Radio România Internațional

Tag: Tropaeum Traiani

  • August 14, 2023

    August 14, 2023

    DRILL Roughly 250 French and
    Luxembourgish servicemen and 65 pieces of military equipment from the NATO
    Battle Group stationed in Romania are involved from today until August 18th in
    a military drill entitled DEPLOYEX, which is taking place in the shooting
    ground at Babadag, south-eastern Romania, the Defence Ministry in Bucharest has
    announced. The exercise is meant to test the rapid deployment of troops and
    military gear and contributes to improving the level of interoperability of the
    forces part of the NATO Battle Group being a sequel of the training programmes
    earlier staged in Cincu, central Romania. The NATO battle group contributes to
    increasing Romania’s military cooperation with the rotating participant
    countries, France, The Netherlands, Belgium and Luxembourg and implicitly to
    strengthening the security of the Euro-Atlantic space on the Eastern Flank, a
    Defence Ministry communique says. Cooperation with the strategic partners and
    the existence on the national territory of relevant war structures contribute
    to raising the capabilities of defence and deterrence in the context of the war
    in Ukraine and the crisis in the Black Sea region, says the ministry.






    HOLIDAY
    This
    is the busiest period for the seaside resorts on the Romanian Black Sea coast this
    summer as many Romanians are on a mini-holiday occasioned by the Christian
    celebration of the Dormition of the Mother of God, also known as St. Mary. Over
    120 thousand tourists are estimated to be spending this mini-holiday in Romania’s
    seaside resorts. From the resort of Mamaia to Vama Veche, musical events, theatre
    performances and open-air recitals are attracting tourists as well as the
    demonstrative military drills due on August 15th, the Navy Day here
    in Romania. After a break of four years, people will be able to witness from
    the shores of the cities of Constanta and Mangalia a series of military
    exercises involving the participation of Romania’s naval forces followed by a
    parade of its warships. The Romanian seamen will participate in a series of games
    and contests, which will be followed by fireworks at night. Numerous events are
    already underway on the Romanian Black Sea coast, and are likely to continue for
    the entire week. Among them, the Festival of the ancient cities of Dobrogea at
    Tropaeum Traiani in Adamclisi, southern Romania, is taking pride of place.




    TENNIS Two Romanian tennis
    players, Sorana Cirstea and Irina Begu are on the main draw of the 1000 WTA tournament
    in Cincinnati, Ohio, the United States and will meet their opponents in the
    first round on Tuesday. Cirstea will be up against Russian Ekaterina
    Alexandrova and Begu will be taking on Marie Bouzkova of the Czech Republic. In
    another development, the double Grand Slam winner Simona Halep has come out of
    the top 500 of the WTA ranking as she was unable to participate in competitions
    due to her suspension amid doping allegations a year ago.






    WEATHER The weather is hot in
    most of the Romanian regions with a variable sky in the country’s southern
    territory where showers have been reported on isolated areas. The wind is mild
    and low and the highs of the day are ranging from 28 to 33 degrees with a noon
    reading in Bucharest of 33 degrees centigrade.


    (bill)

  • Il Trofeo di Traiano ad Adamclisi

    Il Trofeo di Traiano ad Adamclisi

    L’antichità romana glorificava i suoi vincitori con titoli, celebrazioni e monumenti pubblici. Uno di questi monumenti è il Trofeo di Traiano o Tropaeum Traiani in latino, eretto ad Adamclisi, nella regione della Dobrugia, nel sud-est della Romania. Era l’omaggio reso dal Senato e dal popolo romano all’imperatore Traiano per la sua vittoria nella prima campagna dacica, quella degli anni 101-102. Il Tropaeum Traiani è oggi considerato uno dei più grandi ed emblematici monumenti antichi della Romania. In effetti, è l’elemento centrale di un intero complesso. Quello che possiamo vedere oggi è una ricostruzione sotto la supervisione di archeologi, completata nel 1977.

    I primi scavi ad Adamclisi iniziarono nel 1882, quattro anni dopo che la Romania ricevette la Dobrugia in seguito alla guerra romeno-russa-turca del 1877-1878. Fu Grigore Tocilescu, fondatore della scuola romena di archeologia, ad avviare le campagne di scavi e ricerca che si svolsero nei successivi cent’anni. Il monumento centrale è una basamento cilindrico con un diametro di 40 metri, con gradini circolari. Sopra il basamento è collocato un tetto troncoconico con fregi a forma di squame. Dal centro del basamento si erge una struttura esagonale. In cima si torva il trofeo, un legionario romano con quattro scudi, alto quasi 11 metri. Alla base del trofeo ci sono due gruppi statuari raffiguranti tre prigionieri Daci. L’altezza dell’intero monumento è all’incirca uguale al diametro di base di 40 metri.

