Untura este obţinută de obicei după
sacrificarea tradiţională a porcului, în perioada Crăciunului. În mediul rural,
untura de porc este folosită pentru prăjit în loc de ulei şi, mai mult decât
atât, pentru aluaturi sau pentru conservarea preparatelor din carne de porc.
Untura se obţine topind slănina de
pe spatele porcului. Tăiată în bucăţi mici, slănina este pusă la topit, la foc
mic, într-un ceaun sau un vas mare de fontă, cunoscut şi sub numele de tuci. Pe
măsură ce se topesc, în vas pot fi adăugate alte cuburi de slănină. La topit
pot fi puse şi bucăţi de grăsime de pe burta porcului, caz în care se obţin
acele jumări care conţin şi straturi de carne. Se amestecă periodic în vasul de
tuci şi, după ce bucăţile de slănină au devenit transparente, întregul conţinut
este turnat printr-o sită în recipientul în care urmează a fi păstrată. Untura
se scurge încet, iar în sită vor rămâne jumările.
În gospodăriile tradiţionale,
jumările sunt păstrate, în mod obişnuit, în borcane, deasupra lor turnându-se
un strat de untură, care are rol de protecţie. Borcanele trebuie depozitate în
încăperi răcoroase. Aceste jumări pot fi consumate în timp împreună cu
mămăligă, cu ouă ochiuri şi cu brânză. De asemenea, jumările pot fi
transformate în pastă, putând fi servite ca aperitiv. Avem nevoie de jumătate
de kg de jumări, de o ceapă, de piper şi boia de ardei. Jumările şi ceapa sunt
trecute prin maşina de tocat sau mărunţite cu ajutorul robotului de bucătărie,
după care se condimentează cu piper şi boia de ardei. Pasta rezultată se
serveşte pe pâine prăjită, cu ceapă sau cu castraveţi muraţi.
Untura poate fi întinsă pe pâine prăjită, putând fi servită ca
aperitiv. Se pun la prăjit felii de pâine și, când acestea sunt calde, trebuie
frecate cu un cățel de usturoi, după care se întinde untura de porc astfel
încât aceasta să se topească și să fie absorbită de pâine. Se obține astfel un
aperitiv care poate fi servit împreună cu țuică, palincă, vin sau bere.
