Tag: Tratatul de la Maastricht

  • Solidaritati, ligarea-stresu, Schengen

    Solidaritati, ligarea-stresu, Schengen

    Unăoară cu ahurhita aluştui an, Uniunea Europeană nsimnă umpearea trei dechenii di păzari unică europeană. Easti ună mare realizare, ţi faţi parti ditu scupadzlli ahănda și lărgurii ti construcția europeană. Practic, văsiliili membre ali Uniuni lucreadză ca ună singură păzari, fără sinuri, fără restricții di yimbruki ili neise, cari vrea s’bagă vără keadică ti urdinarea nauntrulu ali Uniunii europeană. Easti ună scărică superioară tru integrarea europeană, după aduţearea ti deadunu a niscăntoru lumăki economiţi, s’treaţi la construirea a unei păzari comune, deapoa tutu ma integrate. Păzarea unică easti ună turlie multu ma integrată a păzarillei comună, cum eara număsită baş organizația europeană până agiumsi Uniunea Europeană. Ea easti cu cilăstăseari ti scutearea a keadiţloru fiziţi, tehniţi și fiscale anamisa di statili membre. Tru 1992, Tratatlu di Maastricht, cari thimilliusi UE, băgă și termenlu di păzari unică, intrat tru tu lucru tru ahuhrita a anului 1993.



    Tru aestu kiro, năi și năi domenii căftară reglementări cari s’lă da izini s’llia parti la ună păzari unică amplă a Uniunilleii Europeane. Tru aestu kiro, domeniul digital ş-caftă aestu ndreptu. S’nu agărşimu niţi moneda comună europeană, euro, cari nsimneadză ună excepțională și ndrupaşti cabaia lucărlu a păzarillei unică tru spațiul comunitar. Păzarea unică easti cunuscută tră aţeali patru mari libirtăț di minari, tru spațiul UE, pi cari li cundilleadză. Easti zborlu di libira urdinari a bunurlor, a capitalui, serviciilor și forțăllei di lucru. Yiurtusearea trei dekenii di la intrarea oficială tru lucru a Păzarillei Unică Europeană fu ucazea tra s’cundilleadză progresele excepționale adrati di proţesul di integrare europeană, unăoară cu alăncearea aliştei păzări. România aderă la Uniunea Europeană la 1 yinaru 2007. Fu deadunu cu Vărgăria, tru formula a dalgăllei “plus”, ţi s’adăvga la atelli 10 cari avea intrată, tru 2004. Anamisa di eali eara și fosti stati comunisti, cari fură cama ndreapti tră aderare, inclusiv cu un agiutoru ma importantu di partea a văsiliiloru comunitare.



    Păzărăpsearea aderarillei fu un momentu ndilicatu, tru cari Europa să spunea ca unu cadealihea sertu examinatoru. Anaparti di niscănti perioadi di tranziție pruvidzuti, România lipsea si s’integreadză tru tuti domeniile, tră s’lucreadză ama nu cu sincopi tru organismul european. Unu ditu aesti domenii easti, și ti amărtie armasi, adeararea la Spațiul Schengen. Easti aţea zonă comună di securitate a văsiliiloru comunitare, apufusită pritu Acordul simnat tru 1995, la Schengen, tru Luxemburg. Tru prinţipiu, România lipsea s’agiungă automat membră a unlui spațiu european ţi ş-avea pripusă s’lucreadză tră asiguripseari sigurlăkea a cetățenilor europeañi. Tru proţlli añi după aderari, aprukearea tru spațiul Schengen agiumsi s’hibă ună pruvlemă ndilicată, ună pişmănlăki sertă agiumtă dinintea a românilor. Atumţea șteam că Ghirmănia s’ncuntra ti aderarea ali Românie la Schengen tră aţea că babageanlu sinuru cu Ucraina nu părea sigura. România investi cabaia, s’pari că miliardi di euro, ti securizarea și a modernizarea securitatillei a llei pritu sinuru cu Ucraina, neise sinuru ti tută Uniunea Europeană. Altă turlie spusă, aoa s’dănăsea și păzarea unică, și spațiul Schengen. România u lo ca borgi și feaţi aestă gaereti aţea turlie că văsiliili europeane cari nu au vără sinuru externu s’hibă haristusiti. Tru 2011 să spunea nica şi atea că România tiñiseaşti tuti condițiile tehniţi di adearari la spațiul Schengen.



