Radio România Internațional

Tag: tursim in Romania

  • Capela romanică și Biserica reformată din Geoagiu-Băi

    Capela romanică și Biserica reformată din Geoagiu-Băi

    Ne îndreptăm azi către sud-vestul României și ajungem în Hunedoara. Aici, ne oprim în Geoagiu-Băi, o stațiune balneoclimaterică, recunoscută pentru apele sale curative. De altfel, aici puteți vedea și un centru termal antic, păstrat aproape în aceeași formă, încă din vremea romană. Tot în zonă, turiștii sunt atrași de câteva locuri încărcate de legende, cum ar fi cascada Clocota, cu o înălțime de 20 de metri, și de Grota Haiducilor, unde se spune că ar fi îngropată o comoară. Între toate aceste obiective, Capela romanică sau rotonda din Geoagiu este o raritate în cadrul arhitecturii romanice din Transilvania, datorită planului circular și a materialelor de construcție folosite. Este unul dintre cele mai vechi edificii de cult existente și conservate de pe teritoriul României, spune Aknai Szilárd, administratorul unui centru de tineret și ghid de turism:



    Această capelă romanică apare în secolul al XI-lea, fiind cea mai veche clădire medievală de pe teritoriul României. Este renumită. Avem zilnic turiști care ne vizitează capela și ne bucurăm că anul trecut a fost restaurată, recâștigându-și forma originală din epoca medievală. Acum este proprietatea Bisericii Reformate. Inițial, a fost o biserică catolică, dar, prin răspândirea reformei religioase din secolul al XVI-lea, majoritatea comunității maghiare a trecut la religia reformată și, așa, a devenit și ea biserică reformată. Între timp, din secolul al XVII-lea, ea n-a mai fost folosită ca biserică, ci doar ca locuință. În capelă s-au ținut slujbele din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea, pentru că, în secolul al XIII-lea, observăm că biserica această rotundă era neîncăpătoare pentru comunitatea de aici din Geoagiu. Astfel, s-a construit cealaltă biserică din curtea noastră, Biserica Reformată, iar, din secolul al XIII-lea, ea a devenit baptisteriu sau capelă nobiliară pentru nobilii locali.”



    Rotonda fusese, probabil, construită pentru creștini sau atunci când creștinismul a început să apară în Transilvania, continuă Aknai Szilárd: Este mai mult ovală. Apare și altarul în partea estică a bisericii, doar că nava este, într-adevăr, rotundă. Materialul de construcție este foarte interesant, pentru că partea de jos este alcătuită din cărămidă arsă romană, adusă probabil din băile romane care se aflau la 6 km de Geoagiu, în Geoagiu-Băi. Partea de sus este alcătuită din piatră de râu. Deci, e interesant cum partea de sus e mai grea, nu cea de jos, dar, având 1000 de ani, probabil, între timp, au mai fost lucrări de restaurare și așa apare și piatra de râu în structura bisericii. Turnul are o formă destul de interesantă, mai ales acoperișul, pentru că apare și un bulb baroc. Înainte de secolul al XVIII-lea, biserica avea ca acoperiș o cupolă bizantină și, de atunci, apare și acest acoperiș interesant în formă de bulb în stilul baroc. Ceea ce e foarte interesant este că grinzile care susțin acoperișul sunt cele originale, din secolul al XVIII-lea, mai exact din anul 1790.”



    În interior, nu se mai găsește nimic. Este folosită ca o sală de evenimente în cadrul evenimentelor culturale, fără să aibă nicio funcție liturgică. Iar, alături de rotondă, se află Biserica Catolică, construită în secolul al XIII-lea, atunci când capela devenise deja neîncăpătoare: În 1866, se încearcă o restaurare a bisericii, dar în 1930 este reconstruită din temelii. Practic, ce vedem acuma este versiunea din 1930. Era folosită doar de localnicii maghiari din Geoagiu și de reformați, dar și de catolici. Avem documente care atestă că era folosită, în paralel, de cultul reformat, dar și de cultul romano-catolic. În interior, avem mobilierul tipic reformat, băncile care au 100 de ani și avem și o orgă foarte prețioasă care, acum doi ani, a împlinit 150 de ani de la construire. Sperăm să restaurăm și această orgă, ca să putem să menținem viața culturală aici în localitatea Georgiu. Inițial, biserica dinainte de 1930, care a fost construită în secolul al XIII-lea, avea frescă. Aceasta este o biserică tipic calvină, deci, cu pereții albi și cu un tavan casetat, din lemn.”



    Ați ascultat un material realizat cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice al Guvernului României, prin programul Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media: Diversitate și patrimoniu în județul Hunedoara”.






  • Timişoara gastronomică

    Timişoara gastronomică

    Astăzi ne oprim la Timişoara, oraş ce se pregăteşte pentru anul 2023, an în care va fi Capitală culturală europeană, titlu pe care l-ar fi avut încă din 2021, dacă nu apăreau restricţiile de călătorie impuse de pandemie.



    Descoperim un oraş aflat în vestul ţării, situat la mai puţin de 700 km distanţă faţă de 13 capitale europene, oraș multicultural și romantic. Timișoara este o Europă în miniatură, o așezare în care conviețuiesc români, germani, sârbi, maghiari, croați, slovaci și bulgari. Clădiri vechi, muzee, concerte în aer liber, piețe de poveste şi un centru istoric unic în România, format din trei piețe urbane, fiecare reprezentând un alt stil arhitectural sunt numai câteva dintre atracţiile de aici.



    Centrul concentrează un număr impresionant de palate și clădiri care încă păstrează gloria și arhitectura spectaculoasă de pe vremuri. Stilul preponderent este cel baroc vienez – de unde și denumirea Timișoarei de Mica Vienă – dar și stilurile neo-bizantin și Art Nouveau care şi-au pus amprenta pe numeroase clădiri. Aici pot fi admirate palatele: Lloyd, Neuhausz, Marbl, Palatul Camerei de Comerț și Industrie, Palatul Dauerbach, Palatul Loffler, Palatul Hilt-Vogel, Palatul Szechenyi și Palatul Weiss. Majoritatea găzduiesc astăzi restaurante cu diferite specifice culinare, instituții sau magazine.



    Clădirile de aici ascund numeroase poveşti ce se doresc descoperite. Spre exemplu, puţină lume ştie faptul că în Biserica Piaristă, care are şi o mănăstire, împărăteasa Maria Tereza a participat la o mesă, iar în anul 1809, când Napoleon intra în Viena, Coroana Sfântului Imperiu a fost adusă de la Viena şi ascunsă în subsolul acestei biserici. Dincolo de traseele turistice tematice pe parcursul cărora vizitatorii sunt invitaţi să descopere oraşul pe urmele înaintaşilor, aici sunt pregătite o serie de evenimente care să evidenţieze particularităţile locului.



    Mihaela Veţan, preşedinte Asociaţia CRIES (Centrul de Resurse pentru Iniţiative Etice şi Solidare din Timişoara), ne-a vorbit despre particularităţile culinare ale zonei: “Depinde de preferinţele fiecăruia, dar în zonă se cunoaşte combinaţia specifică dintre dulce şi sărat. De exemplu în Timişoara sau în zona Banatului se ştie că friptura se mânca cu compot de vişine, ca să avem acest contrast. Sunt dulciuri foarte diverse care se prepară în această zonă: gomboţii care deja sunt de sezon pot fi făcute din mai multe fructe (n.r. găluşte făcute cu cartof, făină şi pesmet şi umplute de obicei cu prune). Sunt preparate diverse pe care le putem găsi. Este şi o gastronomie grea, se bazează pe preparate din carne, dar se poate găsi şi o reinterpretare a gastronomiei tradiţionale.



    Supa de găină de curte cu tăiței de casă, supa gulaș, ciorbele condimentate cu tarhon, zacusca, papricașul, varza călită cu cârnați, sarmalele bătrânești, ceapa umplută, ciorbele de fasole cu costiță afumată, pleșcavița (o reţetă de chiftea sârbească) sunt doar câteva dintre felurile de bucate nelipsite de pe masa locuitorilor acestei zone.



    Cu speranţa că veţi poposi în oraşul de pe Bega, vă aşteptăm data viitoare cu o nouă destinaţie.


  • Buşteni

    Buşteni

    Astăzi vă provocăm cu o staţiune de schi, aflată la numai două ore de Bucureşti, dacă alegeţi să mergeţi cu trenul. Ne îndreptăm aşadar spre munţii Bucegi, în oraşul Buşteni, situat pe Valea Prahovei. Denumirea binemeritată, de perla de sub Craiaman” sau poarta Bucegilor”, primită de această staţiune vine de la faptul că muntele poate fi exploarat de aici utilizând nu mai puţin de 200 de trasee marcate. Dar pentru că iarna aceste trasee sunt impracticabile din cauza pericolelor de avalanşă, distracţia principală a sezonului o reprezintă sporturile de iarnă.



    Pârtiile de schi Kalinderu 1 şi Kalinderu 2 sunt funcţionale, dar şi pârtia pentru începători. Kalinderu 1 are 1.500 de metri şi funcţionează şi cu nocturnă. Este o pârtie cu dificultate medie şi mare pe anumite porţiuni. Şi pârtia Kalinderu 2 se adresează tot schiorilor experimentaţi. Ambele pârtii sunt dotate cu sisteme de protecţie, cu semnalizări şi sunt deservite de instalaţii moderne de transport pe cablu. Există aici telescaun cu patru locuri, iar pe partea superioară a pârtie, bandă pentru începători. La baza pârtiei, numeroase de centre de închiriere concurează pentru cel mai bun preţ pentru echipament de schi complet: Schiuri, clăpari, beţe, casă şi ochelari.



    Un skipass pentru o zi, pentru adulţi costă 155 de lei (32 euro) pe zi, în timp ce copiii vor plăti 80 de lei (17 euro). Pentru patru zile adulţii vor scoate din buzunar 515 de lei (105 de euro), în timp ce preţul pentru copii este de 260 de lei (53 de euro). La baza pârtiilor există şi un Fun Park, o zonă în care a fost organizat campionatul mondial de escaladă. România a fost una dintre ţările organizatoare ale acestui tip de campionat, alături de Italia sau de Elveţia.



    Pentru aceia care ar prefera să rămână la poalele munţilor o simplă plimbare poate bucura prin peisajul spectaculos oferit de vârful Caraiman, pe care tronează Crucea Eroilor, denumită oficial Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial. Acesta este de forma unei cruci latine, având o înălțime de 39,3 metri și a fost construit între anii 1924-1928 în apropiere de Vârful Caraiman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria celor 30.000 de militari români căzuți în luptele de pe Valea Prahovei, în Primul Război Mondial. În anul 2013, acest monument a fost desemnat de către Guinness World Records ca fiind cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan.



    În oraş, pot fi vizitate Casa memorială a scriitorului Cezar Petrescu şi Castelul Cantacuzino. Conceptul Casei memoriale a scriitorului Cezar Petrescu este de a păstra casa exact aşa cum era locuită. În cameră mobilierul este comandat la meşteri din Bucureşti. În hol puteţi vedea un tablou de Iser, de Demian, Jichidi, Lowendhal şi statuile de Oscar Han. Un birou de primire, amenajat de scriitor la parterul casei sale, impresionează prin colecţia de cărţi, majoritatea din această cameră, în franceză. Pot fi vizitate mai multe birouri-bibliotecă, dar şi un balcon în care se găsesc o cutie de medicamente şi o cutie de cafea cu ibricul din acea vreme.



    Deschis în 2010 spre vizitare, Castelul Cantacuzino inaugura în 2015 Galeria de Artă, prima expoziție fiind dedicatã pictorului spaniol Salvador Dali. Au urmat expoziţiile Pablo Picasso, Marc Chagall şi Vincent Van Gogh. În acest sezon suntem așteptaţi să ne bucurăm de priveliștea incredibilă către munții Bucegi, dar și de fulgii de zăpadă și de preparate delicioase pe teresa închisă și acoperită, a castelului.



    Cu speranţa că Buşteniul va reprezenta o destinaţie preferată indiferent de sezon, vă aşteptăm data viitoare cu o nouă tentaţie.