Radio România Internațional

Tag: Transilvania card

  • Cetatea neagră sau Biserica fortificată din Codlea

    Cetatea neagră sau Biserica fortificată din Codlea


    Pe unul dintre versanții nordici ai muntelui Măgura Codlei, acum mai bine de 800 de ani, cavalerii teutoni ridicau o fortăreață. Cetatea Neagră, căci așa au denumit-o, a fost mai apoi transformată în cetate țărănească. Se întâmpla în anul 1432. În momentul de față, toți turiștii se miră de zidurile impresionante. Au între opt și zece metri înălțime și doi metri lățime.



    La biserica fortificată din Codlea o veți putea cunoaște pe Ileana Nica. Ea face voluntariat de cinci ani și este gazda celor care se opresc să vadă monumentul. Biserica datează din a doua jumătate a secolului al 13-lea. A fost inițial o biserică catolică și fusese construită doar partea din spate. De aceea, la intrare pare ciudat să vezi două stiluri diferite în aceeași biserică. Partea din spate este în stil romanic, cea din față este în stil gotic. Partea gotică a fost ridicată în secolul al 15-lea, odată cu zidurile de apărare, când a și fost transformată din biserică catolică în biserică evanghelică.



    Tavanul este punctul de atracție al bisericii fortificate, spune ghidul de turism Ileana Nica. Însă, tot la biserica fortificată, veți putea vedea și o expoziție inedită de tablouri. Tavanul este unic. Este format din 252 de casete. Fiecare este o altă reprezentare a lui Martin Luther. Niciuna nu este la fel. Pictura este diferită. Mai există tavane casetate, dar nu așa. A fost făcut în secolul al 18-lea de către un pictor pe nume Johannes Stolz. Colecția de tablouri aparține celui care a repictat în secolul 20 toată biserica, a refăcut toate picturile. E un pictor local care a trăit în perioada 1886 – 1980. E interesant că a prins toate momentele istorice cele mai importante, iar asta se vede foarte clar în tablourile lui. Are tablouri cu femei la câmp, îmbrăcate în port popular și în haine țărănești. Totodată, veți vedea lângă ele un tablou cu femeile la câmp în perioada comunismului când se schimbase total moda. Au fost turiști care au văzut expoziția și, văzând numele, au zis că au auzit de pictorul nostru în Viena. În timpul vieții, el a pictat peste 2.000 de tablouri.



    Turiștii vin din toate părțile lumii, spune ghidul nostru. Avem turiști care vin din Canada, America, Franța,Spania, Italia, India. Vin oameni care sunt interesați și care pleacă de aici foarte fericiți și foarte încântați. Turul nu ține foarte mult, însă am făcut și tururi de două, trei ore cu același grup. Rămân impresionați de zidurile foarte mari. E o întreagă fortăreață aici și, totuși, a fost construită acum mult timp, când nu existau atâtea tehnici de construcție. Și sunt în întregime zidurile originale, care s-au păstrat foarte bine.



    Există și câteva evenimente care au loc aici. De Crăciun slujba este foarte frumoasă. Copiii fac o scenetă chiar în biserică. Vine și corul. Apoi, în perioada verii sunt concertele de orgă, unu, două pe lună. Au loc între lunile iulie și octombrie. Mai sunt câteva sărbători interesante cum ar fi Martins Fest , în noiembrie, sărbătoarea lui Martin Luther. Se organizează iar o scenetă, copiii spun poezii, după care, la sfârșitul slujbei, sărbătoarea continuă afară. Fiecare copil își confecționează un lampion. Se aprind toate lampioanele și se înconjoară biserica de trei ori, în timp ce se cântă. Totul se întâmplă seara, iar lampioanele colorate se văd incredibil de frumos. La ieșirea din biserică, atunci când pleacă cei mici, se împart cornuri, iar fiecare copil trebuie să rupă din cornul lui și să împartă cu un coleg.