    După 11 di añi, agărşita adearari la Schengen năpoi agiumsi tu actualitate, tru unu kiro multu greu tră unitatea europeană. Emu, baş tu aestă oară, ună altă văsilie ditu misuhorea ali Europă, ţi nu ari sinuru externu, cu atelli ditu soni căvgadz di aruşfeti, ghini filmaţ, cari dusiră la alăxearea di premieri, apufusi si s’ncuntreadză pritu vot, ti elementara apofasi tra s’da izini tră funcționarea Româniillei tru cadrul a mecanismelor Schengen. La yirtusearea a trei dechenii fără sinuri tră oamiñi, bunuri și serviţii, Uniunea Europeană nică îlli ma bagă mâna tru keptu ali Românie. Pritu votlu aplo maş a unlui golu ministru ditu partenerlli comunitari, ali Românie nu-llki si da izini la un ndreaptu european di arada. Aestă niaprukeari zñiipseaşti emu loarea parti ali Românie la păzarea unică europeană, emu mintearea tru alti gaereţ de integrare. Tru aestă hăvaie, prinţipii catacum solidaritatea, ligarea-streasă nica și integrarea s’gulescu di noimă şi yinitoru.



    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Solidaritate, coeziune, Schengen

    Solidaritate, coeziune, Schengen

    Odată cu începutul
    acestui an, Uniunea Europeană a marcat împlinirea a trei decenii de piață unică
    europeană. Este o mare realizare, ce face parte din țelurile profunde și ample
    ale construcției europene. Practic, țările membre ale Uniunii funcționează ca o
    singură piață, fără frontiere, fără restricții vamale sau de altfel, care ar
    pune vreo piedică circulației în interiorul Uniunii europene. Este o treaptă
    superioară în integrarea europeană, după punerea în comun a unor sectoare
    economice, se trece la construirea unei piețe comune, apoi din ce în ce mai
    integrate. Piața unică este o formă mult mai integrată a pieței comune, cum era
    denumită chiar organizația europeană până a devenit Uniunea Europeană. Ea este
    preocupată de eliminarea barierelor fizice, tehnice și fiscale între statele
    membre. În 1992, Tratatul de la Maastricht, care a creat UE, a introdus și
    termenul de piață unică, intrat în vigoare la începutul anului 1993.

    În acest
    timp, noi și noi domenii au cerut reglementări care să le permită să participe
    la o piață unică amplă a Uniunii Europene. În prezent, domeniul digital își
    cere acest drept. Să nu uităm nici moneda comună europeană, euro, care
    presupune o integrare excepțională și susține enorm funcționarea pieței unice
    în spațiul comunitar. Piața unică este cunoscută pentru cele patru mari
    libertăți de mișcare, în spațiul UE, pe
    care le presupune. Este vorba de libera circulație a bunurilor, capitalului,
    serviciilor și forței de muncă. Aniversarea a trei decenii de la intrarea
    oficială în vigoare a Pieței Unice Europene a fost ocazia de a sublinia
    progresele excepționale realizate de procesul de integrare europeană, odată cu
    apariția acestei piețe. România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie
    2007. A fost, alături de Bulgaria, în formula valului plus, ce se adăuga
    celor 10 care intraseră deja, în 2004. Printre ele se aflau și foste state
    comuniste, care fuseseră mai pregătite pentru aderare, inclusiv cu un sprijin
    mai important din partea țărilor comunitare.

