Radio România Internațional

Tag: Valea Hartibaciului

  • În Sibiu, cu mocănița

    În Sibiu, cu mocănița

    Mergem azi în Transilvania și ne oprim în județul Sibiu. Vom face o călătorie cu mocănița, pe o cale ferată îngustă, îngrijită de voluntari, care unește polul turistic Sibiu de comunitățile rurale de pe Valea Hârtibaciului. Vom pătrunde într-o rezervație naturală, presărată din abundență cu faună sălbatică și floră deosebită, într-un peisaj rural pașnic, dominat din depărtare de crestele înzăpezite ale Carpaților. Linia ferată îngustă Sibiu-Agnita-Sighișoara este clasată ca monument istoric.

    Din cei 64 de kilometri de cale ferată de mocăniță de pe Valea Hârtibaciului, până acum, au fost repuși în funcțiune de către voluntari cei șapte kilometri dintre gările Hosman și Cornățel. Aici, spune Mihai Blotor, președintele Asociației Prietenii Mocăniței, se organizează regulat curse cu locomotivă diesel, iar ocazional curse cu locomotivă cu abur.

    “Biletele pot fi achiziționate de pe site-ul sibiuagnitarailway.com. De fapt, de acolo se face rezervarea, pentru că biletul îl veți primi la îmbarcarea în tren, el fiind bilet de carton, cum se făcea o dată, care nu se poate trimite pe mail. Mai nou, se pot lua bilete și direct din gară. Din gară, plecăm către Valea Hârtibaciului, din capătul satului Cornățel. În prima parte a traseului, mergem în paralel cu drumul. Ne vor saluta oameni din mașini, unii chiar vor claxona. Apoi, drumul cotește și vom merge prin mijlocul văii, printre dealuri pline cu păduri de stejar, printre stâne de oi, cu Munții Carpați întotdeauna în dreapta noastră.”

    Valea Hârtibaciului rămâne una dintre cele mai pitorești și mai puțin explorate zone din județul Sibiu. I se mai spune, pe bună dreptate, și Valea Verde. După ce traversăm două poduri, ajungem într-o zonă cu adevărat sălbatică, spune Mihai Blotor.

    “Vedem acolo, de obicei, căprioare, porci mistreți. Am auzit că sunt și urși, dar încă nu i-am văzut din tren. Circulăm printr-o zonă de protecție naturală pentru păsări, a doua ca mărime din România, după Delta Dunării, o zonă Natura 2000. De obicei, vedem berze, egrete, stârcul cenușiu, acvila țipătoare mică și multe alte păsări mici. Avem afișe de informare în vagoanele mocăniței. Ajungem, apoi, în Gara Hosman. Gara în sine este la aproximativ un kilometru în afara satului, dar oferă o panoramă foarte frumoasă a acestuia, pe dreapta.

    Putem vedea biserica fortificată, ridicată pe un deal în mijlocul satului, și Munții Făgăraș, de obicei înzăpeziți, în fundal. Este o imagine care promovează Transilvania sau chiar România în afișele internaționale. Așa veți recunoaște satul Hosman. La biserică, se pot se pot face vizite alături de ghizi specializați. Nici copiii nu se vor plictisi. Există o vânătoare de comori pentru copii. În sat mai există și moara veche. Este o moară cu o mașinărie care încă funcționează cu ulei, așa cum erau morile cândva, în anii 1900. Valea Hârtibaciului este plină de biserici fortificate. Aici au fost foarte mulți sași, iar fiecare comunitate avea biserica ei, diferită de altă biserică, toate cu ziduri de apărare împrejur. De exemplu, Alțâna, Nocrich, ar fi cele mai apropiate de stația finală a mocăniței.”

     

    Cel mai mare eveniment și mai cunoscut de pe Valea Hârtibaciului este chiar în Hosman, la stația finală a mocăniței. Este festivalul de muzică Holzstock, care are loc, de obicei, în iulie sau august, în fiecare an. Atunci, mocănița face curse speciale pentru participanții la acel festival. Însă nu este singurul eveniment, spune Mihai Blotor, președintele Asociației Prietenii Mocăniței.

     

    “Avem zilele satelor. Fiecare sat organizează atunci o paradă populară. Pe lângă acestea, există niște evenimente trecute cu vederea de noi, localnicii, dar care se pare că au foarte mare succes mai ales la turiștii străini: târgurile de animale, organizate în fiecare lună, în alt sat de pe vale. Străinii sunt foarte bucuroși să vadă toate animalele, toate uneltele și hamurile, de exemplu pentru cai, pentru trăsuri, care la ei sunt în muzeu, dar, la noi, au ocazia să le vadă în viața reală.”

