Tag: Traian Vuia

  • Aripile lui Traian Vuia

    Aripile lui Traian Vuia

    În copilărie, privea cu admiraţie zborul păsărilor de pradă, iar jucăria favorită i-a fost zmeul, pe care l-a construit sub diferite forme. Mai înainte de a ajunge să cunoasă încercările lui Leonardo da Vinci de a zbura ca o pasăre, Traian Vuia și-a imaginat că, într-o zi, va avea propriile sale aripi. Povestea lui o aflăm la Muzeul din localitatea Traian Vuia, judeţul Timiș.



    Fotografii — Valentin Țigău



  • The National Aviation Museum

    The National Aviation Museum

    Aeronautics is a field with a long-standing tradition in Romania since the very beginning. Romanian aviators went down in history for their acts of heroism in times of war and as part of humanitarian missions, and have achieved notable results in utilitarian, sports and transport aviation. Romanian engineers have played a significant role in maintaining this tradition and achieved fame in the field of aircraft manufacturing, despite the many setbacks. 2nd of March 1990 saw the creation of the National Aviation Museum, which showcases the history of Romanian aviation.



    Curator Carmen Bescuca, the head of the museum’s collection dedicated to the history of aeronautics, described some of the most important exhibits: “Starting with the three pioneers of aviation, Vuia, Vlaicu and Coanda, visitors can see a scale model of the Vuia no.1 aircraft used by Traian Vuia to conduct the first flight in the world with a heavier-than-air machine. Also on display are the Vlaicu 2 and Vlaicu 3 aircraft designed by engineer Aurel Vlaicu, as well as the scale model of the first jet in the world, Coanda 1910, that of famous IAR 80 fighter plane, built in 1939 by IAR factory in Brasov, a plane used by Romanian pilots in the second world war to obtain over 2,000 victories. Visitors can also see the scale models of reactive planes, from the Yak 23 model MiG29 and, of course, the IAR 93 plane, which was made in Romania.”



    Romania wrote important pages in the world history of aviation, at a time when human flying was still a dream. Between 1529 and 1555, the Austrian Conrad Haas designed and tested a multistage rocket in Sibiu. At the beginning of the 20th century, Traian Vuia, Aurel Vlaicu and Henri Coanda are names any country would be proud of Coanda’s invention, the jet engine, caused a revolution in the field. The National Aviation Museum contains reproductions of the famous aircraft used by Romanian aviators.



    Carmen Bescuca tells us more: “Vuia’s plane is on display now in France, the place where he built it and where he was carrying out his activity. Vlaicu 2 is the one with which Vlaicu sadly crashed in his attempt to fly over the Carpathians back in 1913. ‘Coanda 1910’, also built in France, is the aircraft with which the inventor tried to fly in December 1910. The plane did take off, but Coanda, who was not a pilot at that time, failed in his attempt and the plane went down and was destroyed. We have a replica of WWII fighter IAR 80, because all those left after the war were dismantled.”



    Besides the exhibits already mentioned, the National Aviation Museum also boasts an archive of objects that belonged to the people that made history in aviation in Romania.



    Here is Carmen Bescuca again: “I would like to refer to a series of documents and personal belongings of some leading figures of the Romanian aeronautics, such as engineer Aurel Vlaicu; we have on display his pocket watch, which accompanied him in all his flights. I would also mention the archived documents about the first woman skydiver of Romania, Smaranda Braescu, who, back in 1931 set a world record with a jump from 6,000 meters. A year later she broke that record after she jumped from an altitude of 7233 meters. There are also a series of flight records, flying licenses and captain’s logs that belonged to WW2 and post-WW2 airmen. There are also documents of Romanian Air Forces pilots who flew jet fighters. “



    A visit at the National Aviation Museum is tantamount to discovering an impressive aeronautics heritage. Visitors are impressed by the wide variety of objects on display here, such as costumes, insignia, drawings and replicas. However, the objects with the strongest impact upon visitors are the planes, the helicopters, the rockets, the command centres, the communication gear, the ejection seats, the engines and other pieces of equipment. The Romanian aviation has a museum in which the planes enthusiasts and future pilots can indulge their hobby or get a glimpse of their future career.

