Radio România Internațional

Tag: UNESCO

  • Ziua Naţională Constantin Brâncuşi

    Ziua Naţională Constantin Brâncuşi

    În anul 2015 a fost adoptată de către Parlament o lege prin care se declară 19 februarie – Ziua Națională Constantin Brâncuși– drept sărbătoare națională. Unul dintre cei mai mai mari sculptori ai secolului XX, el este omagiat la nivel național printr-o serie de evenimente culturale în capitală și mai multe orașe din țară.

    Manifestările au debutat, marți, la Institutul Cultural Român (ICR) din Bucureşti, cu proiecţia documentarului “Brâncuşi, metamorfozele sculpturii”, care a folosit arhive video rare cu atelierul marelui sculptor roman.

    ICR programează, în perioada următoare, și în străinătate, o serie de evenimente tematice. Astfel, la Beijing, Istanbul, Madrid, Tel Aviv, Londra, Paris, Viena, Lisabona sau Stockholm sunt organizate expoziții, proiecții de filme sau conferințe.

    Personalitate emblematică a culturii române, Brâncuși a avut o contribuție esențială la înnoirea viziunii plastice în sculptura contemporană universală. Fiu al unui tâmplar sărac, el s-a născut pe 19 februarie 1876, la Hobița, în județul Gorj. A plecat de mai multe ori de acasă, de la vârste fragede, și a lucrat în mai multe ateliere de boiangerie (atelier în care se curăță și se vopsesc diferite obiecte), prăvălii și birturi. A lucrat ca ucenic în Craiova, acolo unde și-a descoperit îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale pe care le-a găsit în atelier.

    Mai târziu, s-a înscris la Școala de Arte și Meserii din același oraș. După ce a urmat Școala de Arte din Craiova (1894 – 1898) a mers în București pentru a absolvi Școala de Belle-Arte (Universitatea Națională de Arte București – 1902). În timpul studenției, a realizat mai multe lucrări, iar multe dintre ele au obținut medalii.

    În 1904 Brâncuși a decis să plece spre Paris pe jos, oprindu-se la Budapesta și Viena. În 1905 s-a înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris, iar un an mai târziu lucrările sale sunt expuse la Salonul de toamnă (Salon d’Automne din Paris).

    În 1907, trei opere ale sculptorului au fost prezentate în cadrul salonului Societății Naționale a Artelor Franceze. La vernisaj este prezent și celebrul sculptor francez Auguste Rodin, care îl invită pe Brâncuși să îi devină ucenic, ofertă refuzată de român, care își motiva gestul prin: „Nimic nu crește la umbra marilor copaci”. În anii următori realizează sculpturi care au devenit celebre printre care se numără „Sărutul”, “Măiastra”, “Domnișoara Pogany”, “Fiul risipitor”.

    În 2024, UNESCO a inclus în lista patrimoniului universal ansamblul sculptural „Calea eroilor”, de la Târgu Jiu, un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial. Ansamblul cuprinde patru lucrări: Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit, concepute și construite de către marele sculptor român în perioada 1937-1938. Toate cele patru lucrări sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de până la 1275 m.

    Constantin Brâncuşi a murit la 16 martie 1957 și a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

  • Suceava

    Suceava

    Suceava, municipiul de reședință a județului cu același nume, se află pe traseele turistice ale celor care doresc să viziteze cunoscutele mănăstiri bucovinene cu picturi murale exterioare şi interioare, aflate în patrimoniul cultural mondial UNESCO. Menționată în documente din anul 1388, Suceava a fost cetatea de scaun a Moldovei până în anul 1566, când capitala acestui stat medieval românesc a fost mutată la Iași.

    Într-un oraş încărcat de istorie, este greu să selectezi obiectivele pe care să le vizitezi, pentru că Bucovina, regiunea în care se află Suceava, are foarte multe atracţii turistice.

    Bucovina s-a aflat în componenţa Moldovei până în anul 1775 când a fost anexată de Austria. În 1918, Bucovina s-a unit cu România, însă, în iunie 1940, partea de nord a acesteia a fost anexată de Uniunea Sovietică. Din 1947, partea de nord (cu oraşul Cernăuţi) a revenit RSS Ucrainiene, ulterior Ucrainei, după destrămarea Uniunii Sovietice.

    Președintele Asociației pentru Turism Bucovina, Ciprian Șlemco,  consideră că turiștii care ajung în Bucovina nu au cum să se plictisească pentru că această regiune a României trebuie descoperită încetul cu încetul. La fel și orașul Suceava: „Foarte puțini turiști români descoperă orașul Suceava, care este fabulos din foarte multe puncte de vedere.

    Aș menționa un lucru. Nu se pune foarte mult preț pe arhitectura orașului, atâta cât a rămas din ea, pentru că nu trebuie să uităm că Suceava, din păcate, a fost bombardată în timpul celui de-al doilea război mondial. Dar, cu ceea ce avem, putem descoperi culoarea etnică a Sucevei. Mă refer la fostul cartier armenesc, mă refer la fostul cartier evreiesc din zona Burdujeni-Sat, mă refer la partea germană, combinată, dacă vreți, cu partea evreiască din nou în zona Ițcani, Gara de nord a Sucevei, un monument istoric foarte frumos cu o arhitectură extraordinară, o arhitectură gotică, dar simbolul Sucevei pentru mine este gara Suceava Burdujeni.

    Eu am început să o promovez acum 10 ani și iată că la turiștii străini a prins foarte bine pentru că este singura gara funcțională, cu o sală a balului, extraordinară. Balul gospodarilor are loc la început de ianuarie în gara din Suceava. Este un proiect al primăriei Suceava.”

    Monumentele istorice şi religioase ale oraşului Suceava sunt obiective care merită vizitate, după cum subliniază președintele Asociației pentru Turism Bucovina, Ciprian Șlemco: „Să nu uităm partea istorică, partea medievală a orașului, aici mă refer la Cetatea de scaun a Sucevei şi un muzeu în aer liber, sigur, nu atât de mare ca cel de la Sibiu sau cu cel de la București, Muzeul Satului Bucovinean.

    Sună foarte frumos, Muzeul Satului Bucovinean, pentru că acolo turiștii vor găsi case din toată zona Bucovinei, vor descoperi Iaslovățu, vor descoperi Arbore, vor descoperi Rădăuțiul și lista sigur că poate continua.

    Nu uităm de bisericile medievale, una dintre bisericile UNESCO, se află în centrul orașului. Mă refer la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, de fapt hramul original al mănăstirii este Sfântul Gheorghe și bineînțeles biserica Mirăuți, care are la fel o frescă foarte interesantă, este o biserică care trebuie neapărat descoperită.”

    Biserica Mirăuți este cel mai vechi monument religios din Suceava. A fost locul de încoronare a domnitorilor moldoveni și prima reședință a mitropoliei Moldovei, ridicată în timpul domnitorului Petru I Mușat. La Biserica Mirăuților din Suceava a fost miruit, ca domn al Moldovei, cel care a rămas cunoscut în istoria medievală sub numele de Ștefan cel Mare și Sfânt, căruia i se datorează și perioada de glorie a Cetății medievale a Sucevei. În luna august a fiecărui an, în Cetatea Sucevei este organizat Festivalul de Artă Medievală „Ștefan cel Mare”.

  • Complexul muzeal Orheiul Vechi

    Complexul muzeal Orheiul Vechi

    Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi are un statut special și constituie cel mai important sit cultural din Republica Moldova, aflându-se și în procesul de nominalizare pentru a fi înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Complexul cuprinde câteva zeci de hectare ale orașului medieval Orhei (așezare datată din secolele XIII–XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi (după părăsirea așezării inițiale și întemeierea în alt loc a unui oraș nou, cu același nume – Orheiul de astăzi, din Raionul Orhei al Republicii Moldova).

    Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peștere și Butuceni), la care se alătură trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra și Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele unor fortificații, locuințe, băi, lăcașuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atât din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII–XIV) cât și din perioada moldovenească (sec. XV–XVI).

    Complexul Orheiul Vechi constituie un sistem alcătuit din elemente culturale și naturale: landșaft natural arhaic, biodiversitate, cadru arheologic de excepție, varietate istorico-arhitecturală, habitat rural tradițional și originalitate etnografică.

    Așezarea medievală de la Orheiul Vechi a cunoscut câteva perioade de dezvoltare, după cum urmează: sec. XII-XIV – perioada de până la invazia tătaro-mongolă. Începutul dezvoltării așezării medievale. Se presupune ca citadela din lemn și pământ a fost edificată în această perioadă. Perioada „Hoardei de Aur” în secolul al XIV-lea, perioadă din care datează cetatea de piatră. Între secolele XIV-XVI, așezarea a fost inclusă în statul moldovenesc, perioadă de transformare a orașului oriental în oraș moldovenesc. Pe timpul lui Ștefan cel Mare (1438-1504) este reparată cetatea din piatră și fortificată.

    În anii 60 ai sec. al XV-lea a fost înălțată citadela Orheiului – centru de apărare a hotarelor de răsărit ale țării împotriva invaziilor tătare. Năvălirile tătarilor din vara anului 1469 l-au determinat pe Ștefan să întreprindă măsuri în vederea consolidării capacității de apărare a țării de-a lungul Nistrului, demarând importante lucrări în vederea construirii unei cetăți întărite la Orhei.  Atât săpăturile arheologice în cadrul cărora au fost descoperite temelia citadelei vorbesc despre aceste evenimente, cât și documentele timpului. Astfel, în hrisovul lui Ștefan cel Mare din 1 aprilie 1470 este pomenit  pentru prima dată un pârcălab, adică un comandant militar  a cetății Orhei, care după cum se obișnuia pe acele timpuri, îndeplinea deopotrivă funcții militare și administrative ale ținutului Orhei.

    Perioada decăderii începe la mijlocul sec. al XVI-lea până la începutul sec. XVII, când locuitorii abandonează Orheiul Vechi și se mută în noua așezare, Orheiul de azi. Cetatea de piatră este distrusă.

    Despre istoria Orheiului Vechi am discutat cu Ștefan Chelban, Șef Serviciu Arheologie și Etnografie al Rezervației:

    „Orheiul Vechi este o rezervație cultural naturală înființată în 1968, dar pe parcursul timpului a trecut prin mai multe restructurări, reorganizări. Rezervația cuprinde șapte localități și are scopul de a conserva atât patrimoniul natural al regiunii, cât și patrimoniul cultural. De fapt, acesta a fost și unul dintre motivele de bază pentru care rezervația a fost înființată, pentru că este una dintre, probabil, zonele cele mai dense în obiective de patrimoniul arheologic, etnografic și patrimoniul imaterial, și așa mai departe. Deci este o zonă în care patrimoniul cultural s-a păstrat încă destul de bine.”

    Mănăstirile rupestre din Orheiul Vechi reprezintă un ansamblu de vestigii rupestre localizate în stâncile de calcar de pe valea râului Răut. Acest ansamblu extrem de atractiv turistic cuprinde circa 350 de vestigii rupestre, dintre care în jur de 100 reprezintă încăperi săpate de mâna omului, restul fiind formațiuni carstice, grupate în șase complexe. Acestea cuprind mănăstiri bine delimitate, biserici subterane, galerii și chilii. Despre mănăstirile rupestre și despre rezervație ne vorbește Ștefan Chelban:

     „Aceasta probabil că este punctul central pentru mulți, însă rezervația are mult mai multe de oferit. Spre exemplu, ruinele orașului tătăresc, un oraș care a existat aici în secolul XIV destul de puțin timp, dar merită vizitat, inclusiv ruinele unei moschei care, după suprafață, ar fi fost cea mai mare moschee din Europa de Sud-Est.”

    Ștefan Chelban ne-a povestit și despre complexul muzeal de la Orheiul Vechi:

     „Muzeul de Etnografie este un model de arhitectură tradițională, specific pentru zona centrală a Moldovei, mai exact pentru sfârșitul secolului XIX începutul secolului XX. Această casă a fost recent restaurată, reabilitată cu fonduri UE, utilizându-se doar materiale și tehnici tradiționale.”

    În finalul discuției noastre, Ștefan Chelban ne-a mai dat câteva detalii despre viața monahală a mănăstirii rupestre de la Orheiul Vechi:

    „Se consideră că inițial mănăstirea era locuită de 12 călugări, pentru că sunt 12 chilii rezumînd faptul că fiecare chilie era individuală, deci 12 călugări. Nu se știe cu exactitate anul în care a fost construită, dar undeva între secolele XIV-XV.”

  • Meşteşuguri tradiţionale în Gorj

    Meşteşuguri tradiţionale în Gorj

    În anul 2008 a fost creată oficial lista Patrimoniului cultural  imaterial  al  umanității  UNESCO, în conformitate  cu  prevederile  „Convenției  pentru Salvgardarea  Patrimoniului  Cultural  Imaterial”, adoptată  la  Paris,  în  2003. De atunci și  până  în prezent,  nouă  obiceiuri  românești  au  fost înregistrate în această listă.

    Pe lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, România figurează cu: Ritualul Călușului (din 2008), Doina (2009), Artizanatul ceramicii de Horezu (2012), Colindatul de ceată bărbătească (2013), înscriere multinațională cu Republica Moldova, Jocul fecioresc (2015), Tehnicile tradiționale de realizare a scoarței (2016), înscriere multinațională cu Republica Moldova, practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (2017) – Mărțișorul, înscriere multinațională cu Republica Moldova, Bulgaria și fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, arta cămășii cu altiță (2022), înscriere multinațională cu Republica Moldova, precum şi tradițiile de creștere a cailor lipițani (2022), înscriere multinațională cu Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Cu toate că pare că ţara noastră ar sta bine la conservarea elementelor de tradiţie populară, cei care chiar reuşesc să transmită meşteşugurile tradiţionale sunt puţini la număr.

    La Şcoala Populară de Arte “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, doi meşteşugari au clase specializate de prelucrarea lemnului şi olărit şi ne-au povestit despre experienţa lor. Marin Daniel Preduț, instructor al Școlii Populare de Arte, specializat pe Arta lemnului, ne-a împărtăşit:

    “Această pasiune mi-a venit cu ceva timp în urmă, cu aproximativ 3 ani. Am fost plecat în străinătate 8 ani de zile și, în momentul când m-am întors în țară din cauza pandemiei, am deschis un mic atelier de tâmplărie. Am zis să încerc o mică afacere pe timp de criză. Până în prezent cât m-am dezvoltat sunt mulțumit: în afară de icoanele crestate în lemn și platourile, fundurile, sau cum le zic, mă ocup și construirea de cabane, foișoare, leagăne. În mare parte, se cumpără de persoane care iubesc într-adevăr lemnul.”

     

    Interlocutorul nostru ne-a spus că sculptarea unei icoane durează de la 20 de minute până la o oră, dar apoi este vopsită, ceea ce ia mult mai mult timp, aplicându-se un baiţ tradiţional, “secret”, după care sunt lăcuite. Cât despre cabanele de lemn, am aflat că o casă simplă, fără etaj, poate fi executată în maxim 7 zile lucrătoare. Poate vă întrebaţi care a fost cea mai complexă lucrare executată până acum?

    Marin Daniel Preduț: “Am avut un parc pe fonduri europene, la o pensiune, un ansamblu mare de vreo cinci căbănuțe, un foișor mare, cuptor, saună, lucrare de în jur de o jumătate de an.”

    Marian Măgureanu, profesor la Școala Populară de Arte “Constantin Brâncuşi”, a iniţiat cercul de olărit în cadrul Liceului Tudor Vladimirescu, şi ne-a spus povestea sa: “Am început cu olăritul, tehnică neolitică, modelată în mână. Încerc să spun ceva despre felul în care trăiau bunicii, străbunicii lor, că sunt foarte mici, mulți dintre ei n-au văzut nici măcar o solniță sau un ulcior, le-am prezentat și s-au uitat. Foarte rar, câte unul care a stat puțin pe la țară și știe câte ceva. În momentul în care ei vin de plăcere acolo și au revenit pe parcursul unui an, înseamnă că le-a plăcut, s-au simțit bine, vin să se relaxeze, să plece fericiți acasă. Așa cum le spun eu, să-și facă temele cu mai multă energie, cu mai multă plăcere. Uneori fac diverse exclamații când, de exemplu, le-am arătat ulciorul cu toartă și cu țâță, cum se numește, a fost ceva deosebit! A părut o mare, mare inovație!”

     

    Marian Măgureanu a mers mai în detaliu spunând de unde procură lutul:

    “În mod tradițional, oamenii săpau după el în diverse locuri unde știau, păstrau secretul locului respectiv și-l prelucrau de mai multe ori pe parcursul unui an de zile. Trebuia să stea afară să degere sub un acoperiș, îl luau în casă, îl tăiau cu un cuțit, de mai multe ori, îl jucau cu picioarele, mai puneau apă. La final făceau niște turte pe care le păstrau învelite în ceva să nu se deshidrateze. Acuma luăm fie de la diverse fabrici de produse refractare, sunt mai mulți comercianți, încercăm să găsim sursa cea mai bună. După modelare rămâne la uscare o perioadă de timp într-un spațiu neexpus la soare, trebuie să se usuce lent, că altfel se deshidratează brusc și crapă.

    Dar noi încă nu avem un cuptor, acuma nu mai putem să ardem în cuptorul tradițional, pe care îl aveau meșterii olari, n-am avea nici unde să-l construim și nici cum să-l folosim. Util ne-ar fi un cuptor electric pe care-l au atelierele mai mari, încă nu avem. Prin intermediul colegilor încercăm să găsim pe cineva care fie are un cuptor electric, fie un meșter dintr-o zonă apropiată care folosește un cuptor și să ardem când și când obiectele.”

    Un mare entuziasm îi ţine pe aceşti meşteri legaţi de activitatea lor de transmitere a tehnicilor însuşite din bătrâni către generaţiile tinere şi sperăm într-o conservare cât mai eficientă a acestor meşteşuguri.

     

  • Retrospectiva săptămânii 28.07-03.08.2024

    Retrospectiva săptămânii 28.07-03.08.2024

    Scandal sexual în mediul universitar românesc

    Ministerul Educaţiei de la București a cerut să fie făcute verificări în universităţi privind cazurile de hărţuire sexuală care țin, de câteva zile, capul de afiș al actualității românești, iar Consiliul Naţional al Rectorilor va face un Ghid de bune practici referitor la comportamentul în mediul universitar.

    Măsurile au fost anunţate după ce mai multe studente au declarat, în spaţiul public, că au fost abuzate sexual de profesorii lor și că în anturajul profesional al respectivelor cadre didactice comportamentul acestora era cunoscut, dar că nimeni nu a luat nicio măsură.

    Trei nume sunt intens vehiculate – sociologii Alfred Bulai și Marius Pieleanu, ambii de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), precum și profesorul Dorin Ştefan Adam de la Universitatea de Arhitectură din Capitală. Alfred Bulai neagă acuzaţiile, dar şi-a depus cererea de pensionare. SNSPA l-a suspendat din funcţia de director al Departamentului de Sociologie, nu va mai preda pe durata anchetei interne făcute de Comisia de etică a facultății şi are dosar penal pentru folosirea funcţiei în scop sexual.

    Între timp, zeci de persoane au trimis Parchetului emailuri legate de comportamentul său. Pe Marius Pieleanu l-a acuzat de hărţuire sexuală însăși  Ana Birchall, fost ministru al Justiţiei, însă Parchetul spune că nu a primit vreo sesizare în acest caz. În fine, Dorin Ştefan Adam a cerut să fie suspendat din activitatea didactică de la Arhitectură, după ce studente au afirmat că le trimitea mesaje indecente şi poze cu el dezbrăcat.

    Pe de altă parte, Corpul de Control al Ministerului Culturii va merge la Muzeul Naţional de Artă al României, după ce au fost primite memorii inclusiv despre acţiuni ce pot fi interpretate drept hărţuire cu tentă sexuală. În şedinţa de Guvern de joi, premierul Marcel Ciolacu a subliniat că astfel de situaţii nu pot fi tolerate, indiferent de numele agresorului.

    Ministrul Educaţiei, Ligia Deca, a vorbit despre posibile măsuri avute în vedere – printre acestea, și una care prevede ca sesizările să fie trimise direct procurorilor, chiar dacă sunt anonime. Iar ministrul Familiei, Natalia Intotero, i-a îndemnat pe toţi cei care simt că asupra lor există presiune sau hărţuire să nu aştepte şi să anunțe imediat autoritățile.

     

    Pompieri români la datorie în Grecia

    Solicitările din străinătate adresate pompierilor români sunt o dovadă că sistemul de apărare civilă funcţionează – a declarat ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, cu ocazia plecării în Grecia a unui contingent de salvatori. Aceştia şi-au dovedit capacitatea de a salva vieţi, de a proteja comunităţi, în ţară şi în străinătate – a amintit oficialul. Actuala misiune a pompierilor români se desfăşoară în cadrul Mecanismului European pentru Protecţie Civilă, cu finanţare europeană. Un prim contingent format din 40 de pompieri, însoţiți de 8 mijloace tehnice, a plecat în Grecia, pentru a ajuta autorităţile elene să gestioneze situaţiile provocate de incendii. Ei vor fi înlocuiţi, după câteva săptămâni, de alte două serii de salvatori. Pompierii români sunt solicitaţi pentru a 4-a oară consecutiv să trimită efective în Grecia.

     

    Noi situri românești pe Lista Patrimoniului UNESCO

    Ansamblul Monumental ‘Calea Eroilor’, realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu, oraș din regiunea sa natală din sud-vestul României, precum şi Frontierele Imperiului Roman – Dacia au fost înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Decizia a fost luată de Comitetul Patrimoniului Mondial în cadrul celei de-a 46-a sesiuni desfășurate în India. ‘Calea Eroilor’ este un ansamblu sculptural ridicat între anii 1937 și 1938, constituit din Coloana fără Sfârşit, închinată eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial în regiune, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, înconjurată de 12 scaune rotunde, completate de 30 de scaune cu tăblia pătrată, toate aşezate direct pe pământ, ca soclu natural. Ansamblul reprezintă un punct de cotitură în istoria artei moderne, în special a sculpturii monumentale şi a artei publice. Cât despre Frontierele Imperiului Roman – Dacia, aceasta reprezintă cea mai complexă nominalizare pentru Lista Patrimoniului Mondial pregătită, până acum, de România. Dosarul conţine 285 de elemente presărate de-a lungul a peste 1.000 de kilometri, în 16 judeţe ale României. România mai are 9 obiective incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

     

    JO 2024 – parcurs românesc de etapă 

    Până vineri 2 august, adică în prima săptămână a Jocurilor Olimpice de la Paris, sportivii români au câştigat 6 medalii – 2 de aur, 3 de argint şi 1 de bronz. La cei 19 ani ai săi, înotătorul David Popovici a repurtat finala probei de 200 metri liber, apoi a obținut bronzul în finala de la 100 metri liber. Și canotajul a oferit momente de bucurie! Andrei Cornea și Marian Enache au câștigat medaliile de aur la dublu vâsle masculin. O cursă eroică, încheiată cu medalii de argint la dublu vâsle feminin, au făcut, de asemenea, Ancuţa Bodnar și Simona Radiș. Ioana Vrînceanu și Roxana Anghel au cucerit argintul la dublu rame feminin, iar Gianina van Groningen și Ionela Cozmiuc – tot argintul – la dublu vâsle feminin, categorie uşoară. Amintim că lotul României la Jocurile Olimpice din capitala franceză, care se vor încheia pe 11 august, este format din 106 sportivi care concurează în 18 sporturi.

  • Șantierele Peleșului

    Șantierele Peleșului

    Peleșul, cel mai frumos castel din România pe care ministerul Culturii de la București îl vrea inclus în Patrimonul UNESCO se află într-un proces de renovare – extins, de altfel, și asupra  obiectivelor din jur: Castelul Pelișor, Vila Șipot, Vulpărie.

    Președintele Asociației pentru Patrimoniul Regal Peleș, prof.univ.dr.arh.Augustin Ioan  de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu ne-a descris o parte dintre lucrările care au loc aici, unele susținute de cadre didactice, studenti și elevi.

  • Calea Eroilor de Brâncuşi şi Frontierele Imperiului Roman – Dacia, pe lista UNESCO

    Calea Eroilor de Brâncuşi şi Frontierele Imperiului Roman – Dacia, pe lista UNESCO

    Ansamblul monumental „Calea Eroilor” realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu şi „Frontierele Imperiului Roman – Dacia” au primit acceptul pentru a fi incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, sâmbătă, în cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial ce se desfăşoară în India, la New Delhi, după cum a anunţat ministrul Culturii, Raluca Turcan.

     

    „Două dosare au primit acceptul pentru a fi incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, astăzi, în cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial. Înscrierea „Ansamblului monumental «Calea Eroilor» realizat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu” în Lista patrimoniului mondial UNESCO înseamnă recunoaștere internațională de cel mai înalt nivel pentru un mare artist român și o capodoperă a artei monumentale.

    Teritoriul vechii Dacii a fost parte a lumii romane, geneza națiunii noastre fiind strâns legată de Roma și de Imperiul Roman. Prin urmare, suntem în fața unui act cultural și identitar, care ne face mai conștienți de trecutul nostru și, în același timp, reamintește tuturor influența majoră a Romei asupra lumii în perioada antică”, a postat Raluca Turca pe rețelele de socializare.

  • Turism ecologic în Delta Dunării

    Turism ecologic în Delta Dunării

    Este considerată un paradis al naturii, dar și o destinație pentru turism sustenabil. Descoperim în această rubrică turismul ecologic, cu respect față de mediu, astfel încât vacanța noastră să păstreze intactă frumusețea zonei.

     

    Ghidul călătoriei noastre va fi Iliuță Goean, care se declară un turist îndrăgostit iremediabil de Delta Dunării de 20 de ani. De 15 ani are propria lui agenție și îi ajută și pe ceilalți să descopere, cu grijă față de natură, zonele pe care le iubește atât de mult.

    „Imaginați-vă paradisul! Aceea este Delta Dunării. Este ultimul loc sălbatic din Europa, ultimul loc în care chiar poți să simți că ești în mijlocul sălbăticiei. Este zona din Europa cu cea mai mare biodiversitate. Avem cel mai mare număr de specii de păsări, insecte, plante, pești. Dacă vreți să vedeți ceva mai mult decât oriunde în Europa, veniți în Delta Dunării, din punct de vedere al naturii. Turismul ecologic înseamnă acel turism în care tu nu intervii asupra naturii în vreun fel, lași o amprentă cât mai mică prin trecerea ta prin acea zonă și, mai ales, nu distrugi. Pentru asta ar trebui lucrat foarte mult în zona de educație, în special asupra tinerilor, pentru că acolo este viitorul și să-i învățăm să facă un turism ecologic.”

     

    Dacă vrem să trecem prin Deltă fără să simțim că am distrus ceva în urma noastră, ar trebui să alegem un program cu bărci de viteză medie sau mică, în niciun caz cu bărci rapide, spune Iliuță Goean. Bărcile rapide sunt deosebit de dăunătoare pentru ecosistemul Deltei. Pe de altă parte, dacă sunteți obișnuiți cu mișcarea, puteți să vă alegeți o tură cu caiace sau canoe.

    „Acestea sunt chiar cele mai ecologice mijloace de a explora Delta Dunării. Eu nu sunt de aici, din Deltă. Am venit acum 20 de ani ca să rămân. Veneam de foarte mulți ani, în fiecare vară, toamnă, pentru pescuit. Dar acum 20 de ani am decis să rămân aici și m-am așezat în Mila 23. După ce am stat în diverse locuri din Deltă, am ales Mila 23 pentru că mi se pare cel mai bun loc din care pot să explorezi Delta. Este pe fostul colț al brațului Sulina. Nu este influențată puternic de navigația comercială, cum se întâmplă pe brațele principale ale Dunării. Este un loc liniștit, un loc frumos și mai ales cu o bucătărie tradițională excepțională.

    Tot aici s-a deschis recent Muzeul Ivan Patzaichin. Este la ora actuală un punct de referință în Delta Dunării. Tot Asociația Ivan Patzaichin a reușit, după mulți ani, să stabilească și un traseu pentru bărcile cu vâsle și foarte curând se va lansa și o aplicație pe care o puteți folosi dacă vreți să explorați Delta Dunării. Pentru cei care își doresc o barcă cu motor, există programe luni, joi, duminică. Preluăm oamenii de la Tulcea și îi aducem la Mila 23. Știm exact cum să ne facem activitățile. Lucrăm cu unități locale de cazare, administrate de localnici, care știu să gătească mâncarea așa cum se face aici în Deltă.”

     

     

    Există tentația ca, înainte de a veni în Delta Dunării, să vă căutați singuri cazare, iar, apoi, să vă căutați transferuri și excursii. Garantat, unul dintre rezultate nu va fi cel care trebuie, spune Iliuță Goean.

    „Mulți își închipuie că, venind în mijlocul Deltei, găsesc o avalanșă de ghizi și de bărci care îi așteaptă să-i ducă undeva. Nu e deloc așa, pentru că, în general, unitățile de cazare sunt mici și au toată logistica dimensionată după casa proprie. Atunci, dacă tu ți-ai luat undeva o cazare și nu ai parte și de programele turistice cu bărcile, vei rămâne pe din afară. Astfel, eu recomand întotdeauna oamenilor să-și cumpere un pachet complet, fiindcă așa poți să studiezi cu ce fel de parcă vei fi dus. Dacă este acea izoletă închisă cu mușamale din care nu vezi absolut nimic, este de evitat total.

    Vă recomand cu multă căldură bărcile deschise din care puteți trăi o experiență autentică. Puteți să vedeți, puteți să auziți. Sunt sute de specii de păsări care cântă mai ales primăvara și pe care este păcat să nu le auziți. Și, mai ales, veți pierde spectacolul păsărilor în zbor. Jumătate din păsările pe care le veți vedea le veți vedea în zbor. Într-o barcă închisă, veți fi privați de această experiență.”

     

    Delta Dunării este destinația perfectă din România pentru a urmări unele specii deosebite de păsări. Birdwatching este o activitate recreativă, de cunoaștere a mediului înconjurător, de observare a condițiilor favorabile existenței pasărilor și a altor specii de faună. În timpul acestei activități, nu se recomandă o invazie prea apropiată de cuiburi, pentru a nu deranja pasările și a nu le speria. Fotografierea se face fără bliț, iar comunicarea între turiști este una liniștită, astfel ca toți să se bucure: și turiștii pasionați de natură, dar și pasările să-și continue rutina zilnică.

    „Programele de birdwatching pornesc de la 1.500 lei de persoană pentru patru zile și trei nopți, perioadă în care sunt incluse două transferuri. Prima și ultima zi sunt transferurile care se fac oprind pentru păsări, iar două zile pline de activități. Există inclusiv programe de inițiere pentru copii. Sunt foarte multe familii care își doresc să-și educe copiii și să îi ducă spre acest turism ecologic. Vin cu ei la o tură de inițiere în birdwatching. Sunt ghizi dedicați acestor proiecte, oameni foarte dornici să-i învețe pe copii ce înseamnă arta observării păsărilor, să le explice despre păsări. Copiii sunt fascinați de aceste informații și de ceea ce descoperă și își creează o cale frumoasă în viață prin aceste programe.”

     

    Fotografii sau cei pasionați de păsări pot veni oricând în cursul anului. Pe de altă parte, cei care vor să descopere natura și să se relaxeze, pot veni din aprilie până în octombrie. În restul anului, temperaturile nu sunt foarte prietenoase, spune Iliuță Goean, ghid de turism și patron al unei agenții de turism în Delta Dunării.

    „Toamna târziu mai vin pescarii, iarna mai vin fotografi și păsărari, pentru că există specii de păsări care doar iernează în România. Pot fi văzute doar iarna,  nu și vara. Dar să vii cu copilul în vacanță în Deltă iarna, dacă nu ai aceste pasiuni, nu e foarte confortabil. Eu vă recomand din tot sufletul să veniți să vedeți Delta Dunării, să o descoperiți. Fiți foarte vigilenți atunci când vă cumpărați un pachet turistic! Bărcile trebuie să fie descoperite, ca să aveți parte de o experiență minunată și să recomandați cu drag și altora să repete ceea ce ați trăit voi. Vă puteți bucura de natură, de gastronomie, de liniște, de tot ceea ce nu puteți găsi foarte des în alte părți. Dacă sunteți pasionați de păsări, veniți în intervalul 15 aprilie-15 iunie, dacă vreți să vă fie cald și să puteți să înotați, să mergeți și la mare, la Sulina, veniți vara. Dacă sunteți pasionat de migrația păsărilor, septembrie-octombrie, este iar o perioadă foarte bună.”

     

    Așadar, sezonul vacanțelor în Delta Dunării începe din luna aprilie și durează până în octombrie. Calendarul evenimentelor este amplu și cuprinde Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, Tulcea Fest, Zilele orașului Sulina, Sărbătoare Satului Mila 23, Sărbătoarea Borșului de Pește din Crișan, Maratonul Delta Dunării din Sulina. Acestea sunt programate în sezon, în timpul verii.

     

  • Interviuri@IER Simona-Mirela Miculescu, președinte al Conferinței Generale UNESCO (2023-2025)

    Interviuri@IER Simona-Mirela Miculescu, președinte al Conferinței Generale UNESCO (2023-2025)

    Invitata noastră, E.S. doamna Simona-Mirela Miculescu, președinte al Conferinței Generale UNESCO (2023-2025), a avut amabilitatea să ne răspundă la o serie de întrebări privind activitatea Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). Totodată, domnia sa a evidențiat unele dintre calitățile care sunt esențiale pentru cei care doresc să urmeze o carieră în diplomație.

    În cadrul discuție a fost menționată, între altele, egalitatea de gen, una dintre prioritățile aflate pe agenda UNESCO. A fost subliniat faptul că educația este principalul instrument în atingerea acestui obiectiv. În prezent, 122 de milioane de fete și 128 de milioane de băieți, nu sunt școlarizați. De aceea, UNESCO, prin cele peste 50 de birouri pe care le are în întreaga lume, depune eforturi pentru a implementa proiecte care să răspundă acestei nevoi, asigurând accesul la educație pentru fete și femei.

     

    Textul complet al interviului poate fi accesat, în limba engleză, aici.

    Mihaela-Adriana Pădureanu,

    Expert, Compartimentul Studii

  • În Bucovina, la vânătoare de trufe

    În Bucovina, la vânătoare de trufe

    Indiferent de anotimp, Bucovina reprezintă o destinaţie de vacanţă preferată de români, dar şi de turiştii străini. Cunoscută datorită mănăstirilor cu picturi murale interioare şi exterioare incluse în patrimoniul UNESCO, Bucovina are o diversificată ofertă turistică bazată pe cadrul natural şi pe tradiţii. Masivele montane Călimani, Rarău, Giumalău oferă condiţii pentru practicarea sporturilor de iarnă, în special în jurul staţiunilor Câmpulung şI Vatra Dornei, iar în celelalte anotimpuri, condiţii ideale pentru o vacanţă activă, ca include drumeţii, plimbări cu biciclete sau cu cai, tiroliene sau coborâri cu bărcile pe apele repezi de munte.

    Pe lângă valorile culturale de patrimoniu şi frumuseţile naturii, Bucovina se remarcă şi printr-o gastronomie specifică, cu mâncăruri consistente, cu multă carne, combinate de multe ori cu varză, cartofi şi ciuperci de pădure.

    Există şi alte activităţi, mai neobişnuite, pe care le puteţi face atunci când ajungeţi în Bucovina. Ioan Mihail Robu este din comuna Botoşana şi şi-a transformat hobby-ul într-o activitate în care i-a atras şi pe unii vizitatori. Se prezintă drept “trufar” sau “căutător de trufe”, o activitate pe care o face împreună cu cei doi câini ai săi, pe care îi recompensează de fiecare dată când aceştia reuşesc să găsească astfel de ciuperci.

    Ioan Mihail Robu: “Noi suntem la muncă în același timp, ne distrăm și ne simțim bine, pentru că la urma urmei rămâne o plimbare în natură. Bineînțeles, un hobby din care să zic că poți să câștigi ceva. Nu este, cum să zic, un câștig pe care să spui că-l ai ca și meserie să susțină tot anul. Deci trebuie să faci altceva, iar asta să rămână ca hobby, ca să nu distrugi natura. Cred că pe aproape toți prietenii mei care au venit să mă viziteze în Bucovina și chiar și pe alte persoane care au vrut să viziteze Bucovina și au ajuns la mine, i-am dus în pădure la povestea cu trufele. Nu are nicio legătură ce face câinele cu vizitatorul. Adică mie mi se pare că e o experiență interesantă și omul e bucuros. E o plimbare în natură, vizitatorul vede ceva inedit, vede cum un câine lucrează, scoate trufa din pământ, se uită la trufă, o miroase. Credeți-mă, trufa când o scoţi din pământ, are cel mai divin miros posibil! Încurajez pe toată lumea când vrea să vină să viziteze Bucovina, să vină să facem un un tur în pădure, o plimbare lejeră de o zi.” 

    Dacă vă veţi întâlni cu Ioan Mihail Robu, vă va servi cu o tartină pe care a întins unt cu trufe. Tot prietenii au fost cei care l-au îndemnat să-şi promoveze activitatea sub forma unui eveniment. Şi astfel a apărut Festivalul trufelor.

    “Noi am dezvoltat această idee a Festivalului Tufelor tocmai pentru a face trufa mai accesibilă oamenilor. Să spargem acest mit prin care trufa este un produs de lux. La Festivalul Trufelor cred că oricine poate să-și permită să guste trufa. Este un festival al prieteniei și totul este în jurul trufei. Este vorba ca omul să înţeleagă că trebuie să fie mai aproape de natură şi că trebuie să guste din ceea ce avem noi în pădurile noastre, îm munții noștri, la noi în țară. Promovăm Bucovina, producătorii locali din Bucovina și tot ceea ce este cultura și tradiția noastră din Bucovina.”

    Ca şi anul trecut, Festivalul trufelor va fi organizat la Cacica, o localitate cunoscută pentru zăcământul de sare, exploatat începând de la sfârşitul secolului al 18-lea. Aici a fost amenajat un muzeu în care este prezentată istoria acestei activităţi pentru care au fost aduşi muncitori şi tehnicieni din Imperiul Habsburgic, cei mai mulţi fiind polonezi care au şi constituit de altfel o comunitate la Cacica şi care au ridicat o impunătoare catedrală romano-catolică cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. În final, notaţi-vă că ediţia din acest an a festivalului trufelor va fi organizată în comuna Cacica, între 1 şi 4 august.

  • Roșia Montană – victorie pentru România

    Roșia Montană – victorie pentru România

    La capătul unui proces care a durat nouă ani, România a obţinut câştig de cauză în dosarul Roşia Montană judecat la Curtea de arbitraj internaţional de la Washington (ICSID) împotriva companiei canadiene Gabriel Resources. În urma deciziei, România nu va trebui să plătească despăgubiri de miliarde de euro, iar reclamanţii sunt obligaţi să-i ramburseze costurile procedurilor de arbitraj şi o parte din cheltuielile de judecată, în total circa 2,4 milioane de euro. Povestea complicată de la Roşia Montană, situată în centru țării, a început în urmă cu 25 de ani, când compania canadiană a câştigat contractul pentru procesarea zăcămintelor din zonă şi a obţinut licenţa de exploatare minieră. Un proiect uriaș, studiile arătând că rezervele dovedite ale zăcământului de la Roşia Montană se ridică la 323 de tone de aur şi peste 1.600 de tone de argint, fiind cel mai mare din Europa.

    După mai bine de 10 ani de la acel moment, în 2013, Guvernul a dat undă verde printr-un proiect de lege pentru începerea lucrărilor la Roşia Montană, dar sub presiunea protestelor faţă de posibila folosire a cianurilor în procedura de exploatare, Parlamentul a respins proiectul. Patru ani mai târziu, România a depus dosarul pentru înscrierea peisajului cultural minier din zonă în patrimoniul UNESCO, iar procedura s-a finalizat în 2021, fiind recunoscută astfel valoarea universală excepţională a sitului Roșia Montană, fundamentată de patru dintre cele şase criterii culturale stabilite prin Convenţia Patrimoniului Mondial. În subteranul Roşiei Montane se găsesc peste 150 kilometri de galerii, în adâncul celor patru masive muntoase. Aici a fost documentat cel mai vast sistem de exploatare minieră auriferă de epocă romană cunoscut până în prezent (7 kilometri), dar şi un amplu sistem de exploatare de epocă modernă (sec. XVII-XVIII) realizat cu praf de puşcă (10 kilometri), completat de exploatările cu dinamită (53 de kilometri) de epocă contemporană (sec. XIX-XX).

    Includerea în patrimoniul UNESCO a echivalat cu închiderea definitivă a porţilor pentru orice exploatare minieră în zonă. Invocând pierderi uriaşe pentru că nu şi-a putut pune în practică licenţa de exploatare, compania canadiană Gabriel Resources a chemat România în instanţă la Tribunalul de Arbitraj al Băncii Mondiale şi a cerut despăgubiri de aproximativ 6,7 miliarde de dolari. “După mulţi ani de contestări şi dezbateri, atât politice, cât şi juridice, suntem astăzi la momentul adevărului: România câştigă procesul pentru Roşia Montană, fără penalizări sau despăgubiri, luptând şi reuşind să protejeze patrimoniul național”, a scris preşedintele Klaus Iohannis, pe o rețea de socializare, felicitând echipele de specialişti implicate cu profesionalism în susţinerea cauzei României.