Radio România Internațional

Tag: Tratatlu di Paris

  • Unirea-a românilor ditu 1859

    Unirea-a românilor ditu 1859

    Tu giumitatea-a secolui al XIX-lea, românii băna ampărţăţ tru trei prinţipate, pisti cari triţea mărli imperii europeane. Transilvania eara ună provinţie sumu control ică a cărunăllei maghiară, ică a Curtillei di Viena. Românilli, acă majoritari, nu avea ndrepturi. Moldova și Muntenia eara prinţipate autonome sumu suzearanitate otomană, cu niheamă controu di partea ali Rusie. Di sute di ani, polimili anamisa di aruși și turţă s’dădea pi teritoriul a lor, pi cari dauli imperii ș-lu vrea. Austria intervenea și ea tru niakicăseri, di avea di multu kiro tu planu stăpuirea a zonăllei. Polimlu a Crimeillei, nkisitu tru 1853, aduţi tru muabeti și problema a Prinţipatelor Dunărene, cum eara spusi cu aestă numă Moldova și Muntenia. Rusia fu azvimtă, tru aestu primu polimu modernu, di occidentalii cari s-adunară stogu ma multu contra ali Rusiei dicât s’ndrupască otomañilli.



    Tutunăoară, Tratatlu di Paris, cari curmă polimlu ali Crimei, tru 1856, ari multi pruvideri importante. Tră Moldova și Valahia, aestea suntu esențiale. Ateali dauă principate ies ditu sfera di influență ali Rusie, ama arămân sumu suzeranitatea a turţălor. Basarabia, loată di la Moldova tru 1812, armâne la Rusia, cu excepția a sudlui, cari s’toarnă la prinţipat. Tru problema unirillei Muntenia și Moldova, părerli eara ampărțăte, tru arada-a puterlor garante di atumţea. Până tu soni, s-apufusi ca yinitorlu a românilor s’hibă apufusitu tamamu di elli, tru cadrul ași-număsitelor “divanuri ad-hoc”. Cu participarea reprezentanțălor aţilor ţinţi clasi suţiale di atumţea, divanurli aleapsiră unirea tru un singuru stat, cu un prinţipe xenu. Tu ahuhrita-a anlui 1859 s’agiundzi la alidzeri tră domnitor succesivi, la Iași și București. Ași căfta Tratatlu di Paris, ditu 1856. Moldova lu aleapsi, la 5 di yinaru, Alexandru Ioan Cuza.



    La 24 di yinaru 1859, la alidzerli di București, tră tronlu ali Valahie, amintă tutu Alexandru Ioan Cuza. Surpriza easti maş nafoara a Prinţipatelor, tru Moldova și Muntenia videmu haraua tră unirea di facto apufusită tu aestă turlie. Mărli puteri căfta câti un domnitor, la Iași și la București, ama vărnu nu s’mindui să spună maxutarcu, că nu poati s’hibă zborlu di idyea persoană. Până tu soni, formula fu aprukeată, cu nădia că domnitorlu aleptu di dauă ori, Alexandru Ioan Cuza, va s’hibă alăxitu, la un momentu spus, di un prințu xenu, ditu ună mari casă văsilikească europeană. Aestu moment vini după tamamu șapti ani, tru 1866. Tru tută dumnillea a lui, Cuza feaţi gaereţ s’anvărtuşeadză unirea pi cari u reprezenta.



    Preayalea, ayalea, Prinţipatele Unite amintă conținutlu a unui stat unitar și centralizat, cu un singur domnitor, un singur guvernu, un singuru parlamentu, ună singură armată și ună singură capitală, Bucureștiul. Multi nomuri, ama și practiţ a banăllei politică fură thimilliusiti atumţea. Nomurli pruvidzură maxusu reforme sociale și economice, cari deadiră silă mari ti dizvultarea a statlui unitu a românilor. Statlu a Prinţipatelor Unite Române fu unu andrupămintu ş-ti româñilli ditu Transilvania, și tră aţelli ditu Bucovina și Basarabia, cari băna sumu ocupație xeană, până la Marea Unire ditu 1918. Cuza fu pi scamnulu di domnille tamamu șapti ani. Tru 1866, el fu avinatu di la domnille, dupu ună goadă di statu iriñeatică. Fudzi ditu văsilie tră totna iara politicieñilli lu-aducu pi tronlu a Româniillei prințul Carol, ditu casa Hohenzollern-Sigmaringen.



    Unirea faptă pritu ciudioasa diplo alidzeari di la 24 di yinaru 1859 eara ascăpată. Sumu Carol s’faţi ma largu modernizarea a Româniillei, tru ună domnille ţi s’bitisea natural tru anlu 1914, cându lumea s’arca tru Primlu Polimu Mondialu. Tru 1877, Carol cumănduseaşti România tru Polimlu di independență, contra a turţăloru. S’bitiseaşti, eroic, ună dipu lungă perioadă di dominație a Imperiului otoman contra a românilor. Tru 1881, România agiundzi regat și Carol I, văsille a românilor. Easti un rezultat, ună continuari a anămusitlui, dimi cu anami momentu ditu 1859, cându, la 24 di yinaru, româñilli spusiră şteari şi hăirlătică ta s’adună stogu, tru acțiunea-a lor politică și democratică.



    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala





  • Pricunuştearea ali Românie Mari

    Pricunuştearea ali Românie Mari

    Tora, dupâ un seculu ş’cama, evenimentili ditu bitisita-a Protlui Polimu Mundialu canda suntu arâdâpsiti tu unu şingiru loghicu, hirescu, tu un proţesu ghini minduitu ma ninti.


