Tag: urban swan

  • Städtische Happenings: Das Fotoprojekt „Urban Swan“

    Städtische Happenings: Das Fotoprojekt „Urban Swan“

    Hinfällige Säulen entlang einer verwucherten Allee, daneben ein flie‎ßendes Gewässer und… die zierliche Präsenz einer Ballerina, eines wei‎ßen Schwans. Die gleiche wei‎ße Schwanballerina im Gedanken versunken auf den Alleen eines bekannten Bukarester Parks. Oder ein schwarzer Schwan, der plötzlich auf eine stets stark befahrene Stra‎ße schnellt. Und viele andere Bilder. Das ist zusammengefasst das Foto-Projekt Urban Swan bzw. Der Stadtschwan des Fotografen Andrei Mihai Cristian. Was hat es mit dem abgebildeten Schwanenkind in den unterschiedlichsten Stadien auf sich? Projektautor und Fotograf Andrei Mihai Cristian erklärt.



    Dieses Projekt hat das Internet erobert, was mich am meisten freut, ist jedoch, dass es die Menschen in ihrem Herzen berührt hat. Das Projekt hei‎ßt Urban Swan oder der Stadtschwan und ist vom Konzept des Erfolgs ausgegangen. Ziel war es, die Erfolgsidee darzustellen und gleichzeitig einen Aufruf an die Leute zu starten, eine Person zu analysieren, bevor man sie kritisiert. Sehr viele Menschen, die erfolgreich sind, legen beeindruckende Anstrengungen an den Tag, die wir überhaupt nicht wahrnehmen. Wir bewundern, kritisieren, weil uns der Schein treibt, aber alles ist nur eine Hülle. Diese Idee wollte ich durch meine Fotos beleuchten und so habe ich das Urban-Swan-Projekt gestartet. Weil die Ballerina für Grazie steht, für die Sublimität, und die Stra‎ßen der Hauptstadt, wo dieses Projekt realisiert wurde, Alltag bedeuten, das hei‎ßt die mühsamen Stunden der Arbeit, die man in den Erfolg investiert. Es entsteht dieser starke Kontrast und deshalb wollte ich, dass alles in diesem Widerspruch steht. Die Gegensätze prägen das Projekt, die entgegensetzten Farben, die entgegengesetzten Jahreszeiten. Es besteht aus drei Teilen. Black, White und der Anfang. Und die Protagonistinnen sind zwei Ballerinen: Eine steht kurz vor Ende ihrer Karriere und die andere erst am Anfang.“




    Andrei Mihai Cristian sprach auch über die Ballerinen, die die Hauptrolle in seinem Projekt spielten:



    Die ersten zwei Teile, White und Black, wurden gemeinsam mit Anamaria realisiert. Sie kannte ich seit einiger Zeit und ich wusste, dass sie eine Ballerina ist. Da wollte ich ihr erzählen, was ich tun will. Und sie akzeptierte, ohne mit einer Wimper zu zucken. Gemeinsam haben wir dann dieses Szenario geschaffen und die Orte ausgewählt, unsere Fotoobjekte in Bukarest. Ich kann mich noch erinnern, dass wir den ersten Teil im Winter gemacht haben, drau‎ßen war eine klirrende Kälte, und sie trug nur einen schwarzen, durchsichtigen Body und führte künstlerische Bewegungen vor den Augen der Passanten aus. Die Leute hielten an, um sie zu bewundern, und waren dick angezogen. Auch meine Hände waren auf dem Fotoapparat gefroren, aber ihr Ehrgeiz motivierte mich, mir das weiter anzuschauen und jeden Moment mit der Kamera festzuhalten. Fünf Monate später machten wir auch den zweiten Teil, diesmal in einer unerträglichen Hitze. Am gleichen Ort, mit der gleichen Begeisterung unsererseits, aber alles war jetzt der Gegensatz.“




    Und das Projekt schien abgeschlossen. Aber wenn die Musen nicht schlafen, flie‎ßt der Gedankenstrom weiter, erzählt der Fotograf.