     

    Dacă doriți să vă bucurați de o plimbare cu adevărat specială cu mocăniță în Valea Hârtibaciului, programați-vă călătoria în perioada în care se organizează evenimentul Zilele Mocăniței.

    “Este cel mai mare eveniment al nostru, pornit în 2015. A fost motivul nostru ca să aducem o locomotivă cu abur, fiindcă de obicei circulam cu diesel. L-am perpetuat, chiar dacă acum circulăm cu aburi și în alte perioade ale anului. “Zilele Mocăniței” rămâne mai cel mai mare și mai căutat eveniment al nostru, deoarece pe lângă călătoria cu trenul, mai avem tot felul de alte acțiuni, inclusiv pentru copii. Pentru adulți, pregătim spectacole de folclor. Am avut și piscină gonflabilă, la un moment dat, fiindcă era foarte cald afară.

    Evenimentul “Zilele Mocăniței” are loc în fiecare lună septembrie, cam în ultimul weekend din vacanța școlară. Și anul acesta se va organiza. Vom circula cu locomotiva cu aburi și cu cinci vagoane de călători. Vor fi călătorii dus-întors cam de cinci ori pe zi prin glorioasa natură a începutului de toamnă de Valea Hârtibaciului, când se schimbă culorile și cred că e cel mai frumos anul timp.

    La “Zilele Mocăniței” de anul trecut am avut inclusiv din Africa de Sud persoane care nu știau de “Zilele Mocăniței”, dar treceau cu bicicleta prin zonă. Am văzut un tren în gară și s-au oprit să-l ia. Au zis că a fost, până atunci, cea mai frumoasă aventură din toată drumeția lor de la dreapta la stânga României, pe bicicletă, pentru că a fost și atât de neașteptată. Noi nici nu ne promovăm mult, suntem un fel de comoară ascunsă a Transilvaniei. Multă dă de noi din întâmplare, iar, așa, experiența devine și mai plăcută.”

     

    Am aflat de la Mihai Blotor, președintele Asociației Prietenii Mocăniței, că proiectul cel mai mare este acela de a prelungi traseul, pentru ca turiștii să ajungă la cât mai multe dintre comunitățile locale, încurajând, astfel, o dezvoltare sustenabilă a acestora. În plus, comunitățile s-au implicat și continuă să se implice pentru a contura un produs turistic complet. Anul trecut, în prețul biletului, erau incluse un tur ghidat al satului Hosman și al obiectivelor sale și vizite la producătorii locali de brânzeturi. Anul acesta se conturează un pachet integrat cu ferma-școală din Cornățel, unde copiii pot să învețe multe despre toate animalele care sunt într-o curte de la sat sau să se plimbe cu poneii.

     

    Mocănița de pe Valea Hârtibaciului este singura mocăniță din România, funcțională, operată în întregime doar de voluntari. Sezonul 2024 va începe în prima parte a lunii aprilie.

  • Poveşti din “inima Transilvaniei”

    Poveşti din “inima Transilvaniei”

    A fost odată ca niciodată un tărâm de poveste. Aşa ar putea începe povestea
    noastră ce astăzi care ne poartă într-o zonă din Transilvania, mai precis la
    Colinele Transilvaniei. Şi au mai fost un om pasionat de fotografie şi mai
    mulţi turişti care au venit să descopere frumureţile ţării noastre şi să le
    imortalizeze în fotografii.


    Ne aflăm în centrul ţării, în triunghiul Sibiu-Făgăraş-Sighişoara, unde se
    întinde Valea Hârtibaciului, zonă numită şi Colinele Transilvaniei, a doua cea
    mai mare arie protejată din România. Cităm: Aici poţi veni ca vizitator şi să
    rămâi o viaţă, după cum spune şi motto-ul unui film documentar, realizat chiar
    pornind de la aceste elemente: un loc, un fotograf şi mai mulţi vizitatori.
    Dintre care unii au venit atât de des, încât s-au hotărât să rămână aici şi să
    se bucure de noul acasă.


