O expoziţie dedicată aniversării a 100 de ani de dadaism a fost
deschisă la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti în sediul din
strada Gabroveni, aflată în centrul vechi al capitalei României.
Expoziţia TZARA.DADA.ETC, realizată de Erwin Kessler cu lucrări din colecţia
familiei Emilian Radu, reprezintă cea mai amplă retrospectivă a creaţiilor şi
publicaţiilor lui Tristan Tzara organizată vreodată în România. Este, în
acelaşi timp, şi prima expoziţie la nivel internaţional care prezintă o mare
parte din opera poetică de primă ediţie a lui Tzara, ilustrată de marii artişti
ai lumii. Evenimentul celebrează şi inaugurarea Cabaret Voltaire şi naşterea
mişcării Dada la Zürich, pe 5 februarie 1916. Printre cele mai cunoscute texte
dadaiste ale lui Tristan Tzara se numără La Première Aventure céleste de
Monsieur Antipyrine (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine) şi
Vingt-cinq poèmes (1918; Douăzeci şi cinci de poeme), respectiv manifestele
mişcării: Sept manifestes Dada (1924; Şapte manifeste Dada). Lucrările sale de
maturitate încep cu L’Homme approximatif (1931; Omul aproximativ) şi continuă
cu Parler seul (1950; Vorbind singur) şi La Face intérieure (1953; Faţa
interioară). Erwin
Kessler, realizatorul expoziţiei TZARA.DADA.ETC. Este o realizare
deosebită faptul că un tânăr plecat din Bucureşti în 1915, noiembrie, ajunge pe
5 februarie 1916 să intre direct pe marea scenă a artei internaţioanle, pe care
o şi crează. Aceasta este şi teza expoziţiei, că dadaismul a fost creat într-un
vârtej de inspiraţie la începutul lui 1916, iar Tristan Tzara împreună cu
Marcel Iancu şi Arthur Segal, toţi originari din România, Bucureşti, au creat
cu acest impuls extraordinar dadaismul. În expoziţia de la ARCUB prezentăm
aproape 100 de piese care provin din colecţia Emilian Radu, un colecţionar
bucureştean care s-a dedicat în ultimii ani acestei minuţioase şi extrem de
costisitoare activităţi de a pune laolaltă un amplu dosar Tristan Tzara şi
DADA. Sunt piese cu valoare de unicat, unele dintre ele n-au fost expuse
vreodată nici la nivel internaţional, cu toate că au o imensă relevanţă, cum
este o scrisoare adresată de Tristan Tzara lui Andre Breton în iulie 1919, o
scrisoare esenţială, scrisă pe o filă ruptă din cartea sa, Douăzeci şi cinci
de poeme, prima sa carte. O scrisoare în care îşi aranjează venirea la Paris,
şi odată cu venirea lui, mutarea
DADAISM-ului de la Zurich la Paris.
În plină glorie, Tristan Tzara decide să se retragă din viaţa
publică. Într-un interviu acordat prietenului său brăilean Ilarie Voronca, în
cunoscuta revistă de avangardă Integral, Tristan Tzara mărturisea :Scriu
pentru a descoperi oameni. Şi, într-adevăr, am descoperit oameni, dar care m-au
dezamăgit atât de mult, încât această raţiune a dispărut în întregime, ca bruma,
din cadrul vizual, din preocupările mele. Faptul însuşi că obiectul decepţiei
mele este şi astăzi de o manieră pe care o cred relativ cea mai demnă de
atenţie, nu face decât să crească tristeţea mea. Mi-am dat seama, în sfârşit,
că ceilalţi scriau dacă nu pentru a urca, socialemente vorbind, cel puţin
pentru a-şi face un depozit în banca relaţiilor lor, care într-o zi le va
deschide uşile unei Academii de care prea puţin mi-a păsat. Continui să scriu
pentru mine, chiar pentru moment şi, negăsind alţi oameni, mă caut mereu.
Contrar zvonurilor false răspândite, conform cărora Dada ar fi murit prin
demisia câtorva indivizi, eu însumi sunt cel care a ucis Dada, în mod voluntar,
pentru că am considerat că o stare de libertate individuală devenise în cele din
urmă o stare colectivă şi că diverşii preşedinţi începeau să simtă şi să
gândească la fel. Or, nimic nu-mi este mai antipatic decât lenea cerebrală care
anihilează mişcările individuale fiind aproape de nebunie şi contrar
interesului general.
Erwin Kessler, realizatorul expoziţiei TZARA.DADA.ETC. Într-adevăr, a fost extrem de dezamăgit, iar
legat de această dezamăgire vă pot prezenta o altă scrisoare extraordinară din
colecţie, şi implicit din expoziţie, o piesă adresată de Tristan Tzara unui
biet birocrat de la biroul de presă francez, care strângea documentaţie despre
dadaism. Când, în 1928, respectivul funcţionar îi trimite un dosar despre DADA,
Tristan Tzara îi răspunde cu multă tristeţe că nu mai vrea să primească nimic referitor
la DADA şi dadaism, doar ce este referitor la el însuşi. Din cauza acestei
dezamăgiri, se decuplase de la dadaism, creaţia sa. Pentru că dadaismul a fost
o întreprindere – o întreprindere de relaţionare, de comunicare, de publicare,
şi socială, şi politică unică, de fapt. Şi pe parcursul acestei întreprinderi,
urmărind această întreprindere, l-am descoperit de fapt pe Tristan Tzara. Nu
l-am descoperit acum, lucrez de cinci, şase ani, mă documentez şi citesc despre
Tristan Tzara, am publicat mai multe texte despre el, inclusiv în străinătate,
în SUA, despre capacitatea lui de a crea din nimic, un curent de o
amploare extraordinară. Pentru că la ora actuală neodadaismul este unul din
curentele care contribuie la arta contemporană.
Expoziţia TZARA. DADA. ETC, deschisă la Bucureşti până
la sfârşitul lunii aprilie, include lucrări originale de grafică semnate de
avangardişti celebri precum André Breton, Pablo Picasso, Henri Matisse, Joan
Miró, Sonia Delaunay, Max Ernst, Alberto Giacometti, Yves Tanguy, Jean Arp şi
Marcel Iancu, cărţi de artist şi publicaţii avangardiste istorice, afişe ale
unor manifestări dadaiste interbelice, cît şi o colecţie impresionantă de
fotografii de epocă reprezentîndu-l pe Tristan Tzara în toate etapele vieţii
sale. Expoziţia face parte din seria evenimentelor prilejuite de candidatura
oraşului Bucureşti la titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021, demers
iniţiat şi coordonat de ARCUB.