Radio România Internațional

Tag: tragedia Colectiv

  • Patru ani de la tragedia „Colectiv”

    Patru ani de la tragedia „Colectiv”

    În vinerea
    neagră de 30 octombrie 2015, un incendiu catastrofal a cuprins clubul Colectiv
    din Bucureşti, în timpul unei cântări rock, distrugând vieţile a sute de
    familii.


    Dosarul Colectiv a ajuns la Parchetul General în urmă cu trei ani,
    după ce familiile şi prietenii victimelor au depus o plângere penală în care
    oficiali guvernamentali şi din sistemul de sănătate erau acuzaţi în legătură cu
    modul în care au intervenit autorităţile după producerea incendiului în clubul
    Colectiv, faptele presupuse fiind neglijenţă şi ucidere din culpă.


    Mai sunt
    judecaţi proprietarii şi administratorii clubului, care nu avea toate
    autorizaţiile necesare, şi reprezentanţii firmei care a organizat focul fatal
    de artificii.


    Preţul politic pentru ceea ce s-a întâmplat atunci a fost plătit:
    guvernul de stânga condus de Victor Ponta a demisionat, la presiunea zecilor de
    mii de demonstranţi care au lansat, cu acel prilej, sloganul Corupţia ucide.


    În
    comentariile despre Colectiv, se folosesc, cel mai adesea, termeni ca inconştienţă,
    nepăsare, neglijenţă.


    De vinerea trecută, când o publicaţie a difuzat pe
    internet o înregistrare video cu primul echipaj al Inspectoratului pentru
    Situaţii de Urgenţă care a ajuns la locul tragediei, reproşurile la adresa
    autorităţilor ar putea fi extinse la incompetenţă, tentativă de camuflare a
    acesteia precum şi lipsă de compasiune pentru victime. Înregistrarea despre
    care jurnaliştii spun că a fost ţinută ascunsă arată cum pompierii nu acordă
    primul ajutor victimelor de pe caldarâm, iar răniţii sunt căraţi cu paleţi din
    lemn. La un moment dat, adjunctul inspectorului şef ISU cedează nervos şi pare
    că înjură persoanele decedate. Respectivul neagă acest lucru, iar ISU dezminte
    informaţia că înregistrarea ar fi fost ţinută secretă intenţionat. Procurorii
    militari au deschis, însă, un nou dosar penal in rem pentru săvârşirea
    infracţiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, abuz în
    serviciu, neglijenţă în serviciu, sustragere sau distrugere de probe, în
    legătură cu intervenţia autorităţilor la incendiul din clubul Colectiv, dar şi
    cu privire la ascunderea de către pompieri a imaginilor video apărute ulterior
    în spaţiul public.


    De asemenea, a fost începută urmărirea penală sub aspectul
    săvârşirii infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri
    referitor la împrejurările în care persoane având calitatea de militar din
    cadrul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă au reţinut şi ascuns
    pentru o lungă perioadă de timp mijloace de probă constând în înregistrări
    audio-video ori fotografii care surprindeau momentele ulterioare incendiului.


    Procurorii
    au dispus începerea urmăririi penale şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de
    profanare de cadavre, pentru a fi efectuate cercetări referitoare la
    împrejurările în care, potrivit înregistrărilor audio-video apărute în spaţiul
    public, o persoană având calitatea de militar a adresat cuvinte posibil injurioase
    la adresa unor persoane decedate.     Traumelor fizice li se adaugă, acum, oroarea provocată
    de confirmarea celor mai negre suspiciuni cu privire la autorităţi.

  • Colectiv, o dramă naţională

    Colectiv, o dramă naţională

    Pe 30 octombrie 2015, în timpul unui concert al trupei de heavy metal Goodbye to Gravity, organizat în clubul bucureştean de noapte Colectiv, un foc de artificii a aprins buretele cu care erau capitonaţi stâlpii şi pereţii sălii supraaglomerate, cu o singură uşă de evacuare. De la arsuri sau din cauza amestecului de substanţe toxice inhalate, 64 de oameni au murit şi aproape 200 au fost răniţi. Bilanţul deceselor a ajuns la 65, doi ani după incendiu, când un supravieţuitor s-a sinucis, în urma traumelor psihice.



    În toamna lui 2015, după trei zile de doliu naţional în memoria victimelor de la Colectiv, zeci de mii de români au ieşit în stradă, la Bucureşti, pentru a protesta virulent faţă de ineficienţa autorităţilor. Sub sloganul Corupţia ucide!”, ei au cerut şi au obţinut atunci demisia guvernului social-democrat condus de Victor Ponta şi a responsabililor din administraţia locală care autorizaseră funcţionarea clubului de noapte, deşi acesta nu îndeplinea condiţiile legale de siguranţă.



