Radio România Internațional

Tag: Ursul

  • Sărbători în fel şi chip

    Sărbători în fel şi chip

    Trecerea dintre ani este un
    moment pe care fiecare ţară îl marchează cu fast, dar şi cu obiceiuri
    specifice. Dincolo de mâncărurile tradiţionale, diferite de la ţară la ţară,
    există datini ce s-au păstrat şi care sfidează modernitatea. În Grecia se sparg
    farfurii, pentru ca anul nou să fie bogat, în Danemarca se spune că dacă te
    trezești cu multe obiecte vechi de veselă la ușa casei ești norocos și ai muți
    prieteni. Şi tot aşa.


    Nu mai puţin colorate sunt sărbătorile românilor. De Anul Nou, în
    gospodăriile tradiţionale, dar chiar şi în oraşe, se păstrează obiceiul cetelor
    ce merg din casă în casă, respectiv pe străzi, cu Sorcova, Pluguşorul, cu Capra sau cu Ursul.


    Din seara de 31 decembrie pornesc prin sate cetele de colindători costumaţi
    pentru a speria spiritele rele. În satele bucovinene se obişnuieşte ca
    mascaţii să umble în ceată de personaje: ursul, capra, căiuţii, cerbii,
    urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. Umblatul cu Ursul
    este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău
    purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu
    ciucuri roşii. În zgomot de tobe şi fluier şi sprijinită într-un ciomag, masca
    mormăie și imită pașii legănați ai ursului. Semnificația este purificarea și
    fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei
    s-ar afla un cult traco-getic.


    Umblatul cu Capra ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile
    care evocă la Viclaim personaje biblice sunt înlocuite acum de masca unui
    singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în
    Hunedoara, colind cu capra sau ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour)
    în partea sudică a Transilvaniei. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită
    brezaia (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), şi obiceiul se practică
    mai ales de Anul Nou. Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de
    cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie, peste care se pune o altă
    hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită, sau se lipeşte o piele subţire cu
    păr pe ea. Cercetătorii presupun ca dansul caprei provine din ceremoniile sacre
    arhaice închinate morţii şi renasterii divinităţii.


    Un obicei pitoresc este păstrat la Cavnic, în judeţul Maramureş, unde începând de la Crăciun
    şi până la începutul lunii ianuarie, când oamenii sărbătoresc Crăciunul cel
    bătrân, colindă Brondoşii. Se spune că aceştia i-ar fi alungat pe tătari, care
    veniseră la Cavnic, în 1717. Dar astăzi menirea lor este tot să alunge spiritele
    rele.


    În sudul ţării, anul începe cu colindul Brezoaielor, după cum am aflat de
    la Ştefan Costel, sătean al comunei Domneşti, judeţul Ilfov: Noi,
    Brezoile, intrăm în casele gospodarilor din comuna Domneşti, la începutul lunii
    ianuarie, pe data de 1 a fiecărui an, ca să speriem duhurile rele din case. Cu
    ocazia asta noi am încercat, după zeci de ani să reînviem acest obicei, pentru
    că de-a lungul anilor, se pierduse în negura timpului. Acum o echipă din comuna
    Domneşti şi-a propus să adunăm copii şi să-i învăţăm ca să ducă aceste
    obiceiuri străvechi mai departe. Brezoile nu sunt un număr fix, pot să
    participe toţi cetăţenii urbei. Costumele specifice ale Brezoii sau Dumalu, cum
    se mai zice la noi, sunt aceste zdrenţe, clopote, chipuri cu pene.


    Din decembrie până pe 6 ianuarie, la Luncaviţa, în judeţul Tulcea pornesc
    cetele de Moşoaie. I-am întâlnit şi noi, la Muzeul naţional al satului Dimitrie
    Gusti, din Bucureşti şi am aflat cum măştile sunt pregătite tot anul, de la profesor
    Marcu Trandafir Acest obicei este o tradiţie locală de la
    Luncaviţa de Tulcea. Masca aceasta este confecţionată dintr-o plantă înrudită
    cu bostanul. Dar bostanul are miezul pentru plăcintă, iar planta asta (cătrun)
    are doar seminţe. Înainte tineretul le folosea pentru măşti de Moşoaie, iar
    bătrânii le foloseau la culesul viei: o parte se tăia şi se făcea ca un ibric,
    de turnat mustul, iar o altă cătrună tăiată deasupra şi cu vrejul drept se
    folosea ca pâlnie. Ei, aţi văzut că la Moşoaie au nasul întors şi ca să fie
    aşa, oamenii le suspendă pe ceva şi în momentul în care cresc vrejul acela se
    întoarce.


    Aşa urâte sunt Moşoaiele că spiritele rele fug de lângă casa omului, iar
    dacă nu merge cu urâţenia, Moşoaiele au şi măciuci din papură şi bat spiritele
    rele.


    În prima zi a noului an, se merge cu Pluguşorul şi cu Sorcova,
    obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care
    primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători
    vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

  • Iată, vine Moş Crăciun!

    Iată, vine Moş Crăciun!

    La data de 6 decembrie, credincioșii au sărbătorit Ziua Sfântului Nicolae
    întreaga lume. Iar de la sfântul Nicolae sau Nikolas la Santa Claus, numele
    anglo-american al lui Moş Crăciun nu a fost decât un pas şi mult marketing.


    Aşa că nu e de mirare că în luna decembrie, majoritatea românilor se
    pregătesc să îi primească pe Moş Nicolae şi Moş Crăciun. Dacă la sate obiceiurile
    de Crăciun sunt păstrate cu
    sfinţenie, cetele de colindători umplănd uliţele satelor, la oraş, târgurile de profil, dar şi alte
    iniţiative completează atmosfera de sărbătoare.