    Biserica fortificată din Codlea face parte din programul Transilvania Card, prin intermediul cărui puteți beneficia de gratuitate în cele mai importante 50 de biserici medievale și fortificate din județele transilvănene.



    Rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice al Guvernului României, prin programul Diversitate şi patrimoniu cultural prin prisma mass-media, Biserici şi cetăţi fortificate în judeţele Braşov şi Sibiu.


  • Biserica evanghelică fortificată din Axente Sever

    Biserica evanghelică fortificată din Axente Sever

    Descoperim
    astăzi una dintre cele mai bine conservate cetăți fortificate din Transilvania.
    Aceasta se află în Frauendorf Axente Sever. De la ghidul nostru, Livia Pelger,
    cea care vă așteaptă mereu la intrarea în monument, aflăm că Frauendorf
    înseamnă Satul femeilor. Axente Sever a fost un revoluționar român, unul dintre
    conducătorii mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania în
    Revoluția de la 1848, dar și un om implicat în viața satului. După 25 de ani de
    la moartea sa, localitatea a primit pe lângă Fraundorf și denumirea de Axente
    Sever.


    Livia
    Pelger vă invită să vizitați cetatea din Frauendorf Axente Sever, care
    păstrează și acum o catapultă în mărime naturală și un berbec cu care se
    spărgeau porțile. Cetatea datează din anul 1322. Este
    deosebită deoarece clopotul se află deasupra corului. Toate sunt același
    corp. În Transilvania, sunt în jur de
    300 de cetăți evanghelice, însă, de obicei, turnul este într-o parte, iar
    biserica în alta. Lângă altar se află numele celor căzuți în al Doilea Război
    Mondial, iar alături numele celor căzuți în Primul Război Mondial. Este trecut
    numele și numărul de casă la care au locuit în sat. Altarul este în stil baroc,
    din 1777. Din aceeași perioadă e și orga de sus. Aceasta e funcțională și se
    folosește. Și biserica se folosește. O dată la două săptămâni, vine preotul de
    la Mediaș, merge la satele din împrejurimi, culege câte unul, doi etnici germani
    și ține slujba în limba germană. Fortificația a fost ridicată în secolul al
    XV-lea, iar în 2005, a venit aici un om cu suflet mare, un olandez. A fost
    foarte impresionat de locul acesta și a inițiat un proiect foarte mare. A
    deschis o pensiune frumoasă și un Muzeu Mare. În Muzeul Mare veți descoperi
    costume populare săsești, românești, obiecte donate de cei din sat, lucruri
    donate de cei din sat, dar și lucruri aduse de cei din Olanda. Avem în muzeu o
    machetă frumoasă a cetății.



    Înainte de 1989,
    satul avea 1700 de locuitori, dintre care 900 erau etnici germani. În prezent,
    a rămas moștenirea săsească, spune Livia Pelger, ghidul cetății fortificate
    Axente Sever. În sat mai sunt trei sași, trei doamne. Una
    dintre ele este curator. După fiecare slujbă, o dată la două săptămâni, ne
    retragem într-o cameră, stăm la o poveste, la un ceai, la o cafea. În urmă cu doi ani, a avut loc prima
    întâlnire a sașilor care au plecat din Frauendorf. A fost o vară frumoasă , în
    care au organizat un bal, la căminul cultural. Turiștilor care vin aici, în afară de biserică și muzeu, le sugerez să
    meargă și la clubul de echitație, să viziteze biserica fortificată de la Valea
    Viilor. Aici ne aflăm între cetatea medievală Sighișoara și fosta capitală
    culturală europeană, Sibiu, deci posibilitățile sunt foarte multe.


    Axente Sever este
    singurul sat în care se organizează anual Sărbătoarea Coroanei. Livia Pelger: Este o sărbătoare a bucuriei, a diversității, de Petru și Pavel, la
    sfârșitul lunii iunie, începutul lunii iulie. Începem cu o slujbă frumoasă
    aici, în biserică, după care continuăm cu dansuri în fața muzeului, pe care le
    fac copiii de la școală. Anul acesta am avut dansuri populare săsești. După
    aceea, cântă corul românesc din comună, îmbrăcat în costume populare. Apoi,
    corul evanghelic. Se strâng enoriașii din comunitățile din împrejurimi.


