În aceste zile au
loc, la Paris, Internaţionalele de tenis ale Franţei, al doilea turneu de Mare
Şlem al anului. Este, totodată, cel mai important concurs pe zgură din
calendarul tenisului mondial, atât la feminin, cât şi la masculin. Dincolo de prestigiul acestei
întreceri, dimensiunea ei este dată şi de valoarea uriaşă a premiilor puse în
joc, care se ridică la mai multe zeci de milioane de euro.
Pentru tenisul
românesc, Internaţionalele Franţei reprezintă turneul de Mare Şlem unde s-au
obţinut, de-a lungul anilor, cele mai mari performanţe. În anii ’70, de pildă,
Ilie Năstase s-a aflat de două ori pe
lista câştigătorilor. În 1970, el învingea în proba de dublu, alături de Ion
Ţiriac.
În 1973, Năstase se impunea la simplu, după un parcurs senzaţional,
de-a lungul căruia nu a pierdut nici un set. Năstase se afla, la acea vreme,
printre cei care dominau tenisul masculin mondial. Dovadă stă faptul că el a
fost, între 23 august 1973 şi 2 iunie 1974, primul lider al clasamentului
oficial al Asociaţiei Tenismenilor Profesionişti.
La fete,
performerele s-au numit Florenţa Mihai, finalistă în 1977, şi Virginia Ruzici,
câştigătoare în 1978, atât la simplu, cât şi la dublu, alături de iugoslava
Mima Jausovec.
A urmat o pauză
lungă, de mai multe zeci de ani, în care tenisul românesc n-a mai avut
performanţe notabile. A venit apoi epoca Simonei Halep. În 2014 şi 2017 a ajuns
în finală, dar a pierdut. În 2018 a câştigat însă finala, în faţa jucătoarei
americane Sloane Stephens, cu 3-6, 6-4, 6-1.