Radio România Internațional

Tag: Tudor Platon

  • Das Puppenhaus: Kameramann Tudor Platon gibt Regie-Debüt

    Das Puppenhaus: Kameramann Tudor Platon gibt Regie-Debüt

    Tudor Platon ist einer der produktivsten Kameramänner des rumänischen Kinos und wurde 2016 für den Gopo-Preis für junge Talente nominiert, und zwar für die Bildgestaltung des Films Alle Flüsse fließen ins Meer“ (Regie: Alexandru Badea). Tudor Platon wurde auch für die Gopo-Preise 2022 nominiert, und zwar in zwei Kategorien: Bester Debütfilm“ und Bester Dokumentarfilm“ für Das Puppenhaus“, einen Film über Freundschaft und Hoffnung. In diesem Film spielen Viorica Crăciun, Ileana Crăciun, Elena Laslu, Ana-Maria Bondar und Aura Chindea mit. Tudor Platon ist der Regisseur, Drehbuchautor und Kameramann, der Schnitt stammt von Natalia Volohova Deliu. Produzenten sind Carla Fotea, Ada Solomon, Tudor Platon und Alexandru Solomon.



    Als Tudor Platon begann, seine Großmutter und ihre vier Freundinnen zu filmen, die im Olttal Urlaub machten, hatte er nicht vor, einen Film zu drehen. Er wollte einfach Zeit mit seiner Großmutter Cica verbringen und sie besser kennen lernen. Die fünf siebzigjährigen Freundinnen dachten ihrerseits, dass der 25-Jährige, der sie ständig filmte, schnell das Interesse verlieren und nach Hause zurückkehren würde, erzählt Platon.



    Ja, ich war nicht daran interessiert, einen Film zu machen, sondern Zeit mit ihnen zu verbringen, vor allem mit meiner Großmutter Cica, die ich damals noch nicht so gut kannte. Und ich habe das Gefühl, dass uns diese Woche auf eine sehr intime Art und Weise viel näher zusammengebracht hat. Seitdem gelingt es uns, einander viele Dinge zu erzählen, von denen wir vorher nicht einmal dachten, dass wir sie teilen könnten. Wie viele andere bin ich bei meinen Großeltern aufgewachsen. Und diejenige, die mich großgezogen hat, war nicht Cica, sondern meine andere Großmutter, die zwei Jahre bevor ich mit den Dreharbeiten zu <Das Puppenhaus> begann, gestorben ist. Deshalb hatte ich das Bedürfnis, mich Cica anzunähern, um die Lücke zu füllen, die sie hinterlassen hatte. Und ich glaube, sie hatte dieses Bedürfnis auch, denn bis dahin war Cica ziemlich zurückhaltend, wenn es darum ging, ihre Gefühle zu zeigen. Als sie mir erzählte, dass sie mit ihren Freundinnen einen Ausflug machen würde, schlug ich ihr vor, sie zu begleiten.


    Wie Sie bereits wissen, war es eine Reise, die sie jedes Jahr machen, es ist bereits eine Tradition geworden. Es ist ein Urlaub, in dem sie sich von der Welt abkapseln, und ich glaube, das hilft ihnen, in die Vergangenheit zurückzugehen und jeden Moment ihres Lebens zu erreichen. Und sie fühlen sich sehr jung, vielleicht weil sie sich schon seit 50 Jahren kennen. Wie ich von einer der Freundinnen meiner Großmutter, Elena, erfahren habe, dachten sie, nachdem wir uns besser kennengelernt hatten, dass ich mich langweilen und nach zwei Tagen abreisen würde. Aber ihr Verhältnis zu mir, bezogen auf dieses geschlossene Universum, das jedes Mal bei ihrem jährlichen Urlaub entsteht, wurde auch deshalb so stark aufgebaut, weil sie mich nicht als Mann, sondern als Kind sahen. So haben sie mich immer genannt: Du Kind. Und vielleicht hatten sie recht, vielleicht gelang es mir auch deshalb, weil ich sehr jung war, diese Ehrlichkeit der Frauen einzufangen, diese besondere Beziehung, die sich zwischen ihnen entwickelt hat. Und ich glaube, am Anfang ließen sie sich von der Kamera filmen, auch weil sie, wie ich schon sagte, nicht dachten, dass dabei ein Film herauskommen würde – ich hatte nicht die Absicht, einen Film zu drehen, ich wollte einfach schöne Erinnerungen mit meiner Großmutter haben.



