Virgile Prod’homme vine din Franța,
unde a absolvit studii de geografie la Universitatea din Rouen, în cotutelă cu
Universitatea din Münster, Germania. Și-a continuat studiile în Rouen cu un
masterat în Geografie și unul în Științele Limbii, fapt care avea să-i modeleze
cariera viitoare. A devenit profesor de limba franceză ca limbă străină și a
început prin a preda într-un colegiu din Praga. Apoi a ajuns în România, mai
întâi la Constanța, unde a predat franceza în cadrul unor licee din oraș. Apoi
a fost profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, iar ulterior a plecat
în Austria, unde a avut aceeași experiență de profesorat la Universitatea din
Salzburg. A revenit în România, de data aceasta la București, unde a fost
lector la Universitate, apoi a devenit director al librăriei franceze Kyralina.
Acum, din 2019, este director în cadrul departamentului de Formare și
Certificări la Institutul Francez din România. Ne spune cum a început povestea
sa românească:
Când eram
la Praga am cunoscut câțiva români care lucrau acolo și care mi-au povestit
puțin despre francofonia din România. Am fost foarte interesat și am contactat
fosta mea Universitate din Franța, de la Rouen, am aplicat pentru un stagiu
prin Ministerul Afacerilor Externe și am reușit să ajung la Constanța. Am
lucrat acolo aproape 8 luni și am fost încântat de oameni și de cultură. Era
pentru mine o surpriză plăcută, mi s-a părut incredibil că există în această
zonă a Europei un popor care vorbește o limbă de origine latină, cu influențe
din diverse limbi, din limba slavă și din alte limbi. Pentru mine a fost
fascinant și oamenii au fost foarte călduroși cu mine. Am impresia că, dacă
ești francez, localnicii sunt foarte primitori, iar mie mi s-a părut minunat.
Virgile a lucrat cu sute de studenți
și de elevi, a acumulat o experință bogată în domeniul predării limbii
franceze. Ce l-a determinat să se întoarcă în România și să rămână aici?
Pentru mine
existau mai multe posibilități, eu sunt vorbitor de limba germană, am studiat
și în Germania, iar fratele meu locuiește acolo. Pe de altă parte, aș putea să
revin în Franța, unde se află o parte din familia mea. Dar m-am gândit că, din
punctul de vedere al serviciului, al posibilităților și al vieții de zi cu zi,
România are un potențial foarte mare, așadar am hotărât să rămân aici. Am avut
și o oportunitate cu jobul, pentru că eram lector la Universitatea din
București, iar pentru mine au fost niște ani minunați cu studenții. Am avut
foarte mulți studenți la cursuri și pentru mine a fost o muncă extrem de
interesantă. Când m-am dus din nou în Occident, în Austria, mi-a plăcut, dar
îmi era foarte dor de România. Când m-am putut întoarce aici, m-am bucurat
enorm, mai ales că am putut veni la București, care e un oraș surprinzător și
foarte interesant din punct de vedere cultural. Acum e mai greu, pentru că
suntem în plină pandemie de covid, dar mi se pare un oraș cu un viitor
interesant. Am început să citesc cărți de autori români, să vorbesc limba
română, să o învăț sistematic, iar acum mă bucur, pentru că mi se pare că am o
identitate diferită, iar parte din ea este românească.
Invitatul din această săptămână
declară că se simte foarte bine în atmosfera românească și spune că acum se
simte și el diferit, că viața i s-a schimbat odată cu adaptarea la România:
În România
oamenii pot să trăiască apelând la umor. Dacă ceva nu merge, întotdeauna
românii găsesc acest tip de umor ironic care îmi place foarte mult și pe care
îl întâlnesc zi de zi. Mi se pare că sunt aspecte pozitive și negative. Ce e
negativ e că, dacă ne propunem să ne întâlnim peste șase luni la aceeași oră,
mi se pare imposibil ca în România să faci asta, spre deosebire de Germania,
unde se poate. Totuși, latura pozitivă e că aici am văzut capacitatea de
improvizare și de adaptare foarte rapidă și doar aici am găsit aceste
abilități. Cred că e foarte important, mai ales în timpurile pandemice pe care
le trăim acum, că oamenii sunt capabili să se adapteze repede. Vorbeam mai
devreme despre ironie și umor, despre faptul că oamenii pot face glume despre
ei: mi se pare că acum eu sunt un amestec de identitate franceză, germană și
română.
L-am întrebat
pe Virgile Prod’homme ce i-ar plăcea să îmbunătățească la noi în țară:
Nu numai în
România, ci în toată Europa, sau chiar în toată lumea cred că ar fi important
să fim mai atenți cu deșeurile. Spre exemplu, uneori plec din București și văd
deșeuri. Sau văd gunoaie pe stradă sau în pădure, oameni care poluează în afara
orașului. Cred că la acest aspect trebuie să lucrăm noi toți, nu numai în România,
ci în toate țările. În Austria am apreciat foarte mult atitudinea față de
ecologie. În Franța era asemănător ca în România acum câțiva ani, însă am luat
multe măsuri legate de această situație, iar acum e deja ceva mai bine. Cred că
și în România trebuie să facem la fel, în ideea că natura e foarte importantă.
Aveți aici o adevărată perlă, aveți de toate, munte, pădure, este o natură
extraordinară. Sunt de părere că ceea ce trebuie făcut este să fie educată
populația, să li se explice oamenilor care e problema cu deșeurile. Dacă
această schimbare ar fi făcută, ar fi minunat. Oricum, mi se pare că deja
mentalitatea s-a schimbat, iar acest lucru este cel mai important.