  • Traian Vuia, primul zbor

    Traian Vuia, primul zbor

    În ziua de 18 martie a anului 1906, pe câmpul de la
    Montesson, lângă Paris, o pasăre ciudată se grăbeşte până se desprinde de sol,
    zboară razant apoi se lasă lin, la loc, pe pământ. Nu era, însă, o pasăre, nici
    măcar un liliac, ci de o maşină de zbor imaginată de un om, românul Traian
    Vuia, care reuşea să se ridice de la sol, pentru prima dată în istoria
    omenirii. Acum 110 ani, inginerul român îndeplinea acest vis milenar al omului,
    acela de a putea zbura. De atunci, de la zborul lui Traian Vuia, din 18 martie
    1906, aparatele s-au perfecţionat vertiginos astfel că, peste numai 8 ani,
    avioanele pot participa la primul război mondial.

    Spre deosebire de alte
    aparate de zbor de până atunci, avionul lui Vuia s-a ridicat de la sol cu
    mijloace proprii, nu catapultat sau cu alte propulsii fără prea mare anvergură.
    Aparatul se numea, oficial, Vuia 1 dar i se spunea Liliacul, deşi nimeni nu a
    văzut un liliac cu 4 roţi ca de bicicletă. Avea, însă, aripi ample,
    demontabile, care trimiteau spre această imagine. Nu era o maşinărie mică, cu
    cei aproape 6 metri lungime şi 3 înălţime semânând mai mult cu viziunile lui
    Leonardo da Vinci. Avionul lui Traian Vuia mai avea o greutate de 250 de kg, un
    motor de 20 CP, de concepţie şi construcţie proprie, şi o elice mare chiar în faţa
    pilotului. A accelerat cât a putut pe vreo 50 de metri, apoi s-a desprins de
    sol. A zburat cam 12 metri, la o
    înălţime de un metru faţă de sol. Când paletele s-au oprit, primul avion al
    omenirii s-a aşezat uşor pe sol.

    Traian Vuia avea, atunci, 34 de ani, era
    născut în Timiş, într-o localitate care acum, în mod firesc, îi poartă numele.
    De mic a fost interesat de zmeie şi de ideea de zbor. Pleacă din Lugojul atunci
    aflat în Austro-Ungaria, şi merge la Paris, unde caută pe cineva interesat de
    ideiile sale inginereşti. Nimeni, însă, nu crede că se poate zbura cu maşini
    mai grele ca aerul. Academia franceză de ştiinţe dând chiar în scris că Problema zborului cu
    un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este
    decât un vis. După zborul istoric din 1906, Traian Vuia a ajuns să realizeze
    şi un prototip funcţional de elicopter, printre primele testate, şi multe,
    foarte multe alte invenţii. Oricum, modelul testat de el în 1906 este formula
    de bază a unui avion, cu roţi, aripi şi un motor de propulsare care accelerează
    până la decolare.

    În 1918, Traian Vuia a
    militat, de la Paris, pentru Unirea provinciilor istorice ale României Mari. În al doilea război mondial a activat,
    în Franţa, în Mişcarea de rezistenţă. În ultimele luni de viaţă, s-a întors în
    România, unde a şi murit, în septembrie 1950. Traian Vuia este unul dintre cei
    3 români care au marcat istoria zborului uman. Transilvănean şi el, Aurel
    Vlaicu a făcut studii politehnice şi a lucrat un timp în Germania. În 1909,
    revine în localitatea sa natală, din Transilvania, pentru a se dedica
    construcţiei unui avion. Ajutat de armata Regatului României de atunci, a
    construit un avion cu care a zburat în 1910. Moare la numai 31 de ani, în 1913,
    prăbuşindu-se cu avionul cu care încerca să traverseze Munţii Carpaţi.

    Spre
    deosebire de Vuia şi Vlaicu, Henri Coandă s-a născut la Bucureşti. A fost
    interesat de aerodinamică astfel că, în 1910, la numai 28 de ani, a prezentat
    la Salonul aeronautic internaţional de la Paris un prim avion cu propulsie
    reactivă, un avion fără elice. Invenţiile sale vorbesc de o lume a viitorului,
    cu multe mecanisme şi aparate, cu oraşe spaţiale dar şi cu efectul din
    aerodinamcă ce îi poartă numele, efectul Coandă.

