Tag: traducator

Seara prozatorilor a fost unul din cele mai interesante evenimente din cadrul Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB), desfăşurat luna aceasta în capitală. Discuţia dintre Toni Marques– prozator în ale cărui povestiri se reflectă realităţile Braziliei autentice, preşedintele celui mai important festival internaţional de literatură din Brazilia, FLUPP, Marius Daniel Popescu, unul dintre membrii importanţi ai Grupului de la Braşov”, stabilit la Lausanne din 1990, laureatul celui mai rîvnit premiu literar din Elveţia, Robert Walser”, pentru romanul său de debut, şofer de autobuz şi impresar literar pentru deţinuţi, poetul, prozatorul, traducătorul Emilian Galaicu-Păun din Republica Moldova şi prozatorii români Marius Chivu şi Petre Barbu a fost moderată de jurnalistul Matei Martin. Una din întrebările adresate celor cinci scriitori a fost ce părere au despre lecturile şi interacţiunile cu publicul. Răspunsurile lor, însoţite de scurte biografii, la Club Cultura.

TONI MARQUES s-a născut la Rio de Janeiro, a fost corespondent la New York pentru ziarul O Globo, iar din 2007, story editor la Fantastico, o emisiune de ştiri săptămînală găzduită de TV Globo. În prezent este curatorul FLUPP — primul şi unicul festival internaţional de literatură organizat în favelele marilor oraşe braziliene. Toni Marques a publicat patru cărţi de proză. ”Oriunde se întâmplă o poveste, sunt oameni. Şi suntem interesaţi de ceea ce au ceilalaţi de zis .Pentru că îmi place să scriu şi să citesc cred într-o vrăjire prin cuvinte, prin sunete, prin muzicalitatea unui text. Adevărata reţea de comunicare înseamnă poveşti, e confecţionată din poveşti. Scriitorii studiază diferite tehnici prin care să împărtăşească diferite istorii. Da, totul se rezumă la asta, la poveste.”

EMILIAN GALAICU-PĂUN s-a născut în satul Unchiteşti, judeţul Soroca, într-o familie de intelectuali. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Chişinău, apoi a obţinut diploma de doctor al Institutului de Literatură Maxim Gorki” din Moscova. În prezent este redactor pentru Basarabia al revistei Vatra din Tîrgu-Mureş şi redactor-şef al Editurii Cartier din Chişinău. Dintre volumele de poezie, amintim: Lumina proprie (Editura Literatura Artistică, 1986), Abece-Dor (Editura Literatura Artistică, 1989), Levitaţii deasupra hăului (Editura Hyperion, 1991), Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (Editura Dacia, 1994) — volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi cu Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România; în urma unui concurs naţional, acelaşi volum este desemnat drept una dintre cele mai bune zece cărţi de poezie ale deceniului 1990-2000 din România); Arme grăitoare (Cartier, 2009), Ţesut Viu. 10×10 (Cartier, 2011), A-Z.best (Editura ARC, 2012). A mai publicat volumul de proză Gesturi. Trilogia nimicului (Editura Cartier, 1996).

”În ultimii 10 ani am o emisiune la Radio Europa Liberă care se numeşte Carte la Pachet şi în fiecare seară de luni prezint o carte. Iar pentru a prezenta aceată carte citesc cam două trei cărţi pe săptăpmână din care trebuie să aleg. Am pornit dinspre citit ca să spun că toate cărţile pe care le am scris vin din bibliotecă, iar relaţia mea cu publicul se construieşte când scriind textul îl şi rostesc.”

PETRE BARBU (n. 1962) este scriitor şi jurnalist. A debutat editorial cu volumul de nuvele Tricoul portocaliu fără număr de concurs (Editura Cartea Românească, 1993). Au urmat romanele Dumnezeu binecuvîntează America (1995), Ultima tresărire a submarinului legionar (1998), Blazare (Editura Polirom, 2005), volumul Teatru (2003) şi cel de schiţe şi nuvele intitulat “Pînă la capătul liniei” (Editura Cartea Românească, 2012). În 2003 a obţinut Premiul Cea mai bună piesă românească a anului” — UNITER pentru Tatăl nostru care eşti în supermarket. Patru schiţe din volumul Pînă la capătul liniei — Gerul iubirii”, Rolul vieţii mele”, La o crîşmă din Fundeni” şi Vai, sărmanul tată!” — au fost montate într-un spectacol radiofonic realizat de regizorul Attila Vizauer (Radiodifuziunea Română, 2013). Cel mai recent roman al lui Paul Barbu, Marea petrecere, a apărut în 2014, la Editura Cartea Românească. Pentru Petre Barbu scrisul este o ccriză, o criză care trebuie să explodeze în câteva sute de pagini. Lui Petre Barbu îi este greu să vorbească despre scrisul lui, preferă ca textul să vorbească şi să se vândă singur.

MARIUS CHIVU este scriitor, traducător şi cronicar literar. A debutat în 2012 cu volumul de poezie Vîntureasa de plastic (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România şi Premiul pentru debut al revistei Observator cultural). A mai publicat volumul de interviuri Ce-a vrut să spună autorul (2013) şi jurnalul de călătorie Trei săptămîni în Himalaya (2012). A editat antologia Best of. Proza scurtă a anilor 2000 (2013), a iniţiat şi coordonat proiectul caritabil Cartea cu bunici (2008). Din 2005 este redactor-editor la revista Dilema veche, unde ţine cronica literară, şi editorialist la revista ELLE. În 2014 a publicat volumul de proză scurtă Sfîrşit de sezon (Editura Polirom).

”Am văzut întotdeauna scrisul ca pe un proces în doi timpi, după ce stai în camera ta închis, retras, te întâlneşti cu oamenii care sunt interesaţi de ceea ce ai scris şi, eventual, le citeşti. Să citesc e la fel de plăcut ca atunci când scriu. Cum spunea şi Tony Marques, scrisul are legătură cu actul acela originar când oamenii se adunau în jurul focului, cântau sau spunau poveşti pentru a alunga frigul sau teama sau pentru a- i face pe ceilalţi să râdă. Aşa că- mi place să am acest contact diret cu cititorii.”

MARIUS DANIEL POPESCU a făcut parte din Grupul de la Braşov, alături de Alexandru Muşina, Andrei Bodiu, Marius Oprea, Caius Dobrescu şi Simona Popescu. În 1990 se îndrăgosteşte de o elveţiancă aflată în vizită în România şi emigrează în Elveţia; cinci ani mai tîrziu, publică primul volum de poeme, scris direct în limba franceză: 4 x 4, poeme cu tracţiune integrală. În anul 2004 devine directorul ziarului le persil (pătrunjelul). În aceeaşi perioadă frecventează o închisoare din Elveţia, unde le vorbeşte deţinuţilor despre literatură. Debutul în proză cu romanul Simfonia lupului îi aduce şi prima distincţie literară, Premiul Robert Walser, în 2008.

”Scriitorul nu e mai solitar decât alţii. Mă gândesc la oamenii care potcovesc cai sau la alţii care construiesc viori sau pantofi, la astronauţi sau ingineri care au singurătatea lor, care nu este mai mică sau de calitate diferită de cea a scriitorului.”