Universitatea de
Arte din Târgu-Mureş a organizat în a doua jumătate a lunii noiembrie mai multe
evenimente de nivel internaţional, care se adresează în primul rând studenţilor
şi masteranzilor la actorie, regie şi scriere dramatică. Evenimente care le
creează acestora condiţii pentru schimburi de experienţă, pentru a-şi dezvolta
competenţele, pentru că, până la urmă, ei sunt cei care dau calitatea teatrului
de mâine. Sau chiar de azi. Este vorba despre Festivalul Internațional Studio
– Întâlnirea Școlilor de Teatru, Transylvania Playwriting Camp şi Fabulamundi.
Playwriting Europe. Beyond Borders?.
Astfel, în
perioada 18-25 noiembrie 2018, s-a desfăşurat, în spaţiile moderne ale Universităţii
de Arte, mai ales pe scenele de la Teatrul Studio și Teatrul Studio 2.1 a patra
ediţie a Festivalului Internațional Studio – Întâlnirea Școlilor de Teatru. Au
participat la eveniment zece universităţi de teatru din ţară şi din
străinătate. Prof univ dr Oana Leahu, decanul Facultăţii de Arte în Limba
Română din cadrul Universităţii de Arte Târg-Mureş, spune că, încă de la prima
ediţie, acest festival şi-a dorit să fie o bucurie şi un spaţiu de întâlnire: O bucurie pentru
organizatori, pentru că e o bucurie să fii capabil să oferi un spaţiu de
întâlnire tinerilor artişti, o bucurie pentru cadrele didactice ale
universităţii, pentru că este minunat să ai studenţi din mai multe universităţi
şi să vezi producţii de teatru din mai multe universităţi, o bucurie, sperăm
noi, pentru participanţi, pentru că ce poate fi mai frumos decât să fii tânăr,
să cutreieri lumea şi să întâlneşti artişti. Ceea ce noi ne dorim este să
oferim această săptămână de lucrat, de gândit, de zâmbit, de pus întrebări
împreună.
Ce a fost
interesant cel puţin în ediţia din acest an a Festivalului Studio a fost faptul
că spectacolele cu care s-au prezentat şcolile de actorie au fost foarte
diferite unele de altele. Prof univ dr Oana Leahu: Cred că fiecare
producţie pe care am văzut-o încearcă să ţină pasul cu acest timp în care
trăim. Nu se face deloc teatru de conservă la universităţi. Toată lumea
încearcă să fie la timpul prezent în ceea ce face şi asta mi se pare foarte
important. Aşa cum faptul că studenţii încearcă să-şi cultive nu numai
expresivitatea vocală, ci şi expresivitatea corporală şi toate calităţile care
îi fac, la urma urmei, performanţi, asta mi se pare important. Iar alegerile
repertoriale au o plajă foarte vastă. Încercările sunt foarte diverse, de la
teatru de animaţie la teatru de mişcare, musical… Cred că e bine ca artiştii
tineri, împreună cu profesorii lor, să-şi păstreze prospeţimea.
Celelalte
proiecte ale Universităţii de Arte, Transylvania Playwriting Camp – un
parteneriat cu Statele Unite şi Fabulamundi – un proiect european, au însoţit,
într-un fel, anul acesta, Festivalul Studio. Oana Leahu : De cei de la Lark
Play Development Center din New York ne leagă o experienţă de zece ani. Este o
tabără care are loc la fiecare doi ani. Fiecare promoţie de masteranzi de
scriere dramatică are ocazia să treacă prin această experienţă. Fabulamundi
este un proiect în care suntem parteneri de mai curând, dar sper să putem spune
la un moment dat că avem zece ani de Fabulamundi. Şi anul acesta aşa a fost
gândit festivalul. Dacă tot e Fabulamundi şi dacă tot e Tabăra de scriere
dramatică, haide să le facem împreună. În acest an mai există o secţiune la
care ţinem foarte mult, Focus – Regie, o încercare de a atrage specializările
Regie de la Unievrsităţile de Arte din România, deocamdată, să-şi prezinte
producţiile.
John Clinton
Eisner este cofondator al Teatrului Lark şi directorul artistic al acestuia.
Vine în România de 12 ani şi a lucrat în Bucureşti şi Târgu-Mureş: Îmi place în mod special Târgu-Mureş, pentru că nu este complicat, nu
există atâtea tentaţii în jur care să îşi distragă atenţia. Te poţi concentra
pe ceea ce te interesează, oamenii de aici sunt foarte serioşi când vine vorba
de muncă. Există ceva foarte relaxant, care este foarte favorabil generării de
noi idei. Nu simţi presiunea de a te afla în competiţie cu celălalt pentru idei
mai bune. Aş spune că, atunci când
Universitatea a început programul de master, erau scriitori care aveau o
pregătire regizorală, nu aveau vechime în scrierea de piese şi şi-au găsit
vocile. Oamenii erau mai reţinuţi, era mai greu să îi convingi să vorbească
despre ceea ce gândeau şi simţeau, dar când reuşeam, era intens şi profund. Iar
acum, pentru că programul este puternic şi operaţional, din momentul în care am
început, oamenii erau pregătiţi să vorbească despre lumea din jurul lor, despre
ceea ce gândesc şi simt în legătură cu această lume şi despre ce vor să facă
prin scris. Cred că programul a ajuns la un asemenea nivel încât reuşesc să
aducă aici scriitori foarte interesanţi şi, de asemenea, se creează un cadru în
care oamenii ştiu foarte clar ce fac ca dramaturgi.
Invitat la Târgu-Mureş
din partea Teatrului Lark de mai multe ori în aceşti ani a fost dramaturgul Rajiv
Joseph. Anul acesta a lansat, în cadrul Festivalului Studio, versiunea în limba
română a piesei de teatru Descrie noaptea, realizată în cadrul Masteratului
de Scriere Dramatică al Universităţii de Arte din Târgu-Mureş. Traducerea a
fost coordonată de lect. univ. dr. Anda Cadariu. Recompensată anul acesta cu
Obie Award pentru Cea mai bună piesă nouă, Descrie noaptea are la bază două
evenimente reale: prăbuşirea avionului prezidenţial polonez la Smolensk, în
2010, cu mare parte din guvernul Poloniei – pe Rajiv Joseph l-a marcat faptul
că evenimentul a fost reflectat în presa americană într-un articol scurt de
ziar şi faptul că nimeni nu a ştiut despre acest eveniment. Apoi, descoperirea
jurnalului scriitorului şi jurnalistului rus Isaac Babel, martor, în 1920, al
războiului polono-sovietic. Traducerile în maghiară şi în română realizate la
Târgu-Mureş reduc la o treime durata piesei.
Dramaturgul Rajiv Joseph: Experienţa lucrului cu traducătorii, regizorii şi actorii pe această
piesă, obţinerea unei perspective maghiare, a unei perspective româneşti au
schimbat piesa în întregime. Şi au transformat-o într-o piesă, aş spune. Am
primit toate aceste noi perspective, pe care nu le-aş fi obţinut niciodată în
SUA. Perspective ale unor oameni dintr-o cultură mult mai apropiată de Uniunea
Sovietică decât am fost eu vreodată. Întrebări care au venit de la actori,
regizori, traducători… Am încercat să răspund la aceste întrebări şi să
adaptez textul. Am realizat că de fiecare dată când am venit în acest oraş să
lucrez cu artiştii de aici, am învăţat mult mai multe despre munca mea. Aici
există creativitate, ethos şi se pretinde o excelenţă a textului. Pentru asta,
sunt veşnic recunoscător. Nu cred că această piesă ar fi fost vreodată produsă
undeva, mai ales în Statele Unite, dacă nu aş fi venit la Tabăra de scriere dramatică
de aici.