    În justiţie, continuă calvarul supravieţuitorilor şi al familiilor celor decedaţi. În procesul intentat proprietarilor clubului nu s-a dat, încă, vreo sentinţă. Săptămâna trecută, ministrul Sănătăţii din epocă, Nicolae Bănicioiu, nu s-a prezentat la sediul Parchetului General, unde fusese citat ca martor într-un dosar legat de modul de intervenţie a autorităţilor după incendiul din octombrie 2015. La puţin timp după tragedia de la Colectiv, el declara că autorităţile române nu au nevoie de ajutor din străinătate pentru a trata răniţii, “iar medicii noştri pot face faţă cu brio oricărei situaţii”.



    Ulterior, însă, Parchetul General a deschis un dosar penal in rem pentru ucidere din culpă în formă agravată, abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu. Acesta priveşte asistenţa medicală acordată victimelor, împrejurările legate de posibile infecţii nosocomiale contractate în spitalele româneşti, precum şi acţiunile ori inacţiunile funcţionarilor publici în legătură cu transferul persoanelor vătămate în străinătate. Tot săptămâna trecută, un grup civic din Iaşi (est) a depus o plângere penală la Parchetul General contra Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, în frunte cu longevivul secretar de stat Raed Arafat, şef acolo din 2007, pentru tăinuire de probe video importante, cu primele minute ale intervenţiei pompierilor la incendiul de la Colectiv.



    Am ştiut cu toţii cât de haotică a fost intervenţia, am suspectat din primul moment lipsa de profesionalism şi de empatie a salvatorilor, iar probele video au confirmat bănuielile noastre” — acuză militanţii civici, după ce ziarul Libertatea a prezentat o înregistrare video, neştiută până acum, cu intervenţia echipajelor ISU ce au ajuns la locul tragediei. Arafat spune că nu a ştiut despre înregistrare şi că nu îşi dă demisia, dar va pleca dacă i-o va cere premierul.

  • Marii arşi, o problemă cronică

    Marii arşi, o problemă cronică

    Recent, actualul ministru al Sănătăţii, Sorina Pintea, recunoştea că România nu poate face faţă unui nou incendiu de proporţii, similar celui din 30 octombrie 2015, din clubul bucureştean Colectiv, soldat cu 64 de morţi. Sunt doar 11 paturi pentru mari arşi în toată ţara şi autorităţile ar trebui să apeleze la ajutor extern în cazul unei nenorociri similare – spunea oficialul. Nu mai departe de săptămâna trecută, la Piatra Neamţ, în nord-estul ţării, s-a petrecut o tragedie de dimensiune incomparabil mai mică decât cea de acum trei ani: un tânăr de 28 de ani, Alexandru, a suferit arsuri grave ca urmare a unei deflagraţii în propria locuinţă. Niciunul din cele doar 11 paturi existente nu era liber în acel moment, aşa că tânărul a fost transferat în Belgia.



    Cu arsuri de gradul 3 pe aproape 75% din suprafaţa corpului şi cu două bacterii contractate, în prealabil, în ţară, Alexandru a murit. Nevăzând în moartea tânărului neapărat un eşec al sistemului sanitar românesc, ministrul Sorina Pintea a declarat: “Alexandru nu a stat pe lista de aşteptare. Alexandru a fost transportat în Belgia în momentul în care medicii şi-au dat acordul. Am mai spus, am ţinut în permanenţă legătura cu un medic de acolo, îi trimiteam datele medicale ale lui Alexandru şi în momentul în care el a spus da, în acel moment Alexandru a fost urcat în avion. Starea lui era foarte gravă. Sunt sigură că s-a făcut tot ce s-a putut.”



    Extinzând discuţia, ministrul Sănătăţii a anunţat că, în curând, în România ar urma să funcţioneze o aplicaţie prin care să se ştie în timp real numărul de paturi disponibile la terapie intensivă în spitalele de urgenţă din Bucureşti şi în centrele universitare. La cererea Asociaţiei Colectiv, constituită după tragedia de acum trei ani din clubul bucureştean omonim, Sorina Pintea şi-a dat acordul pentru crearea unui mecanism în cadrul ministerului, complementar celui european în caz de dezastre, pentru intervenţia imediată în cazul unui accident cu mari arşi.



    Mihai Grecea, unul din membrii Asociaţiei, a mai declarat că se doreşte îmbunătăţirea legislaţiei şi eliminarea birocraţiei: “Există un ghid pentru arşi, care e cunoscut de către spitalele din ţară în momentul ăsta, dar acel ghid cumva limitează acţiunea, pentru că spitalele din provincie sunt crispate. În momentul în care au un pacient ars, vor să scape cât mai repede de el, să-l trimită la Bucureşti, unde nu avem niciun centru de arşi. Centre de arşi propriu-zise, cele care pot trata arşii mari, nu există în România şi atunci, pentru a putea salva viaţa acestor oameni, trebuie să-i trimitem afară. Mecanismul scurtcircuitează toate volutele birocratice ale momentului, pentru a putea scoate pacienţii în cel mai scurt timp afară din ţară către un centru de arşi adevărat.”



