România e spre vârful medicinii de urgenţă din Europa” era una dintre concluziile primei ediţii a Congresului interdisciplinar de medicină de urgenţă, care s-a desfăşurat, în perioada 26-28 iunie a.c., la Cluj. Explicaţia era că suntem printre cele numai cinci ţări în Europa care au specialitatea de medicină de urgenţă consacrată, cu rezidenţiat de cinci ani în cadrul facultăţii de medicină. În plus, în România a fost aplicat un program naţional de dotare a unităţilor de pimire urgenţe şi a ambulanţelor, ceea ce a creat un standard bun pentru practica medicală. Dintre problemele existente în sistem, participanţii de atunci la Congres semnalau faptul că puţine spitale de urgenţă din ţară au incluse toate specialităţile, astfel încât, nu odată, bolnavii în stare critică sunt plimbaţi dintr-o clădire într-alta, fapt uneori greu de înţeles de pacienţi.
Tot la capitolul veşti bune privind medicina de urgenţă, intră şi informaţia că Ministerul Sănătăţii va aloca toamna aceasta serviciilor de ambulanţă fonduri suplimentare la rectificarea bugetară. Sumele urmează să fie distribuite pentru deblocarea de posturi şi promovarea personalului deja angajat, pentru investiţii în infrastructură, dar şi pentru reparaţii la nivelul parcului auto. În plus, Ministerul Sănătăţii a aprobat anul acesta scoaterea la concurs a peste 160 de posturi în cadrul serviciilor de ambulanţă, iar procesul va continua.
Alexandra Tănase, voluntar în cadrul Departamentului de ambulanţă Bucureşti Ilfov, lucrează pe ambulanţă de doi ani şi ne-a împărtăşit din experienţa ei: Simt îmbunătăţiri cu trecerea timpului, în sensul în care coordonatorii îşi dau interesul ca noi să avem cât mai mult confort şi să ne putem face meseria cât mai bine. Serviciul de ambulanţă are trei tipuri de ambulanţe. Ambulanţele de tip A, doar cu ambulanţier, care se ocupă de transportul pacienţilor, ambulanţele de tip B, care au asistent şi ambulanţier şi, opţional, voluntarul, şi ambulanţele de tip C, care au ambulanţier, asistent şi medic şi, opţional, voluntar. În funcţie de gravitatea cazului, dacă este vorba, de exemplu, despre un stop cardio-respirator sau un accident, se trimit ambulanţele de tip C. Cu cât problema medicală este mai gravă, cu atât echipajul care se trimite este mai competent. Pentru problemele mai uzuale se trimit echipaje de tip B, iar dacă acestea întâmpină probleme şi nu fac faţă, sau au nevoie de întăriri, solicită echipaj de tip C.”
Şi dacă una dintre problemele semnalate la Congresul interdisciplinar de medicină de urgenţă de anul acesta era faptul că nu există toate secţiile necesare într-un singur spital, am întrebat-o pe Alexandra Tănase care este procedura după care personalul de pe ambulanţă decide către ce spital să transporte un pacient: Există comunicare prin staţii şi, în funcţie de starea pacientului, noi cerem îndrumare către ce spital să transportăm pacientul respectiv. Sau, dacă nu, îl ducem către spitalul cel mai apropiat. Mi s-a întâmplat să avem un pacient în decompensaţie, şi era clar că deşi noi trebuia să-l ducem la un spital anume, am ales să-l ducem la cel mai apropiat spital, pentru siguranţa pacientului.”
Din practica ei, Alexandra ne-a spus că, deşi sunt multe cazuri la urgenţă, fiecărui pacient i se oferă serviciile de care are nevoie, chiar dacă se poate să aştepte mai mult. De ce îmbunătăţiri ar mai fi nevoie? Alexandra Tănase: Modernizarea ambulanţelor, mărirea numărului de ambulanţe şi creşterea numărului de angajaţi de pe ambulanţă, pentru că aici e clar că avem o problemă. Chiar şi implicarea oamenilor obişnuiţi, pentru că e important cum reacţionează oamenii în primele minute de la producerea accidentelor. La nivelul ţării există un program, numit Există un erou în fiecare dintre noi” pentru că fiecare dintre noi poate ajuta, făcând ceea ce trebuie, pentru că primele minute după un accident sau după o traumă contrează foarte mult pentru viaţa pacientului.”
În privinţa dotărilor, se simt îmbunătăţiri. Astfel, spre exemplu, Spitalul Judeţean de Urgenţă “Sf. Ioan cel Nou” din Suceava urmează să fie dotat cu un computer tomograf de ultimă generaţie, cu finanţare de la Ministerul Sănătăţii şi Consiliul Judeţean. De asemenea, baza de ambulanţe veche din 2007 de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Brăila, a fost înnoită, cu sprijinul Ministerului Sănătăţii, cu trei ambulanţe noi, de tip B şi există promisiuni că programul va continua.