    Nachdem diese zwei Teile fertig waren und wir sie auf eine Ideenplattform hochgeladen hatten, wurden sie zum Viral. Das hat mich sehr gefreut. Und da habe ich geglaubt, dem Projekt mit den zwei Teilen ein Ende setzen zu müssen. Aber eine Kollegin fragte mich, ob ich Interesse daran hätte, ein äu‎ßerst ausdrucksstarkes Mädchen zu fotografieren, die seit ihrem fünften Lebensjahr Ballett praktiziert. Und da hat es mich durchleuchtet und ich wusste, dass ein Kind mit seiner Unschuld die Grundidee des Projekts noch besser beleuchten kann. Die Kontraste zwischen der Stadt, die die schweren, mühsamen Arbeitsstunden bedeutet, und dem Erfolg, der Selbstverwirklichung. So ist dann der dritte Part entstanden, »Die Anfänge« ist dessen Titel.“




    Und weil das Projekt die Idee von der Arbeit für den Erfolg als Ausgangspunkt hatte, würden die ausgewählten Ballerinen unterschiedliche Etappen der beruflichen Entwicklung darstellen. Die Hingabe sei jedoch stets die gleiche, sagt Andrei Mihai Cristian:



    Anamaria, die reife Ballerina, hat mit fünf Jahren in rhythmischer Sportgymnastik trainiert, es war eine Freizeitbeschäftigung, die später zum Leistungssport wurde. Sie gewann bis zum Alter von 17 Jahren zahlreiche sportliche Preise im In- und Ausland. Zweimal nahm sie am internationalen Zirkus-Festival in Monte Carlo teil, sie wurde dort mit dem Team mit dem Bronze-Clown ausgezeichnet und hatte eine schöne Karriere in der Branche. Und die zweite Ballerina, die kleine Anca Berteanu, steht am Anfang ihrer Karriere. Sie begann das Ballett ebenfalls mit fünf und hat alle Chancen, zu einem Star zu werden. Ich glaube fest an sie. Sie hat eher mit ihrer Unschuld dem Projekt einen unerwarteten Mehrwert gegeben.“




    Und auch wenn Andrei Mihai Cristian das Projekt startete, weil er spürte, der Welt etwas sagen zu müssen, ohne eine Anerkennung zu suchen, ist er doch stolz auf die Berichterstattung in den internationalen Medien.



    Während die ersten beiden Teile relativ bekannt waren, gab es nach Veröffentlichung des dritten Kapitels eine regelrechte Explosion. Aufgrund dieses Teils hat es das Projekt bis nach New York geschafft, in die Huffington Post und viele andere Publikationen, was mich riesig gefreut hat.“




    Es werden gewiss viele andere Foto-Projekte des Künstlers folgen. Hervorgehoben sei an dieser Stelle nur eines, dessen Protagonistin erneut die kleine Schwanballerina Anca Berteanu ist, die den Anfang darstellt. Dreaming on the Dance Flour“ hei‎ßt das Projekt, das sich offenbar einer ebenso gro‎ßen Anerkennung freut wie das erste.

  • Urban Swan

    Urban Swan

    Coloane decrepite pe o alee invadată de buruieni, lângă apă…şi prezenţa graţioasă a unei balerine, a unei lebede albe. Aceeaşi balerină-lebădă albă, îngândurată pe o alee dintr-un cunoscut parc bucureştean. Sau o lebădă neagră tâşnind în săritură pe o stradă de obicei foarte circulată. Şi multe alte imagini. O lebădă copil în tot atâtea ipostaze. Aceasta ar fi descrierea pe scurt a proiectului fotografic Urban Swan sau Lebăda urbană, realizat de fotograful Andrei Mihai Cristian, care a cucerit internetul în ultimele luni.



    L-am invitat pe autor să ne vorbească despre acest proiect: A fost un proiect care a cucerit internetul şi ceea ce mă bucură foarte mult este că a ajuns la sufletele oamenilor. Proiectul se numeşte Urban Swan sau Lebăda Urbană, a plecat de la ideea de succes. Scopul a fost ilustrarea ideii de succes şi totodată un îndemn de a analiza o persoană înainte de a o critica. Foarte mulţi oameni care cunosc succesul depun o muncă impresionantă, pe care noi nici măcar nu o observăm. Admirăm, criticăm, împinşi de aparenţe, dar totul e o cortină. Aşa că am vrut să exprim această idee prin fotografie, aşa că am lansat acest proiect Urban Swan. Pentru că balerina reprezintă imaginea graţiei, a sublimului, iar străzile capitalei, unde a fost realizat acest proiect reprezintă cotidianul, adică orele grele, de trudă, pentru a reuşi. E acest contrast puternic şi de aceea am dorit ca totul să fie în antiteză. Proiectul este unul creat în antiteză, cu culori opuse, anotimpuri opuse şi este format din trei părţi. Black, white, adică negru, alb şi începutul. Şi are ca protagoniste două balerine: una la apus de carieră şi una abia la început.”



