Radio România Internațional

Tag: uniune

  • Reformarea Uniunii Vamale

    Reformarea Uniunii Vamale

    Comisia Europeană a înaintat propuneri pentru cea mai ambițioasă și cuprinzătoare reformă a Uniunii Vamale a UE de la înființarea acesteia în 1968. Reforma va reduce procedurile vamale greoaie, înlocuind declarațiile tradiționale cu o abordare mai inteligentă, bazată pe date, a supravegherii importurilor. În același timp, autoritățile vamale vor avea instrumentele și resursele necesare pentru a evalua și a opri în mod corespunzător importurile care prezintă riscuri reale pentru UE, cetățenii săi și economia acesteia. Propunerile noastre legislative vin cu o nouă viziune legată de date pentru Uniunea Vamală a Uniunii, a explicat comisarul european pentru economie, Paolo Gentiloni:



    “Introduc un cadru actualizat, modernizat, susținut de trei domenii de acțiune care sunt legate între ele. Primul domeniu – procedurile de import la vamă pot reprezenta unul dintre principalele obstacole administrative pentru comercianți. Folosind tehnologie de ultimă generație, reforma de astăzi va veni cu simplificări foarte importante pentru întreprinderi, mai ales pentru importatorii din UE. Conform noului regim, importatorii vor putea să înregistreze toate informațiile legate de produsele și lanțurile de aprovizionare pe un singur portal online, Platforma cu date vamale din UE. Acest hub, această platformă va da autorităților o imagine de ansamblu a lanțurilor de aprovizionare – originea, proveniența bunurilor și circulația lor. A doua direcție de lucru – propunerea de astăzi se asigură că vămile pot supraveghea lanțurile de aprovizionare și pot monitoriza bunurile mult mai eficace, pentru siguranța, securitatea cetățenilor și pentru a apăra și a implementa standardele produselor UE. Va fi mai multă cooperare între autoritățile vamale la nivelul UE, acestea folosind în comun resurse, expertiză și făcând schimb de informații în timp real. O nouă autoritate vamală la nivelul UE va fi înființată până în 2028. Aceasta va analiza permanent datele și va recomanda care sunt bunurile care reprezintă un risc și ar trebui oprite de statele membre la frontieră. Astfel se va crea o frontieră externă cu adevărat comună pentru bunuri. Ultima direcție de lucru – venim cu claritate și cu o transparență atât de necesară în prelucrarea vamală a pachetelor comandate online. Cam un milliard de pachete mici intră în UE în fiecare an, bunuri comandate online, din care două treimi provin din China. Și se așteaptă ca acest număr să crească. Reforma de astăzi va face platformele online, cum ar fi Alibaba, Amazon, Zalando și altele, actori-cheie pentru a se asigura că bunurile vândute online în UE respectă toate obligațiile vamele. Platformele vor trebui să dovedească acest lucru prin platforma UE Customs Data-Hub.



    Reforma răspunde presiunilor actuale sub care operează Vama UE, inclusiv o creștere uriașă a volumelor comerciale, în special în comerțul electronic, un număr în creștere rapidă de standarde comunitare care trebuie verificate la frontieră și realități geopolitice și crize în schimbare, spune Comisia. Reforma va adapta cadrul vamal pentru o eră mai ecologică, mai digitală și va contribui la o piață unică mai sigură și mai competitivă.




  • Hăbări ditu bana românească şi internaţională

    Hăbări ditu bana românească şi internaţională


    COVID-19. 36.269 di noi infecții cu SARS-CoV-2 fură raportate tru aesti ditu soni 24 di săhăţ tru România, pi ningă ateali 193 di dicese asociate, dimăndă marți Grupul di Comunicare Strategică. Di la ahurhita-a pandimiillei aoa şi 2 ani, cama di 2 milioane di români avură lăngoarea și cama di 60.000 muriră. Tru aestu kiro, di la ahurhita a lansării vaccinului tru andreu 2020, cama di 8 milioane di oameni loară un ciclu complet di vaccinare, iara 2,4 milioane loară și doza di rapel.



    SĂNĂTATE Ministrul român a Sănătatillei, Alexandru Rafila, va s’llia parti tru perioada 9-10 şcurtu la ună conferință comună a miniștrilor di externe și a sănătatillei din UE pi tema a sănătatillei globale și la ună andamasi informală a miniștrilor sănătății, care va s’ţănă Lyon și Grenoble. Uidisitu cu ministerulu, ateali 2 evenimente sunt organizate di președinția franceză a Consiliului UE. Participanțăllii va să zburască ti misurile UE ti s’ndrupască craturli pi cali di dizvultari tru accesarea yitriilor tru contextul a pandemiillei di COVID-19 și tra s’anvărtuşeadză sistemele naționale di asistență medicală. Reuniunea informală a miniștrilor sănătatillei va s’aibă tu amprotusa intervenția și reziliența sistemelor di sănătate publică tru caz di criză și pi dizvoltarea comună a politiţlor tra s’adară ună Uniune a sănătatillei”.



    Autoru: Udălu a hăbărlor


    Armânipsearia: Taşcu Lala




  • Continentul britanic şi insula europeană

    Continentul britanic şi insula europeană

    Un proiect de unire a Europei, de acum mai bine de un secol, vedea toate ţările şi imperiile europene într-o singură uniune, cu excepţia Rusiei şi a Marii Britanii. Ambele state erau văzute ca având spaţii de interes extra-european atât de mari, încât nu ar fi putut funcţiona în interiorul multinaţional al unei organizaţii care, oricum, ar fi avut o suprafaţă mai mică decât aveau, atunci, Rusia sau Marea Britanie. După al doilea război mondial, proiectul concret propus de Robert Schuman nu includea niciuna dintre cele două state. Rusia devenise Uniunea Sovietică, un imperiu cu o ideologie opusă celei occidentale, şi provocase o ruptură a continentului european. Londra luptase din greu împotriva Germaniei hitleriste şi îşi revenea, ca întreaga Europă, din acest marasm.


    Europa unită, în formula propusă de Schuman, acum 65 de ani, pornea la drum, în primul rând, cu Franţa şi Germania, pentru că principiul de bază era punerea în comun a celor ce puteau generera un nou război – oţel şi cărbune, politici economice, planuri şi gânduri de viitor. Era o punere a cărţilor pe masă din partea foştilor inamici, care să alunge orice suspiciune şi gând belicos. Totuşi, în istoria anilor de început ai Comunităţilor Europene, Marea Britanie apare în opoziţie faţă de proiectul franco-german. În timp ce acestuia i se alătură Italia şi ţările BENELUX, uniune economică mai veche ce reunea interesele Belgiei, Olandei şi Luxemburgului, Marea Britanie pune la cale o organizaţie economică proprie.


    Asociaţia Europeană a Liberului Schimb apare în 1960, zece ani după Declaraţia Schuman, şi este un fel de reuniune a celor ce susţin poziţia britanică faţă de unirea Europei. Era vorba de Irlanda vecină, de scandinavi, cu excepţia Finlandei, care întârzie, Danemarca, Austria, Elveţia, Portugalia. În 1973, Marea Britanie şi o serie de ţări din AELS intră în Uniunea Europeană, aducând limba engleză, în curs de universalizare, în construcţia europeană. Ar fi eronat să credem că aderarea Marii Britanii, în 1973, la Comunitatea Europeană, cum se numea atunci Uniunea Europeană, ar fi adus şi entuziasmul Londrei pentru unitatea instituţională a continentului. Dimpotrivă, apar în discuţie euroscepticismul, îndoierile şi negarea, ba chiar se constată că nu există procedură de retragere a vreunui stat.


    În acelaşi timp, putem vorbi de o dezbatere deschisă şi sinceră despre viitorul Uniunii, mai ales în condiţiile dezvoltării şi aprofundării integrării europene. Când a fost lansată zona euro, a monedei unice europene, Marea Britanie a optat pentrun a rămâne în afara ei, cu propria monedă, celebra liră sterlină, în funcţiune. I s-au alăturat, rămânând în afara zonei euro, două ţări, Suedia şi Danemarca, care i-au stat alături şi când se punea pe roate alternativa la Comunitatea europeană, Asociaţia Europeană a Liberului Schimb. Cât timp lucrurile au mers bine, poziţia britanică era văzută mai mult ca o anecdotă inteligentă, cum sunt cele ce vin de dincolo de Canalul Mânecii. În prezent, însă, politica de integrare europeană clasică este pusă sub semnul întrebării în mai multe situaţii foarte serioase. În acest context, ameninţarea britanică a renunţării la calitatea de membră a Uniunii Europene este întărită prin apelul la referendumul care să se pronunţe asupra acestei decizii. Invocarea referendumului se face în deplină cunoştinţă de cauză a modului în care această formă de consultare populară democratică a funcţionat în istoria mai ales recentă a construcţiei europene. Nu de puţine ori, referendumurile au fost reluate şi apoi s-a renunţat la această formulă de aprobare.


    Până acum nu se ştia cum poate o ţară să părăsească organizaţia comunitară. În prezent, este imposibil de calculat care vor fi consecinţele plecării unui stat din rândul Uniunii, mai ales în această fază avansată a integrării europene.



  • Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al României şi Bulgariei

    Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al României şi Bulgariei

    Europa de sud-est la jumătatea secolului al 19-lea era în fierbere. Statele balcanice căutau să se debaraseze de influenţa otomană şi să adopte modelul occidental al modernizării economice, politice şi societale. Reacţiile antiotomane mergeau mână în mână cu rivalităţile locale generate de ideea naţionalismului cu care fiecare naţiune încerca să prezinte marilor puteri o iluzorie superioritate proprie faţă de celelalte. Au existat şi apropieri între naţiuni care însă au fost sortite eşecului din cauza complicatelor jocuri geopolitice la nivel european. Una dintre apropierile eşuate a fost cea dintre România şi Bulgaria, două ţări vecine ce mergeau către independenţă.



    Relaţiile istorice dintre români şi bulgari traversaseră perioade mai bune şi mai puţin bune. Prezenţa otomană tot mai fermă în Balcani, începând cu secolul al 14-lea, a dus la instaurarea păcii otomane care însemna controlul Semilunii asupra tuturor naţiunilor care locuiau în Europa de sud-est. În prima jumătate a secolului al 19-lea, elitele române au reuşit să individualizeze spaţiul românesc şi să-i dea identitate statală, în timp ce bulgarii erau în plin avânt în acest sens. Emigraţia bulgară din România de după 1850 a găsit o bază solidă în răspândirea ideilor naţionale la sud de Dunăre, în teritoriul ocupat de turci şi revendicat ca nucleu al viitorului stat bulgar. Venirea pe tronul României a prinţului Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, în 1866, a adus stabilitate pentru România şi a imprimat o direcţie decisivă către modernizare şi europenizare a spaţiului românesc. După războiul ruso-româno-turc din 1877-1878, în urma căruia România va deveni independentă, figura lui Carol I se impune ca a unui suveran responsabil şi credibil.



    România şi Bulgaria se apropiaseră din ce în ce mai mult, iar războiul din 1877-1878 a fost maximul acestei apropieri. Era vorba despre camaraderia care se legase între armata română şi trupele de voluntari bulgari care luptau alături de ruşi şi de români. Mulţi combatanţi bulgari au primit decoraţii româneşti. Înainte de contactele directe dintre românul obişnuit şi bulgarul obişnuit din timpul războiului, exista şi o componentă culturală. Istoricii vorbeau despre statul medieval româno-bulgar al fraţilor Petru şi Ioan Asan, creat din lupta comună a românilor şi bulgarilor împotriva bizantinilor. Apropierea dintre România şi Bulgaria avea la bază şi afecţiunea pe care şi-o arătau principele Carol al României şi cel al Bulgariei Alexandru Battenberg. Proclamat principe în 1879, la 22 de ani, Alexandru, nepot al ţarului Rusiei Alexandru al II-lea, era cu 18 ani mai tânăr decât Carol I. Încercarea lui Alexandru Battenberg, influenţat de politicienii bulgari, de a guverna fără acceptul Rusiei a dus la criza care l-a detronat în 1885. Anul 1885 va fi momentul în care va apărea ideea uniunii personale dintre România şi Bulgaria.



    În iunie 1886, un grup de emisari bulgari îi oferea regelui Carol I al României şi coroana Bulgariei, şi astfel se realiza între cele două ţări o uniune personală. Părea o ofertă mai mult decât tentantă. Însă calculele geopolitice din zonă a dus la eşecul acelui proiect. Istoricul Sorin Cristescu a arătat motivele pentru care ideea nu s-a materializat.


    “S-a vorbit, şi în 1878, şi în 1886, când a fost detronat Alexandru Battenberg, de această idee de uniune personală România-Bulgaria. Dar cum? Exista dorinţa ruşilor de a controla Bulgaria, de fapt pentru asta fusese făcut războiul de la 1877-1878. Ruşii au văzut că dacă la marginea Europei e o ţară care simpatizează cu Franţa, adică Roimânia, sau se consideră sora mai mică a Franţei, atunci de ce să nu fie atât de aproape de ei o ţară care să simpatizeze cu Rusia, să fie sora mai mică a Rusiei? Deci aici implicarea ruşilor a fost deosebită. Şi Brătianu şi-a dat seama că orice acceptare din partea elitei politice româneşti sau a lui Carol I, orice sugerare de acceptarea a acestei coroane va avea drept urmare riposta fermă şi categorică a Rusiei. Reprezentanţii Bulgariei au fost trimişi acasă, aşa spune legenda. Li s-a spus să plece acum, altfel vor fi trimişi înapoi cu poliţia ca nişte borfaşi. S-a discutat de acest lucru, dar Brătinau, prudent, nu a acceptat niciun fel de discuţii mai lungi pe această temă.”



    Ideea uniunii personale dintre România şi Bulgaria trebuie pusă în contextul în care federalismul era unul dintre proiectele cele mai în vogă în Europa secolului al 19-lea. Contestatarii imperiilor multinaţionale s-au întrebat ce ar fi urmat după ce acestea nu ar mai exista? Iar răspunsul găsit era formarea unor federaţii sau confederaţii de state care să împiedice dominaţia unei singure naţiuni asupra celorlalte. Revoluţia din 1848 considerase federalismul drept un principiu de alianţă regională şi o politică viabilă pentru ce ar fi urmat după colapsul imperiilor multinaţionale. În concluzie, eşecul uniunii dinastice româno-bulgare are două explicaţii: ameninţarea rusă cu invazia şi cel al victoriei finale a naţionalismului.

  • “EU for YOU! Aşa funcţionează Uniunea Europeană!”

    “EU for YOU! Aşa funcţionează Uniunea Europeană!”

    La şapte ani de la aderarea României la UE, după ce a trecut vremea discuţiilor privind avantajele sau dezavantajele aderării, s-a ajuns la o perioadă de consolidare a apartenenţei la Uniune, prin creşterea nivelului de conştientizare a populaţiei cu privire la ce presupune şi ce reprezintă cetăţenia europeană. Dincolo de interesul pentru domenii precum justiţia, economia sau afacerile interne, drepturile şi obligaţiile ce derivă din apartenenţa la UE sunt centrate pe cetăţenii de rând.



    Astăzi, ne-a reţinut atenţia un proiect didactic: “EU for YOU! Aşa funcţionează Uniunea Europeană!”. Roxana Morea, consilier de presă în cadrul Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, parteneri în proiect, ne-a spus desprece este vorba: “Proiectul a fost desfăşurat în parteneriat de Parlamentul European cu reprezentanţa Comisiei Europene, în 41 de şcoli şi a constat într-un soi de agendă cu informaţii europene, care a fost folosită în cursurile de istorie şi ştiinţe socio-umane. Un raport referitor la acest exerciţiu a fost făcut la începutul acestui an, iar în această perioadă este în curs de elaborare un raport general pe întregul proiect, care să includă şi recomandări despre importanţa continuării sau nu a lui. În principiu, părţile implicate sunt interesate în continuarea lui.”



    Biroul de Informare al Parlamentului European în România a editat anul trecut volumul “EU for YOU! Aşa funcţionează Uniunea Europeană!”, un suport didactic dedicat elevilor din învăţământul preuniversitar, pe care l-a propus spre testare Ministerului Educaţiei Naţionale. Volumul a fost utilizat la disciplinele istorie şi ştiinţe socio-umane, în 41 de clase, respectiv adresându-se unui număr de 1.360 elevi din şcoli şi licee din Bucureşti şi din judeţele Braşov, Neamţ şi Suceava, pe parcursul primului semestru al anului şcolar 2013-2014. Rezultatele proiectului au fost evaluate în ianuarie de către instituţiile implicate, reieşind că manualul “EU for YOU! Aşa funcţionează Uniunea Europeană!” a fost un excelent suport pentru susţinerea disciplinelor opţionale cu tematică istorică şi a ştiinţelor socio-umane, cuprinzând informaţii pe înţelesul elevilor cu privire la modul în care funcţionează instituţiile UE. În consecinţă, a fost recomandată continuarea proiectului, pentru a le oferi cadrelor didactice noi resurse pentru organizarea unor activităţi ce vizează însuşirea unor cunoştinţe şi dobândirea unor competenţe care privesc cetăţenia europeană.



    De ce sunt utile astfel de proiecte şi ce rezultate se aşteaptă în urma lor, ne-a explicat Roxana Morea, consilier de presă în cadrul Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti: “Proiectele de genul EU for You sunt parte dintr-un demers mai larg al instituţiilor europene, de a intra în dialog direct cu cetăţenii. De fapt una din principalele valori ale UE este credinţa în democraţie şi în respectarea statului de drept. Proiectul de care vorbeam, EU for You s-a desfăşurat în diferite state membre, într-unele din ele finanţate prin Fondul social european, într-altele prin resursele Reprezentanţelor din statele membre sau ale Birourilor de informare ale Parlamentului european. Toate aceste proiecte au avut ca punct principal dialogul între instituţiile europene şi cetăţenii din statul respectiv.”



    Am întrebat-o pe Roxana Morea cum percep românii apartenenţa la UE, dar şi care este gradul de cunoaştere a funcţionării instituţiilor europene: “Din punctul de vedere al românilor, cetăţenia europeană este un aspect pozitiv, în continuare românii având încredere în instituţiile europene, în UE per ansamblu, şi de asemenea, în viitorul acesteia ca fiind un viitor pozitiv. Din păcate, nivelul de cunoaştere a UE, a instituţiilor europene, a întregii construcţii europene este destul de redus în România, doar 21% dintre români afirmând că sunt bine informaţi în acest sens. Dar ăsta nu e un motiv ca să renunţăm la ideea că românii sprijină UE şi viitorul acesteia.”



    Proiectul “EU for YOU! Aşa funcţionează Uniunea Europeană!” urmează să fie extins la nivel naţional. Care sunt speranţele din umbra acestui demers? Roxana Morea: “Motivul pentru care se realizează aceste activităţi de informare a cetăţenilor europeni şi în speţă a cetăţenilor români e exact pentru a mări acest procent de 21% care se consideră bine informaţi. De obicei, dacă elevii sunt cei care se informează pe subiecte europene, şi, dacă aceşti tineri înţeleg, ei se vor implica mai târziu activ în construcţia europeană şi de asemenea îi vor informa pe cei din imediata lor apropiere despre ce înseamnă construcţia europeană.”



    Paşi siguri pentru ca societatea civilă să înţeleagă rolurile instituţiilor europene, rolul de cetăţean european cu drepturile ce derivă din aceasta, dintre care unul dintre cele mai importante este acela de a participa la discuţii directe cu cetăţenii. Scop final: creşterea participării publice în ce priveşte dezbaterea despre drepturile cetăţenilor şi despre incluziunea socială în Europa.