    L’archeologo Alexandru Barnea, che ha condotto gli scavi nel sito archeologico di Adamclisi, ci ha fornito maggiori dettagli. Il monumento di Adamclisi fa parte, infatti, di un complesso collocato sulla collina circostante l’odierno villaggio ed è di gran lunga il più imponente e più conosciuto da tutti. Ci sono altri due importanti monumenti nelle vicinanze e i ruderi di una città. Vicino al monumento trionfale si trova un tumulo, la tomba di un comandante di cui non conosciamo il nome. Un po’ più avanti, a poche centinaia di metri di distanza, si trovano i ruderi di un altare funerario in memoria dei caduti nella battaglia svoltasi in questa regione. Si tratta dei combattimenti tra i daci e i romani svoltisi nei pressi dell’odierno villaggio, sull’altopiano dove oggi si trova il monumento, ma anche nelle vicinanze. Fu nel 102, alla fine della cosiddetta prima Guerra dacica, quando i daci stessi tentarono di attaccare i romani nella loro stessa provincia, spiega l’archeologo.

    La presenza romana nel Basso Danubio fu consolidata un secolo e mezzo prima delle guerre daciche contro i romani. Alexandru Barnea sottolinea che la provincia della Mesia Inferiore, l’antico nome di Dobrugia, era parte integrante della civiltà e cultura romana. Se guardiamo una mappa storica, vediamo che Dobrugia era nell’Impero Romano, vale a dire faceva parte della provincia dell’impero chiamata Mesia Inferiore. In questa provincia, l’organizzazione romana esisteva già, c’era un esercito romano, quindi l’amministrazione romana funzionava. In quel drammatico momento per i Daci, il re Decebalo e i suoi alleati germanici attaccarono i romani sul loro territorio, tentando una diversione nell’inverno 102. Attaccati a sorpresa, i romani resistettero fermamente. Subirono numerose perdite, ma si ripresero gradualmente. Le truppe inviate lì sconfissero l’alleanza daco-germanica di Decebalo. A seguito di queste battaglie, l’imperatore Traiano stesso decise di erigere un monumento in memoria di questa tragica battagli, spiega ancora Alexandru Barnea.

    Il complesso che includeva il monumento comprendeva anche un altare funerario, sulle cui pareti erano incisi i nomi dei circa 3.800 soldati romani caduti nella battaglia di Adamclisi. C’è anche un mausoleo a tre mura concentriche in cui fu seppellito il comandante romano, che, a costo della sua vita, svolse il ruolo decisivo nella vittoria romana nel 102. Alexandru Barnea spiega anche interpretazioni date al monumento.

    Eretto, a quanto pare, secondo il progetto del famoso architetto Apollodoro di Damasco, fu inaugurato nel 109. Qualche anno dopo, quando la pace ormai regnava anche lì, nella regione del Basso Danubio e in Dacia, che divenne una provincia romana, nel 113 a Roma veniva inaugurata la Colonna Traiana. Il monumento di Adamclisi e la Colonna sono, per così dire, i due documenti di nascita del popolo romeno, in originale e duplicato. In effetti, molti storici hanno definito così i due monumenti. Le ricerche sul Trofeo di Traiano, il tumulo e l’altare funebre si sono concluse molto tempo fa, non c’è tanto da dire sulla parte dell’interpretazione archeologica. Ma c’è ancora molto da dire sull’interpretazione artistica e forse anche sull’interpretazione storica delle rappresentazioni sul monumento trionfale, conclude l’archeologo Alexandru Barnea.

    Ad Adamclisi, c’è anche una cittadella romana fondata dall’imperatore Traiano sul sito dell’antico stabilimento geto-dacico. Una basilica conservata in situ completa il retaggio di quasi 2000 anni fa.

  • Trofeul lui Traian

    Trofeul lui Traian

    Antichitatea
    romană își glorifica învingătorii prin titluri, serbări publice și monumente de
    for public. Unul dintre aceste monumente a fost și Trofeul lui Traian sau
    Tropaeum Traiani, în limba latină, ridicat în Dobrogea, în sud-estul României,
    în comuna Adamclisi. În cinstea împăratului roman Traian, Senatul și poporul
    roman și-au omagiat liderul ridicând un monument impresionant pentru victoria
    din primul război dacic din anii 101-102. Trofeul lui Traian este considerat
    unul dintre cele mai mari și reprezentative monumente antice din România de azi
    și de fapt el este elementul central al unui întreg ansamblu. Ceea ce se poate
    vedea astăzi este o reconstruire sub supravegherea arheologilor, finalizată în
    anul 1977.



