a artistului Florin Stoiciu, curator Anastasia Stoiciu. Proiectul, început în anul 2015, a cunoscut mai multe etape de lucru, fiind o developare treptată a gestului (intenţie şi intuiţie artistică totodată) şi a ideilor artistice prin intermediul liniilor de forţă exprimate prin tehnica gravurii în lemn şi reprezintă un eveniment major al acestei ramuri a artelor vizuale, respectiv gravuraˮ, precizează curatorul Anastasia Stoiciu. ICR notează că numele lui Florin Stoiciu este recunoscut la nivel naţional şi internaţional datorită operei vaste. În anul 2020, marele artist a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler – categoria Arte Plastice, distincţie acordată de Preşedinţia României, iar în anul 2021 cu premiul Academiei Române Ion Andreescu.


  • Festivalul internațional de Folclor București

    Festivalul internațional de Folclor București

    Primăria
    Municipiului București a organizat cea de-a XIV-a ediție a Festivalului
    Internațional de Folclor Muzici și Tradiții în București, acțiune care se
    bucură de recunoaștere națională și internațională și face parte din rețeaua
    CIOFF – Consiliul Internațional al Organizațiilor de Festivaluri de Folclor și
    Cultură Tradițională. Evenimentul aduce în atenția publicului urban arta
    populară, tradițiile autentice și cele mai frumoase spectacole de folclor din
    țară și din străinătate, reunite într-o celebrare a multiculturalismului.



  • Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, Bucureşti

    Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, Bucureşti

    Astăzi vă propunem un popas într-un loc special
    din Bucureşti, un loc ce de 87 de ani îşi continuă menirea de a celebra
    importanţa satului în cultura României: Muzeul Naţional al satului Dimitrie
    Gusti. Aflat în nordul oraşului, în zona cunoscută în perioada interbalică
    drept la şosea, pe malul lacului Herăstrău, muzeul crează o ambianţă
    deosebită, vizitatorii putând avea impresia că au ieşit din oraş.


    Cea mai veche casă, dintre exponate, este
    construită în secolul al XVII-lea, iar cea mai recentă aparține secolului al
    XX-lea. Casele din regiunile de deal și din regiunile de munte sunt deosebite faţă
    de cele din zona de câmpie prin fundația înaltă, cele de la șes fiind
    majoritatea cu fundații joase, iar cele provenite din zonele unde invadau
    dușmanii des fiind jumătate îngropate în pământ.


    Paula Popoiu, manager Muzeul Naţional al Satului,
    ne-a spus de ce merită să venim la Muzeu:

    Muzeul Satului este plin de
    verdeaţă, iar în perioada asta este şi plin de flori, este un argument pentru o
    plimbare în aer liber, dar Muzeul Satului nu este un parc, este un Muzeu, are
    382 de monumente, construcţii vernaculare, construcţii de arhitectură
    tradiţională, case, instalaţii, fântâni, tot ce se găseşte într-un sat, sau
    poate chiar mai mult decât tot ce se găseşte într-un sat. Toate aceste
    monumente sunt buletine de identitate, pentru că ele sunt aduse din satele
    României, începând cu 1936, şi fiecare casă reprezintă povestea nu numai unei
    familii, dar prezintă un mod de viaţă dintr-o anumită zonă: din Transilvania,
    din câmpie, case de la munte, case de oier. Dacă vrem să cunoaştem România
    tradiţională şi baza pe care s-a ridicat cultura modernă, Muzeul Satului este
    un asemenea loc al istoriei nescrise.



    Un loc în care în afară de plimbare, putem face
    recurs la istorie, ne-a spus Paula Popoiu, managerul muzeului, sugerând şi cât
    timp este bine să alocăm pentru a cunoaşte tot ce ni se prezintă aici:

    Dacă mă întrebaţi de timpul optim, aş merge către 4-5 ore, cam atât a
    stat prinţul Charles când a venit la noi în Muzeu, acum Regele Charles. Dar
    muzeul se poate vizita pe diverse trasee, avem trasee şi mai scurte, avem
    traseele rezervate delegaţiilor de protocol, care sunt mai grăbite. Depinde ce
    vrei să faci. La noi în muzeu, tot timpul sunt mame cu copii care stau o
    jumătate de zi, sau uneori chiar o zi întreagă cu copiii în muzeu, pentru că au
    şi loc de joacă, pot şi să ia masa şi există şi meniuri pentru copii. Dar dacă
    vrei să cunoşti România în câteva ore, e bine să aloci de la 4 … 5 ore în
    sus.



