Tag: ulei de masline

  • Preparate din scrumbie

    Preparate din scrumbie

    Scrumbia este o specie care nu poate fi crescută în regim de acvacultură,
    fiind capturată sezonier, din martie până în iunie, în cursul migraţiei ei pe
    Dunăre. Este o specie care trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul
    primăverii, urcă pe Dunăre, pentru a depune icrele. Acesta este şi momentul
    aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte foarte gustos, care cântăreşte
    între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie la maturitate de circa 30
    de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea
    Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din America de Nord. După
    depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii se întorc slăbite în
    mediul marin.


    Scrumbia poate fi pregătită şi conservată în diferite feluri. Se poate
    pregăti scrumbie la cuptor cu
    garnitură de legume, scrumbie la
    tigaie cu garnitură de
    ciuperci, cel mai simplu mod fiind scrumbia pusă pe grătar sau pe plită. Cea mai populară reţetă este saramura de scrumbie. După ce au fost
    curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, pe scrumbii se pune multă sare şi sunt lăsate aşa circa jumătate de oră pentru ca sarea să pătrundăîn carne. Spălate de sare, scrumbiile trebuie crestate uşor înainte de a fi puse pe grătar sau pe o tablăîncinsă de jar sau de flacăra de la aragaz. După ce s-au rumenit pe ambele părţi, luăm scrumbiile de pe grătar şi
    le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă,
    usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac
    pentru circa 20 de minute astfel încât aromele să se amestece, iar în acest timp poate fi pregătită o mămăligă. Punem peştele în farfurie alături de
    mămăliguţă şi presărăm peste el frunze tocate de pătrunjel.


    Pe lângă varianta congelării, scrumbia poate fi
    conservată prin marinare sau afumare. Scrumbia este sărată şi apoi afumată la
    rece, după o veche metodă a locuitorilor din bazinul inferior al Dunării şi din
    Delta Dunării. Peștii afumați sunt de culoare aurie,
    metalizată, datorată procesului de afumare. Un preparat specific este salata de
    scrumbie afumată. Scrumbia se curăţă de piele şi oase, se mărunţeşte şi se
    amestecă cu ceapă roşie tăiată rondele, cu castraveţi muraţi, feliaţi şi storşi
    pentru a îndepărta surplusul de saramură. În acest
    amestec mai pot fi adăugate măsline, puţin ulei de măsline, piper măcinat şi
    frunze tocate de pătrunjel. O salată asemănătoare cu scrumbie afumată se poate
    obţine dacă folosim cartofii fierţi în coajă, pe care îi tăiem în cubuleţe şi
    îi amestecăm cu file de scrumbie, cu ceapă tăiată solzişori, cu ţelină dată pe
    răzătoare şi cu frunze de pătrunjel tocate mărunt. Amestecul este stropit cu
    zeamă de lămâie, este adăugată maioneză şi, după omogenizare este întins pe un
    platou, putând fi servit ca un aperitiv. În mod similar, putem face o salată din rondele de
    scrumbie marinată în oţet. Scrumbia
    marinată poate fi consumată la circa o săptămână după ce a fost preparată, sub
    forma unui aperitiv de sezon, cu salată verde, ridichi şi ceapă verde.

  • Preparate din scrumbie

    Preparate din scrumbie

    Scrumbia este o specie care nu poate fi crescută în regim de acvacultură,
    fiind capturată sezonier, din martie până în iunie, în cursul migraţiei ei pe
    Dunăre. Este o specie care trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul
    primăverii, urcă pe Dunăre, pentru a depune icrele. Acesta este şi momentul
    aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte foarte gustos, care cântăreşte
    între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie la maturitate de circa 30
    de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea
    Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din America de Nord. După
    depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii se întorc slăbite în
    mediul marin.


    Scrumbia poate fi pregătită şi conservată în diferite feluri. Se poate
    pregăti scrumbie la cuptor cu
    garnitură de legume, scrumbie la
    tigaie cu garnitură de
    ciuperci, cel mai simplu mod fiind scrumbia pusă pe grătar sau pe plită. Cea mai populară reţetă este saramura de scrumbie. După ce au fost
    curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, pe scrumbii se pune multă sare şi sunt lăsate aşa circa jumătate de oră pentru ca sarea să pătrundăîn carne. Spălate de sare, scrumbiile trebuie crestate uşor înainte de a fi puse pe grătar sau pe o tablăîncinsă de jar sau de flacăra de la aragaz. După ce s-au rumenit pe ambele părţi, luăm scrumbiile de pe grătar şi
    le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă,
    usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac
    pentru circa 20 de minute astfel încât aromele să se amestece, iar în acest timp poate fi pregătită o mămăligă. Punem peştele în farfurie alături de
    mămăliguţă şi presărăm peste el frunze tocate de pătrunjel.


    Pe lângă varianta congelării, scrumbia poate fi
    conservată prin marinare sau afumare. Scrumbia este sărată şi apoi afumată la
    rece, după o veche metodă a locuitorilor din bazinul inferior al Dunării şi din
    Delta Dunării. Peștii afumați sunt de culoare aurie,
    metalizată, datorată procesului de afumare. Un preparat specific este salata de
    scrumbie afumată. Scrumbia se curăţă de piele şi oase, se mărunţeşte şi se
    amestecă cu ceapă roşie tăiată rondele, cu castraveţi muraţi, feliaţi şi storşi
    pentru a îndepărta surplusul de saramură. În acest
    amestec mai pot fi adăugate măsline, puţin ulei de măsline, piper măcinat şi
    frunze tocate de pătrunjel. O salată asemănătoare cu scrumbie afumată se poate
    obţine dacă folosim cartofii fierţi în coajă, pe care îi tăiem în cubuleţe şi
    îi amestecăm cu file de scrumbie, cu ceapă tăiată solzişori, cu ţelină dată pe
    răzătoare şi cu frunze de pătrunjel tocate mărunt. Amestecul este stropit cu
    zeamă de lămâie, este adăugată maioneză şi, după omogenizare este întins pe un
    platou, putând fi servit ca un aperitiv. În mod similar, putem face o salată din rondele de
    scrumbie marinată în oţet. Scrumbia
    marinată poate fi consumată la circa o săptămână după ce a fost preparată, sub
    forma unui aperitiv de sezon, cu salată verde, ridichi şi ceapă verde.

  • Preparate din scrumbie afumată

    Preparate din scrumbie afumată

    Scrumbia de Dunăre afumată a
    fost inclusă recent pe lista produselor alimentare protejate în Uniunea
    Europeană. Pe această listă sunt înregistrate nu mai puţin de 1440 de produse
    protejate, printre ele figurând, pe lângă scrumbia de Dunăre afumată, şi alte patru
    produse româneşti: novac afumat din Ţara Bârsei, telemeaua de Ibăneşti, salamul
    de Sibiu şi magiunul de prune de Topoloveni.


    Scrumbia este o specie care nu poate fi crescută în acavcultură, fiind
    capturată sezonier, din martie până în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre. Este o specie
    care trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre,
    uneori peste 500 de km, pentru a depune icrele. Acesta este şi momentul
    aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte gustos, care
    cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie la maturitate
    de circa 30 de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi
    întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din
    America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii
    care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul marin.


    Pe lângă varianta congelării, scrumbia poate fi conservată
    prin marinare sau afumare. Scrumbia, aflată acum pe lista produselor alimentare
    protejate în Uniunea Europeană, este sărată şi apoi afumată la rece, după o
    veche metodă din aria geografică definită. Peștii afumați sunt de culoare aurie, metalizată, datorată
    procesului de afumare. Un preparat specific este salata de scrumbie afumată.
    Scrumbia se curăţă de piele şi oase, se mărunţeşte şi se amestecă cu ceapă
    roşie tăiată rondele, cu castraveţi muraţi, feliaţi şi storşi pentru a
    îndepărta surplusul de saramură. În acest amestec mai pot fi adăugate măsline,
    puţin ulei de măsline, piper măcinat şi frunze tocate de pătrunjel.


    O salată asemănătoare cu
    scrumbie afumată se poate obţine dacă folosim cartofii fierţi în coajă, pe care
    îi tăiem în cubuleţe şi îi amestecăm cu file de scrumbie, cu ceapă tăiată
    solzişori, cu ţelină dată pe răzătoare şi cu frunze de pătrunjel tocate mărunt.
    Amestecul este stropit cu zeamă de lămâie, este adăugată maioneză şi, după
    omogenizare, este întins pe un platou, putând fi servit ca un aperitiv.

  • Preparate din scrumbie afumată

    Preparate din scrumbie afumată

    Scrumbia de Dunăre afumată a
    fost inclusă recent pe lista produselor alimentare protejate în Uniunea
    Europeană. Pe această listă sunt înregistrate nu mai puţin de 1440 de produse
    protejate, printre ele figurând, pe lângă scrumbia de Dunăre afumată, şi alte patru
    produse româneşti: novac afumat din Ţara Bârsei, telemeaua de Ibăneşti, salamul
    de Sibiu şi magiunul de prune de Topoloveni.


    Scrumbia este o specie care nu poate fi crescută în acavcultură, fiind
    capturată sezonier, din martie până în iunie, în cursul migraţiei ei pe Dunăre. Este o specie
    care trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre,
    uneori peste 500 de km, pentru a depune icrele. Acesta este şi momentul
    aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte gustos, care
    cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie la maturitate
    de circa 30 de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi
    întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din
    America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii
    care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul marin.


    Pe lângă varianta congelării, scrumbia poate fi conservată
    prin marinare sau afumare. Scrumbia, aflată acum pe lista produselor alimentare
    protejate în Uniunea Europeană, este sărată şi apoi afumată la rece, după o
    veche metodă din aria geografică definită. Peștii afumați sunt de culoare aurie, metalizată, datorată
    procesului de afumare. Un preparat specific este salata de scrumbie afumată.
    Scrumbia se curăţă de piele şi oase, se mărunţeşte şi se amestecă cu ceapă
    roşie tăiată rondele, cu castraveţi muraţi, feliaţi şi storşi pentru a
    îndepărta surplusul de saramură. În acest amestec mai pot fi adăugate măsline,
    puţin ulei de măsline, piper măcinat şi frunze tocate de pătrunjel.


    O salată asemănătoare cu
    scrumbie afumată se poate obţine dacă folosim cartofii fierţi în coajă, pe care
    îi tăiem în cubuleţe şi îi amestecăm cu file de scrumbie, cu ceapă tăiată
    solzişori, cu ţelină dată pe răzătoare şi cu frunze de pătrunjel tocate mărunt.
    Amestecul este stropit cu zeamă de lămâie, este adăugată maioneză şi, după
    omogenizare, este întins pe un platou, putând fi servit ca un aperitiv.

  • Cartofi noi

    Cartofi noi

    În perioada primăverii, în pieţele aproalimentare din România apar cartofii
    noi, care pot fi pregătiţi în mai multe feluri. Cel mai simplă şi rapidă
    modalitate de a-i pregăti este aceea de a-i prăji în ulei la ceaun. Avem nevoie
    de un kg de cartofi, de câteva fire de usturoi verde şi de o legătură de mărar.
    Cartofi trebuie spălaţi bine şi curăţaţi de coajă prin frecare cu un burete
    ceva mai aspru. Dacă au coaja ceva mai uscată, semn că a trecut ceva timp de la
    momentul recoltării, atunci cartofii se lasă timp de un sfert de oră într-un
    vas cu apă la înmuiat. În continuare, dacă sunt mici, cartofii se lasă întregi,
    dacă sunt ceva mai mari, pot fi tăiaţi în bucăţi ceva mai mici. Se scurg de apă
    şi apoi se pun în ceaunul cu ulei încins şi se lasă la foc iute timp de câteva
    minute până se rumenesc uşor. Cu ajutorul unei spumiere, îi punem într-un
    castron, iar deasupra lor se presară mărar proaspăt, tocat mărunt şi usturoi
    verde, de asemenea tocat mărunt, şi se adaugă sare după gust.


    Cartofii
    noi pot fi pregătiţi la cuptor, cu usturoi verde, cu mărar, piper şi, eventual,
    ulei de măsline. După ce au fost curăţaţi, cartofii se pun într-un vas, adăugăm
    puţină apă, usturoiul verde tocat mărunt şi îl lăsăm în cuptor la foc potrivit
    pentru circa 20 de minute, până ce cartofii încep să se rumenească. În locul
    usturoiului tocat, putem face o pastă din usturoi, mărar şi puţin ulei de măsline
    pe care o turnăm în vas înainte de a-l introduce în cuptor. Spre final,
    presărăm piper şi mărar, tocat mărunt, adăugând sare după gust.


    Cartofii
    noi pot fi preparaţi prin fierbere şi apoi prin coacere sau prin prăjire. După
    ce au fost puşi la fiert timp de circa un sfert de oră în apă cu sare, cartofii
    noi sunt puşi apoi într-un vas sau într-o tavă, se adaugă puţin unt şi piper,
    iar apoi se lasă la foc potrivit în cuptor până când se rumenesc. La fel, după
    ce au fost prefierţi, cartofi noi pot fi prăjiţi în ulei. Cartofii noi pot fi
    pregătiţi cu unt şi cu smântână. După ce îi fierbem, îi scurgem şi apoi îi
    rumenim într-un vas în care am pus puţin unt. Turnăm smântână peste ei,
    presărăm mărar tocat mărunt şi puţină sare şi îi lăsăm în vas la foc mic timp
    de 15 minute. Pot fi serviţi ca aperitiv sau la felul principal împreună cu
    carne pregătită la grătar sau în cuptor.

  • Cartofi noi

    Cartofi noi

    În perioada primăverii, în pieţele aproalimentare din România apar cartofii
    noi, care pot fi pregătiţi în mai multe feluri. Cel mai simplă şi rapidă
    modalitate de a-i pregăti este aceea de a-i prăji în ulei la ceaun. Avem nevoie
    de un kg de cartofi, de câteva fire de usturoi verde şi de o legătură de mărar.
    Cartofi trebuie spălaţi bine şi curăţaţi de coajă prin frecare cu un burete
    ceva mai aspru. Dacă au coaja ceva mai uscată, semn că a trecut ceva timp de la
    momentul recoltării, atunci cartofii se lasă timp de un sfert de oră într-un
    vas cu apă la înmuiat. În continuare, dacă sunt mici, cartofii se lasă întregi,
    dacă sunt ceva mai mari, pot fi tăiaţi în bucăţi ceva mai mici. Se scurg de apă
    şi apoi se pun în ceaunul cu ulei încins şi se lasă la foc iute timp de câteva
    minute până se rumenesc uşor. Cu ajutorul unei spumiere, îi punem într-un
    castron, iar deasupra lor se presară mărar proaspăt, tocat mărunt şi usturoi
    verde, de asemenea tocat mărunt, şi se adaugă sare după gust.


    Cartofii
    noi pot fi pregătiţi la cuptor, cu usturoi verde, cu mărar, piper şi, eventual,
    ulei de măsline. După ce au fost curăţaţi, cartofii se pun într-un vas, adăugăm
    puţină apă, usturoiul verde tocat mărunt şi îl lăsăm în cuptor la foc potrivit
    pentru circa 20 de minute, până ce cartofii încep să se rumenească. În locul
    usturoiului tocat, putem face o pastă din usturoi, mărar şi puţin ulei de măsline
    pe care o turnăm în vas înainte de a-l introduce în cuptor. Spre final,
    presărăm piper şi mărar, tocat mărunt, adăugând sare după gust.


    Cartofii
    noi pot fi preparaţi prin fierbere şi apoi prin coacere sau prin prăjire. După
    ce au fost puşi la fiert timp de circa un sfert de oră în apă cu sare, cartofii
    noi sunt puşi apoi într-un vas sau într-o tavă, se adaugă puţin unt şi piper,
    iar apoi se lasă la foc potrivit în cuptor până când se rumenesc. La fel, după
    ce au fost prefierţi, cartofi noi pot fi prăjiţi în ulei. Cartofii noi pot fi
    pregătiţi cu unt şi cu smântână. După ce îi fierbem, îi scurgem şi apoi îi
    rumenim într-un vas în care am pus puţin unt. Turnăm smântână peste ei,
    presărăm mărar tocat mărunt şi puţină sare şi îi lăsăm în vas la foc mic timp
    de 15 minute. Pot fi serviţi ca aperitiv sau la felul principal împreună cu
    carne pregătită la grătar sau în cuptor.