Tag: ursul brun

  • Pădurile virgine din România

    Pădurile virgine din România

    Pădurile virgine sunt ultimele
    ecosisteme forestiere în care natura supravieţuieste în forma sa pură, fără a
    fi afectată semnificativ de intervenția omului. Dacă în restul Europei acestea
    aproape că s-au pierdut, în România mai există aproximativ 250 de mii de
    hectare. Din anul 2015 sunt protejate prin lege, pe măsură ce sunt înscrise în
    Catalogului Pădurilor Virgine și Cvasivirgine. În pădurea virgină arborii mor
    de bătrânețe, cad, se rup sau se usucă pe picior, iar lemnul mort rămâne acolo,
    hrănind ecosistemul pentru generațiile viitoare. În pădurea virgină trăiesc
    arbori de toate vârstele, de la sămânța abia încolțită, la cei care au atins
    limita fiziologică, asemenea unei comunități: copii, părinți și bătrâni care se
    sprijină reciproc, dând curs unei vieți armonioase și sănătoase, arată pe
    site-ul său organizația de mediu WWF România. Sub coroanele giganților de peste
    500 de ani viețuiesc împreună peste 10.000 de specii, de la organisme
    unicelulare, ciuperci, plante, insecte și până la animale mari precum
    mistrețul, cerbul, capra neagră, lupul, râsul, ursul brun. Dacă pădurea virgină
    dispare, se pierde o evoluție naturală de mii de ani. Ea reprezintă atât o
    lecție vie păstrată în adevărate laboratoare ale naturii, cât și o parte a
    identității culturale a comunităților locale românești.

    Despre importanța
    acestor păduri ne-a vorbit Radu Melu, manager național al departamentului de
    păduri la WWF România: Ele sunt importante din mai multe
    puncte de vedere. Dacă ar fi să vorbim din perspectiva biodiversității, aceste
    păduri sunt importante pentru că în ele se regăsesc acele categorii de specii
    care au nevoie de liniște, de arbori foarte bătrâni, de lemn mort foarte mult,
    practic acele categorii de specii care viețuiesc mai bine atunci când omul nu
    intervine în pădure. Dacă avem un peisaj mare, foarte larg, în care avem și
    pădure cultivată și pădure din care se extrage lemn, dar undeva avem și câteva
    parcele cu pădure cvasivirgină în care noi nu am intervenit și lăsăm ca natura
    să evolueze singură, atunci avem șanse să avem tot spectrul de biodiversitate
    în zona respectivă. Deci este aportul de biodiversitate care vine cu ceva în
    plus.

    Aceste păduri vin cu ceva în plus față de pădurile cultivate. Într-o altă
    ordine de idei, aceste păduri evoluează fără intervenție umană. Practic vedem
    cam cum ar evolua natura, avem șansa să vedem cum gândește natura să evolueze
    mai departe, dacă vreți, chiar în condițiile schimbărilor climatice. Pentru că
    schimbări climatice am mai avut, planeta noastră s-a mai confruntat cu aceste
    schimbări climatice și totuși în urma lor natura și-a găsit căile de a
    supraviețui. Spre exemplu, fagul nu era specie dominantă înainte de ultima
    glaciațiune. După ultima glaciațiune, fagul a evoluat foarte bine, a devenit o
    specie dominantă în Europa. Așa a găsit natura soluția de a reîmpăduri și de a
    se reface vegetația. Ei bine, acum stăm din nou și întrebăm, dar nu putem să
    întrebăm natura într-o pădure cultivată sau, eventual, cu specii exotice.
    Întrebăm natura în astfel de păduri naturale, în astfel de păduri care au o
    evoluție pe care omul nu a perturbat-o și constatăm și vedem spre ce direcție
    merge și putem să imităm și noi în pădurile cultivate același lucru.