  • Traian Vuia, pionnier de l’aviation mondiale

    Traian Vuia, pionnier de l’aviation mondiale

    « Traian Vuia a été un des pionniers roumains de laviation mondiale. Cest lui qui a réalisé le premier vol mécanique en Europe, le premier vol dun avion monoplan et le premier vol mécanique complet. Les frères Wright avaient déjà volé, avant lui, aux Etats-Unis, pourtant leur avion navait pas de roues, son système de propulsion était différent, il était catapulté, alors que lavion de Traian Vuia avait tout ce quil fallait pour rouler, décoller et atterrir comme le font de nos jours tous les avions. »



    Voilà, en quelques mots, lessentiel sur Traian Vuia, tel que nous la présenté Sorin Turturică, chercheur au Musée national de laviation roumaine.



    Traian Vuia est né en 1872, dans louest du pays, dans le comté de Timiş, à Surducu Mic, petit village de la commune de Bujoru – qui porte aujourdhui son nom.



    Le jeune Traian Vuia suit les cours du lycée de Lugoj, manifestant très tôt sa passion pour le vol.



    Cest pour suivre cette passion quil sest rendu à Budapest, où il sinscrit à lécole polytechnique. Pourtant, pour des raisons financières, il est obligé dy renoncer, pour devenir juriste. Il allait être avocat jusquà ce quà lâge de 30 ans il commence à concevoir le projet du premier appareil de vol et décide de se rendre à Paris, en quête dun financement. Il y arrive le 1er juillet 1902.



    Sorin Turturică: « Cétait un an et demi avant le vol des frères Wright, en Amérique. Vuia a dessiné laéroplane quil voulait construire, mais il na pas eu largent nécessaire pour y arriver avant les frères Wright. De sorte quil sera le deuxième au monde à avoir volé et le premier à le faire en Europe. Cest à peine en 1905 quil réussit à réaliser lavion de ses rêves. Celui-ci pesait 270 kilos – le pilote compris – et il était équipé dun moteur de 20 CP – ce qui était très peu. Pour un aéroplane, le moteur est la clé du succès et il doit remplir certaines conditions : être léger, développer une grande puissance et consommer peu de combustible. Or, le moteur de Traian Vuia était un moteur de voiture, un moteur Serpolet, quil avait adapté, et il ne réunissait pas ces trois qualités. Il navait que 20 CP, il était lourd et il consommait très vite le carburant. Cest pourquoi, le 18 mars 1906, quant il a fait les premiers essais, lavion sest élevé à 1 m – 1,5 m au dessus du sol. Certains affirment quil a volé 12 mètres, selon dautres témoins oculaires, il aurait volé 15 ou même 20 mètres. Ce fut plutôt un saut.»



    Pourquoi ce « saut » avec lappareil appeler Vuia I est-il tellement important et pourquoi a-t-il valu à Traian Vuia une place dans lhistoire de laviation mondiale ?



    Sorin Turturică: «Traian Vuia avait démontré comment on pouvait arriver à voler : il fallait rouler, actionner les commandes, lavion devait se détacher du sol et sélever. En fonction des qualités aérodynamiques de lappareil et de la puissance du moteur, on devait voler et ensuite, bien sûr, atterrir toujours par les moyens dont lavion disposait. »



    Traian Vuia a continué ses expériences et, en 1907, il a construit un deuxième avion, Vuia II, avec lequel il sest élevé à 5 mètres au-dessus du sol. Après ces essais, Vuia cesse pour un certain temps de soccuper de laviation.



    Pourtant, après la première guerre mondiale, il tente de nouveau de revenir au vol mécanique. Entre 1918 et 1922, il essaie 2 prototypes dhélicoptères. Ces essais sont moins connus du grand public.



    Les prédécesseurs de Traian Vuia construisaient des appareils de vols, des aéroplanes aux grandes ailes, plus résistantes, avec lesquels ils senvolaient depuis les pentes. Traian Vuia a été le premier à imaginer un appareil qui combinait laéroplane et la voiture.



    Sa réalisation est dautant plus méritoire, quil a dû affronter la mentalité conservatrice de lépoque – précise le muséologue Sorin Turturică : « Ils étaient peu nombreux ceux qui affirmaient que le vol mécanique était possible. Tout le monde pensait que lon ne pouvait voler quavec des ballons, soit des appareils plus légers que lair. Ceux qui pensait que lon pouvait voler avec un appareil plus lourd que lair étaient ironisés, on se moquait deux dans les journaux... Et leur mérite est dautant plus grand, quils ont réussi à surmonter toutes les difficultés et les frustrations. Par exemple, ils ne trouvaient pas de financement pour leurs projets. On les regardait comme des illusionnistes. Après avoir volé, on les a considérés comme des suicidaires. La mentalité des gens a changé lentement, cest à peine dans les années 20 et 30 du siècle passé que les aviateurs sont devenus des héros nationaux. »



    La plupart de sa vie, Traian Vuia la vécue a Paris. Pendant la deuxième guerre mondiale, il a fait partie de la Résistance française, aux côtés dautres Roumains. Vers la fin des années 40, il est retourné en Roumanie, où il sest éteint en septembre 1950. (Trad. : Dominique)

  • Rumänische Kommunisten in der französischen Résistance

    Rumänische Kommunisten in der französischen Résistance

    Die Generation derer, die gegen den Faschismus gekämpft haben, wurde von den Idealen des Sozialismus und Kommunismus geprägt. Manche dieser Ideale wurden von anständigen Menschen vertreten, die von der Rassentheorie entsetzt waren. Die Aggression des Faschismus in Europa war für einige linksorientierte junge Menschen Grund genug, um sich den freiwilligen Kämpfern gegen die Faschisten anzuschlie‎ßen. Laut dem internationalistischen Marxismus-Leninismus stellte der Faschismus die bösartigste Verkörperung des Kapitalismus — den Nationalismus — dar. Die Besetzung Frankreichs war für die rumänischen Kommunisten ein Signal, zu handeln.



    Der bekannte Historiker Vladimir Tismăneanu, Professor an der amerikanischen Maryland-Universität, stammt aus einer marxistischen Familie. Seine beiden Eltern haben im spanischen Bürgerkrieg gekämpft, sein Vater verlor im Kampf einen Arm. Die Schwester seiner Mutter war in der französischen Widerstandsbewegung tätig und wurde mit der höchsten Auszeichnung geehrt. Vladimir Tismăneanu erinnerte sich an die Reise seiner Mutter nach Spanien im Jahr 1936. Sie meldete sich freiwillig bei den Internationalen Brigaden. Damals begann die Geschichte des rumänischen Widerstands gegen den Faschismus im 2. Weltkrieg.



    Über Frankreich machte sich meine Mutter auf den Weg nach Spanien. Es gab eine Politik der Nichteinmischung, die praktisch den direkten Weg zu den Internationalen Brigaden in Spanien sperrte. Der Weg verlief entweder über Italien, so wie mein Vater vorgegangen ist, oder über Frankreich. Meine Mutter war in Frankreich angekommen, der Zentralpunkt war Paris, wo die Französische Kommunistische Partei ihren Sitz hatte. Sie war damals ziemlich naiv und ich muss folgende Geschichte in Erinnerung bringen. Sie kam nach Paris, wo sie einen Monat lang blieb. Sie bekam ein Zimmer und wurde unterwiesen. Der Verantwortliche in Paris war Palmiro Togliatti, der über Spanien und Moskau nach Paris gekommen war. Meine Mutter stieg in den Zug in Richtung Perpignan. Sie war sehr naiv und hatte nichts anderes zu tun, als sich eine Zeitung zu kaufen, um im Zug zu lesen. Und was kauft sie sich? Ihre Deckgeschichte war, dass sie als Studentin der Kunstgeschichte Klöster besichtigen wolle. Und dann kauft sie sich die Zeitung »L’Humanité«. Das war ihr erster gro‎ßer Fehler. Sie fuhr Richtung Spanien, sprach mit ausländischem Akzent und hatte eine »L’Humanité« in der Hand. Im Wagen war nur noch eine weitere Person, die ihr beim Aussteigen sagte: ‚Du fährst bestimmt nach Spanien, zu den Internationalen Brigaden.‘ Sie bestritt das, aber die Person sagte ihr: ‚Mädel, nächstes Mal kauf nicht mehr die »L’Humanité«, die offizielle Zeitung der Französischen Kommunistischen Partei!‘ Er war der kommunistische Abgeordnete der Region.“