    Das Bedürfnis, auch Regie zu führen, kam ganz natürlich, sagt der gelernte Kameramann Tudor Platon.



    Ja, es gab dieses Bedürfnis, aber ich hatte nichts Konkretes im Sinn, ich hatte nicht vor, etwas Bestimmtes zu tun. Es war vor allem das Bedürfnis, aufzuzeichnen, festzuhalten, was mit mir geschah, zu einem großen Teil. Aber ich denke, dieses Bedürfnis, etwas festzuhalten, war schon immer in mir vorhanden. Ich betrachte mich ja als Geschichtenerzähler, ich mag es, Geschichten zu erzählen oder aufzuzeichnen, die Geschichten, die ich höre, festzuhalten. Und ich mag es, Emotionen zu vermitteln, das ist es, was ich tue, wenn ich die Filme anderer Leute filme, ich versuche zu verstehen und zu vermitteln, was ich verstehe. Wenn ich nur filme, ist es das Bild, das ich mache, das mich ausdrückt, und wenn es mein eigenes Projekt ist, bei dem ich auch Regie führe, erzähle ich eine Geschichte mit allen Mitteln, die mir zur Verfügung stehen.



    Tudor Platon studierte Kamera an der Nationalen Universität für Theater- und Filmkunst (UNATC) in Bukarest. Seit dem Studium war er Kameramann und Bildtechniker bei zahlreichen Kurzfilmen, darunter In the House“ (2014) und Die Pfeife, der Sex und das Omelett“ (2017) von Ana-Maria Comănescu, Alle Flüsse fließen ins Meer“ (2016) von Alexandru Badea, 4:15 PM Der Weltuntergang“ (2016), von Gabi Virginia Șarga und Cătălin Rotaru, die beide in Cannes vertreten waren, oder Private Party“ (2016) und Schwarze Kleider“ (2017) von Octav Chelaru. Tudor Platon zeichnete auch das Bild für den Kurzfilm Das Weihnachtsgeschenk“ (2018) von Bogdan Mureșanu, der auf der Shortlist für die Oscar-Preise 2020 stand und mit Dutzenden von Preisen ausgezeichnet wurde, darunter die Trophäe der Europäischen Filmakademie. Tudor Platons jüngster Spielfilm ist ein Dokumentarfilm von Alexandru Solomon, der die Auswirkungen des Kults um den Priestermönch Arsenie Boca auf die rumänische Gesellschaft untersucht und demnächst Premiere haben wird. Als Regisseur bereitet Tudor Platon derzeit einen neuen Dokumentarfilm mit einer sehr persönlichen Geschichte über seine Familie vor.

  • Documentarul “Casa cu păpuși”, debutul în regie al directorului de imagine Tudor Platon

    Documentarul “Casa cu păpuși”, debutul în regie al directorului de imagine Tudor Platon


    Debutul în regie al directorului de imagine Tudor Platon, documentarul Casa cu păpuşi/ House of Dolls, a avut premiera internaţională la Sarajevo International Film Festival și premiera națională în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, în secţiunea Zilele Filmului Românesc.



    Tudor Platon este unul dintre cei mai prolifici directori de imagine din cinematografia română, nominalizat la Premiile Gopo pentru Tânără Speranță în 2016, pentru imaginea filmului Toate fluviile curg în mare (regia Alexandru Badea). Tudor Platon a mai fost nominalizat la Premiile Gopo și în 2022, la două categorii: Cel mai bun film de debut şi Cel mai bun documentar pentru Casa cu păpuşi, un film despre prietenie și speranță. Casa cu păpuşi le are în distribuţie pe Viorica Crăciun, Ileana Crăciun, Elena Laslu, Ana-Maria Bondar, Aura Chindea. Tudor Platon semnează regia, scenariul şi imaginea, montajul fiind realizat de Natalia Volohova Deliu. Producători sunt Carla Fotea, Ada Solomon, Tudor Platon şi Alexandru Solomon.



    Când a început s-o filmeze pe bunica sa și pe cele patru prietene ale sale, care se aflau într-o vacanță pe Valea Oltului, Tudor Platon nu-și propusese să realizeze un film. Voia doar să petreacă timp cu bunica sa, Cica și s-o cunoască mai bine. La rândul lor, cele cinci prietene septuagenare credeau că tânărul de 25 de ani care le filma permanent își va pierde rapid interesul și se va întoarce acasă.


    Tudor Platon: Da, interesul meu n-a fost să fac un film, ci să petrec timp cu ele, mai ales cu bunica mea Cica, pe care n-o cunoșteam atât de bine atunci. Și simt cum acea săptămână ne-a apropiat mult mai mult, într-un mod foarte intim. De atunci reușim să ne spunem multe lucruri, pe care înainte nici nu ne gândeam că am putea să le împărtășim. La fel ca mulți alții, eu am fost crescut de bunici. Iar cea care m-a crescut nu a fost Cica, ci cealaltă bunică, care murise cu doi ani înainte de a începe eu să filmez ceea ce a devenit Casa cu Păpuși. De aceea am simțit această nevoie, de a mă apropia de Cica, pentru a umple acel gol care a rămas. Și cred că și ea a avut această nevoie, pentru că până atunci, Cica a fost destul de reținută în a-și manifesta sentimentele. Așa că atunci când mi-a spus că pleacă în excursie cu prietenele ei, i-am propus s-o însoțesc.


    Cum deja se știe, era o excursie pe care ele o fac în fiecare an, deja a devenit tradiție. Este o vacanță în care ele se izolează de lume și cred că asta le ajută să se întoarcă în timp, să ajungă în orice moment al vieții lor. Și ele se simt foarte tinere, poate și pentru că se cunosc de 50 de ani. Din ce am înțeles de la una dintre prietenele bunicii, Elena, după ce ne-am cunoscut mai bine, ele se gândeau că mă voi plictisi și că voi pleca după două zile. Dar relația lor cu mine, făcând referire la universul ăsta închis pe care-l obțin de fiecare dată când merg acolo, în vacanța lor anuală, s-a construit așa puternic și pentru că nu mă vedeau ca pe un bărbat, ci mai degrabă ca pe un copil. Așa îmi și spuneau: copilu’. Și poate că aveau dreptate, poate și pentru că eram foarte tânăr am reușit să surprind această candoare a lor, această relație specială care s-a construit între ele. Iar la început cred că s-au lăsat surprinse de cameră și pentru că, așa cum am mai spus, ele nu credeau că va ieși un film, eu nu intenționam să fac un film, ci pur și simplu voiam să am amintiri frumoase cu bunica mea.



    Nevoia de a face și regie a venit natural, spune Tudor Platon: Exista, da, această nevoie, dar nu mă gândisem la ceva concret, nu plănuiam să fac ceva anume. Era mai ales această nevoie de a înregistra, de a capta ceea ce mi se întâmplă mie, într-o mare măsură. Dar cred că această nevoie de a înregistra a existat mereu în mine. Mă consider, până la urmă, un povestitor, îmi place să spun povești sau să înregistrez, să rețin poveștile pe care le aud. Și îmi place să transpun niște emoții, asta fac și în momentul în care filmez filmele altora, încerc să înțeleg și să transpun ceea ce înțeleg. Atunci când doar filmez, ceea ce mă exprimă este imaginea pe care o fac, iar în cazul în care este un proiect propriu, pe care îl și regizez eu, spun o poveste prin toate mijloacele pe care le am la îndemână.



    Tudor Platon a studiat imaginea la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) din Bucureşti. Începând din timpul facultăţii, a fost operator şi director de imagine la numeroase scurtmetraje, printre care In the House (2014) şi Pipa, sexul şi omleta (2017), de Ana-Maria Comănescu, Toate fluviile curg în mare (2016), de Alexandru Badea, 4:15 PM Sfârșitul lumii (2016), de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru, ambele prezente la Cannes, sau Petrecere privată (2016) şi Haine negre (2017), de Octav Chelaru. Tudor Platon semnează și imaginea scurtmetrajului Cadoul de Crăciun (2018), de Bogdan Mureşanu, aflat pe lista scurtă a Premiilor Oscar 2020), câştigător a zeci de premii, printre care şi trofeul Academiei Europene de Film. Cel mai recent film la care Tudor Platon semnează imaginea este un documentar de Alexandru Solomon, care analizează impactul cultului pe care ieromonahul Arsenie Boca l-a avut în societatea românească și care va avea premiera în curând. Ca regizor, Tudor Platon pregătește un nou documentar cu o poveste foarte personală, despre familia sa.






  • Weekend cu prietenii 02.10.2021

    Weekend cu prietenii 02.10.2021

    Week-end cu prietenii artişti: Kira Hagi şi Sabina Elena Legănaru, care, împreună cu Anca Irina Lefter semnează expoiţia “Reflections” din Franţa, din regiunea Provence-Coasta de Azur, de la Galeria Entrée des Artistes din Vallauris. Medina Pop, curatoare, Ioana Sisea şi Reka Csapo Dup, artiste plastice, despre expoziţia “Wholy Mother” de la Galeria Strata din Bucureşti. Tudor Platon, regizor şi operator, şi bunica lui, Ileana Crăciun, protagonista filmului documentar “Casa cu Păpuşi” care a avut recent premiera pe marile ecrane din România.




  • “Casa cu Păpuși”, pe marile ecrane din România

    “Casa cu Păpuși”, pe marile ecrane din România

    “Casa cu Păpuși” este o incursiune într-un univers special: vacanța anuală a unor femei de 70 de ani. Cica, Nana și prietenele petrec o săptămână într-o vilă de pe Valea Oltului. Împreună, împletesc pofta de viață cu amintirile, melancolia cu veselia, bârfele cu bancurile. Pare că pentru ele timpul nu a trecut și că sunt aceleași fete tinere și îndrăgostite de acum 50 de ani.




    Operatorul de film Tudor Platon şi-a filmat o parte din familie şi debutează ca regizor cu un adevărat ciné-verité plin de umor, cu actriţe neprofesioniste, foarte naturale şi talentate, cu replici şi poveşti de viaţă, unele fără perdea, dar pline de tâlc şi dovedind o cultură generală de invidiat, venită din altă epocă.



    Am stat de vorbă cu Tudor Platon, regizorul filmului.






    Ce a însemnat acest film pentru Ileana Crăciun (Cica), bunica regizorului, acum personaj principal, dar şi artist plastic amator, care are deja un album la activ şi îl pregăteşte pe al doilea?






  • Making Waves: Rumänisches Filmfestival in den USA hob Kurz- und Dokumentarfilme hervor

    Making Waves: Rumänisches Filmfestival in den USA hob Kurz- und Dokumentarfilme hervor

    Das Festival, das auf eine 15-jährige Tradition in New York zurückblickt, fand unter der Leitung von Corina Şuteu, Mihai Chirilov und Oana Radu statt. Es ist dasselbe Team, das die erste Ausgabe des Festivals im Jahr 2006 organisierte. Mihai Chirilov, künstlerischer Leiter des Making Waves-Festivals, spricht über das Programm:



    Für die diesjährige Ausgabe mussten wir das Festival neu erfinden. Wir organisierten alljährlich Treffen zwischen Regisseuren und Schauspielern auf der einen Seite und dem amerikanischen Publikum auf der anderen. Es auch gab Diskussionsrunden. Die diesjährige Ausgabe lief sehr gut. Das Festival dauert immer eine Woche, in dieser Zeit werden ca. sieben rumänische Filme gezeigt, manchmal auch einige Kurzfilme. Das Online-Format ermöglichte uns, diesmal mehr Filme zu streamen. Neben den sieben Spielfilmen nahmen wir auch sechs Kurzfilme ins Programm auf. Ein Vorteil des Online-Formats war, dass die Filme nicht nur dem Publikum in New York zugänglich waren, sondern in ganz Amerika. Vor einigen Tage sprach ich mit unseren Partnern vom Jacob Burns Film Center, die von der Vielzahl der Menschen, die sich die Filme ansahen, überrascht waren. Um alle Filme der diesjährigen Ausgabe zu streamen, benötigte man einen Festivalpass. Sowohl wir als auch unsere Partner vom Jacob Burns Film Center sind froh, dass die Filme ein so breites Publikum fanden. Das Festival hat ein Stammpublikum, gebildet aus New Yorkern, die rumänische Filme mögen, und Rumänen der Diaspora, die die neusten rumänischen Produktionen sehen möchten. Ausdauer war der Schlüssel zum Erfolg. Making Waves erlebte Höhen und Tiefen, richtete sich neu aus und wurde unabhängig. Es finanziert sich gänzlich aus Spenden. Die amerikanischen Zuwendungen binden ein Publikum, das wir heranzogen und das uns die Treue hält. Die geografische Öffnung Amerikas wirkte sich dieses Jahr positiv aus. Bis zu dieser Ausgabe fand Making Waves in New York statt. Einzig im Jahr 2019, bei der Ausgabe anlässlich der 30. Jährung der Revolution von 1989, hatten wir ein grö‎ßeres Programm, mit 30 Filmen, die in diesen 30 Jahren Geschichte geschrieben haben, das wir in mehreren amerikanischen Städten zeigten.“