    Negocierea aderării a fost un
    moment complicat, în care Europa se arăta a fi un examinator exigent. Dincolo
    de anumite perioade de tranziție prevăzute, România trebuia să se integreze în
    toate domeniile, pentru a funcționa fără sincope în organismul european. Unul
    dintre aceste domenii este, și din păcate a rămas, aderarea la Spațiul
    Schengen. Este acea zonă comună de securitate a țărilor comunitare, stabilită
    prin Acordul semnat în 1995, la Schengen, în Luxemburg. În principiu, România
    trebuia să devină automat membră a unui spațiu european ce își propune să
    colaboreze pentru asigurarea siguranței cetățenilor europeni. În primii ani
    după aderare, primirea în spațiul Schengen s-a dovedit a fi o problemă
    complică, un reproș dur ajuns în fața românilor. Atunci știam că Germania se
    opunea aderării României la Schengen pentru că uriașa frontieră cu Ucraina nu
    părea sigură. România a investit semnificativ, se pare că miliarde de euro,
    pentru a securiza și a moderniza securitatea frontierei sale cu Ucraina, de
    fapt frontieră a întregii Uniuni Europene. Altfel spus, aici se oprea și piața
    unică, și spațiul Schengen. România a luat-o ca pe o datorie și a făcut acest
    efort astfel ca țările europene care nu au vreo frontieră externă să fie
    mulțumite. În 2011 se spunea chiar că România îndeplinește toate condițiile
    tehnice de aderare la spațiul Schengen.

    După 11 ani, uitata aderare la Schengen
    a revenit în actualitate, în momente extrem de dificile pentru unitatea
    europeană. Ori, chiar în acest moment, o altă țară din mijlocul Europei, fără
    frontieră externă, cu recente scandaluri de corupție, bine filmate, care au dus
    la schimbări de premieri, a decis să se opună, prin vot, elementarei decizii de
    a permite funcționarea României în cadrul mecanismelor Schengen. La aniversarea
    a trei decenii fără frontiere pentru oameni, bunuri și servicii, Uniunea
    Europeană încă îi mai pune mâna în piept României. Prin simplul vot al unui
    singur ministru dintre partenerii comunitari, României îi este respins un drept
    european elementar. Această respingere afectează atât participarea României la
    piața unică europeană, cât și implicarea în alte eforturi de integrare. In
    acest context, principii precum solidaritatea, coeziunea și chiar integrarea se
    golesc de sens și viitor.

  • Istoria UE – ep 6: TRATATUL DE LA MAASTRICHT (partea a II-a) – “Maastricht a fost o revoluție”

    Istoria UE – ep 6: TRATATUL DE LA MAASTRICHT (partea a II-a) – “Maastricht a fost o revoluție”

    Prin Tratatul de la Maastricht, Uniunea Europeană a fost legitimată politic, explică prof. univ. dr. Iordan-Gheorghe Bărbulescu: Până la Maastricht, (…) dimensiunea politică era mai mult implicită și subînțeleasă. (…) S-a dorit nuanțarea Uniunii pentru că, de la început, fondatorii Uniunii au vorbit explicit despre faptul că uniunea este clădită de oameni și pentru oameni, deci au introdus un element care era dincolo de cel economic. (…) Omul trebuia să fie în mijlocul Uniunii și nu marfa, nu serviciul, nu banul. Pentru asta îți trebuia o dimensiune politică.

    Puțină lume știe că noi acum nu vorbim de apărare comună și nu facem armată europeană pentru că a venit Donald Trump președinte în Statele Unite și a transmis mesajele pe care le-a transmis vizavi de nevoia sau obligația de a apăra Europa. Nu. Tratatul de la Maastricht aduce (…) și posibilitatea unei viitoare politici de apărare. Încă din 1992 apare scris în tratat. (prof. univ. dr. Iordan-Gheorghe Bărbulescu)


  • Istoria UE – ep 5: Tratatul privind Uniunea Europeană / Tratatul de la Maastricht

    Istoria UE – ep 5: Tratatul privind Uniunea Europeană / Tratatul de la Maastricht

    La 7 februarie 1992, la Maastricht, în Țările de Jos, este semnat Tratatul privind Uniunea Europeană. Vorbim despre un moment deosebit de important în istoria UE, întrucât acest tratat a stabilit norme clare pentru viitoarea monedă unică, pentru politica externă și de securitate și pentru o cooperare mai strânsă în domeniul justiției și afacerilor interne. De fapt, prin Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, se creează oficial Uniunea Europeană.


    Concret, tratatul pune bazele pentru uniunea economică și monetară, moneda unică (euro) și criteriile de utilizare a acesteia și oferă temeiul juridic pentru şase noi politici comune ale UE, printre care protecția consumatorilor, educația și formarea profesională, problemele de tineret și cultura. În plus, consolidează competențele Parlamentului European și introduce conceptul de cetățenie europeană.