    La Muzeul Naţional al Satului Dimitri Gusti, din
    Bucureşti, sărbătorile tradiţionale de peste an sunt celebrate prin evenimente
    ce reunesc ansambluri folclorice din întreaga ţară. Tot aici a fost creat
    proiectul Dialogul civilizaţiilor, prin care, în paralel cu tradiţia
    românească folclorică, pe uliţele satelor puteţi întâlni ocazional şi Festivalul
    Thailandez, ajuns recent la a 17-a ediţie, şi cu siguranţă, pe Aleea
    minorităţilor, puteţi participa la evenimente organizate de etniile
    conlocuitoare.


  • În primul sat turistic din România

    În primul sat turistic din România

    Ne oprim azi în
    centrul României, la poalele versantului sud-estic al muntelui Piatra Craiului,
    la altitudinea de 1244 de metri, unde descoperim primul sat turistic din
    România, Șirnea. Aici, ne bucurăm de un peisaj de basm și descoperim o așezare
    izolată, cu case răzlețe, în care ne putem relaxa sau explora împrejurimile pe
    trasee marcate. Vorbim despre o experiență deosebită cu Eugen Totîlcă, ghid
    local autorizat și coordonator de activități în cadrul unei organizații de
    turism.


    Alături de
    celelalte șase sate dintre masivul Bucegi și Piatra Craiului. Șirnea se află în
    Țara Branului, spune Eugen.

    În anul 1972, la inițiativa
    profesorului Nicolae Frunteș, cel mai de seamă reprezentant al fiilor statului,
    în colaborare cu Academia Română, a existat un proiect de promovare a
    tradițiilor și satelor din România, printre care a fost ales și Șirnea. De la
    această inițiativă, a fost primul sat turistic al României și așa a rămas, iar
    noi suntem foarte mândri. Cea mai mare resursă și cea mai mare bogăție a
    satului sunt locuitorii lui, care sunt niște oameni extraordinari, învățați cu
    greul, care apreciază și primesc brațele deschise turiștii care ajung la noi în
    zonă să-i cunoască. Obiectivele turistice, de asemenea, sunt extrem de
    generoase. Satul Șirnea, înainte de Primul Război Mondial, era la granița dintre
    Imperiul Austro-Ungar și Țara Românească. Aici se poate vizita Drumul
    Grănicerului pe care se văd încă bornele dintre cele două țări. În aceste
    locuri, România a intrat în Primul Război Mondial. Aici au fost primele salve
    de tun și primii soldați căzuți la datorie pentru eliberarea Ardealului.


    De câțiva ani, Eugen
    a inițiat împreună cu locuitorii din sat un centru de activități turistice,
    tocmai pentru a fi o interfață între turiști și locurile și oamenii lui. Astfel,
    el organizează drumeții sau tururi ghidate.

    Putem face
    drumeții pur și simplu de recunoaștere, drumeții în pădurile și pe dealurile și
    în poienile de sub Piatra Craiului. Avem vara tururi botanice cu mese deschise,
    unde, pe parcurs, culegem plante și povestim despre ele, despre efectele
    fitoterapeutice ale fiecărei plante în parte. Organizăm și circuite cu
    biciclete electrice. Avem o flotă de 30-40 de biciclete electrice cu care
    turiștii pleacă însoțiți de ghizi. Ghizii sunt locuitori ai satului. Avem și un
    centru de călărie unde putem organiza atât inițiere în călărie, cât și plimbări
    călare cu ghid pe dealurile de jur împrejurul satului. Suntem, totodată și punct
    de informare turistică. Aici, turiștii sunt primiți și le oferim informațiile
    și poveștile locului, astfel încât ei să se simtă ca acasă.