    Documentili şi mârtiriili a kirolui nâ spunu, pânu tu soni, sticurli di oarâ di analtu patriotismu cari s’ndzimineadzâ cu elpida ţi s’asteasi şi lâhtârsearea, oamiñi cu anami, cari âlu minduia yinitlu dimucratu a lumillei ama şi zorea, lenu turlii, câ tuti s’hibâ ditu kirolu di ma ninti, niudisitu, ţi nu eara simfunutu aţeali dzâli, şi avea agiumtâ s’hibâ unâ crimâ mari.



    Ti România, easti spunearea-a anlui 1918, cu un tratatu di iriñi ţi vrea daima ta s’lu calcâ ama cari armasi tu practico maşi ndoi meşi di dzâli, câţe nu fu, cum ţi s’hibâ vulusitu di vâsille, cu unâ giuneascâ apofasi ali Basarabie ta sâ s’facâ unâ cu România ţi ţânea keptu Iaşi, cu votlu a româñilor ditu Bucovina ta sâ s’facâ unâ, idyealui cu Regatlu şi, la 1 di Andreu, cu vazea ţi u scoasi tu videalâ adunarea naţionalâ di Alba Iulia, tu cari 1228 di reprezentanţâ ufiţialli ali Transilvanie, Banatlu, Crişana şi Maramureşlu votarâ sâ s’facâ unâ cu România. Bitisita-a anlui aduţi iriñia şi diplumaţia ţi angrica cabaia.



    Nu eara, ama, bitisita ali isturie, vahi maş ahurhita-a llei. Cara anlu 1918 fu anlu a polimlui, 1919 tâxea ta s’hibâ anlu ali iriñi. Ditu protili dzâli, nai vârtoşlli şi cu şteari oamiñi a lumillei s’adunarâ Paris, tu mşeatili localităţ anvârliga di elu şi tu pâlãţli a nicukiratâllei di Versailles ta s’pâzârâpseascâ iriñia, ditu ahuritâ. Catastisea-a Ivropâllei, ţi va s’dzâcâ şi ali Românie, agiumsi borgi tu pareia-a aţiloru patru mãri craturi, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Statili Uniti ali Americâ. Japonia eara şi ea unu di vârtoşlli pâzârâpsitori ama cilâstâsi cama multu ti pruvlemili a Extremlui Orientu.



    Protlu tratatu di iriñi, ţelu cu Ghirmânia, fu vulusitu Versailles, deapoa aţelu cu Austria, vulusitu Saint-Germain, cari pricunuştea vrearea ali Bucovinta ta s’facâ unâ cu România, vulusitu, ama di dilegaţia-a Bucureştiului cu unâ amânari di tamamu trei meşi di dzâli. Tu aestu kiro, eara vulusitu Neuilly, tratatlu di iriñi cu Vârgâria cari aprukea sinurli ditu 1916, cându România avea intratâ tu polimu. S’pricunuştea, aestâ turlii, câţe Cadrilaterlu easti parti ditu România. Pâzârâpserli dusirâ ma largu şi anlu alantu, 1920, nai cama ndilicati hiinda aţeali cu Ungaria. Tu aestu kiro, s’avea faptâ şi unâ experienţă comunistă tu Ungarii, unu guvernu sovieticu lu’avea cumândusitâ cratlu kiro di 133 di dzâli. Regimlu alu Bela Kun fu avinatu di la puteari pritu ascumbusearea şi ataca ali askeri românâ, vulusitâ di puterli amintâtoari a Protlui Polimu Mundialu. Neisi, tu marţu 1918, askerili cumunisti ungari li’avea aguditâ România şi Cehoslovacia, crturi viţini. Tratatlu di iriñi cu Ungaria, vulusitu tu cirşaru 1920, Trianon, pricunuştea apofasea di Alba Iulia, s’clleamâ fâţearea unâ ali Transilvanie cu România.



    Fu şi un tratatu, cari nâpoi u spusi unirea ali Basarabie cu România, votată Chişinău, tu marţu 1918. U’avea numa tamamu Tratatlu di Paris, şi fu vulusitu tu 28 di cirişaru 1920, s’clleamâ, aoa şi unu seculu. Fu, aţelu ditu soni tratatu di iriñi ditu şingirlu a aţiloru vulusiti tu cadhurlu ali Conferinţâ di Iriñi di Paris, tu bitisita-a Protlui Polimu Mundialu. Ama niţi atumţea nu s’bitisi isturia-a apreslui seculu XX. Tratatlu cu Turchia, vulusitu Sèvres, tu avgustu 1920, nâpoi fu pâzârâpsitu Lausanne, trei añi ma amânatu, pi unu ndilicatu kiro, cându Imperiul Otomanu avea agiumtâ s’hibâ Ripublica Turchia, cumândusitâ di Kemal Ataturk.



    S’avea thimilliusitâ şi Societatea-a Naţiunñlor, icâ Liga-a Naţiuñilor, tu formula inglizeascâ, ama Statili Uniti nu avea vulusitâ un şingiru di acorduri şi niţi membră aliştei organizaţii nu avea agiumtâ. Vini deapoa un kiro iriñeaticu, unâ cadealihea etâ di malâmâ, şcurtâ, di nai multu dauâ dekenii, tu cari niscânţâ ş’andreapsirâ arâzbunarea. Alţâ luyursescu că Doilu Polimu Mundialu eara maşi unâ duţeari ninti a protlui polimu, cari ş’avea bâgatâ tu minti s’alâxeascâ un şingiru di apofasi ali Conferinţâ di Iriñi di Paris. Neisi, nâpoi fu unâ cilâstâseari a idyiloru puteri lâi, militaristi, s’cumânduseascâ lumea tutâ, dupâ un sţenariu cari nu pâtu s’hibâ bâgatu tu practico tu Protlu Polimu Mundialu.



    Autoru: Marius Tiţa


    Aemânipsearea: Taşcu Lala