    Primele săpături la Adamclisi au
    început în anul 1882, la 4 ani după ce România a primit Dobrogea în urma
    războiului ruso-româno-turc din 1877-1878. Grigore Tocilescu, fondatorul școlii
    române de arheologie, a fost cel care a inițiat campaniile de săpături și
    cercetări care se vor desfășura pentru următorii o sută de ani. Monumentul
    central este un soclu cilindric cu diametrul de 40 de metri și are mai multe
    rânduri de trepte circulare. Deasupra soclului cilindric este amplasat un
    acoperiș tronconic cu ornamente în formă de solzi, din mijlocul soclului înălțându-se
    o structură hexagonală. În vârful structurii se află trofeul, un legionar roman
    cu patru scuturi, înalt de aproape 11 metri. La baza trofeului se află două
    grupuri statuare care conțin reprezentarea a trei prizonieri daci. Înălțimea întregului
    monument este aproximativ egală cu diametrul bazei de 40 de metri.


    Arheologul
    Alexandru Barnea a condus săpături pe şantierul arheologic de la Adamclisi și
    ne-a oferit detalii despre amplasamentul monumentului:

    Monumentul de la Adamclisi face parte, de fapt, dintr-un
    complex de monumente care se află pe dealul din apropierea satului actual şi
    care este, de departe, cel mai impozant şi mai cunoscut de către toată lumea.
    În apropiere există şi alte două monumente importante şi ruinele unui oraş.
    Monumentul triumfal are în apropiere un tumul funerar, mormântul unui comandant
    al cărui nume nu-l cunoaştem.

    Puţin mai departe, la cîteva sute de metri, se
    află ruinele unui altar funerar închinat celor care au căzut în bătălia care a
    avut loc în această zonă. Este vorba despre luptele care au avut loc în
    apropierea satului actual, pe platoul unde e astăzi monumentul, dar şi în
    împrejurimi, între daci şi romani. Aceasta se întâmpla în anul 102, la
    sfîrşitul aşa-numitului prim război dacic când dacii au încercat să-i atace pe
    romani în propria provincie.


    Prezența
    romană la Dunărea de Jos era una consolidată cu un secol și jumătate înainte de
    războaiele dacilor cu romanii. Alexandru Barnea a arătat că provincia Moesia Inferior, numele antic al
    Dobrogei, era parte integrantă a civilizației și culturii romane:

    Dacă avem o hartă în faţă, una
    istorică, vom vedea că Dobrogea se afla în Imperiul roman, adică făcea parte
    dintr-o provincie a imperiului care se numea Moesia Inferior. În această
    provincie deja organizarea romană prinsese viaţă, exista armată romană,
    administraţia romană funcţiona.

    În acel moment dramatic pentru daci, regele
    Decebal împreună cu aliaţii săi germanici i-au atacat pe romani în propriul
    teritoriu încercînd să facă, în iarna anului 102, o diversiune. Atacaţi prin
    surpindere, romanii au rezistat cu îndârjire, au avut pierderi multe, după
    care, treptat, şi-au revenit, trupele trimise acolo au înfrînt alianţa daco-germanică
    a lui Decebal. În urma acestor bătălii, romanii au decis, împăratul Traian
    însuşi, să ridice aici un monument în amintirea acelor lupte tragice.


    Ansamblul, din care făcea parte
    monumentul, mai cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereți se aflau
    înscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldați romani căzuți în lupta de la
    Adamclisi. De asemenea, există un mausoleu cu trei ziduri concentrice în care a
    fost înmormântat comandantul roman care cu prețul vieții sale a decis victoria romană
    din anul 102. Despre interpretările date monumentului ne-a vorbit Alexandru
    Barnea:

    Monumentul ridicat
    se pare cu proiectul celebrului arhitect Apollodor din Damasc a fost inaugurat
    în anul 109. Cu câţiva ani după aceea, când pacea se instalase şi aici, în zona
    Dunării de Jos, şi în Dacia devenită provincie romană, în anul 113 mai exact,
    era inaugurată la Roma Columna lui Traian. Columna, împreună cu monumentul de
    la Adamclisi, am putea spune că sînt două acte de naştere, un original şi un
    duplicat, al poporului român.

    De altfel, mulţi istorici au şi spus acest lucru
    despre aceste două monumente. Unele speculaţii privind monumentul de la
    Adamclisi cum că ar fi fost refăcut sau făcut mai târziu decât data stabilită,
    că ar fi o operă de refacere datând din perioada constantiniană nu s-au
    adeverit în urma cercetărilor întreprinse în anii 1980. Cercetările la acest
    monument, la tumulul şi la altarul funerar au fost mai demult încheiate, nu mai
    sunt prea multe lucruri de spus despre partea de interpretare arheologică. Mai
    rămân poate încă destul de multe în legătură cu interpretarea artistică şi
    poate şi despre interpretarea istorică a reprezentărilor de pe monumentul
    triumfal.


    La
    Adamclisi mai există o cetate romană întemeiată de împăratul Traian pe locul vechii
    așezări geto-dacice. O bazilică păstrată in situ completează moștenirea de acum
    aproape 2000 de ani.