    Die Filme Malmkrog“ des Regisseurs Cristi Puiu, Urma“ (Die Spur“) von Dorian Boguţă, Campania (Die Kampagne“) von Marian Crişan, Ivana cea groaznică“ (Ivana die Schreckliche“) von Ivana Mladenović, Casa cu păpuşi“ (Das Puppenhaus“) von Tudor Platon, Acasă“ (My Home“) von Radu Ciorniciuc und colectiv“ von Alexander Nanau wurden dieses Jahr auf dem Making Waves Festival gestreamt. Es war ein ausgezeichnetes Jahr für den rumänischen Dokumentarfilm, der ins Besondere die sozialen Missstände entlarvt. Sowohl »colectiv« als auch »Acasă« (in der Regie von Radu Ciorniciuc) erhielten beeindruckende internationale Auszeichnungen. Wohlverdient wurden diese zu Beginn und zum Ende des Making Waves Festivals präsentiert. Dazwischen kam das neue Opus von Cristi Puiu, »Malmkrog«, erneut nach Amerika, nach der Online-Premiere auf dem New Yorker Film Festival im vergangenen Jahr, um die Stimmung weiter anzuheizen“, schreib der Filmkritiker und künstlerische Leiter des Making Waves Festivals, Mihai Chirilov.




    Den Dokumentarfilm colectiv“ in der Regie von Alexander Nanau, ein Film, der für den diesjährigen Oscar für den besten ausländischen (nicht-amerikanischen) Dokumentarfilm nominiert wurde, bezeichneten die internationalen Medien als einen der besten der je über den Journalismus gedrehten Filme. Das Magazin Rolling Stone nannte diesen den besten Film des Jahres 2020 und im Time Magazine schaffte es dieser auf dem 2. Platz der besten Dokumentarfilme des vergangenen Jahres. IndieWire schreib, er ist einer der besten über Journalismus gedrehten Filme überhaupt. Gute Kritik erhielt der Film Alexander Nanaus auch in den Publikationen New York Times, Variety und The Guardian. Mihai Chirilov, der künstlerische Leiter des Festivals Making Waves:



    Wenn wir an einer Festival-Ausgabe arbeiten und die Filme auswählen, dann versuchen wir, Filme und Regisseure, die in Amerika bekannt sind, mit neuen Filmschaffenden zu kombinieren. So trafen wir auch die diesjährige Auswahl. Dass der Film »colectiv« von Alexander Nanau in der Eröffnung des Festivals präsentiert wurde, ergab sich von selbst. Er war ja schon sehr bekannt, nicht nur in Amerika, aber vor allem dort hatte er hervorragende Kritik, und das schon seit 2019, als dieser auf dem Filmfestival in Toronto präsentiert wurde. Wegen der Pandemie hatte der Film einen steinigen Weg, aber selbst die Pandemie konnte seinem Ruf und seiner Wirkung nichts anhaben. Dies beweist sein Höhenflug, bis hin zur Nominierung für einen Oscar. Es ergab sich von selbst, den Status des Films in Amerika in Ehren zu halten zu wollen und ihn zur Eröffnung zu präsentieren, weil er nun mal bekannt ist. Damit war auch die Hoffnung verbunden, dass Making Waves den Film noch bekannter macht, und zwar mit Blick auf die Preisverleihung der Amerikanischen Filmakademie.“




    Um den Geist des Festivals zu erhalten, ermöglichten die Organisatoren allen, die einen Pass erworben hatten, mit der Schauspielerin Irina Rădulescu und den Regisseuren Marian Crişan, Tudor Platon und Ivana Mladenović zu diskutieren.

  • Jurnal românesc – 14.08.2020

    Jurnal românesc – 14.08.2020

    Autorităţile
    germane vor intensifica controalele la angajatorii la care lucrează muncitori
    români, iar sancţiunile pentru abaterile angajatorilor vor creşte, au transmis,
    joi, ministrul german al Muncii şi Problemelor Sociale, Hubertus Heil, şi
    omologul său român, Violeta Alexandru, într-o declaraţie comună, la finalul
    unei videoconferinţe. ‘Germania va face un pas important în ceea ce priveşte
    Legea privind sănătatea şi securitatea în muncă. Mai multe controale, standarde
    mai ridicate pentru cazare şi înregistrarea obligatorie a timpului de lucru,
    precum şi sancţiuni mai mari pentru abaterile angajatorilor – acestea sunt cele
    tipurile de măsuri concepute pentru a preveni abuzul şi exploatarea în viitor’,
    se precizează în declaraţia comună. In timpul discuţiei, al cărei subiect
    principal a fost protejarea drepturilor lucrătorilor români din Germania, cei
    doi oficiali au ajuns la concluzia că drepturile acestora trebuie aplicate mai
    atent.