    Biserica
    fortificată Axente Sever face parte din programul Transilvania Card, care oferă
    gratuitate în cele mai importante 50 de biserici medievale și fortificate din
    județele transilvănene. Reamintim că prețul cardului, în valoare de 50 de lei
    (aprox.10 euro) este folosit integral pentru păstrarea și dezvoltarea
    bisericilor fortificate.


    Rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru
    Relaţii Interetnice al Guvernului României, prin programul Diversitate şi
    patrimoniu cultural prin prisma mass-media, Biserici şi cetăţi fortificate în
    judeţele Braşov şi Sibiu.

  • Turism tradiţional şi alternativ în Transilvania

    Turism tradiţional şi alternativ în Transilvania

    Transilvania este foarte
    cunoscută prin peisajele sale de revistă, prin cetăţile fortificate şi prin
    tradiţii. Însă cum ar fi să o puteţi cunoaşte altfel? Prin programe special
    concepute pentru iubitorii de gastronomie, de exemplu. Aţi putea participa la
    un workshop de gusturi şi tradiţii rurale.


    Cristian Cismaru este
    manager de proiect în cadrul Asociaţiei My Transyilvania şi ne explică modul în
    care se pregătesc programele de vizitare ale satelor îndepărtate dintre colinele Transilvaniei: Ne plimbăm
    din aprilie şi până în octombrie, în perioada în care se găsesc produse locale,
    şi ne mutăm în fiecare weekend în alt sat. În satele pe unde ajungem căutăm
    mereu posibile gazde pentru evenimentele noastre. Aceste gazde sunt, de obicei,
    vecinătăţi. Voi explica puţin termenul. O stradă mică sau două se unesc într-o
    asociaţie informală şi formează o aşa-zisă vecinătate. În caz de nevoie, când ai de construit o
    casă, de făcut o nuntă sau de organizat un botez, vecinătăţile gătesc împreună.
    Atunci, pentru noi, cele mai întâlnite cazuri, sunt acele vecinătăţi, cu care
    gătim în fiecare weekend reţete vechi descoperite recent sau reţete care nu
    s-au uitat până astăzi, având la bază produse locale. Invităm lumea la un mare
    bufet pe care îl facem mereu în fiecare sâmbătă, pentru a degusta
    specialităţile locale.


    Reţetele, spune Cristian
    Cismaru, de obicei, sunt uşor de găsit în monografiile satului, dar şi în
    cărţile de bucate din secolul al XIX-lea. Însă reţetele culese sunt mereu
    dinainte de perioada de industrializare. Dacă se poate, înainte de primul
    război mondial. Echipa de voluntari din cadrul asociaţiei My Transyilvania
    culege reţetele de la evenimente sau le
    notează vorbind cu bucătăresele din sat. În cele din urmă, evenimentele sunt
    grupate în mai multe serii. Cea mai cunoscută este Transylvanian brunch,
    unde gătim efectiv cu cei din sat, fie o vecinătate, fie o familie, fie un grup
    de producători. Pe de-o parte prezentăm gastronomia locală, dar şi cultura
    locală. Ne purtăm oaspeţii pe la atelierele de meşteşugari, pe la bisericile
    din sate, le facem un tur al satului. Apoi, în Mărginimea Sibiului, în zona
    Munţilor Cindrel, evenimentul se traduce, numindu-se altfel, Picnic în Cindrel.
    Acolo facem o drumeţie până într-un loc cu o vedere frumoasă şi luăm un picnic
    în traistă, pe care fiecare şi-l duce în rucsac. Alt evenimente pe care îl
    organizăm este Flavours and Sounds of Transylvania. La acest eveniment combinăm
    gastronomia cu muzica locală. Ne alegem produse reprezentative cum ar fi:
    cireşele din Cisnădioara, zmeura din Sărata, salvie şi corcoduşe sau brânză de
    burduf. În funcţie de localitate, găsim un produs reprezentativ şi-l combinăm cu muzică locală: concert de
    orgă, cioban care cântă la fluier, ceva reprezentativ pentru locul respectiv.


    Deşi programele au
    denumiri în limba engleză, nu sunt neapărate gândite pentru turiştii din
    străinătate, cât pentru oamenii care se află în acel moment în Transilvania,
    continuă Cristian Cismaru, manager de proiect în cadrul Asociaţiei My
    Transyilvania. Imaginaţi-vă că vine
    foarte multă lume care lucrează în oraşe mari: Bucureşti, Cluj, Sibiu, Braşov.
    Atunci, oamenii vorbesc din start foarte
    multe limbi: sunt fie elveţieni, olandezi, nemţi, maghiari. Prin urmare, limba
    comună e adesea limba engleză. Se întâmplă să ajungă şi turişti străini.
    Procentul acestora e în creştere. Mă bucur însă că vizitatorii principali sunt
    familii tineri cu copii, din oraşele României. Prima reacţie pe care o primim
    de la turiştii străini este bucuria că au ajuns în sate atât de mici, unde n-au
    fi ajuns altfel. Noi căutăm sate destul de mici, în care ajungi foarte greu sau
    trebuie să ai un motiv destul de întemeiat ca să faci călătoria. A doua reacţie
    este tot de recunoştinţă. În weekend, de exemplu, am fost într-un sat la
    Agnita, lângă Apoş, iar acolo am avut trei ateliere diferite. Am fost la
    ţiglăria din sat, unde se mai produc manual ţigle. Apoi, am fost într-un atelier
    unde se prelucrează lâna. Nişte tineri entuziaşti au reînviat acolo un atelier
    de prelucrare manuală a lânii. A treia iniţiativă pe care o sprijinim este un
    mic centru de echitaţie. Nu ai des ocazia să te întâlneşti cu atâţia localnici
    dintr-un sat mic, care se mobilizează exemplar pentru un astfel de eveniment.


    Transilvania este
    cunoscută şi pentru cetăţile fortificate. Prin urmare, există şi un program
    dedicat acestora. Acesta se numeşte Descoperă sufletul Transilvaniei şi s-a
    concretizat printr-un card de vacanţă, numit Transilvania card. Sezonul actual
    de vizitare a cetăţilor fortificate se desfăşoară până la data de 31 octombrie
    2017. Cu acest card de vacanţă, turiştii
    pot vizita gratuit cele mai importante 52 biserici fortificate şi biserici medievale. Preot dr. Ştefan Coşoroabă: Pe lângă acces gratuit, acest card oferă
    şi reduceri la servicii turistice oferite de partenerii noştri în zona
    monumentelor. Aşadar, avem un turism integrat. Nu ne dorim să promovăm doar
    bisericile fortificate, ci toată zona, împreună cu oamenii care locuiesc acolo.
    Există un site dedicat acestui card. Cei interesaţi pot găsi date despre
    bisericile fortificate, servicii şi despre proiectul Descoperă sufletul
    Transilvaniei în limbile germană, română şi engleză. Cardul se poate
    achiziţiona în opt localităţi din sudul Transilvaniei. Costă 50 de lei sau 11
    euro, banii respectivi fiind investiţi în totalitate pentru restaurări. Însă
    acesta se poate comanda şi prin e-mail.



    Tot
    în Transilvania, şi tot pentru cei în căutarea unei altfel de vacanţe, lângă
    Hunedoara, există şi un parc de distracţii cu tematică militară, despre care
    administratorii spun că ar fi singurul de acest fel din Europa. Deşi există şi
    o piscină cu zonă de relaxare, instrucţia militară se face cu foste cadre
    militare. Însă despre acesta, într-una din ediţiile viitoare.

  • Hörerpostsendung 23.10.2016

    Hörerpostsendung 23.10.2016

    Liebe Freunde, herzlich willkommen zur Hörerpostsendung von RRI.



    Sie wissen es bereits — nächsten Sonntag wird auf Winterzeit umgestellt und damit wechseln die meisten Kurzwellensender auch die Frequenzen ihrer Ausstrahlungen. Daher möchte ich an dieser Stelle erneut die Winterfrequenzen von RRI für die Hörer ohne Internetzugang verlesen — die Hörer, die sich der modernen Technologie erfreuen dürfen oder die Frequenzen von uns bereits über E-Mail bekommen haben, mögen Verständnis dafür haben.



    In der Zeit vom 30.10.2016 bis einschlie‎ßlich 25.03.2017 können Sie die deutschsprachigen Programme von RRI auf folgenden Wellenlängen über analoge Kurzwelle und via DRM empfangen:









    Uhrzeit (UTC)

    Frequenz (kHz)

    Meterband (m)

    Zielgebiet

    07.00 – 07.30

    9.770 DRM

    7.345

    31

    41

    Mittel- und Westeuropa

    15.00 – 16.00

    6.040

    7.330

    49

    41

    Mittel- und Westeuropa

    19.00 – 20.00

    5.910


    7.425 DRM

    49

    41

    Mittel- und Westeuropa





    Und jetzt zu Hörerzuschriften. Hin und wieder erreichen mich Postbriefe, die — aus welchen Gründen auch immer — monatelang nach dem Abschicken untertauchen. An der Post liegt es nicht, denn laut Poststempeln erreichen Briefe aus Mitteleuropa Bukarest in der Regel in 2-4 Tagen. Also müssen diese Umschläge entweder irgendwo in unserer Ablage stecken bleiben oder durch unser Haus umherirren. Wie auch immer — wir haben einen Brief aus Österreich bekommen, der bereits am 21. Juni angeschickt worden war und laut Poststempel schon am 24. Juni in Bukarest angekommen ist.



    Harald Nagy ist im steirischen Leoben zu Hause und scheint unseren Sender zum ersten Mal gehört zu haben, zumindest scheint es seine erste Zuschrift an uns zu sein. Folgende Zeilen schrieb er uns:



    Verehrte Deutsche Redaktion von Radio Rumänien International,



    ich habe neulich Ihre Sendung verfolgt und fand sie sehr interessant und informativ.



    In Zukunft möchte ich Sie öfter hören, um mehr über Rumänien zu erfahren. Insbesondere weil ich mehrere Rumänen kenne, die in Österreich leben und arbeiten. Ich habe einen Empfangsbericht beigelegt und würde mich freuen, wenn Sie diesen mit einer QSL bestätigen könnten. Vielleicht können Sie auch den aktuellen Sendeplan, einen Stationswimpel und/oder ein anderes Souvenir beilegen.



    Ich freue mich, Sie bald wieder zu hören.



    Mit besten Grü‎ßen aus Österreich


    Harald Nagy




    Sehr geehrter Herr Nagy, vielen Dank für Ihren Brief. Es freut uns natürlich, dass Sie unser Programm interessant fanden. QSL und Sendeplan erhalten Sie von uns, wenn auch mit Verspätung, aufgrund von Personalmangel, wie unsere Stammhörer bereits wissen. Wimpel und andere Souvenirs lassen wir wegen Finanzknappheit leider schon seit Jahren nicht mehr herstellen, bei den Preisausschreiben sind wir auf unsere Sponsoren angewiesen.



    Wir bleiben in Österreich. Unser Stammhörer Paul Gager, der oft zwischen Wien und dem Burgenland pendelt, hinterlie‎ß uns im Online-Formular einen interessanten Hinweis:



    Im Bayrischen Fernsehen war unlängst im Europamagazin ein interessanter Bericht aus Rumänien zu sehen mit dem vielsagenden Titel: “Bald nur noch Ruinen der Vergangenheit: Der Zerfall der Kirchenburgen der Siebenbürger Sachsen“. Vielleicht wissen Sie auch etwas darüber zu berichten?




    Vielen Dank für den Hinweis, lieber Herr Gager, ich habe den Bericht in der Mediathek des BR selbst gesehen. Es stimmt, dass für die Restaurierung der Kirchenburgen oft das Geld fehlt, zumal die Evangelisch-Lutherische Kirche Rumäniens heute nur noch wenige tausend Mitglieder zählt und der rumänische Staat auch nicht gerade gut betucht ist. Die einzige Hoffnung stellen momentan nur private Initiativen aus Deutschland oder Spendenaktionen dar, wie sie in der Reportage erwähnt wurden. Die meisten Siebenbürger Sachsen leben heute in Deutschland. Trotzdem gibt es auch hierzulande einige Initiativen, von denen wir seinerzeit auch berichtet haben. So etwa hat die Evangelisch-Lutherische Kirche vergangenes Jahr ein Projekt gestartet, womit die Kirchenburgen Teil einer Touristenroute wurden. Unter den Stichworten Entdecke die Seele Siebenbürgens“ finden jedes Jahr zahlreiche Kulturveranstaltungen statt, und die Touristen können Kirchenburgen und andere mittelalterliche Kirchen besuchen. Mit der Besucherkarte Transilvania Card kann man derzeit 50 dieser historischen Denkmäler besichtigen. Neben dem freien Eintritt bietet die Besucherkarte auch Preisermä‎ßigungen für touristische Dienstleistungen. Die Ferienkarte Transilvania Card kann man in 8 Ortschaften im Süden Siebenbürgens und auch in München für 50 Lei oder 11 Euro kaufen sowie per E-Mail bestellen. Das Geld wird ausschlie‎ßlich für die Pflege der historischen Denkmäler verwendet.




    Von Österreich geht es nach Mannheim in Deutschland, wo unser Hörer Andreas Pawelczyk zu Hause ist. Folgende Zeilen schickte er uns per E-Mail:



    Ich konnte Ihr Programm hören und bin auf das interessante Thema Müllentsorgung in Rumänien gesto‎ßen.



    Leider ist es in Rumänien noch so, dass 90% des Mülls nicht sachgerecht entsorgt werden. Nun wird es auch bald Zeit, dass Rumänien dies auch macht. In Deutschland wird schon seit längerer Zeit der Müll getrennt entsorgt. So kommt Papier der Haushalte in Papiercontainer und Glas sogar manchmal getrennt nach Farbe in Glascontainer. Der Rest kommt dann zu dem normalen Abfall. Man kann sich mittlerweile auch bei uns nicht mehr leisten, Papier nur zu verbrennen oder Glas nur wegzuschmei‎ßen. Es wird heute schlichtweg wiederverwendet. Au‎ßerdem ist Deutschland ein rohstoffarmes Land, das sich Nicht-Mülltrennung nicht leisten kann.



    Mal sehen, wann sich in Rumänien die Welt der Müllentsorgung verändert haben wird.




    Vielen Dank für Ihre Zeilen, lieber Herr Pawelczyk. Die unzureichende Mülltrennung in Rumänien ist leider ein Infrastrukturproblem. In den Gro‎ßstädten haben die meisten Plattenbausiedlungen sogenannte Müllrutschen und Container für getrennte Müllentsorgung gibt es nicht viele. Auch wird im Handel oft kein Pfand für Plastikbehälter oder Flaschen erhoben, so dass die Menschen auch nicht motiviert sind, diese zurückzubringen oder getrennt zu entsorgen — es ist einfach leichter, sie wegzuschmei‎ßen, als ein paar Kilometer bis zum nächsten Container zu gehen. Erst seit wenigen Jahren sind auch die Plastiktüten in Supermärkten nicht mehr kostenlos, bis dahin war es gang und gäbe, beim Einkaufen die unterschiedlichen Produkte in beliebig viele Tüten einzupacken, denn an der Kasse erhielt man sie umsonst, und es galt als Kulanz, dass die Kassiererin oder der Kassierer einem beim Einpacken sogar half. Rumänien hat nach der Wende eben den Konsumrausch durchgemacht, auch wenn er durch die Wirtschaftskrise seit 2008 etwas eingedämmt wurde. Die Situation wird sich in den nächsten Jahren aber ändern müssen, denn Rumänien muss als EU-Staat auch in puncto Umweltschutz und Recycling europäische Auflagen erfüllen.




    Jörg-Clemens Hoffmann ist in Alsbach-Hähnlein in Hessen zu Hause. Folgende Zeilen schickte er uns Anfang des Monats per E-Mail:



    Liebe deutsche Redaktion von Radio Rumänien International!



    Nun wird es wieder Zeit, dass ich Ihnen meine aktuellen Empfangsberichte der vergangenen Wochen schicke. Im Sommer bin ich nicht so oft dazu gekommen, Ihre Sendungen einzuschalten. Das wird sich sicherlich mit der beginnenden Wintersendeperiode ändern. So freue ich mich, Ihnen mitzuteilen, dass der Empfang der Kurzwellensendungen weiterhin stabil und problemlos möglich ist.



    Für mich ist es immer interessant, die deutschen Sendungen einzuschalten. Die Programme sind stets abwechslungsreich und hörenswert gestaltet, so dass ich jedes Mal neue Aspekte aus Ihrem Land erfahre. Besonders interessant war für mich der Beitrag in Pro Memoria über das tragische Eintreten von Rumänien in den 1. Weltkrieg. Es ist wichtig, dass Sie an dieses historische Ereignis von vor 100 Jahren erinnert haben. Auch sehr gut hat mir der Bericht über die Bojaren-Häuser in Bukarest gefallen. Diese alten Häuser sind ein wichtiges Kulturgut, das es zu bewahren gilt. Diesbezüglich würde es mich interessieren, ob es in Rumänien Fördergelder oder staatliche Unterstützung gibt, wenn man alte Bausubstanz vor dem Verfall bewahrt.




    Vielen Dank für Ihre Zeilen, lieber Herr Hoffmann. Die historische Bausubstanz in Bukarest ist gefährdet, wir haben darüber im Sozialreport vor mehr als drei Jahren berichtet und daran hat sich leider nicht viel geändert. Fehlendes Interesse, Inkompetenz und Korruption in der Verwaltung und die Geldgier der Immobilien- und Grundstückhaie haben dazu geführt, dass auch nach 1989 sogar denkmalgeschützte Bauten — manchmal bewusst — dem Verfall preisgegeben oder abgerissen wurden, um fragwürdigen Hochhäusern aus Stahl und Glas oder hässlichen Betonklötzen Platz zu machen. Das Rezept ist meistens dasselbe: Die Eigentümer eines alten Hauses haben kein Geld, um es instand zu halten oder sind nicht daran interessiert. Der Staat kann oder will keine Auflagen für die Renovierung durchsetzen, und so übernimmt ein sogenannter Investor das Haus. Der ist aber nicht am Haus an sich interessiert, sondern am Grundstück in zentraler Lage, das einen schnellen Gewinn verspricht. So wird das alte Haus dann abgerissen, um dann meistens hässliche Bürogebäude zu errichten.




    Damit Zeit für die Posteingangsliste. Postbriefe erhielten wir von Sandro Blatter (Schweiz), Harald Nagy (Österreich) sowie von Reiner Peuthert, Hans Peter Themann, Christian Laubach und Heiner Finkhaus (alle aus Deutschland).



    E-Mails erhielten wir bis Samstagnachmittag von Bernd und Willi Seiser, Christian Laubach, Andreas Pawelczyk, Burkhard Müller, Dieter Feltes, Siegbert Gerhard Hansjörg Biener und Martina Pohl (alle aus Deutschland).



    Das Internetformular scheint letzte Woche funktioniert zu haben und so erhielten wir Empfangsberichte von Christian Laubach und Hans Gosdschan (beide aus Deutschland).




    Audiobeitrag hören: