Reprezentanti ai industriei media de pe patru continente discuta pe marginea provocărilor la care trebuie să facă faţă radiodifuzorii, în contextul dominaţiei din ce în ce mai accentuate a altor mijloace moderne de comunicare, cum ar fi internetul sau telefonia mobilă.
Am rezumat câteva impresii de la dezbaterile din prima zi:
Ovidiu Miculescu, Radio România: Tehnologia a luat-o înaintea conţinutului şi trebuie să ne adaptăm toţi la această explozie de tehnologie, pentru că, dacă nu, vor apărea probleme. În multe părţi din lume industria de media a înţeles că trebuie să facă corp comun ca să se apere împotriva giganţilor globali, gen Facebook, Netflix, Youtube sau Google, şi pentru asta trebuie performat şi trebuie găsite soluţii. Şi cred că, în pofida tuturor acestor performanţe tehnice, spiritul televiziunii şi al radioului este pe mâini bune. Adică majoritatea vorbitorilor – şi sunt oameni cu experienţă extraordinară, oameni care conduc organizaţii, oameni care au o viaţă lungă în media – toţi, direct sau printre rânduri, au exprimat acest lucru: indiferent de cât de puternic este asaltul tehnologiei, spiritul radioului şi al televiziunii este pe mâini bune.
Javad Mottaghi, ABU: Suntem aici pentru a promova dialogul, pentru a ne asculta unul pe altul, pentru a învăţa unul de la altul, pentru a face schimb de experienţă, experienţe pe care le avem în ţările noastre şi regiunile noastre. Ne aflăm aici pentru a asculta provocările pe care le avem în ţările şi regiunile noastre şi să încercăm să vedem cum putem schimba în mai bine provocările şi oportunităţile. Suntem aici pentru a gândi global, şi nu local, pentru că noi, din audiovizual, suntem dedicaţi publicului şi suntem obligaţi să ascultăm de publicul nostru din fiecare ţară şi să învăţăm de la ei să îndeplinim dorinţele publicului nostru. Suntem aici, de asemenea, pentru a ne uita la alţii, pentru a vedea ce fac alţii şi de a vedea cum reacţionează la provocări şi asta facem în Asia: gândim global şi acţionăm local. Ne concentrăm pe punctele comune şi, în acelaşi timp, analizăm diferenţele, în scopul de a reduce diferenţele şi de a vedea cum am putea, în final, să ne servim publicul şi membrii mai bine, care atinge 4 miliarde de oameni în toate reţelele din zona Asia-Pacific.
Toshiyuki Sato, NHK-Japonia: Se pare că industria tradiţională de broadcasting se erodează, dar ne păstrăm leadershipul, pentru că introducem noile tehnologii. Noi am introdus HD-ul în televiziune, astfel că într-un fel sau altul am supraviețuit. Cînd transmiţi ştiri, când faci emisiuni, este nevoie de profesionalism, astfel că într-o mare de oferte de pe piață oamenii îţi aleg un conţinut cu cât mai multă substanţă. Radioul vă oferă un fel de imagine audio, dar există un fel de structură care permite ca unul să poată urmări doar televizorul şi altul să poată asculta doar radioul. Datorită apariţiei internetului, însă, această structură de bază începe să se erodeze. Cele două sunt amestecate şi nu cred că mai exist o mare diferenţă. Cu toate acestea, în timpul unor crize – cum a fost cutremurul din 2011, de exemplu – oamenii au tendinţa să asculte radioul, deci radioul este simplu dar are putere, mai ales în astfel de perioade dificile. Astfel, dacă oamenii nu ascultă în mod normal radioul, vor apela la radio atunci când se întâmplă ceva. Deci noi, radiodifuzorii, trebuie să ne menţinem audienţa obişnuită să asculte radioul. Pentru a îndeplini acest scop, trebuie să creăm ştiri şi programe bune.
Graham Ellis, BBC: Cred că pentru mass-media publică este important să-şi amintească de fapt ce o diferenţiază de mass-media pur comercială. Şi, dacă ne uităm cu atenţie, vedem că este vorba despre modul în care media publică este direct răspunzătoare în faţa publicului. Este vorba despre telespectatori şi radioascultători ca şi cetăţeni, nu doar de clienţi, şi trebuie să ne reamintim că avem datoria să reflectăm întreaga societate din ţările noastre, nu doar să oferim ştiri bune şi independente, informaţii politice, ci totodată să arătăm societatea înapoi ei însăşi, prin artă, prin cultură, prin muzică.
Steve Robins, WFMT- SUA: Avem o şansă imensă, avem streeming, avem podcast. Un podcast, un documentar a avut 40 de milioane de downloadări în 3 luni. Este foarte mult, e de calibrul Superbowl. Noi suntem parte a media. Programul meu explorează muzică, arhiva noastră are 200 de săptămâni de programe, mii de ore de înregistrări. Avem 2 mii de abonaţi. Cred că noi ieşim întăriţi.