  • Dobrogea

    Dobrogea

    Astăzi vă propunem o vizită în sud-estul României. Mergem în Dobrogea, ca o
    coborâre în istorie şi o desfătare a simţurilor. Şi asta, pentru că aici,
    dincolo de cetăţi amintind de vremuri demult apuse, mai multe crame oferă
    degustări de vinuri variate, într-o atmosferă specifică locului.


    Istoria locurilor se scrie încă din secolul al VIII-lea înaintea erei
    noastre, atunci când corăbiile grecești purtând familii întregi de negustori,
    meșteșugari, ostași și marinari intră în marea denumită de Sciți Axaina
    (albastru întunecat) și o denumesc Pontos Euxeinos (euxeinos însemnând în grecă
    primitoare). Zona gurilor Dunării, prin posibilitățile sale comerciale, le
    atrage atenția și coloniștilor veniți din Marea Egee și de pe coasta de sud a
    Pontului Euxin, care întemeiază aici mai multe cetăți-porturi. Așa cum Herodot
    menționează în Istoriile sale, în 514, anul expediției lui Darius, șahul
    persan, Dobrogea era locuită în mare parte de triburi geto-dace.


    Ne conturează un program de weekend Florin Bărhălescu, ghid de turism Traseul cu plecare din Bucureşti de dimineaţă este un traseu de weekend,
    de două zile, mergem pe Autostrada Soarelui şi ajungem la Cernavodă, unde ne
    oprim la prima cramă de pe traseu, o cramă micuţă, dar cochetă, aşezată pe
    malul Dunării. Avem o panoramă foarte frumoasă, vedem atât fluviul, cât şi
    podul de la Cernavodă şi oraşul Cernavodă. Iar aici ne întâlnim pentru prima
    dată cu vinurile dobrogene şi cu istoria acestor vii, care sunt destul de
    tinere, nu au decât vreo 120 de ani. După ce aflăm povestea cramei şi a
    vinurilor, le degustăm şi decidem ce vin vom savura seara. De aici ne îndreptăm
    către sudul Dobrogei, mergem către peştera Sf. Andrei, către leagănul
    creştinismului românesc, după care urcăm către Monumentul de la Adamclisi, spre
    această cetate romană de unde administrativ s-a condus Scythia Minor, înainte
    ca armatele Imperiului roman să intre în Dobrogea. Ne bucurăm de cetate, cu o
    amenajare destul de sălbatică. De aici mergem către muzeu, iar de la muzeu,
    vizităm Tropaeum Traiani, cel care la vremea respectivă dădea numele cetăţii.


    Şi pentru că tema periplului sugerat de interlocutorul nostru este istorie
    şi crame, este momentul să facem un popas de prânz. Vine cu detalii Florin
    Bărhălescu: După această
    vizită luăm prânzul la cea de-a doua cramă, din zona Viişoara, unde vedem atmosfera
    Dobrogei la ea acasă. De aici vizităm cea de-a doua cetate, Cetatea Tomisului,
    de pe vremea coloniştilor greci şi vom descoperi aici toate etapele de evoluţie
    a acestei cetăţi: grecească, romană, otomană, vom face un scurt tur în zona
    peninsulei din Constanţa. Seara va fi o seară dobrogeană, în funcţie de grup,
    se poate alege şi un spectacol specific, fie o seară românească, fie grecească
    sau chiar turcească.


    Iar pentru că ne-am propus un sejur de două zile, surprizele nu s-au
    terminat, după cum ne-a asigurat Florin Bărhălescu: În ziua următoare, ne îndreptăm către Histria, începem cu
    cetatea şi după aceea mergem către cramă pentru a lua masa. Iar de aici mergem
    către Munţii Măcinului, avem posibilitatea să alegem câteva dintre cetăţile din
    zonă. În partea de nord a Dobrogei, se pot vizita Halmiris, cetatea atât
    geto-dacă, cât şi grecească şi romană, pe malul Dunării. Şi Aegesius, în zona
    Tulcei, nu este foarte vizibilă, dar avem muzeul de istorie, unde putem vedea
    nu numai Aegesius ci şi toată zona Tulcei.



    Tot în Dobrogea mai pot fi vizitate cetăţi pe
    malul lacurilor: Enisala, cetate medievală, aflată pe malul Lacului Razim şi Histria , pe malul Lacului Sinoe.

  • Adamclisi

    Adamclisi

    Dans le sud de la Roumanie, plus précisément dans les vieilles montagnes de la Dobroudja, lon retrouve lancienne cité dAdamclisi. La cité tire sa gloire dabord davoir été bâtie par lempereur romain Trajan, puis de garder les traces de la cité antique de Tropaeum Traiani, intrinsèquement liée à lhistoire de la Dacie romaine, après lan 106 de notre ère, une fois la Dacie occupée et colonisée par les Romains. Cest de 1977 que date le musée fondé à lendroit même, et qui accueille et protège les pièces dorigine du monument triomphal érigé par les Romains à la gloire de la conquête de la Dacie. Car Tropaeum Traiani est par dessus tout le mausolée érigé sur les ordres de lempereur Trajan à la gloire de son armée et à la mémoire des soldats tombés lors de cette guerre.



    Mariana Petruţ, conservatrice au musée dAdamclisi, sera notre guide daujourdhui. « Lempereur Trajan na pas choisi le lieu de ce monument au hasard. Cest bien sur le champ de la plus importante bataille livrée durant cette guerre de conquête de la Dacie que lempereur a décidé de bâtir ce monument à la gloire de sa victoire, et implicitement à la gloire de lempire. Le monument en soi est comme une bande dessinée avant la lettre, une bande dessinée taillée dans la pierre, qui reprend le film des luttes menées par les soldats romains contre les Daces. Erigé entre 106 et 109, le monument tombe en morceaux au fil des siècles. Nous ignorons les causes exactes de sa destruction – si elle fut brutale ou lente, si elle fut la conséquence dun violent tremblement de terre ou de laction humaine. Ce que lon sait en revanche avec précision, cest quau XIXe siècle, les archéologues allaient procéder aux premières fouilles sur le site. »



    La reproduction actuelle de ce mausolée est à deux km du site de la cité antique. Fondée sur les ruines dune cité dace, la cité romaine sest développée tout au long de la période doccupation romaine de la Dacie. Pendant six cents ans, la ville connaîtra une grande prospérité, devenant le principal centre urbain romain de Dobroudja, et accédant même au statut de municipe. Son rôle est mis en évidence par le monument même de Tropaeum Traiani, devenu le symbole de la cité. Le monument en soi est composé dune base cylindrique et dun toit en forme de cône, au sommet duquel trône le vautour bicéphale. Le monument impressionne par la solidité constructive, par léquilibre de ses volumes, mais plus encore par sa hauteur. Dépassant de dix mètres la hauteur de la Colonne Trajane de Rome, cela montre à profusion limportance accordée au monument par lempereur même, monument qui devient le symbole de la puissance romaine, aussi bien au nord quau sud du Danube. Il semble que le célèbre architecte Apollodore de Damas soit à lorigine du projet, celui qui avait fait bâtir louvrage monumental du pont en pierre traversant le Danube, et qui permit à larmée impériale dinvestir le royaume dace. Les ouvriers furent choisis des garnisons romaines situées à proximité. Et cest larchéologue roumain Grigore Tocilescu qui met au jour, au XIXe siècle, les ruines du mausolée et de la cité antique.



    Mariana Petruţ nous offre des détails. « Au XIXe, il ne restait plus du monument que le noyau. Les fresques en pierre qui racontaient le déroulement de la bataille étaient tombées tout autour, et le temps les a recouvertes de terre. Ce qui est remarquable, cest que lon a réussi à retrouver la plus grande partie des pièces dorigine qui composaient le monument. Une partie enfouie profondément, une partie en surface, puis dautres morceaux avaient été récupérés et utilisés par les villageois du coin, pour embellir les puits par exemple. Ils navaient pas conscience de linestimable valeur de ce monument. Les archéologues ont réussi à récupérer la majeure partie de ces pièces éparses, et ils ont même retrouvé une partie de linscription dédicatoire du monument, qui marque son identité : Tropaeum Traiani, cest-à-dire le Trophée de Trajan. »



    Cest bien grâce aux fouilles archéologiques que lon a pu reconstituer lapparence dorigine du monument antique. Les blocs de granit gardent les noms des soldats romains et de leurs villes dorigine. Derrière, à quelques mètres du monument principal, un deuxième mausolée a été érigé, celui du général romain. Cest grâce à toutes ces découvertes que Tropaeum Traiani a pu être reconstitué fidèlement, grandeur nature, et inauguré en 1977, au même moment que le musée abritant les pièces dorigine et situé dans le village actuel dAdamclisi. (Trad.: Ionut)

  • Adamclisi

    Adamclisi

    The place known as Adamclisi is in the highlands of Dobrogea, in the south east of Romania. It is famous due to the monument built nearby by Roman emperor Trajan, and by the remnants of the ancient fortification there. Both the monument and the fortification bear the same name in Latin, Tropaeum Traiani, closely tied to the transformation of Dacia into a Roman province after 106. In 1977 a museum was built here to house original artifacts from the monument. It was built by Emperor Trajan in memory of the soldiers who fought to conquer Dacia. We have more details from Mariana Petrut, a conservation expert with the Adamclisi museum:



    Mariana Petrut: “Emperor Trajan ordered a monument built on the site of the most important battle, in honor of victory. What the emperor wanted with the monument was to provide what can be described as a movie in stone of the battle between the Dacians and the Romans. The monument was built between 106 and 109 AD, but it could not withstand the centuries, and started to decay. The causes are unknown. We can only make suppositions at some earthquake in the past, or human intervention. What we do know is that in the 19th century archeologists started to research the monument systematically.



    This monument was built two kilometers outside the walls of the fortification that the Romans built on the site of a former Dacian fortification. For six centuries after the end of the Dacian-Roman wars, the region prospered, and became a dynamic urban center in Dobrogea, reaching the status of Roman municipality. Its role is confirmed by the presence of the Tropaeum Traiani monument, with its iconic cylindrical base and the cone roof with a two-faced human feature on top. It was 10 meters taller than Trajan’s Column in Rome, which shows the importance that the emperor attached to this monument, symbolic of Roman rule both north and south of the Danube. The project is believed to be the design of famous architect Apollodorus of Damascus, but the workers were soldiers and military engineers. In the 19th century, the ruins were researched mainly by archeologist Grigore Tocilescu.



    Mariana Petrut: “In the 19th century, all that was left of the monument was its core. The stone blocks depicting the battle, placed on the outside of the monument, had fallen off, and were scattered around the core. They were largely recovered, part of them having been buried in the ground, or from the surface. Others were recovered from local peasants, who used them to build wells. They did not know the value of the monument, and used the stone where they needed it. However, archeologists managed to recover most of them, and take them to the local museum. Archeologist Grigore Tocilescu even managed to recover the dedication inscription. We have fragments of it in the museum. Based on this discovery we were able to establish that this was indeed the Tropaeum Traiani monument.



    Archeological findings allowed experts to reconstitute the original aspect of the ancient monument. The stone blocks that were found show that the walls of the altar had carved into them the names of the Roman soldiers and their places of origin, and that, in addition to the altar, a mausoleum was erected behind it, about 50 meters away, the Mausoleum of the Roman General. Due to these discoveries, Tropaeum Traiani was inaugurated once again in 1977, along with the museum in the village of Adamclisi, housing the original pieces discovered starting in the 19th century, when the first archeological digs started.


    (translated by: Calin Cotoiu)

  • Tall monuments in Romania

    Tall monuments in Romania

    Romania has several tall monuments which are real attractions for visitors. Some of those monuments have a short, even very short history, others a long one, depending on what those monuments represented at the time they were built.



    The tallest stone sculpture in Europe features the Dacian king Decebalus, who ruled some of the territories making up todays Romania, between 85 and 106 AD. The sculpture is 55 m tall and 25 m wide and was carved into the rocky wall of the Danube Gorges, between the villages of Eselniţa and Dubova, near the town of Orsova, where the river carved the Mraconia Gulf. The area is dotted by small waterfalls and is called the Small Cauldrons. Off the bank, near the statue featuring Decebalus, surrounded by trees, the River Danube is 120 m deep. As regards the sculpture, Decebaluss eyes are 4 m wide and its nose is 7 m long. The monument cost over one million dollars, was ordered and paid for by the businessman Iosif Constantin Dragan, who passed away in 2008, at 91 years of age. The works lasted 10 years and were carried out between 1994 and 2004. The project was carried by sculptor Florin Cotarcea. At the bottom of the statue, there is an inscription in Latin, reading Decebalos Rex – Dragan Fecit (King Decebalus – Made by Dragan).



    In the village of Adamclisi in Dobrogea, south-eastern Romania, visitors can see the “Tropaeum Traiani monument, that is “Trajans Trophy. It is a mausoleum which was restored and inaugurated in 1977. The monument was built as a tribute to the Roman Emperor Trajan, who ruled between 98 and 117 AD, to mark the Romans victory against the Dacians in 102 AD. It was archaeologist Grigore Tocilescu who restored the blueprints of the monument in 1882. It is made up of a round-shaped pedestal, with a truncated cone-shaped roof and a hexagonal prism on top of it. A trophy made up of an armour and four shields is placed on the prism, on top of the monument. The mausoleum is 40 m tall, just like the pedestal, whose diameter measures 40 m. The names of 3,800 Roman military who died in the war against the Dacians were inscribed on the old monument.



    One of the best-known columns in the world is undoubtedly “The Endless Column by sculptor Constantin Brancusi (1876-1957). The column is approximately 30 m tall and is made up of 16 modules. Each module is made up of two truncated square pyramids joined in a common base. Its original name was “The Column of Gratitude; It was built in memory of the Romanian soldiers fallen in 1916 in battles in Gorj County, on the bank of the Jiu River. The monument was inaugurated in 1938, commissioned by Aretia Tatarescu, one of the foremost members of the National League of Gorj Women. The column inspired Spanish sculptor Santiago Calatrava when he designed the 120 meter tall obelisk, inaugurated in Madrid in 2009.



    In the Carol Park, on the Filaret Hill, in south-central Bucharest, in the late 1930s, Romanian architects built a memorial to soldiers who had fallen on all fronts in World War I. In 1923, a monument to unknown heroes had been raised there, and the Military Museum was supposed to stand there. In 1944, works ceased because of the war, and the project had to wait until 1963 to be completed. The outcome was a 48 meter tall mausoleum with a funeral wall where the remains of some communist leaders were being kept.



    The Cross of the Nations Heroes is yet another monument in memory of soldiers fallen during WWI. It was built between 1926 and 1928 on Caraiman Mountain, at an altitude of 2291 meters. It appears in the Guinness Book of Records as the tallest cross on a mountain. The monument is solemn and impressive: the cross is 29 meters tall, on a 7 and a half meters tall plinth, with 7 meters long arms. The cross, made of steel train rails on a reinforced concrete plinth, was ordered by the Romanian Railroad Company in memory of its workers who gave their lives in battle. In 1938, a lighting installation was fitted up on the cross, with 120 light bulbs of 500 watt each.



    The newest tall monument in Romania is the statue called “Jesus Christs Heart, inaugurated in 2011 on Gordon Mountain, at an altitude of 953 meters, in Harghita County, in the centre of Romania. It is considered the biggest statue of Jesus in Eastern Europe, standing at 22 meters in height. It was built of iron and stainless steel by a local foundation and the owner of a dairy company. It has a spiral staircase inside reaching all the way to the top. In the last few years, it has become the most popular tourist attraction, due to the beautiful scenery surrounding it.

  • Le monument et la cité de Tropaeum Traiani

    Le monument et la cité de Tropaeum Traiani

    C’est dans le sud de la Roumanie, plus précisément dans la zone de plateaux du département de Constanta, que se trouve la localité d’Adamclisi. Laquelle doit sa renommée à l’ensemble appelé Tropaeum Traiani qui regroupe un monument érigé à proximité par l’Empereur Trajan ainsi que les ruines de la cité antique – les deux étant étroitement liés à la transformation de la Dacie en province romaine après l’an 106 après Jésus-Christ.



    La cité a été élevée sur les lieux d’un ancien habitat humain des Gètes, comme nous l’explique l’archéologue Gabriel Talmatchi : « Erigée sur les lieux de cet ancien habitat, la ville allait connaître un véritable essor à l’époque de l’Empereur Trajan, plus précisément après la première guerre daco-romaine. Une fois finies les guerres qui se sont étalées sur près de 600 ans, la ville connaîtra la prospérité en se transformant en un centre urbain dynamique de la zone centrale de Dobroudja. Le long des années, elle gagnera le statut de grande ville, soit une unité administrative importante dans les provinces romaines. On connaît pas mal de choses sur son développement jusqu’à la fin du VIe siècle, lorsque les attaques des Avars dans les années 586–587 ont détruit la ville qui s’engagea dans un processus de ruralisation accentuée. »



    L’édification de cette ville a aussi contribué à la pacification de la zone, ce qui s’est traduit par la début de l’organisation de la Dacie en province, explique l’archéologue Gabriel Talmatchi : « Ainsi, la zone dans le sud du Danube devenait-elle une région sûre, prospère et très bien défendue du point de vue militaire. Ce qui plus est, on coupait les liaisons entre les Daces libres du nord de la Roumanie d’aujourd’hui et les Gètes, voire les Thraces dans la zone du sud du Danube. On y a également fait venir des colons, mais la plupart des Romains ayant habité à Tropaeum Traiani au premier siècle de son existence étaient des vétérans. Cela s’explique par le grand nombre d’unités militaires qui étaient cantonnées en Moésie inférieure, les soldats étant démobilisés, une fois le stage dans l’armée romaine achevé. Ils se voyaient aussi accorder un diplôme militaire et des parcelles de terre. De même, hormis les vétérans, on y a également emmené des colons issus d’Asie mineure. »



    Le village d’Adamclisi doit notamment sa renommée au monument Tropaeum Traiani, situé à 2 kilomètres de la cité antique. Son image, connue grâce à son socle en forme de cylindre et à son toit conique au sommet duquel se trouve un trophée bifacial, est devenue symbole de la localité. Gabriel Talmatchi : « Il a été érigé entre les années 106-109 par les soldats et les maîtres des unités militaires. C’est pourquoi sa qualité artistique caractérisant certains monuments de Rome fait défaut. En revanche, le fait d’avoir été érigé par des maîtres des unités militaires l’a rendu plus spectaculaire, par ses dimensions, par la force symbolique qu’il exerçait sur les habitants de la région et non seulement. L’Empereur Trajan a dédié ce monument à Mars Ultor, Mars Vengeur. Il faisait partie d’un ensemble qui regroupait également un tumulus, soit une éminence recouvrant une sépulture – dédié à un commandant romain mort au combat ainsi que les vestiges en ruine d’un autel funéraire dédié aux milliers des soldats romains morts dans ces contrées durant la guerre de 102. Le monument dépasse de 10 mètres la Colonne Trajane de Rome, ce qui témoigne de l’importance que l’Empereur avait accordée à ce monument ayant trait à l’autorité romaine aussi bien au nord qu’au sud du Danube. »