    Pentru a putea fi protejate de lege,
    pădurile virgine din România trebuie introduse într-un catalog dedicat – un
    proces care nu este deloc simplu, dar care merită efortul. Catalogul pădurilor
    virgine și cvasivirgine este un proiect inițiat și susținut în permanență de
    WWF, funcționează și este apreciat de autoritățile internaționale. Radu Melu
    despre acest instrument ofical de protecție silvică: Catalogul
    este de fapt o bază unde se regăsesc toate pădurile care au fost identificate
    ca fiind păduri virgine sau cvasivirgine pe teritoriul țării noastre. În acest
    catalog avem incluse practic acele parcele și sub-parcele – pentru că pădurea
    în România se împarte în aceste unități de bază de management numite parcele
    silvice – și pot fi identificate foarte ușor. Ele se regăsesc acolo. Se știe
    exact la ce ocol silvic, în ce zonă, în ce județ se află aceste parcele și ele
    se regăsesc în Catalogul Național cu suprafețe, cu toate detaliile, astfel
    încât odată ce se face o nouă amenajare, un nou plan în care se stabilește unde
    și ce și cât se poate tăia, aceste suprafețe sunt evitate. Acolo nu se mai
    recomandă tăieri și suprafețele respective rămân astfel protejate pentru
    totdeauna, întrucât legea nu mai permite ca în zona respectivă proiectanții să
    vină să stabilească lucrări, tăieri, sau alte intervenții care să afecteze
    evoluția naturală a acestor păduri.


    Ministerul Mediului, Apelor și
    Pădurilor actualizează periodic acest catalog, în care sunt acum incluse peste
    71.000 de hectare de păduri virgine și cvasivirgine. Procesul continuă, dar
    este nevoie de mai multă implicare din partea celor interesați: administratorii
    de păduri și de arii protejate, instituții de învățământ sau de cercetare,
    organizații neguvernamentale…




  • Programe de observare a vieții sălbatice în Carpați

    Programe de observare a vieții sălbatice în Carpați

    Diversitatea
    florei și a faunei din România poate fi observată cu precădere în două zone: în
    Delta Dunării și în munții Carpați. Conform celor mai recente date, în zona
    montană românească se află cea mai mare populație de urși bruni din Europa,
    exceptându-i pe cei din Rusia. În ultimii ani, au apărut numeroase programe
    turistice prin care turiștii pătrund în viața ascunsă a animalelor sălbatice,
    în inima habitatului lor, însă fără a le perturba.

    Hermann Kurmens locuiește în
    satul Măgura, din comuna Moeciu și este profesor de biologie, tur operator, dar
    și proprietar de pensiune.

    Nu e nevoie de o vizită în savanele Africii
    pentru observarea animalelor. Asta se poate face în România, în zona montană,
    în păduri. Știm că România are cea mai mare densitate de urși, de lupi, de râși
    din Europa. O treime din populația acestor animale se află pe teritoriul
    României. Animalele sălbatice sunt răspândite în toți munții României. Se
    înregistrează anumite concentrații în zonele montane din județele Harghita,
    Covasna, Brașov. Noi am început cu un observator în anii 2000, în regiunea
    Făgărașului, Șercaia.


    Observarea vieții
    sălbatice din Carpați în mod organizat, ca formă de turism, nu se face de mult
    timp, continuă Hermann Kurmens, profesor de biologie și tur operator.

    În anii ’70 – ’80, se practica mai mult
    vânatul, după care se vindeau trofeele. Turiștii veneau din vestul Europei și,
    pentru o astfel de experiență, plăteau între 5.000 și 12.000 de dolari. Cu
    timpul, au înțeles și administrațiile ariilor protejate că, deși mult mai greu
    și cu mai multă muncă, se poate câștiga prin amenajarea unui observator de
    animale. Câștigul e asigurat pe termen lung. Un urs trăiește 30 de ani, iar
    dacă e împușcat la patru ani, nu mai valorifici nimic, deși putea fi observat
    20 de ani. Ne-a fost destul de greu să convingem administrațiile în anii 2000,
    fiindcă era mult mai ușor să aduci un vânător din străinătate. Se făcea o
    pregătire de vânătoare de trei zile, turistul împușca animalul, iar
    administrațiile pădurilor încasau banii. Totuși, lucrurile s-au schimbat
    radical. În zona noastră, avem deja peste 15 observatoare și a devenit o
    atracție turistică tot mai mare. Oamenii vin din toată Europa ca să observe
    animalele.


    Însă cum se
    desfășoară un astfel de program turistic? În primul rând, observarea animalelor
    se face numai organizat.

    Hermann Kurmens: Turiștii sunt însoțiți de un ghid
    specializat și mai există un angajat al ocoalelor silvice sau al
    administrațiilor ariilor protejate, de obicei înarmat. Deplasarea se face cu un
    autoturism de teren, asigurat de operator. Se ajunge în apropierea
    observatorului, iar ultimii 100 de metri se parcurg pe jos. În acest sens, ghizii
    le fac turiștilor un instructaj înainte de plecare. De la coborârea din mașină,
    nu se mai vorbește, deplasarea are loc încet și în liniște. Nu avem voie să
    luăm mâncare cu noi, pentru a nu atrage urșii în observator. Îmbrăcămintea
    trebuie să fie adecvată, fără culori țipătoare. Trebuie să avem haine de ploaie
    și ghete adecvate drumeției. Indicat este să avem și un binoclu pentru o mai
    bună observare a animalelor. Iubitorii de fotografii își pot aduce aparatul
    foto.


    Observarea vieții
    sălbatice este, cu siguranță, o atracție turistică, însă este și o componentă.
    Ea e inclusă într-un program de șapte zile, în care se combină mai multe forme
    de turism. Programul este o combinație între natură și cultură, întrucât sunt
    prevăzute și vizite la Castelul Bran, la cetăți fortificate și la Biserica
    Neagră din Brașov. În speranța că v-am convins, vă așteptăm și data viitoare cu
    o nouă propunere. Până atunci, drum bun și vreme frumoasă!


  • Fauna protejată, în atenţia autorităţilor

    Fauna protejată, în atenţia autorităţilor

    România are cea mai însemnată populaţie de urşi din Europa, aproximativ 6300 de exemplare, afirmă World Wide Fund, care atrage atenţia că presiunile crescânde asupra pădurilor, habitatul principal al acestor animale, sunt o ameninţare la adresa speciei, iar cel mai mare pericol îl reprezintă fragmentarea habitatelor în urma dezvoltării infrastructurii de transport, apariţiei pârtiilor de schi sau extinderea intravilanelor. În România, sunt tot mai frecvente ştirile potrivit cărora urşii sunt accidentaţi de maşini.



    Sâmbătă seara, în judeţul Harghita, un urs a fost lovit de un autoturism şi a agonizat acolo mai multe ore, înainte de a fi eutanasiat. Un caz similar s-a înregistrat, luni, în judeţul Mureş. Pentru îmbunătăţirea intervenţiei în astfel de situaţii, Ministerul Mediului a decis o serie de măsuri, după o şedinţă cu oficiali din Ministerul de Interne şi de la Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară. Ministrul Mediului, Costel Alexe, a spus că legislaţia în vigoare le-ar fi permis responsabililor locali să acţioneze pentru tranchilizarea ursului şi întocmirea unei fişe de sănătate.



    Ministrul Mediului, Costel Alexe: “Mă interesează foarte mult siguranţa cetăţeanului, dar mă interesează şi ca aceste animale sălbatice să aibă condiţii de viaţă foarte bune, în interiorul pădurii, să nu mai fie nevoite să vină la marginea drumului sau să intre în curţile oamenilor, pentru a-şi căuta hrana. Înţeleg că, din 2016, ei nu mai beneficiază de hrană în interiorul pădurii. În această săptămână, vă promit că voi sta de vorbă cu toţi cei implicaţi, pe această chestiune şi vom avea din nou o comunicare.”



    În acelaşi timp, Cristian Papp – coordonator pentru programe “Specii şi arii protejate” la World Wide Fund România – a explicat, la Radio România, că hrănirea urşilor în păduri este doar o măsură pe termen scurt, care ar avea ca rezultat, în timp, semidomesticirea urşilor. ONG-ul de mediu pe care îl reprezintă afirmă că soluţia potrivită este realizarea de coridoare ecologice.



    Cristian Papp: “Noi am redactat, anul acesta, un Ghid pentru transport durabil şi a venit în sprijinul autorităţilor, în special al Ministerului Transportului, dar şi al Mediului, pentru a găsi cele mai bune soluţii astfel încât să avem, pe de o parte, această infrastructură mult dorită dezvoltată, şi, pe de altă parte, să reuşim să menţinem şi habitatele intacte ale carnivorelor mari.”



    Cristian Papp a mai spus ca acest ghid prevede nişte măsuri clare pentru a evita inclusiv acele situatii care sunt tot mai dese, şi anume pătrunderea urşilor pe autostradă. Ghidul ajută autorităţile să identifice exact acele zone critice unde ar trebui să se realizeze tuneluri, pentru ca urşii să treacă dintr-o parte în alta a autostrăzii.

  • Problema urşilor revine în actualitate

    Problema urşilor revine în actualitate

    Doar în ultimele săptămâni, zeci de apeluri
    la numărul de urgenţă 112 au semnalat prezenţa urşilor în mai multe zone
    locuite din zona montană a României, în judeţe precum Braşov, Mureş, Sibiu,
    Harghita, Covasna, Alba sau Bistriţa-Năsăud, iar recent un bărbat a fost ucis
    de un urs în timp ce se afla la pescuit.
    Un altul, care păzea o cireadă de vaci la marginea unei păduri, a fost
    atacat, de asemenea, de un urs şi este în stare gravă.


    Nu sunt nicidecum cazuri
    singulare, pătrunderea urşilor în gospodării din satele de munte sau chiar în
    oraşe fiind o problemă veche pentru care autorităţile caută soluţii. Sunt mai
    multe cauze în spatele acestei situaţii, un rol important fiind jucat de
    defrişările foarte mari şi de numărul prea mare de exemplare.


    În România sunt
    peste 6 mii de urşi, toate fondurile cinegetice fiind suprapopulate. Numărul
    este relativ constant de câţiva ani, dar, spun cei de la Romsilva, habitatele
    au început să se fragmenteze din cauza dezvoltării infrastructurii rutiere, a
    dezvoltării economice şi a infrastructurii turistice. De asemenea, habitatele
    urşilor se restrâng ca urmare a dezvoltării urbanistice. Astfel că, ţinând cont
    de toate aceste aspecte, se estimează că numărul de urşi pe care România ar
    trebui să îi deţină s-ar situa undeva în jurul a 4 mii de exemplare.


    Marian
    Rasaliu, prefectul Braşovului, unul dintre cele mai expuse judeţe din punct de
    vedere al pătrunderii uşilor în zona populată, atât în mediul urban, cât şi în
    cel rural, atrage atenţia că este nevoie de măsuri urgente şi propune inclusiv
    strămutarea animalelor în alte ţări.


    Datele arată că în Europa sunt în jur de 14
    mii de urşi bruni, în zece ţări – în Bulgaria există o populaţie de 900-1.200
    de exemplare, în Slovacia numărul urşilor este estimat la 600-800 de animale,
    în Slovenia sunt în jur de 500-700 şi în Grecia au mai rămas aproximativ 200 de
    urşi. Urşii bruni au dispărut din Marea Britanie, iar existenţa lor este
    ameninţată în Franţa şi Spania. Nordul Europei este habitatul unei populaţii mai
    însemnate de urşi – circa 2.500 de animale în Suedia, în jur de 1.600 în
    Finlanda, circa 700 în Estonia şi 70 de urşi în Norvegia.


    Specie ocrotită de
    lege, ursul nu face obiectul vânătorii, iar pentru reducerea numărului de
    exemplare în zonele în care apar probleme deosebite se recurge uneori la recoltări,
    obţinute prin derogări făcute cu ordin de ministru. O derogare pentru câteva
    sute de exemplare pe an nu rezolvă, însă, problema, cu atât mai mult cu cât
    uneori nu se reuşeşte recoltarea tuturor exemplarelor.

  • Evadare în natură la Zărneşti

    Evadare în natură la Zărneşti

    Ne îndreptăm azi
    către una dintre porțile de intrare în Parcul Național Piatra Craiului:
    Zărnești
    . Aici veți găsi un muzeu al parcului, o biserică de artă medievală
    ridicată acum mai bine de cinci secole, un parc de aventură și o rezervație de
    urși, de 70 de hectare, unică în România. Este o zonă în care se pot practica
    ciclismul, drumețiile, alpinismul sau observarea animalelor sălbatice. Despre
    toate acestea, dar și despre calendarul evenimentelor în 2019, vom vorbi cu
    Ștefan Balogy, coordonatorul Centrului de Informare Turistică.