    Aflăm mai multe despre acest film de la Mihai Moiceanu, fotograf şi
    videograf, realizatorul lui: Filmul meu povesteşte despre aventura unei
    familii din Germania, care au lucrat la multinaţionale şi care au vizitat
    România, începând cu 15 ani în urmă. Fiind fotografi pasionaţi i-am condus prin
    România în câteva tururi fotografice. Ei s-au simţit atraşi de locurile astea,
    au cumpărat o proprietate veche, părăginită, au construit o pensiune foarte
    frumoasă şi s-au stabilit acolo şi îşi duc traiul de zi cu zi în Transilvania.


    Un proiect născut într-una dintre campaniile pe care le-a desfăşurat anul
    trecut împreună cu Asociaţia De Ecoturim România şi Fundaţia de parteneriat, menit
    să promoveze destinaţii de ecoturism din România, după cum ne-a povestit Mihai
    Moceanu.


    De ce a ales Colinele Transilvaniei ca subiect al documentarului ne spune
    Mihai Moiceanu: Unul dintre atuurile Transilvaniei este
    faptul că există o viaţă rurală cu o tradiţie de câteva sute de ani, există
    monumente foarte interesante, puţin cunoscute, dar foarte valoroase şi
    spectaculoase din punctul de vedere al construcţiei, al amplasamentului, există
    comunităţi rurale foarte interesante, în care s-au păstrat tradiţii şi în care
    ei pot avea o vacanţă activă, în sensul că pe lângă vizitarea unor obiective
    turistice, ei pot vedea cum se desfăşoară viaţa la ţară, care este ritmul
    vieţii de la ţară, care sunt preocupările oamenilor, cum arată o gospodărie,
    pot să mănânce mâncăruri tradiţionale care sunt extraordinar de gustoase, o
    mâncare ecologică.


    Regiune de păşuni, fâneţe şi păduri de foioase, recunoscută
    pentru biodiversitate, pentru practici agricole tradiţionale şi meşteşuguri
    tradiţionale, brunch-uri lunare ce pun în valoare patrimoniul construit şi
    pentru peisajul cultural neschimbat din perioada medievală, Colinele
    Transilvaniei vă aşteaptă să le descoperiţi primăvara.


    Dincolo de impozantele biserici fortificate, aici puteţi vizita şi biserici
    din piatră, construite la începutul secolului XIX, a căror pictură poartă
    semnătura familiei de zugravi Grecu, renumită în întreaga zonă pentru modul
    personal, moralizator de a interpreta scenele biblice şi societatea şi de a le
    reda în icoane.


    Tot Mihai Moiceanu ne-a spus cine sunt eroii poveştii pe care o putem vedea
    în filmul realizat de el: Eu organizez de foarte mulţi ani ture
    fotografice în România, ture pentru fotografi amatori sau profesionişti, şi
    mergem să descoperim diverse locuri din ţară, atât din punct de vedere al
    peisajelor, cât şi al tradiţiilor, al oamenilor. Şi ei au venit la una dintre
    turele mele, după care au venit constant la turele pe care le făceam în
    România. În felul acesta am ajuns să ne împrietenim. Filmul a venit dintr-o cu
    totul altă direcţie, a venit din partea Asociaţiei de ecoturism din România,
    care îşi dorea promovarea zonelor de ecoturism din România. Cum Colinele Transilvaniei
    e o destinaţie de ecoturism, le-am propus să fac un film având ca subiect
    povestea acestei familii, care iată că a devenit o poveste foarte interesantă
    şi cu priză la public.


    Filmul Colinele Transilvaniei, inima Transilvaniei, realizat de Mihai Moiceanu
    are succes pentru că ne poartă într-o zonă ce atrage nu prin formidabil, ci
    prin simplitate, după cum ne-a spus interlocutorul nostru: În general turiştii care vin în România nu sunt atarşi de peisaje
    formidabile, cum ar fi Alpii, să zicem, ci de comuniunea dintre om şi natură,
    pentru că natura se împleteşte foarte frumos cu tradiţia populară, cu vieţuirea
    oamenilor de la noi. Şi tocmai asta îi atrage foarte mult. Un alt aspect este
    că aici încă se regăsesc tradiţii vechi, un trai simplu, foarte ancorat în
    resursele pământului şi asta îi impresionează pe ei: faptul că pot găsi o
    civilizaţie care a dispărut din vestul Europei acum 50-70 de ani.

    Un film pe care vă invităm să îl vedeţi, pentru
    că filmul şi fotografia îţi permit un alt fel de acces în spaţiul intim al
    oamenilor, care se dezvăluie în faţa camerei.