    La doar 17 km de
    Șirnea, se află Castelul Bran. Este o cetate medievală de secol XIV, pe care
    mulți dintre turiști merg să o viziteze. Aceștia descoperă un monument aflat
    într-o stare excepțională, ridicat pe o stâncă, la o înălțime de relativ 40 de
    metri peste nivelul solului. Construcția este pe patru niveluri, are patru
    turnuri și este caracterizată de o lipsă totală a simetriei. Castelul este
    extrem de detaliat și întortocheat, cu o serie de încăperi mai micuțe, turnuri
    și holuri, iar mulți îl asociază cu legenda contelui Dracula. Însă în Șirnea
    există atât de multe activități pe care le puteți alege, încât sejurul ar
    trebui să fie mai lung pentru a acoperi și obiectivele turistice din
    împrejurimi.

    Propunem în fiecare weekend un eveniment în care
    înglobăm atât activități outdoor, hiking, e-bike sau călărie, cât și
    activitățile curente sezoniere ale localnicilor din sat. Astfel, într-un
    weekend, putem vizita și putem ajuta la activitățile dintr-o gospodărie
    tradițională, la munca specifică
    momentului din an. În plus, avem și activități strict turistice, adică un
    circuit de e-bike sau plimbări călare. Apoi, seara se organizează o cină cu
    mâncare tradițională, astfel încât experiența să fie una completă, să cunoaștem
    și oamenii, și locurile și gusturile satului.


    Tradițiile sunt
    cel mai bune purtate din generație în generație de meșteșugari. Aceștia, cu
    măiestrie, prin obiecte de artizanat, păstrează vii legende, simboluri și
    motive tradiționale. L-am întrebat, așadar, pe Eugen Totîlcă, ghid local
    autorizat, dacă mai găsim meșteșugari în Șirnea.

    Din fericire
    mai există, din păcate sunt puțini, pentru că au îmbătrânit și, oarecum, nu
    sunt preluate tradițiile. Totuși, încă mai putem vorbi de meșteșuguri specifice
    zonei, care încă se mai practică, chiar dacă de bătrâni. Mai avem un meșter
    care încă lucrează furci și greble din lemn sau șindrile pentru case. Avem și o
    doamnă care primește vizite pentru ca turiștii să vadă cum se țes covoare la
    război.


    Fiind primul sat
    turistic din România, în Șirnea există o tradiție a ospitalității. Vom găsi,
    așadar, unități de cazare care funcționează încă de dinaintea căderii regimului
    comunist din România.

    Sunt unități cu tradiție, cu gazde
    cărora le-au trecut pragul zeci de mii de turiști și care încă au rămas deschise.
    Sunt pensiuni turistice, agropensiuni, dar și hoteluri sau resorturi, cu
    prețuri pentru toate buzunarele. Fără falsă modestie, nu a existat turist cu
    care să fi interacționat, în anii de când ne ocupăm de turism în Șirnea, de
    care să nu ne fi despărțit prieteni. Am dezvoltat chiar și o aplicație, un ghid
    virtual prin care, pentru circuitele pe care noi le-am cartografiat, oferim și
    traducere în mai multe limbi străine pentru turiștii noștri.


    Printre
    proiectele de viitor în domeniul turismului în Șirnea, se numără marcarea de
    circuite noi și alcătuirea unor noi ture de călătorie. Eugen Totîlcă spune că
    vrea să combine turele de călărie cu vizită la o stână, unde turiștii să se
    oprească și să mănânce un bulz.

    Avem la centru un alt proiect
    nou, pe care l-am început de anul trecut. Pe lângă călărie, vom putea face și
    hipoterapie. Avem o prietenă care este psihoterapeut și care poate susține o
    activitate de tipul ăsta. Comunitatea noastră își dorește și facem toate
    eforturile ca să păstrăm tradițiile din Șirnea, să le promovăm și să punem
    Șirnea pe hartă ca o destinație ecoturistică în care aventura, tradiția să
    primeze și să ofere o experiență completă turiștilor care ajung la noi în sat.


    Cel mai convenabil mod pentru a vizita această destinație
    este să contactați o firmă de turism de la care să achiziționați un pachet de
    servicii complete. Aeroportul Internațional Brașov-Ghimbav, recent finalizat,
    va fi operațional începând cu luna iunie a acestui an și se află la o distanță
    de doar 45 de km de Șirnea, primul sat turistic din România.