    Es war das Problem des Internationalismus, das die meisten Rumänen der Widerstandbewegung dazu gebracht hat, sich der Bewegung anzuschlie‎ßen, meint weiter Vladimir Tismăneanu.



    Man muss an die Definition Stalins für den proletarischen Internationalismus denken. Der Marxismus ist eine internationalistische Doktrin. Der Nationalismus und der Marxismus sind nicht komplementär. Wenn man ein echter Nationalist ist, kann man kein Marxist sein, und wenn man ein Marxist ist, kann man kein Nationalist sein. Die Sachen sind ganz klar. Es gab sicherlich allerlei Allianzen, das ist aber etwas anderes und gerade das müssen wir erklären. Stalin definierte den proletarischen Internationalismus folgenderma‎ßen: Der Prüfstein des proletarischen Internationalismus, der bis zum sowjetisch-chinesischen Konflikt gültig blieb, sei die Einstellung gegenüber der Sowjetunion, so Stalin im Jahr 1927. Jemand, der die Richtigkeit der Linie der bolschewistischen Partei der Sowjetunion in Frage stellte, war nach ihrer Auffassung kein echter Internationalist.“




    Olga Bancic, Cristina Luca, Mihail Florescu, Gheorghe Gaston Marin, Alexandru Jar waren einige der aktivsten Namen des rumänischen kommunistischen Exils in Frankreich. Aber auch andere antifaschistische Persönlichkeiten des kulturellen und wissenschaftlichen Lebens haben die Demarche unterstützt, so wie der Pilot Traian Vuia. Vladimir Tismăneanu über die Beziehung von Vuia zum französischen Widerstand und zu den rumänischen Kommunisten in Frankreich:



    Ich wei‎ß, dass die Beziehungen Vuias zur Résistance eng waren eng, ich wei‎ß das von meiner Tante, sie haben sich mehrmals getroffen. Eine sehr starke Beziehung gab es zu Elena Văcărescu, sie pflegte diese Beziehung mit Hilfe des Schriftstellers Ilarie Voronca. Auch zur Schauspielerin Elvira Popescu gab es ein enges Verhältnis. Die wichtigen Figuren der rumänischen Intelligenz, die nach Frankreich gingen, waren linksorientiert. Ich erinnere mich an die Ballerina Lisette Codreanu, die Freundin von Brâncuşi. Es gab hier einen Gegensatz: Umso weniger sie im Land linksorientiert waren, desto mehr wurden sie in Paris zu Linken. Alle gehen in Richtung sozialistischer oder kommunistischer Linke. Vuia war, soviel ich wei‎ß, unter keinen Umständen ein Kommunist, aber er hatte Beziehungen zu ihnen, bot ihnen Unterkunft an, er hatte ein Haus, das von der Widerstandbewegung genutzt wurde. Diese Art von Beziehung konnte in Nordfrankreich für gro‎ße Komplikationen sorgen. Als De Gaulle 1946 die Kommunisten aus der Regierung absetzt, auch Thorez war damals Minister, beginnt der Kalte Krieg. 1948-49 werden aus Frankreich massiv rumänische Kommunisten ausgewiesen. Damals kommt zum Beispiel Mihai Şora zurück. Einige von ihnen hatten die französische Staatsbürgerschaft nicht erlangt.“



    Nach dem Sieg gegen den Faschismus atmeten diejenigen, die an einer besseren Welt glaubten, erleichtert auf. Sie hatten den Eindruck, dass der Sozialismus die ganze Menschheit retten werde und dass die Leiden ein Ende haben werden. Doch die Geschichte nahm einen anderen Lauf.



    Audiobeitrag hören: