Unul dintre cele mai importante ritualuri de Crăciun,
alături de tăiatul porcului, de cântatul colindelor și de dăruitul cadourilor
este împodobitul bradului. Este un ritual atât de bine intrat în conștiința
românilor încât este aproape imposibil ca sărbătoarea Crăciunului să fie
imaginată fără brad. Bradul de Crăciun a intrat însă destul de recent în viața
românilor și el este un semn al noului pe care occidentalizarea l-a produs în
secolul al 19-lea.
Modernizarea
spațiului românesc, începând cu anul 1800, a însemnat crearea statului român în
1859 prin unirea Moldovei cu Muntenia, așezarea economiei pe baze capitaliste
și importul de idei și mode din Occident. Ele au fost considerate repere ale
înnoirii. Iar unul dintre vehiculele înnoirii societății românești a fost
monarhia constituțională reprezentată de dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen.
Bradul de Crăciun și-a făcut apariția la București în anul 1866, adus de primul
rege al României, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen.
Împreună
cu Ștefania Dinu, muzeograf la Muzeul Național Cotroceni din București, am
făcut o scurtă istorie a bradului de Crăciun în România.
Odată cu venirea domnitorului Carol I, lucrurile se schimbă
puțin și încep să se împletească tradițiile locale cu cele germane. Mai târziu,
prin apariția la Curte a principesei Maria de Edinburgh și Saxa-Coburg-Gotha,
încep să fie promovate și tradițiile englezești. Bradul de Crăciun vine din
spațiul scandinav, sunt mai multe legende în jurul lui, în spațiul german. Or,
Carol I fiind din spațiul german, din Sigmaringen, a ales să împodobească
primul brad de Crăciun în iarna anului 1866, atunci când preluase tronul
Principatelor Unite, în luna mai.
Principele
și mai târziu regele Carol I sosește în București și, împreună cu elitele
române și cu societatea, începe construirea grandiosului proiect al României
moderne. În proiectul României moderne, bradul de Crăciun din Germania sa
natală avea un loc foarte important.
Sunt mai multe povești legate de împodobirea acestui brad, dacă el a fost
împodobit la Cotroceni sau la Palatul Regal din Calea Victoriei. Erau casele
Golescu la acel moment, acolo a poposit domnitorul atunci când a venit. Moda
împodobirii bradului a fost preluată de marile familii boierești din București
și în casele acestora a început să apară bradul împodobit. De asemenea, bradul
împodobit a început să apară și în locurile publice. Împodobitul bradului
începe să fie un obicei de masă mult mai târziu, între cele două războaie
mondiale, în anii 1930.
Globuri
de toate felurile, vârful, beteala și toate decorațiunile se regăsesc în bradul
de Crăciun de azi. Dar cum arăta un brad de Crăciun în urmă cu 155 de ani? Erau
toate aceste obiecte prezente și atunci?
Ștefania Dinu: La început, a fost vorba mai puțin de asemenea obiecte.
Erau mai mult bomboane, fructe, covrigi, ele erau principalele podoabe. Nu
lipseau luminițele sau lumânărelele originale. Treptat, bomboanele, fructele și
covrigii au început să fie înlocuite cu obiecte artizanale gen globuri,
îngerași, steluțe, așa cum se întâmpla la curtea principelui Ferdinand, la
Cotroceni. Aceste podoabe pentru brad erau aduse de la Nuremberg, din Germania.
Șeful cancelariei palatului Cotroceni Eugen Buchman scria în memoriile sale că
erau cele mai frumoase pe care le văzuse vreodată.
Am
întrebat-o pe Ștefania Dinu cum a primit societatea românească noutatea
bradului de Crăciun pe care dinastia germană o adusese în România:
Era o bucurie pentru toată
lumea, întotdeauna Casa Regală a reprezentat un model. Automat, cei care erau
în anturajul familiei regale încercau să imite sau să aducă în prim-plan acele
lucruri care erau puțin diferite față de ceea ce trăiseră până la acel moment.
Bucuria strângerii familiei în jurul bradului este tot o preluare a ceea ce se
întâmpla la Curtea Regală. La Cotroceni și la Palatul Regal din Calea Victoriei
familia regală strângea în jurul bradului tot personalul. Erau membrii familiei
regale în primul rând, personalul superior și inferior al palatelor, membrii
suitei, alături de casele civile și militare, uneori și membri ai guvernului și
ai parlamentului. Era o adunare la început puțin oficială, după care invitații
se retrăgeau și în jurul bradului rămânea familia regală și cea princiară.
Întotdeauna aceasta se întâmpla în seara de Ajun, iar ceremonia împărțirii
darurilor de sub bradul de Crăciun era urmată de un dineu de gală.
Bradul
de Crăciun a fost o prezență atât de potrivită spiritului românesc încât a fost
adoptat și de cercurile conservatoare ale Bisericii și lumii rurale.
Ștefania
Dinu: Este adoptat deoarece
încă din perioada secolelor 17-18 existau în societate ritualuri privind
prezența bradului. Erau bradul de nuntă și bradul de înmormântare, existând și
bradul de Crăciun el n-a fost altceva decât ceea ce s-a adăugat acestor
ritualuri. Ritualul bradului avea semnificație de pom al vieții fiind mereu
verde. Este o întreagă simbolistică legată de prezența bradului în cadrul
comunităților. În zona satului, bradul a continuat să fie prezent din secolul
al 17-ea, în zona urbană prezența lui se înregistra în preajma Crăciunului.
Bradul
de Crăciun a modernizat mentalul românesc și s-a întâlnit cu o mai veche
tradiție românească. A fost una dintre cele mai fericite întâlniri de care
oricine se bucură azi.