    La hauteur du monument, le trophée compris, est presque égale au diamètre de la base, à savoir 40 mètres. Dans la version originale, le socle était entouré de 54 dalles, dont 48 seulement peuvent être admirées de nos jours encore. Elles s’appellent métopes et représentent en bas-relief des scènes de guerre. Au-dessus des dalles on retrouve une frise à 26 créneaux, dont 23 perdurent encore. La dernière restauration de Tropaeum Traiani date de 1977. En 2012, les autorités de Constanta ont remporté un projet européen qui a permis une restauration totale de ce monument, dont la structure de résistance avait été gravement endommagée.



    Les éléments originaux se retrouvent à l’intérieur du Musée d’Adamclisi est attendent les visiteurs, qui ne font d’ailleurs pas défaut. (trad. : Alexandra Pop)

  • Il monumento di Tropaeum Traiani

    Il monumento di Tropaeum Traiani

    Collocata nel sud-est della Romania, in provincia di Costanza, la località di Adamclisi è nota per il monumento costruito nelle vicinanze dall’Imperatore Traiano e per i ruderi dell’antica fortezza. Entrambe si chiamano Tropaeum Traiani e sono strettamente legate alla conquista romana della Dacia nel 106 d.C. La fortezza è stata costruita sul sito di un ex insediamento getico, spiega l’archeologo Gabriel Talmaţchi.



    “Sul sito dell’insediamento venne costruita la città che vide un grande sviluppo con l’Imperatore Traiano, esattamente dopo la prima guerra daco-romana. Dopo la fine delle guerre daco-romane, per quasi 600 ani la città fiorì e diventò un centro urbano dinamico nella zona centrale della Dobrugea, per arrivare allo statuto di municipio. Conosciamo chiaramente la sua evoluzione fino alla fine del VI secolo quando, a causa degli attacchi degli avari intorno agli anni 586-587, la città venne distrutta e passò a una ruralizzazione accentuata”, dice l’archeologo.



    La costruzione della città ha portato anche alla pacificazione della zona e ha significato l’inizio dell’organizzazione della Dacia come provincia, aggiunge l’archeologo Gabriel Talmaţchi.



    “In questo modo, la zona a sud del Danubio diventava una regione sicura, prospera, con un’ottima difesa militare. Inoltre, vennero rotti i legami tra i daci liberi del nord dell’odierna Romania e la popolazione getica, addirittura tracia, della zona a sud del Danubio. Furono portati dei colonisti, però la maggioranza degli abitanti romani del primo secolo di vita a Tropaeum Traiani erano veterani. Siccome c’erano tante unità militari nella provincia di Mesia Inferior, dopo un certo periodo di attività nell’esercito romano, i soldati erano dimessi. Ricevevano un diploma militare e pezzi di terra. Oltre ai veterani, furono portati anche colonisti che venivano dall’Asia Minore”, spiega Gabriel Talmaţchi.



    Adamclisi è, però, celebre grazie al monumento Tropaeum Traiani, che dista due kilometri dalla città antica. La sua immagine è diventata un simbolo della località, spiega Gabriel Talmaţchi.



    “Fu costruito tra gli anni 106 e 109 dai soldati e dagli artigiani delle unità militari. Perciò, non ha quelle qualità artistiche straordinarie dei monumenti di Roma. Invece, il fatto che è stato lavorato da artigiani delle unità militari gli ha conferito una certa spettacolarità per la sua dimensione e per la forza simbolica che trasmetteva. L’Imperatore Traiano ha dedicato questo monumento al dio Mars Ultor (Marte il Vendicatore). Era integrato in un complesso di cui faceva parte anche un tumulo funerario, dedicato ad un comandante militare romano morto in battaglia, ma anche le vestigia distrutte di un altare funerario dedicato alle migliaia di soldati romani morti da queste parti durante la prima guerra con i daci, nel 101-102 d.C”, dice ancora l’archeologo.



    Il monumento di Tropaeum Traiani, alto quasi 40 metri, non era stato restaurato dal 1977. Però, nel 2012, le autorità di Costanza hanno condotti ampi lavori di restauro nell’ambito di un progetto europeo. I pezzi originali si trovano all’interno del museo di Adamclisi e aspettano ad essere ammirati dai turisti.