    Andrei Mihai Cristian ne-a vorbit şi despre balerinele care au jucat rolul principal în acest proiect: Primele două părţi, alb şi negru au fost realizate împreună cu Anamaria. Pe ea o cunoşteam de ceva vreme şi ştiam că este balerină şi i-am povestit ce vreau să fac. A acceptat fără să clipească şi împreună am creat acest scenariu şi am ales locurile de fotografiere în Bucureşti. Îmi amintesc că era iarnă când am realizat prima parte, era un frig de crăpau pietrele, iar ea era îmbrăcată într-un body negru transparent şi executa mişcări artistice în văzul oamenilor, care se opreau să o admire şi erau înfofoliţi. Şi mie îmi îngheţaseră mâinile pe aparat, dar ambiţia ei mă făcea să uit şi să surprind fiecare moment. La interval de cinci luni a venit şi rândul celei de-a doua părţi, care a fost făcută pe o căldură insuportabilă. Acelaşi loc, acelaşi entuziasm din partea noastră, dar totul era în antiteză.”



    Iar proiectul părea să se fi încheiat, dar atunci când muzele nu dorm, ideile nu se mai opresc. Andrei Mihai Cristian. “După ce am creat aceste două părţi, după ce le-am terminat şi le-am publicat pe un site care promovează idei, a devenit viral. Asta m-a bucurat foarte mult. Atunci am zis după aceste două părţi să pun punct, însă o colegă m-a întrebat dacă aş fi interesat să fotografiez o fetiţă foarte expresivă, care practică baletul de la vârsta de cinci ani. Şi atunci am avut o sclipire de moment şi mi-am spus că un copil, prin inocenţa sa poate să ilustreze mai bine ideea de bază a proiectului. Contrastul dintre urban, care presupune acele multe ore de muncă şi succesul, împlinirea. Aşa s-a născut a treia parte, care se numeşte începuturi.”



    Şi pentru că tema din umbra proiectului era ilustrarea ideii de muncă pentru consolidarea succesului, balerinele alese reprezintă faze diferite de evoluţie profesională, dar aceeaşi dedicare. Revine cu detalii Andrei Mihai Cristian: “Ca balerine, Anamaria, balerina la maturitate, a început gimnastica ritmică la vârsta de cinci ani, ca pe un hobby şi ulterior l-a transformat în performanţă. Pe plan sportiv, până la 17 ani, a câştigat nenumărate premii atât naţionale, cât şi internaţionale, la concursuri de gimnastică ritmică şi cu echipa şi individual. A participat de două ori la Festivalul internaţional de circ de la Monte Carlo, a obţinut Clovnul de bronz” împreună cu echipa de circ, a avut o carieră frumoasă în acest domeniu. Iar cea de-a doua balerină, cea mică, Anca Berteanu, este la început. A început baletul tot la cinci ani şi are toate şansele să devină o stea. Cred foarte mult în ea. Ea mai mult prin inocenţă a dat o valoare neaşteptată proiectului.”



    Şi deşi Andrei Mihai Cristian s-a apucat de acest proiect pentru că simţea că trebuie, că are ceva de spus, fără să caute o recunoaştere, desigur că prezenţa proiectului său în media internaţională i-a adus satisfacţie: “Dacă primele două părţi au devenit destul de cunoscute, în momentul în care am publicat această ultimă parte, a fost o reacţie explozivă. Datorită acestei părţi proiectul a ajuns la New York ,a ajuns în Huffington Post, în foarte multe publicaţii şi asta m-a bucurat enorm.”



    Urmarea, desigur, alte proiecte fotografice, dintre care nu vă voi tenta decât cu unul, care o are ca protagonistă tot pe Anca Berteanu, mica lebădă, simbolizând începutul. “Dreaming on the dance flour” (“Visând în praful scenei”) este numele proiectului şi pare să se bucure de tot atâta apreciere ca şi primul.

  • Urban Swan

    Urban Swan

    Ici, des colonnes décrépites bordent l’allée envahie par les mauvaises herbes. Là, tout près de l’eau, une danseuse imite les mouvements gracieux d’un cygne blanc. La même danseuse-cygne, l’air tout pensif, au détour d’une allée, dans un bien connu jardin public de Bucarest. Un autre cygne, noir cette fois-ci, jaillit d’un bond au coin d’une rue habituellement fort encombrée.