    Reprezentanţii Asociaţiei Colectiv au hotărât să înfiinţeze, în România, o Asociaţie a Pacientului Ars.

  • Colectiv

    Colectiv

    Colectiv este un substantiv comun sau un adjectiv, depinde cum folosim acest cuvânt. Dar, căutând în lumea virtuală, prima definire a cuvântului colectiv” ne trimite la drama petrecută în clubul cu acest nume din Bucureşti, acum trei ani. Într-o noapte de vineri, 30 octombrie, când un frumos weekend începea în Bucureşti, au început să vină în avalanşă veşti greu de crezut sau de acceptat.



    Un incendiu accidental izbucnit într-un club arhiplin îşi arăta în fiecare clipă cumplita eficienţă. Mai târziu aveam să aflăm ce s-a întâmplat. Clubul unde tinerii participau la concertul de lansare a unui nou album al unei trupe de metalcore foarte apreciate, Goodbye to Gravity”, era găzduit în subsolul al unei foste fabrici comuniste, Pionierul”. Se ajungea greu la acest club, întâi printre clădiri înghesuite, apoi în subsolul cu geamuri blocate şi un minim spaţiu acces.



    Toate aceste lucruri au contat atunci când a izbucnit incendiul care s-a extins cu o incredibilă viteză. În toiul concertului, un foc de artificii care, conform reglementărilor, nu trebuia să fie pus pe pilonii scenei, şi-a trimis scânteile pe peretele unde o substanţă de izolare fonică a luat foc cu rapiditate, iar în câteva secunde a transformat clubul într-un adevărat cuptor cu temperaturi înalte şi gaze toxice. Lupta pentru supravieţuire a fost cumplită, tinerii călcându-se în picioare pentru a scăpa prin spaţiul de acces mult prea mic. În ceea ce a urmat, s-au petrecut drame cumplite dar şi fapte de eroism. Imaginile transmise de televiziuni în cumplita noapte de 30 octombrie 2015 sunt greu de privit, iar relatările martorilor ne lasă fără grai.



    Atunci, în aceea noapte, au murit 27 de tineri şi mulţii alţii au fost foarte grav răniţi. Atât de grav încât bilanţul Colectiv, după luni de speranţă şi luptă pentru salvarea vieţii celor grav arşi în incendiul de la clubul Colectiv din Bucureşti, a urcat la 64 de victime. În 2017, în luna iulie, avea să moară un alt rănit al cazului Colectiv, Răzvan, care îşi pierduse iubita în incendiu.



    Cel mai tânăr mort la Colectiv avea 15 ani, cel mai vârstnic, 47, dar majoritatea aveau 20 şi 30 de ani. Erau elevi, câţiva, mulţi studenţi şi cei mai mulţi absolvenţi de studii superioare, cu cariere promiţătoare şi vieţi frumoase. În cumplitul weekend deschis de incendiul de colectiv, tinerii au ieşit în stradă şi au demonstrat împotriva corupţiei din societatea românescă pe care o considerau vinovată de teribilul accident. După câteva zile, pe 4 noiembrie, premierul Victor Ponta şi-a dat demisia, fiind instalat un guvern care intenţiona să fie tehnocrat.



    La trei ani de la cutremurătorul accident, se vehiculează tot felul de scenarii şi ipoteze, se fac analize post-factum, se dau sentinţe şi se fac acuzaţii. Dar numai în forul public, pentru că justiţia nu a avansat cu nimic în lămurirea tragediei de la Colectiv. La trei ani de la cumplitul incendiu se vorbeşte chiar de reluarea de la capăt a investigaţiei în cazul Colectiv. Dincolo de toate acestea a rămas o uriaşă durere, suferinţa inimaginabilă a părinţilor acestor tineri, a fiinţelor dragi, chiar a copiilor lor. Întreaga societate românească a fost lovită de tragedie şi resimte durerea acelui moment.



    Cei 37 care au murit după noaptea groazei au luptat eroic pentru viaţa lor, au murit în spital sau atunci când erau transferaţi în străinătate. Nu au renunţat niciodată pentru că ştiau, dintr-o melodie a trupei Goodbye to Gravity”, care susţinea concertul din noaptea fatidică, că ziua în care renunţăm este ziua în care murim”. Este versul care dă numele melodiei cântate în concertul din noaptea de 30 octombrie 2015, de trupa cu un singur supravieţuitor. Chiar înainte de acest vers, însă, se cânta şi se cântă: Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii.