În cei 15 ani scurși de la aderarea României la UE, progresul economic este
evident: salariul mediu net a crescut de 3,5 ori, ritmul de creștere a
economiei a fost printre cele mai rapide din Europa, iar în privința produsului
intern brut, creșterea din ultimii ani plasează România pe primul loc între
țările Uniunii Europene. În același timp, tot statisticile indică adâncirea
clivajelor dintre bogați și săraci, creșterea abandonului școlar și emigrarea
accentuată. În aceste condiții, Fundația Friedrich Ebert din România și-a
propus să realizeze o cercetare sociologică pentru a vedea ce părere au românii
despre implicarea statului. A rezultat studiul ATITUDINI ȘI VALORI DE TIP
PROGRESIST ÎN ROMÂNIA, iar premiza cu care s-a pornit în realizarea lui ne
este acum detaliată de sociologul Cladiu Tufiș, unul dintre co-autori:
Spațiul public este puternic ancorat în zona dreaptă atunci când vine
vorba de ideologie, iar atunci când vine vorba de valori se discută întodeauna
despre liberalism, se discută despre economie de piață, despre competiție,
despre respectarea proprietății private, despre corupție și anticorupție. Mai
puțin se discută despre teme care ar putea să fie interesante și pentru marea
parte a populației care trăiește de la o zi la alta, de la un salariu la altul.
De aici a venit să spunem această inițiativă a celor de la Fundația Friedrich
Ebert. De a încerca să măsurăm într-un fel dacă anumite valori care sunt de
obicei asociate cu zona stânga se regăsesc și în rândul publicului pentru că nu
sunt foarte multe cercetări sociologice care să se uite la astfel de lucruri în
mod direct.
Pentru sociologul Claudiu Tufiș, termenul progresist nu a fost o alegere
prea inspirată. Ar fi preferat chiar sintagma de stângă, dat fiind că marile
teme ale sondajului se regăsesc, de obicei, printre politicile stângiste. De
pildă, protecția socială, finanțarea de către stat a învățământului și a
domeniului sanitar, intervenția statului în economie pentru asigurarea unor
condiții echitabile de trai, etc. Printre întrebările puse respondenților, s-au
numărat și cele referitoarea la impozitarea progresivă, o temă la zi în România
unde acum se discută despre renunțarea la cota unică.
Sociologul Claudiu Tufiș: Prima întrebare care a atras atenția a fost aceea legată de
preferințele pentru tipul de impozitare și faimosul procent de73 %. Adică trei
sferturi din populație consideră că cei care au venituri mai mari ar trebui să
plătească impozite mai mari. Acum desigur discuția legată de impozitul
progresiv este una complexă din punct de vedere economic, iar impozit progresiv
în genere nu spune mare lucru. Modul în care este implementat acest principiu
al echității taxării poate lua multe forme. Iar felul în care se implementează
acest principiu poate avea rezultate foarte diferite. (…) Ori pentru astfel de
detalii, n-am avut spațiu un chestionar. N-am putut chestiona în legătura cu
preferința pentru diverse modele de impozitare progresivă. Știm doar că așa la
un nivel foarte general populația consideră că cei care au bani mai mulți ar
trebuie să fie impozitați mai mult. Dincolo însă de această întrebare legată de
impozitul progresiv există și întrebări legate de diverse modalități prin care
statul ar trebui să îi ajute pe cei aflați în nevoie. Un exemplu este plafonarea chiriilor de către
stat, o temă care în vestul Europei nu doar că este discutată, dar în anumite
cazuri este pusă în practică precum în Spania sau la Berlin unde avem limitări
ale chiriilor. În spațiul românesc niciodată nu a fost discutată serios această
această temă. (…) Pentru plafonarea
chiriilor de către stat, cam o treime, adică 34%, consideră în foarte mare
măsură că acest lucru ar trebui să se întâmple și încă aproape 30% spun că în
mare măsură. Dacă adunăm cele două procente, obținem cam 65 % din populație care consideră că statul
ar trebui să plafoneze valoarea chiriilor. Din altă întrebare din care reiese
că românii consideră că cei care au mai multe locuințe ar trebui să plătească
un impozit mai mare pentru începând de la a doua locuință.
Apar, însă, și contradicții în răspunsurile oferite de participanții la
sondaj. Deși majoritatea consideră statul ar trebui să mărească ajutorul social
acordat categoriilor defavorizat, foarte mulți se împotrivesc creșterii
cheltuielilor guvernamentale.
Detaliază tot ClaudiuTufiș: Sunt de asemenea
domenii în care respondenții cred că ar trebui să crească cheltuielile
guvernamentale în domenii precum reducerea sărăciei, ajutoare de șomaj, pensii
de vârstă, sănătate, protecție socială. Dar aici intrăm iarăși într-o discuție
ceva mai complexă pentru că noi avem întrebări generice în limitele sondajelor
de opinie. La astfel de întrebări generice oamenii de obicei spun da ar trebui
să cheltui mai mulți bani pentru a reduce sărăcia sau a finanțat mai bine
educația și sănătatea. Însă când ajungem la cealaltă întrebare, dacă sunt de
acord și cu creșterea impozitelor și a taxelor sau dacă cred că ei personal ar
trebui să plătească mai mult pentru aceste lucruri, aici situația se schimbă
puțin. Oamenii sunt mai reticenți în a spune direct că vor să dea mai mulți
bani pentru acest lucru.
Având în vedere gradul mare de
generalitate al întrebărilor care cirscumcriu mai degrabă niște idealuri
umaniste pe care cu greu le putem respinde, este cumva firesc să apară
contradicții. Ce s-ar întâmpla dacă am scădea nivelul de generalizare și am
pune întrebări mai aplicate?
Răspunde Claudiu Tufiș: Noi ne uităm la modul
în care se leagă sprijinul pentru diverse valori și încercăm să descoperim
constelații valorice. Deci nu suntem neapărat interesați care este proporția
celor care sprijină o anumită idee, ci mai degrabă suntem interesați să vedem
dacă cei care sprijină finanțarea mai bună a educației au aceeași o părere
similară și în ceea ce privește sănătatea sau dacă dimpotrivă poartă doresc
cheltuieli mai mici pentru sistemul sistemul militar. (…)Revin la acel 73%
legate de cota de impozitare. Dacă am fi formulat întrebarea în sensul sunteți
de acord ca cei care au peste 3.000 de lei să plătească cu 50% în plus la
impozit, răspunsul ar fi fost în mod clar diferit pentru că 3.000 de lei este
un salariu relativ mic pentru România. Deci lucrurile se schimbă și în funcție
de specificul întrebării, de situația clară pe care o punem în fața celui care
trebuie să răspundă.
Concluzia autorilor studiului este aceea
că, în ciuda unor contradicții de felul acesta, în România există un sprijin
masiv pentru ideea unui stat social puternic care să implementeze politici
genereatoarea de mai multă egalitate socială.