  • Al doilea atelier ELRC la București

    Al doilea atelier ELRC la București

    În anul sărbătoririi Centenarului României moderne și chiar în ziua în care se împlinesc 25 de ani de când Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare, Institutul European din România vă invită la Al doilea atelier ELRC (European Language Resource Coordination), joi 1 noiembrie 2018, la sediul Reprezentanței Comisiei Europene în România (Sala Titulescu), str. Vasile Lascăr nr. 31, București.



    Comisia Europeană a lansat ELRC (Coordonarea Europeană a Resurselor Lingvistice) pentru a depăși una dintre principalele probleme în realizarea unei piețe digitale unice reale în Europa — bariera lingvistică cu care se confruntă zilnic serviciile publice, ministerele și cetățenii.



    Participarea este gratuită, dar înscrierea este obligatorie la adresa


    http://lr-coordination.eu/ro/l2Romania


    Locurile se ocupă în ordinea înscrierii online!



    Mai multe detalii despre eveniment atât pe site-ul ELRC, cât și pe site-ul IER. (autor: Laura Mihăilescu, Serviciul Coordonare Traduceri, Institutul European din România)

  • Piața unică europeană după 25 de ani

    Piața unică europeană după 25 de ani

    Piața unică europeană a fost una dintre ideile de forță ale
    construcției europene, bazele pe care a fost pus blocul comunitar. Piața comună
    este strămoașa de azi a pieței unice, ideea ei fiind lansată la Roma, în 1957.
    Tratatul semnat în capitala Italiei, considerat unul dintre cele mai importante
    din istoria Uniunii Europene, prevedea reducerea treptată a barierelor vamale
    și formarea unei uniuni vamale. Piața unică europeană se referea la bunuri, la
    forța de muncă, servicii și circulația capitalului. De asemenea, tratatul de la
    Roma prevedea și crearea unei politici agricole comune, a unei politici comune
    de transport și a fondului social european. Iar tratatul de la Maastricht din
    1992 confirma progresul făcut până atunci.


    Europarlamentarul Anneleen Van Bossuyt,
    președintele Comisiei pentru piață internă a Parlamentului European, a spus că
    proiectul pieței unice prevăzut în tratatele de la Roma și Maastricht, la 25 de
    ani de la intrarea sa în vigoare, este un succes. Piața unică este piatra de temelie a Uniunii Europene.
    Cetățenii și afacerile interacționează în fiecare zi pe piața unică, fie că
    realizează acest impact sau nu. Dezvoltarea pieței unice a schimbat locul în
    care muncim, produsele pe care le facem și serviciile pe care le prestăm,
    calitatea produselor și a serviciilor pe care le oferim și, de asemenea, acolo
    unde copiii noștri studiază sau muncesc. Și atunci, putem merge înainte cu toate
    lucrurile acestea. Consumatorii beneficiază de mai multe alegeri, bunuri mai
    ieftine și inovații, iar îmbunătățirile vin de la competiția de pe piața unică.
    Afacerile beneficiază, și nu doar marile afaceri. Piața unică este un motor
    important al creșterii, investițiilor și comerțului precum și accesul la piețe
    a mai mult de 500 de milioane de cetățeni. Este o forță uriașă care susține
    competitivitatea noastră europeană. A luat timp și mult angajament politic ca
    să dezvoltăm piața unică, trebuie să admitem aceasta, și în decursul anilor am
    făcut ca ea să fie posibilă în practică pentru companii care oferă servicii
    peste frontiere, să creeze un mediu prin promovarea cercetării și inovării, să protejeze
    proprietatea intelectuală și să faciliteze un acces mai ușor la finanțare, în
    mod particular pentru firmele mici.


    Succesul pieței unice europene a făcut ca ea să fie
    atractivă și pentru zonele din vecinătatea Uniunii. Astfel, asocieri la piața
    unică sunt cele cu țările din Acordul de Liber Schimb, cu Balcanii de Vest, cu
    Turcia și cu țările din fostul spațiu sovietic.