  • Pe bicicletă, în județul Sibiu

    Pe bicicletă, în județul Sibiu

    În judeţul Sibiu,
    puteți alege circuite ce îmbină plimbarea pe bicicletă cu vizitarea de orașe
    istorice și sate tradiționale sau trasee care vă vor testa condiția fizică,
    parcurgând șoseaua Transfăgărășan. Veți găsi peste 250 km de trasee marcate, care leagă, peste dealuri, așezări
    pitorești din zona Colinelor Transilvaniei. Traseul principal urmează culmea de
    ape dintre Târnava Mare și Hârtibaci.



    Nicolae Ivan,
    coordonator de programe sportive la Asociația Județeană de Turism, spune că
    Sibiul este într-adevăr un oraș prietenos pentru amatorii de ciclism, comunitatea bicicliștilor din Sibiu devenind
    din ce în ce mai mare, iar mersul pe bicicletă fiind promovat din ce în ce mai
    mult atât pentru agrement, cât și ca mijloc alternativ de deplasare. Turistul
    care se îndreaptă spre Sibiu trebuie să știe că pistele de bicicletă, la ora
    actuală, pornesc din zonele mărginașe până în centrul orașului. Nicolae Ivan,
    coordonator de programe sportive la Asociația Județeană de Turism Sibiu.

    De asemenea, se poate folosi bicicleta pentru a ieși din Sibiu. Din
    zona Parcului Sub Arini, un parc extraordinar, care începe din mijlocul orașului
    și, cu mici intermitențe, se termină în munte, poate porni cu bicicleta de pe
    pista de aici. Apoi, se poate continua traseul pe o pistă construită de
    Consiliul Județean în anul 2014, de circa 11 km, prin Pădurea Dumbrava. Există
    o mulțime de trasee cicloturistice, amenajate în special de Asociația Tură în
    Natură, cu sprijinul Consiliului Județean. Acestea însumează aproape 300 de km și
    acoperă geografic zone importante din județul Sibiu. Sunt importante prin fauna
    și flora pe care o poate întâlni turistul biciclist, dar și prin obiectivele
    culturale, istorice, administrative, care există în aceste zone.


    În funcție de
    preferințe: cultură, istorie, tradiție, forme de relief, există trasee pentru
    fiecare, spune Nicolae Ivan. Drumul Sașilor, de exemplu, spre Măgura
    Cisnădiei, este un traseu de 45 de km. Unul dintre primele trasee marcate, Emil
    Cioran, spre Rășinari, are 43 de km. Drumul Sării este marcat în Țara Secașului.
    Reunește localități din tradiționalul drum al celor care făceau negoț cu sare.
    În zona Țării Oltului avem traseul Brukenthal, care trece pe lângă reședința de
    vară a baronului Samuel von Brukenthal, de la Avrig.

    Pe Valea Hârtibaciului
    avem un traseu de 43 de km care se numește Mocănița Valea Hârtibaciului. Asociația
    Județeană de Turism promovează, de asemenea, turismul pe bicicletă. În așa-zisele
    plimbări culturale organizate în colaborare cu Consiliul Județean, au fost
    organizate nenumărate peripluri cicloturistice prin zonele adiacente orașului. Și
    în localitatea Axente Sever, de exemplu, avem marcată o zonă de cicloturism.
    Acolo, turiștii pot întâlni și un muzeu deosebit în incinta bisericii
    fortificate. Deci, turistul nu are timp să se plictisească.


    Pentru iubitorii
    de mountain-biking cu experiență sunt recomandate traseele montane marcate cu
    track-uri GPS, ideale pentru testarea capacității de orientare și a condiției
    fizice. Așadar, fie că alegeți satele pitorești, fie că doriți să vă testați
    capacitatea de orientare și condiția fizică, Sibiul rămâne destinația ideală.


    Până data
    viitoare, când vă așteptăm cu o nouă destinație, drum bun și vreme frumoasă!

  • Cu mocăniţa, pe Valea Hârtibaciului

    Cu mocăniţa, pe Valea Hârtibaciului

    Ne îndreptăm astăzi spre Transilvania
    şi ajungem în Valea Hârtibaciului sau Valea Verde, după cum îi spun
    localnicii. Această oferă priveliştea
    naturii sălbatice şi a spectaculoaselor biserici fortificate săseşti, care au
    făcut ca zona să fie plasată în topul destinaţiilor de vacanţă de către cele
    mai importante publicaţii din lume. Înconjurate de ziduri de apărare bisericile
    săseşti sunt prevăzute cu galerii şi turnuri de strajă, fiind adevărate castele
    transilvănene.


    Pe Valea
    Hârtibaciului puteţi găsi ateliere de creaţie întreţinute de meşteri populare,
    puteţi vizita ferme, vă puteţi plimba cu trăsura, puteţi face echitaţie şi, de
    ce nu, cu mocăniţa. L-am întrebat pe Mihai Dragomir, managerul proiectului
    Colinele Transilvaniei cum se vede Transilvania de la bordul mocăniţei. Foarte încet şi pe îndelete, aşa cum ne place nouă în colinele
    Transilvaniei, unde promovăm acest tip de turism lent, ecoturism, prin care
    îndemnăm oamenii să vină, să stea liniştiţi şi să asculte poveştile locului, să
    întâlnească oameni şi să se plimbe pe coine.


    La sfârşitul secolului 19, mai exact
    în 1895, începea construcţia unei linii de cale ferată care trebuia să lege
    Podişul Târnavelor de Podişul Hârtibaciului. Din cauza dificultăţii traseului,
    care presupunea curbe foarte strănse pentru traversarea dealului Apoldului, s-a
    ales ecartamentul îngust, conform standardelor imperiului austro-ungar. Cu un
    total de 123 km, avea să devină după primul război mondial, cea mai lungă cale
    ferată îngustă din România. Zeci de ani scopul ei a fost să transporte
    localnicii şi, mai ales, lemnul şii produse le agricole. În prezent, mocăniţa
    de pe Valea Hârtibaciului îşi aşteaptă turiştii de câteva ori pe an. Mihai
    Dragomir, managerul proiectului Colinele Transilvaniei Este un
    proiect la care muncim de multă vreme împreună cu organizaţiile din zonă. Linia
    de mocăniţă din Valea Hârtibaciului, care are peste 100 de ani, se redeschide
    încet-încet. Sunt peste 70 de km care sunt în bune condiţii. Noi am reuşit cu
    voluntari din zonă şi din Anglia să deschidem primii patru kilometri şi să
    punem în funcţiune şi mocăniţa. A fost un eveniment în luna mai şi unul în luna
    iunie, la care am avut peste 1.000 de participanţi. Aceştia au călătorit pe
    Valea Hârtibaciului. În acest moment pregătim încă un eveniment pentru luna
    septembrie. O plimbare cu mocăniţa, cu locomotiva cu aburi. Însă, până atunci,
    este disponibilă ciclodrezina pentru cei care vor să fie mai activi şi drezina
    cu motor. Este o drezină care are un motor de Trabant şi poate transporta până
    la 20 de pasageri.


    Locomotiva este
    de patrimoniu, o locomotivă autentică, restaurată la Cluj. Biletele vândute
    participanţilor au fost biletele autentice, din carton, ale mocăniţei, din
    perioada în care ea funcţiona în regim normal. Ce părere au însă turiştii?
    Mihai Dragomir, managerul proiectului Colinele Transilvaniei. Turiştii străini cred că au descoperit primii această zonă. A fost o zonă mai
    puţin promovată la nivelul României. Este o zonă în care obişnuieşte să vină să
    se plimbe şi prinţul Charles. Acum, însă, ne bucurăm să avem şi din ce în ce
    mai mulţi turişti români. Experienţa turistică presupune şi interacţiunea cu
    turiştii noştri. E foarte interesant, fiindcă ei descoperă nişte locuri despre
    care nu ştiau, pe lângă care adeseori au trecut. Aceste sate cu biserici
    fortificate, prezente şi pe Valea Hârtibaciului, sunt o minunăţie pe care o
    redescoperim unii sau alţii o descoperă pentru prima dată. Turiştii apreciază
    foarte mult seriviciile, dar şi mâncarea foarte sănătoasă pe care o găsesc la
    pensiunile de pe Valea Hârtibaciului.



    Până data viitoare, când vă aşteptăm cu o nouă
    destinaţie, drum bun şi vreme frumoasă!