    ‘În special în timpul pandemiei, ne propunem să intensificăm cooperarea
    dintre cele două ţări. Suntem de acord că munca nu trebuie să-i îmbolnăvească
    pe oameni – nici pe câmp, nici în abatoare, nici în altă parte! Toţi lucrătorii
    trebuie să beneficieze de condiţii corecte de muncă indiferent de tipul
    contractului încheiat’, se mai menţionează în declaraţia comună. Oficialii s-au
    angajat, de asemenea, să coopereze în cadrul Uniunii Europene pentru protejarea
    drepturilor lucrătorilor sezonieri.




    Patriarhul
    Daniel îndeamnă, într-un mesaj adresat cu prilejul Duminicii migranţilor
    români, marcată anul acesta pe 16 august, la transformarea acestei perioade de
    criză medicală într-una de întărire în credinţă prin rugăciune şi de sporire a
    dragostei faţă de semeni prin fapte bune. ‘Traversăm o perioadă extrem de
    dificilă privind sănătatea şi valoarea vieţii, în care o mulţime de oameni sunt
    încercaţi de noua epidemie, care s-a extins la nivel global, perioadă în care
    este mare nevoie de rugăciune şi de ajutorare frăţească, de apropiere de
    Dumnezeu şi de solidaritate practică. Această perioadă ne arată cât de fragilă
    este viaţa omului pe pământ şi, prin urmare, cât de mare nevoie este de a
    păstra permanent legătura cu Dumnezeu -
    afirmă Patriarhul Daniel, potrivit basilica.ro.

    Cu prilejul Duminicii migranţilor
    români, Patriarhul Daniel îi felicită pe toţi ierarhii şi slujitorii
    Sfintelor Altare ortodoxe româneşti din străinătate pentru lucrarea lor
    pastorală şi misionară, de păstrare şi cultivare a credinţei creştine ortodoxe,
    a spiritualităţii şi identităţii româneşti, ca predicatori ai filantropiei în
    comunitate şi părinţi milostivi ai celor aflaţi în nevoie. Duminica
    migranţilor români este celebrată în Patriarhia Română începând cu anul 2009,
    în prima duminică după Adormirea Maicii Domnului.


    Vineri,
    la Institutul German de Film din Frankfurt – Ţara moartă (România, 2017) şi
    pre-film Cele două execuţii ale mareşalului (România, 2018), în cadrul
    secţiunii dedicate anul acesta regizorului român, Radu Jude, la Festivalul
    Internaţional de Film goEast din Germania.
    Şase lungmetraje şi patru scurtmetraje ale lui Radu Jude sunt proiectate
    la Institutul din Frankfurt, în versiune originală, cu subtitrare în limba engleză,
    pe tot parcursul lunii august, în cadrul secţiunii dedicate anul acesta
    regizorului roman. Festivalul goEast, dedicat filmului din Europa Centrală şi
    de Est, a fost înfiinţat în anul 2001 de Institutul German de Film din
    Frankfurt şi s-a dezvoltat ca o platformă unică de dialog între Est şi Vest.
    Anul acesta, din cauza situaţiei generate de coronavirus şi a măsurilor
    restrictive impuse, Festivalul nu s-a putut desfăşura, aşa cum era prevăzut
    iniţial, între 5 – 11 mai, unele dintre evenimente fiind organizate online şi
    anumite părţi ale programului amânate.


    Debutul
    în regie al directorului de imagine Tudor Platon, documentarul Casa cu
    păpuşi/ House of Dolls, va avea premiera internaţională la
    Sarajevo International Film Festival, care se desfăşoară în perioada 14-21
    august. Producţia a fost inclusă în competiţia de documentare în cadrul celei
    de-a 26-a ediţii a evenimentului. Casa cu Păpuşi este o incursiune
    într-un univers special, vacanţa anuală a unor femei de 70 de ani. Departe de
    bărbaţi şi de lumea dezlănţuită, Cica, Nana şi prietenele lor se izolează
    voluntar într-o vilă de pe Valea Oltului. Împreună, împletesc pofta de viaţă cu
    amintirile, melancolia cu veselia, bârfele cu bancurile. Totul pentru a
    întreţine iluzia că pentru ele timpul nu a trecut şi că sunt aceleaşi fete
    tinere, frumoase şi îndrăgostite din urmă cu 50 de ani, se arată în prezentarea
    peliculei.