Scrumbia este o specie care nu poate fi crescută în regim de acvacultură,
fiind capturată sezonier, din martie până în iunie, în cursul migraţiei ei pe
Dunăre. Este o specie care trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul
primăverii, urcă pe Dunăre, pentru a depune icrele. Acesta este şi momentul
aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte foarte gustos, care cântăreşte
între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie la maturitate de circa 30
de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea
Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din America de Nord. După
depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii se întorc slăbite în
mediul marin.
Scrumbia poate fi pregătită şi conservată în diferite feluri. Se poate
pregăti scrumbie la cuptor cu
garnitură de legume, scrumbie la
tigaie cu garnitură de
ciuperci, cel mai simplu mod fiind scrumbia pusă pe grătar sau pe plită. Cea mai populară reţetă este saramura de scrumbie. După ce au fost
curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, pe scrumbii se pune multă sare şi sunt lăsate aşa circa jumătate de oră pentru ca sarea să pătrundăîn carne. Spălate de sare, scrumbiile trebuie crestate uşor înainte de a fi puse pe grătar sau pe o tablăîncinsă de jar sau de flacăra de la aragaz. După ce s-au rumenit pe ambele părţi, luăm scrumbiile de pe grătar şi
le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă,
usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac
pentru circa 20 de minute astfel încât aromele să se amestece, iar în acest timp poate fi pregătită o mămăligă. Punem peştele în farfurie alături de
mămăliguţă şi presărăm peste el frunze tocate de pătrunjel.
Pe lângă varianta congelării, scrumbia poate fi
conservată prin marinare sau afumare. Scrumbia este sărată şi apoi afumată la
rece, după o veche metodă a locuitorilor din bazinul inferior al Dunării şi din
Delta Dunării. Peștii afumați sunt de culoare aurie,
metalizată, datorată procesului de afumare. Un preparat specific este salata de
scrumbie afumată. Scrumbia se curăţă de piele şi oase, se mărunţeşte şi se
amestecă cu ceapă roşie tăiată rondele, cu castraveţi muraţi, feliaţi şi storşi
pentru a îndepărta surplusul de saramură. În acest
amestec mai pot fi adăugate măsline, puţin ulei de măsline, piper măcinat şi
frunze tocate de pătrunjel. O salată asemănătoare cu scrumbie afumată se poate
obţine dacă folosim cartofii fierţi în coajă, pe care îi tăiem în cubuleţe şi
îi amestecăm cu file de scrumbie, cu ceapă tăiată solzişori, cu ţelină dată pe
răzătoare şi cu frunze de pătrunjel tocate mărunt. Amestecul este stropit cu
zeamă de lămâie, este adăugată maioneză şi, după omogenizare este întins pe un
platou, putând fi servit ca un aperitiv. În mod similar, putem face o salată din rondele de
scrumbie marinată în oţet. Scrumbia
marinată poate fi consumată la circa o săptămână după ce a fost preparată, sub
forma unui aperitiv de sezon, cu salată verde, ridichi şi ceapă verde.