    Zărnești este o
    destinaţie extrem de accesibilă, fiind situat la mai puţin de 30 de km de
    Braşov de unde se ajunge atât pe cale
    feroviară, cât şi rutieră. Centrul de informare turistică se află chiar în
    centrul localității, unde se află stația centrală de autobuze, și e foarte bine
    semnalizat. Ștefan Balogy: Zărneștiul e o localitate mică, montană, cu
    circa 20.000 de locuitori. Până în 1989, activitatea predominantă a fost
    industrială, dar, treptat, orașul s-a readaptat și a devenit o destinație
    turistică, punctul de atracție fiind masivul Piatra Craiului. Este o destinație
    pentru iubitorii, pasionații de turism activ găsind aici posibilități
    nelimitate de a petrece timpul liber indiferent de sezon. Până și motto-ul
    activității noastre e centrat pe natură, experiență și relaxare. Nu numai că ne
    relaxăm în natură și descoperim lucruri inedite, dar putem cunoaște o
    destinație ecoturistică. Subliniez acest aspect, fiindcă Zărnești-Piatra
    Craiului e prima destinație ecoturistică din România, autorizată de Ministerul
    Turismului. În prezent, în România, există doar patru astfel de destinații
    autorizate, cu acest statut.


    Posibilitățile de
    cazare sunt multiple, continuă Ștefan Bagoly: Zona se adresează atât
    turiștilor cu un buget redus, cât și celorlalți. Avem cabane de o stea, două,
    dar și complexuri hoteliere catalogate la patru stele, cu centre SPA și de
    relaxare. Turistul poate găsi foarte rapid o posibilitate de cazare în funcție
    de bugetul pe care-l are la dispoziție. Numărul turiștilor este într-o continuă
    creștere. În anul 2018, ne-au călcat pragul peste 6.500 de turiști. Aceștia
    s-au informat direct de la noi. 43% dintre aceștia au fost români, iar restul
    de 57% au fost străini. Deci majoritatea celor care ne vizitează și ne solicită
    informații direct sau prin mijloace electronice este reprezentată de categoria
    turiștilor străini. Cei mai mulți dintre aceștia, 28%, vin din Germania. Este
    foarte interesant că nu sunt etnici sași. Sunt turiști care au primit
    informația despre zona noastră, despre frumusețile munților Carpați, și vin
    special să viziteze Piatra Craiului. Pe locul doi sunt turiștii din Israel, în
    procent de 27%, urmând apoi cei din Marea Britanie, Spania, Portugalia și
    Franța.


    Ștefan Bagoly, directorul
    Centrului Național de Informare și Promovare Turistică, spune că, deși zona
    Zărneștiului e o destinație pentru toți, promovarea pune accent pe familii. Acestea
    sunt invitate să petreacă acolo nu o zi, ci măcar câteva zile. Recomandăm câteva drumeții diferite ca dificultate, de la o oră, două,
    până la cele lungi de 10-12 ore. În prezent, avem 42 de trasee montane marcate
    foarte bine pe teren, ale căror hărți se pot descărca și în format GPS pe
    telefon. Tot de anul trecut am început să punem mare accent pe cicloturism.
    Sunt 11 trasee marcate în Parcul Național Piatra Craiului. Acestea unesc Zărneștiul
    de satele din zona montană, Bran și Peștera, și însumează peste 120 de km. O
    altă atracție o reprezintă echitația. Avem patru centre de echitație care oferă
    plimbări călare pe trasee din pădurile înconjurătoare și plimbări cu sania în
    perioada de iarnă. De asemenea, alpinismul și escalada se practică în cea mai
    cunoscută zonă din Piatra Craiului, în Cheile Zărneștiului. Acesta e și cel mai
    vizitat punct turistic, datorită accesibilității ușoare. Ca noutate, avem
    zborul cu parapanta sau cu motoparapanta, un sport extrem, însă care are mulți
    susținători.


    În perioada de
    primăvară și toamnă, cei mai mulți turiști vin pentru observarea animalelor în
    pădure
    . Sunt atrași de bogăția de carnivore mari din zonă. Există câteva
    agenții specializate, care organizează tururi ghidate pentru observarea
    animalelor. Însă nici acum, iarna, turiștii nu se plictisesc. De câțiva ani, a
    câștigat teren schiul de tură și există trasee de iarnă, la poalele muntelui
    Piatra Craiului, care se pot parcurge pe rachete. Iată însă câteva sugestii și
    pentru turiștii mai puțin aventuroși. Ștefan Bagoly: Le recomandăm să
    meargă la Centrul de vizitare al Parcului Național, un muzeu foarte interesant
    și interactiv. Acesta prezintă întreaga rezervație naturală Piatra Craiului
    prin mijloace foarte moderne: diorame, proiecții video și proiecții 3D. De
    asemenea, recomandăm o vizită la rezervația de urși Libearty, etichetată de
    National Geographic Traveller drept cea mai etică atracție wildlife din lume.
    Este cel mai mare sanctuar de urși bruni din lume. A fost înființată acum zece
    ani de o asociație din Brașov. Pe suprafața rezervației, care depășește 100 de
    hectare, trăiesc 107 urși. Aceștia nu sunt în cuști sau spații închise. Toată
    aria e o suprafață deschisă, împădurită, protejată cu un gard electrificat, iar
    urșii se bucură de libertate în această zonă. Tururile sunt ghidate și se fac
    cu un număr restrâns de turiști pentru a nu deranja animalele în habitatul lor
    natural. Toți urșii de acolo au trăit în captivitate în condiții improprii. Ei
    au fost salvați și trăiesc acum în condiții foarte bune. Foarte multe
    celebrități au vizitat rezervația: Brigitte Bardot, Natalie Imbruglia, Lionel
    Messi, Leonard Lewis, Evanna Lynch a fost de curând.



    Centrul de Informare și Promovare Turistică din
    Zărnești este deschis în fiecare zi a săptămânii. De asemenea, accesând site-ul
    visitzarnesti.ro puteți obține cele mai actualizate date privind condițiile
    meteo, dar și oferta de agrement și de cazare.

  • Parcul Național Piatra Craiului

    Parcul Național Piatra Craiului

    Destinația noastră
    de astăzi se întinde pe aproape 15 mii de hectare și adăpostește aproximativ
    1200 de specii de plante, ceea ce înseamnă o treime din numărul total de specii
    de plante din România. Parcul Natural Piatra Craiului se află la aproximativ
    200 de kilometri nord de București și oferă peisaje spectaculoase. Se întinde
    în zona unuia dintre cele mai spectaculoase masive muntoase din România și
    acoperă două județe: Brașov și Argeș. Având în vedere bogăția faunei și a
    florei de pe cuprinsul parcului, zona a fost declarată rezervație naturală încă
    din 1938. Astăzi este recunoscut printre turiști și specialiști deopotrivă
    drept unul dintre cele mai frumoase parcuri naturale din România. Mircea
    Vergheleț, directorul administrației Parcului Național Piatra Craiului.

    Este unica zonă în care se ajunge la altitudini de peste 2.000 de
    metri, având ca rocă de bază calcarul. Acesta creează un relief foarte
    spectaculos în toate masivele din România, însă în Piatra Craiului dimensiunile
    sunt impresionante. Există pereți abrupți de calcar, în special pe versantul
    vestic, pe așa-numitul perete vestic al Pietrei Craiului. Aici sunt și cele mai
    spectaculoase trasee de vizitare. De asemenea, există un traseu unic în
    România, traseul de creastă, care oferă turistului satisfacții pe măsura
    efortului depus ca să-l parcurgă.



    Centrul de vizitare
    al Parcului Național Piatra Craiului este, practic, un muzeu al masivului, unde
    se pot găsi informații despre zona parcului, despre speciile de floră și faună
    din parc, despre tradițiile locale, spune Mircea Vergheleț, directorul
    administrației Parcului Național Piatra Craiului. De asemenea, centrul
    de vizitare are foarte multe elemente interactive. Există diorame interactive.
    Corpul este scanat, iar cu palma se poate porni un film, se pot schimba
    diapozitive, se poate face un puzzle. De asemenea, avem și o machetă
    tridimensională a masivului, care prinde viață printr-un proiector amplasat în
    tavan. În primul rând, avem hărți cu traseele turistice și refugiile din parc,
    cu distribuția solurilor și a habitatelor și așa mai departe. Absolut toate
    informațiile sunt prezentate și în limba engleză. Atât informația digitală care
    se afișează pe ecrane, cât și panourile amplasate în centrul de vizitare sunt
    bilingve: română-engleză.





    Cheile Zărneștiului sunt un alt punct de acces în
    Parcul Național Piatra Craiului. Defileul cu pereți înalți de peste 200 de
    metri este ideal pentru iubitorii alpinismului și escaladei. Aici sunt
    amenajate zeci de trasee, cel mai lung având 115 metri. Cei mai puțin aventuroși
    pot vizita oricând sanctuarul urșilor de la Zărnești. Unică în România, rezervația
    de urși bruni de la Zărnești se întinde pe o suprafață de 70 de hectare, fiind
    cea mai mare rezervație de acest tip din Europa de Est. Urșii care ajung aici
    sunt salvați din mai multe zone ale țării, din grădini zoologice sau din
    adăposturi neadecvate unde erau ținuți de diverse persoane.

  • Urşii din Carpaţi

    Urşii din Carpaţi

    Aproape jumătate din numărul de carnivore mari ale Europa se
    găsesc în Carpaţii României. Cel mai mare carnivor al zonei, supranumit şi regele
    pădurilor europene, este ursul brun – specie protejată în
    Uniunea Europeană, fiind inclus pe lista roşie a animalelor pe care de dispariţie. In multe ţări
    europene specia a dispărut din habitatele distruse de intervenţia omului, în
    schimb, în pădurile din România încă se mai găsesc populaţii viabile de urşi,
    dar care sunt greu de gestionat. De câtiva ani, se relatează cazuri în care
    urşii coboară din păduri în zonele locuite, producând mari pagube. Mulţi oameni
    au fost răniţi şi zeci de animale domestice au fost ucise. S-au
    înregistrat stricăciuni şi în culturile agricole, la stâni sau în stupine.
    Autorităţile locale din mai multe judeţe din zonele de munte par depăşite de
    situaţie şi cer Ministerului Mediului să intervină în soluţionarea acestei
    probleme.

    Aflăm de ce s-a ajuns la această situaţie de la Cristian Pap,
    coordonator regional Arii protejate WWF România: S-a ajuns aici din cauza
    unui cumul de factori şi vorbim aici inclusiv de fragmentarea şi reducerea habitatelor
    ursului. Asistăm cu toţii la o tăiere masivă a padurilor şi asta se întâmplă în
    toate masivele din ţară. Vorbim apoi de reducerea bazei de hrană naturală,
    adică există tot mai puţine specii- pradă pentru urşi şi
    alte carnivore mari. Dispar şi fructele de pădure, mai ales toamna culegătorii
    stau 1- 2 luni prin păduri culegând fructele de
    pădure. Pe de altă parte, urşii coboară în localităţi fiind atraşi de către
    deşeurile care nu sunt bine depozitate, cât şi de fructele din livezi. Dar putem vorbi şi de o
    schimbare a comportamentului acestora datorat managementului cinegetic care se
    practică. Există vânători care hrănesc intens ursul pentru a-l menţine cât mai
    aproape de fondul lor de vânătoare.



    In vara acestui an, din cele 18 asociaţii de vânătoare din
    judetul Harghita, 12 au depus cereri de recoltare pentru 73 de urşi şi 12 lupi.
    S-a aprobat doar recoltarea a şase exemplare de urs, chiar dacă de la
    începutul anului s-au înregistrat, doar în acest judeţ, peste 340 de
    pagube produse de animalele sălbatice, din care 80 la sută provocate de urşi.
    În aceasta toamnă, Ministerul Mediului a aprobat un ordin pentru prinderea a
    cel mult 140 de exemplare periculoase, din toată ţara, însă reprezentanţii
    asociaţiilor de vânătoare sunt de părere
    că e nevoie de mult mai mult. De exemplu, în judeţul Covasna se
    estimează că efectivul optim de urşi ar fi de aproximativ 700 de exemplare,
    însă numărul real al acestora este aproape dublu.In timp ce autorităţile locale
    cer aprobarea de urgenţă a autorizaţiilor de recoltare a urşilor, ecologiştii
    propun soluţii neletale care să protejeze această specie. Ei nu sunt de
    acord cu sistemul de derogări care să permită împuşcarea urşilor ca măsură de
    prevenire a conflictelor, anticipând modul mascat de vânătoare la trofee.

    Activistul
    de mediu, Gabriel Păun: Vânătoarea de trofeeestecauza
    principală a isteriei de astăzi, care este una artificială din punctul
    nostru de vedere şi care a dus la problema cu care ne confruntăm astăzi. Dacă
    ne uităm la istoria României, până în anii ’80 şi ’90,
    coexistenţa omului cu animalul sălbatic era ceva care funcţiona foarte
    bine.. In momentul în care industria trofeelor s-a dezvoltat şi a prins
    rădăcini în România a început să fie o problemă care a degenerat până la gradul
    de isterie. Această industrie a venit la pachet cu nişte servicii care au
    însemnat de fapt instalarea de observatoare pentru împuşcarea urşilor în
    imediata vecinătate a comunităţilor locale. Cele mai multe
    sunt în judeţele Covasna şi
    Harghita unde sunt şi cele mai mari estimări de populaţii de urs. Acolo sunt şi
    cele mai mari probleme, pentru că ursii au fost scoşi din pădure, aduşi
    la marginea ei, iar dacă nu li se mai dă hrană la acele observatoare ne
    confruntăm cu problemele pe care le avem astăzi.



    Ecologiştii sunt de parere că ursul brun are nevoie de
    habitate întinse în care să se poată deplasa fără a interacţiona cu omul, prin
    intermediul unor coridoare de trecere. Cei de la WWF România derulează
    deja o serie de proiecteşi
    campanii tocmai pentru a proteja mediul natural şi urşii bruni din Carpaţi,
    după cum ne spune Cristian Papp, coordonator regional arii protejate WWF
    România: Am avut în perioada 2012-2014 un proiect în Maramureş
    care s-a numit Graniţe deschise pentru urşii din Carpaţii României şi
    Ucrainei unde am încercat să venim cu soluţii pentru conservarea
    biodioversităţii, în special a carnivorelor mari, prin păstrarea conectivităţii
    ecologice în Carpaţi şi reducerea riscului fragmentării habitatelor. Am
    identificat inclusiv nevoile de reconstrucţie ecologică pentru aceste
    coridoare, mergând mână în mână cu menţinerea utilizării durabile a resurselor
    naturale.. Toate activităţile noastre de conservare merg mână în mână şi cu
    această componentă de dezvoltare durabilă a comunităţilor. Sigur că am avut
    multe alte proiecte, inclusiv cele din Carpaţii de sud-vest unde am încercat să
    identificăm zonele critice pentru habitatele ursului, zone de sălbăticie. In
    prezent, avem un proiect în derulareTransgreen,
    un proiect internaţional care vine cu soluţii pentru construirea de
    infrastructuri de transport cu un impact cât mai redus asupra mediului. Venim
    cu soluţii concrete împreună cu autorităţile care să îmbine atât parte de
    dezvoltare a infrastructurii, cât şi de menţinere a conectivităţii ecolgice.
    Deci, vorbim de o infrastructură verde care este esenţială atât pentru
    om, cât şi pentru animale. In acelaşi timp, avem un alt proiect în derulare
    care se numeşte EU Large Carnivores – un proiect Life prin care încercăm să
    reducem aceste conflicte dintre carnivore şi oameni. Ne uităm inclusiv la
    această componentă de conectivitate ecologică, pentru că din cauza lipsei
    conectivităţii în anumite zone, putem asista inclusiv la conflicte dintre urşi
    şi oameni. Neavând coridoare ecologice care să le faciliteze trecera
    dintro zonă în alta, urşii pot să ajungă în anumite zone locuite şi
    atunci asistăm la multe accidente, din păcate. Ele ar trebui evitate.


    Soluţiile propuse de organizaţiile de mediu se referă la realizarea unor
    garduri electrice, înfiinţarea unui Serviciu de Urgenţă al Animalelor Sălbatice
    şi o mai bună gestionare a deşeurilor în localităţile de la poalele
    munţilor. Unii au mai propus ca urşii să fie relocaţi, însă există riscul
    că majoritatea exemplarelor să se întoarcă în zona în care au fost capturaţi. În
    tot acest timp, Ministerul Mediului lucrează la un plan de managment
    pentru gestionarea populaţiei de urşi şi promite să-l pună în dezbatere publică
    cel târziu în ianuarie. Se are în vedere şi un recensământ al urşilor din
    Carpaţi, pentru a şti câţi urşi avem.