    Dans d’autres images on voit un enfant – cygne. Voilà en bref la description du projet intitulé Urban Swan ou le Cygne urbain, réalisé par le photographe Andrei Mihai Cristian. Un projet qui a conquis la Toile ces derniers mois, comme nous l’apprend son l’auteur : « Le projet est devenu viral sur les réseaux sociaux et je me réjouis qu’il touche tant d’âmes. Il s’appelle Urban Swan ou le Cygne urbain et son point de départ a été la notion de succès. Autrement dit, j’essaie d’illustrer l’idée de réussite, tout en exhortant les gens à analyser une personne avant de la juger. Bien des gens sont parvenus au succès à force de travailler d’arrache – pied. Nous autres, qui n’observons même pas cet immense effort, nous nous laissons leurrer par les apparences. C’est ce que j’ai voulu exprimer à travers mes photos et c’est ainsi qu’est né le projet Urban Swan. La danseuse symbolise la grâce, le sublime, alors que les rues de la capitale, où j’ai pris les photos, représentent le quotidien, c’est-à-dire le long et pénible travail nécessaire à la réussite. Tout repose donc sur ce fort contraste, sur l’antithèse. D’où les couleurs et les saisons opposées. Notre projet comporte trois volets, à savoir le noir, le blanc et les débuts et a pour protagonistes deux danseuses, l’une au crépuscule de sa carrière, l’autre à l’aube de celle-ci. »

    Andrei Mihai Cristian nous a également parlé des danseuses qui ont joué le rôle principal dans ce projet : « Les deux premières parties, à savoir le Noir et le Blanc, ont été réalisées avec Anamaria. Je la connaissais depuis un certain temps, je savais qu’elle était danseuse et je lui ai raconté ce que j’avais l’intention de faire. Comme elle a accepté sans l’ombre d’une hésitation, nous avons décidé d’imaginer ensemble le scénario et de choisir les endroits de Bucarest où nous allions prendre les photos. Je me rappelle que lorsque nous avons entamé le premier volet du projet, c’était l’hiver et il gelait à pierre fendre. Vêtue d’un body noir transparent, Anamaria exécutait ses mouvements artistiques devant les passants portant des vêtements chauds, qui s’arrêtaient pleins d’admiration. Mes mains étaient gelées, mais son ambition me faisait oublier le temps qu’il faisait et m’incitait à prendre en photo chaque instant pour l’immortaliser. Cinq mois plus tard, c’était le tour du deuxième volet du projet. L’endroit et l’enthousiasme étaient les mêmes, mais nous devions travailler sous un grand soleil.

    Le projet semblaient toucher à sa fin, mais comme les muses ne dormaient pas, les idées n’ont cessé de s’enchaîner. Andrei Mihai Cristian : « Une fois achevées ces deux premières parties, je les ai publiées sur un site Internet qui se propose de promouvoir des idées. Le fait qu’elles soient devenues virales sur la Toile m’a énormément réjoui. Alors que je pensais y mettre le point final, une collègue m’a demandé si cela m’intéressait de photographier une fillette très expressive, qui faisait de la danse classique dès l’âge de 5 ans. J’ai eu l’idée fulgurante qu’une enfant, grâce à son innocence, peut mieux illustrer l’idée phare du projet. Le contraste s’installe donc entre d’une part l’environnement urbain, qui suppose de longues heures de travail et de l’autre le succès, l’accomplissement. C’est là le point de départ du troisième volet du projet, qui s’intitule Débuts.

    Puisque le thème du projet est celui du travail nécessaire pour la réussite, les danseuses choisies par les photographe Andrei Mihai Cristian représentent des étapes différentes du parcours professionnel, ayant pourtant en commun la passion pour la danse : « Anamaria, la danseuse arrivée à maturité, a commencé à faire de la gymnastique rythmique à l’âge de 5 ans. Ce qui, au début, n’était qu’un passe – temps, allait devenir plus tard de la performance. A 17 ans, elle avait déjà remporté maints prix aux championnats nationaux et internationaux de gymnastique rythmique, aux épreuves individuelles et par équipes. Elle a également participé avec son équipe au Festival international du cirque Monte Carlo, où elle a décroché Le clown de bronze. L’autre danseuse, la petite, s’appelle Anca Berteanu. Elle aussi a fait de la danse classique depuis l’âge de 5 ans. Je crois fortement en elle et dans ses chances de devenir danseuse étoile. C’est son innocence qui a rehaussé le projet. »

    Andrei Mihai Cristian a réalisé ce projet parce qu’il avait quelque chose à raconter et non pas pour rechercher l’appréciation du public. Cela ne veut nullement dire qu’il n’est pas satisfait du succès qu’il a remporté: « Si les deux premières parties étaient déjà assez connues, au moment de l’apparition de la dernière partie, la réaction a été vraiment explosive. Grâce à ce troisième volet, le projet est arrivé à New York, sur le site d’information américain Huffington Post et dans beaucoup de publications. Bref, il y a de quoi être content. »

    D’autres projets photos s’en sont suivis, dont un avec la petite Anca Berteanu. Il s’appelle Dreaming on the dance flour (Rêves dans la poussière de la scène) et semble promis au même succès que le premier.