    Aşa că am pornit şi noi, hai hui, prin ţară ca să descoperim ce ni s-a pregătit.
    La Muzeul Naţional al Ţăranului
    din Bucureşti, ne-a primit Oana Otilia Constantin, muzeograf Bine că anul acesta aţi revenit la târgul nostru de Sf. Nicolae. Am
    sărbătorit 24 de ani, am crescut, dar în suflet am rămas aceiaşi copii, dornici
    să primim în ghetuţe un cadou de la Moş Nicolae. Tocmai de aceea i-am invitat
    pe meşterii din toată ţara să ne spună poveştile de peste an, să ne încânte cu
    obiectele meşteşugărite de dumnealor şi să ne aducă un strop de ţară din zona
    lor.

    Au fost numeroşi copii care s-au bucurat de faptul că în târg au găsit
    turtă dulce, dar şi cozonaci, halviţă, iar pentru cei mai mari s-au găsit şi
    câteva lucruri mai de suflet: prăjituri de casă, cozonac aburind, o sticlă mică
    de ţuică să ne încălzească în zilele friguroase. Tocmai de aceea ne bucurăm că
    anul acesta am reuşit să mai creştem puţin, iar la anul, dacă vom fi cuminţi,
    sigur că Moşul va veni odată cu târgul organizat în preajma sărbătorii de sf.
    Nicolae.


    Şi Aradul e pregătit de sărbătoare, după cum ne-a spus Doru Nardea, şef
    sector circulaţie al companiei de transport public Avem un tramvai care
    circulă în fiecare an în perioada sărbătorilor de iarnă. E o tradiţie începută
    în 1997. Circulă în fiecare an odată cu aprinderea luminiţelor de sărbători în
    faţa Palatului Administrativ, din data de 5, din ajunul lui Moş Nicolae. Anul
    acesta va circula până în data de 29 decembrie. Are un program care asigură
    transportul copiilor de dimineaţă de la ora 8, până seara târziu.

    În perioada
    asta avem foarte multe comenzi, foarte multe grupuri de copii îl folosesc
    pentru a sărbători Crăciunul sau Moş Nicolae, îşi dau cadourile în tramvai, se
    aud cântece, toată lumea este bine dispusă, copiii sunt foarte fericiţi, avem
    grupuri care vin din tot judeţul în perioada asta. Iar după ora 16.00, circulă
    pe traseele din oraş, tot în regim de transport gratuit pentru toată lumea. E o
    iniţiativă bună care bucură foarte mult copiii. Este foarte colorat şi bine
    luminat, se vede foarte bine de la mare distanţă când vine!


    Şi la Cluj-Napoca circulă pânã în 30 decembrie un tramvai al moşului, gătit
    de sărbătoare, cu ghirlande de luminiţe, iar preţul unui bilet este cel uzual.
    Aici şi Moşul călătoreşte cu tramvaiul între orele 16:00-19:00 şi ascultă dorinţele
    copiilor, ascultănd cu poezii şi împărţind dulciuri celor mici.


    Şi la Bistriţa-Năsăud există această tradiţie, a trenului lui Moş Crăciun,
    încă din 2015. Trenul care circulă aici are o capacitate de 140 de locuri pe
    scaune şi spaţii largi în care copiii se pot desfăşura în voie, facându-şi poze
    cu Moşul, mărturisindu-i dorinţele şi fredonând alaturi de el cântece specifice
    sărbătorilor de iarnă.


    În zonele rurale, obiceiurile străbune au multă culoare. Am descoperit
    căteva pe uliţele Muzeului naţional al satului Dimitrie Gusti, din Bucureşti.


    Din 6 decembrie până pe 6 ianuarie,
    la Luncaviţa, în judeţul Tulcea pornesc cetele de Moşoaie. Am
    aflat povestea lor de la profesorul Marcu Trandafir : Acest obicei
    este o tradiţie locală de la Luncaviţa de Tulcea. Eu mă ocup de acest ansamblu
    de când eram copil. Pe 6 decembrie se face deschiderea sărbătorilor de iarnă,
    la noi, la Luncaviţa de sus, de la sfântul Neculai. De atunci începem să
    pregătim măştile. În seara de ajunul Crăciunului, se face o paradă la Luncaviţa.
    Aici sunt doar 9 moşoaie, dar acolo avem 60 de Moşoaie, care ies în centru,
    toată comunitatea vine şi le priveşte şi participă la aşa numita Sărbătoarea
    Moşoaielor.

    Aceste Moşoaie merg însoţite de un grup de colindători. Moşoaiele
    vestesc prima dată gospodarul, care aşteaptă colindătorii, dar prima dată intră
    în curte Moşoaiele, cu masca aceea şi o măciucă pe care o mai au, confecţionată
    din papură, fiindcă la noi în Tulcea e zonă de papură, şi cu măştile alungă
    spiritele rele, care poate sunt în casa gospodarului. Dacă nu reuşesc cu masca,
    au măciuca din papură şi iau la bătaie spiritele rele, ca să vină cele bune.


    Şi la Asău, în judeţul Bacău, spiritele rele sunt alungate cu mult zgomot,
    după cum ne-a spus Florin Andrieş, venit la Bucureşti ca urs Jucăm în sunet de tobe, un ursar care
    comandă ursul, specific zonei Moldovei. Ceata pleacă de la 10-15 persoane
    minimum şi poate ajunge şi la 100-120 de persoane. La noi încă se practică
    obiceiul. Astăzi, aici, la dvs. suntem 21 de persoane: 12 urşi, 3 tobe,
    Moşneagul, Primarul. Dacă nu primesc colindătorii în ajun de anul nou, nu
    alungă spiritele rele din casă.


    Şi fiindcă v-am colindat şi de bine v-am urat, nu ne rămâne să adăugăm
    decât: La mulţi ani!