  • Cicloturism şi agroturism pe Valea Hârtibaciului

    Cicloturism şi agroturism pe Valea Hârtibaciului

    În centrul ţării, în triunghiul Sibiu-Făgăraş-Sighişoara, se întinde
    Valea Hârtibaciului sau Colinele Transilvaniei, a doua cea mai mare arie
    protejată din România. Regiune de păşuni, fâneţe şi păduri de foioase,
    recunoscută pentru biodiversitate, pentru practici agricole tradiţionale şi meşteşuguri
    tradiţionale, brunch-uri lunare ce pun în valoare patrimoniul construit şi
    pentru peisajul cultural neschimbat din perioada medievală, Valea Hârtibaciului
    vă aşteaptă să o descoperiţi primăvara.


    Dincolo de impozantele biserici fortificate, aici puteţi vizita şi
    biserici din piatră, construite la începutul secolului XIX, a căror pictură
    poartă semnătura familiei de zugravi Grecu, renumită în întreaga zonă pentru
    modul personal, moralizator de a interpreta scenele biblice şi societatea şi de
    a le reda în icoane.


    De la Ben Mehedin, reprezentant
    al Fundaţiei Adept, care realizează proiecte de protejare a zonei, am aflat de
    ce trebuie vizitată zona şi de ce este recomandată în special familiilor cu
    copii Colinele Transilvaniei reprezintă un loc curat, frumos,
    în care vizitatorii pot să vină şi să petreacă un timp de poveste. Sighişoara,
    Târnava Mare, satele săseşti sunt bogăţii ale României. Să vezi ce înseamnă
    Cinchişor, să vezi ce înseamnă Sighişoara nu poate fi uitat. Orice copil ar fi
    încântat să meargă în Colinele Transilvaniei. Pentru un copil, aici ar putea fi
    experienţa vieţii lui, să vină în Colinele Transilvaniei, unde poate să vadă
    natura la ea acasă: se poate vedea un scrânciob roşiatic care-şi face
    vânătoarea, prinde insecte, câteodată chiar şi şopârle, şi le înfige în spinii
    de păducel, copăcelul în care îşi face cuibul, ca să le aibă pentru masă. Aici
    ţăranii au creat un spaţiu bun şi pentru ei şi pentru sălbăticiunile naturii.


    Asociaţia
    Mioritics şi WWF (World Wide Fund for Nature) – România au inaugurat, anul
    trecut trecute, o reţea de trasee de biciclete şi de drumeţie care străbat
    situl Natura 2000 Podişul Hârtibaciului – Târnava Mare din Transilvania şi care
    totalizează 229 de kilometri. Traseele parcurg 26 de sate cu biserici
    fortificate şi cetatea medievală Sighişoara, leagă patru monumente UNESCO, de
    la Sighişoara, Viscri, Saschiz şi Breite şi traversează arii naturale protejate
    de importanţă europeană şi naţională. Există aici un număr de 32 de trasee -
    cel mai lung fiind de 29,2 kilometri (Viscri – Dealul Ciorilor) şi cel mai
    scurt, de 1,6 kilometri (Sighişoara – Platoul cu stejari seculari Breite) -
    precum şi 70 de panouri informative amplasate în localităţi traversate de
    trasee şi în punctele importante de pe trasee. Datorită reliefului foarte
    accesibil (cel mai înalt vârf este de 701 metri – Dealul Birom) şi a
    diversităţii opţiunilor, acestea pot fi parcurse de turiştii de toate vârstele,
    inclusiv de copii, fără echipament complex şi fără o pregătire sportivă
    specială, dar există şi circuite dedicate celor care îşi doresc mai mult şi au
    o condiţie fizică mai bună.



    Ben Mehedin, reprezentant
    al Fundaţiei Adept, ne-a încurajat să venim aici şi pentru traiul patriarhal şi
    oferta gastronomică variată: Sunt meşteşuguri pe care puteţi
    să le experimentaţi cu copiii în Transilvania, puteţi să-i duceţi pe copii să
    învârtă roata olarului, să facă un obiect cu mânuţele proprii. Este o
    experienţă unică pentru vizitator să participe la un proces de producţie în gospodărie. Puteţi să vedeţi femei care încă mai ştiu să ţeasă, să
    îşi îmbrace familia şi casa. E bine să veniţi în Transilvania pentru că este o
    gastronomie unică, rezultată din combinarea gastronomiei ungureşti cu
    gastronomia săsească, a gastronomiei româneşti şi ţigăneşti şi evreieşti.
    Găseşti tot soiul de bucate.

    Cu speranţa că v-am tentat să descoperiţi această zonă de poveste,
    vă aşteptăm data viitoare cu o nouă destinaţie.