  • Horezu

    Horezu

    Ne îndreptăm azi
    spre sud-vestul României, în partea centrală a județului Vâlcea. În orașul
    Horezu, așezat la poalele Carpaților, într-un peisaj deosebit, tradiția,
    spiritualitatea și modernitatea nu se exclud. Ele se completează într-un mod
    armonios, întrucât infrastructura dezvoltată a localității și a împrejurimilor
    asigură un acces facil la multele puncte de interes turistic din zonă.

    Aflăm de
    la Cristian Iovan, directorul Casei de cultură Constantin Brâncoveanu din
    Horezu, care sunt atuurile acestui centru etnografic.

    Horezu
    este capitala ceramicii populare românești, un brand care a fost inclus în
    patrimoniul imaterial UNESCO în anul 2012. Ceramica decorativă de Horezu este
    renumită. Avem aproape 27 de familii care lucrează, comercializează,
    demonstrează și nu numai atât. Horezu este gazda a două branduri UNESCO. Cel
    de-al doilea brand, din 1996, este ansamblul Mânăstirii Horezu. Astfel, cei
    care sunt interesați de turism monahal, de turism cultural, pot veni la Horezu
    pentru a descoperi aceste frumoase ctitorii ale domnitorului Brâncoveanu. Până
    și ceramica are legătură cu ceramica utilitară care se făcea pentru palatul
    domnesc al domnitorului Brâncoveanu. Legende sunt multe, poveștile sunt
    frumoase. În plus, Horezu de anul trecut este și stațiune turistică de interes
    național. Asta înseamnă ceva. Calitatea aerului din Horezu este deosebită. La
    1.800 de metri altitudine, avem și o stațiune montană în plină desfășurare.


    Munții Căpățânii
    invită la drumeții pe trasee montane, multe potrivite pentru toată familia, cu
    dificultate de la ușor la mediu. Vara veți simți și diferența de temperatură,
    căci, dacă la poate, în Horezu, se simte căldura, pe traseu vă puteți răcori.

    Imaginați-vă că, plecând de la aproape 600 de metri altitudine, până la
    1.800, pe un traseu montan, pentru că avem și trasee marcate, puteți ajunge la
    o altitudine care să vă permită și o răcorire. Dacă jos, să zicem, sunt 30 de
    grade 36, sus nu vom găsi mai mult decât de 20-21 de grade. Atunci, o drumeție
    ușoară către munte și înapoi nu face decât ca organismul nostru să devină mai
    sănătos.


    Meșterii ceramiști
    din Horezu se formează prin tradiție, astfel încât ei, din tată în fiu, duc mai
    departe acest minunat meșteșug. Cei care plămădesc și modelează lutul sunt
    adevărați artiști. Vă veți putea minuna de precizia cu care se realizează decoruri de sute de ani cu ajutorul cornului
    de vacă sau al penei de gâscă. Meșteșugarii pot fi văzuți și pe parcursul
    anului, la diverse evenimente, întrucât agenda culturală a orașului Horezu este
    plină, spune Cristian Iovan, directorul Casei de cultură Constantin Brâncoveanu.

    Începem cu luna aprilie, cu Izvorul Tămăduirii, o manifestare
    culturală artistică unde putem să ne destindem în aer liber ascultând formații
    artistice din diferite zone ale Olteniei de sub munte. La început de iunie, are
    loc Târgul Ceramicii Populare Românești, unul dintre cele mai mari târguri de
    ceramică din România. Apoi, pentru cei care sunt iubitori de muzică, avem un
    Horezu Summer Music Academy, în vară, cu o durată de zece zile. Se pot asculta
    concerte în aer liber și în sală. Mai spre toamnă, avem Hora Brâncovenilor sau
    Zilele orașului Horezu. Ca să încheiem frumos, urmează un alt eveniment, de
    data aceasta colinde, în decembrie. Am punctat cele mai mari sărbători locale,
    unde fluența turiștilor este importantă. Horezu este locul unde poți să înveți,
    poți să descoperi istorie, poți să descoperi tradiții. Horezu este locul care
    vă așteaptă cu drag, este locul care are o gastronomie locală proprie și un
    brand de țară în această lume minunată.


    În speranța că v-am convins,
    vă așteptăm și data viitoare cu o nouă propunere. Până atunci, drum bun și
    vreme frumoasă!