Radio România Internațional

Tag: valuta

  • Cele trei monede ale lumii

    Cea mai invocată monedă în aceste zile în România nu a fost nici dolarul, nici euro şi nici măcar leul românesc. În aceste zile, politicienii, bancherii, opinia publică şi câteva zeci de mii de români au fost cu ochii pe evoluţiile legate de francul elveţian. Moneda din Ţara cantoanelor nu are altă putere în România decât alte valute puternice. Mai mult, circulaţia sa este extrem de redusă, chiar foarte redusă. Cursul ei afectează însă extrem de mult pentru că, la un moment dat, în vremea acordării cu extrem de mare uşurinţă a creditelor de consum pentru populaţie, foarte mulţi români au cerut şi au primit credite în franci elveţieni. De fapt, niciunul dintre aceşti debitori nu a primit moneda elveţiană ci creditul care le-a fost acordat a fost calculat la cursul monedei elveţiene.



    Deşi părea ciudat să faci afaceri, chiar şi cu băncile, într-o monedă fără impact internaţional, atunci se dădeau credite şi în yeni. Adică, calculate la cursul monedei japoneze. Li s-a spus monede exotice, fiindcă mai toţi beneficiarii nici nu le văzuseră vreodată. Dar nu frumuseţea sau exotismul acestor valute i-a făcut pe români să îşi lege datoriile şi chiar viitorul de soarta lor ci faptul că acele credite, exprimate în franci elveţieni, aveau o dobândă mai mică decât cele în dolari sau euro.



    În plus, condiţiile de acordare erau foarte simple, criminal de simple, se spune acum. Cei care nu îndeplineau condiţiile stricte ale unor credite în euro sau dolari apelau la francul elveţian. Şi pentru că băncile aveau o mare disponibilitate în exploatarea acestui produs bancar, alături de impresia că moneda elveţiană e mai ieftină, au dus la o explozie a creditării în francii cantoanelor. În prezent, cursul singurei monede numită franc care mai funcţionează, după introducerea euro şi dispariţia francilor francezi sau belgieni a fost lăsat să evolueze liber, în baza unor aprecieri semnificative şi a deciziei politice.



    Liberalizarea francului elveţian este evoluţia care a pus capac unei evoluţii semnificative a cursului acestei monede. Impactul creşterii cursului său are efecte diverse dar asupra debitorului român le are pe cele mai ciudate. Aşa cum subliniam, românii nici nu au văzut francul elveţian dar stau cu ochii pe el de ani de zile, imediat după semnarea acordului de credit. Atunci s-a înţeles că dincolo de problema dobânzii, care era oricum mică, apare neaşteptata apreciere a francului. Cum datornicii români nu au venituri în franci elveţieni, creditul lor a fost tot timpul plătit cu lei româneşti, moneda în care sunt plătiţi, de altfel. Creşterea cursului în raport cu leul românesc a făcut ca din veniturile sale, debitorul român să cumpere tot mai puţini franci elveţieni. Este, fără îndoială, cel mai semnificativ fenomen de acest tip, soluţiile fiind şi ele inedite. Cei care se văd împinşi spre falimentul personal cer parlamentului să ia măsuri pentru schimbarea situaţiei în timp ce specialiştii atrag atenţia că este o problemă de drept privat, a relaţiei dintre datornici şi băncile de la care au luat aceste împrumuturi.



    În timp de autorităţile caută cu uimire un răspuns la solicitarea disperaţilor debitori în franci elveţieni, au loc evoluţii semnificative şi în viaţa monedei americane, de mare rezonanţă în România de la sfârşitul mileniului trecut, şi a monedei europene, euro, la care România îşi propune să treacă, marcând astfel integrarea deplină în Europa unită.

  • Ucraina are nevoie de ajutor

    Ucraina are nevoie de ajutor

    La capătul unui an în care Ucraina şi-a schimbat regimul după o revoltă sângeroasă, a pierdut peninsula Crimeea şi a încetat, de facto, să-şi mai exercite controlul asupra regiunilor rusofone şi rusofile din est, liderii de la Kiev au avertizat că ţara lor este în pragul falimentului.



    Şeful guvernului pro-european, Arseni Iaţeniuk, a cerut, deja, organizarea unei conferinţe a donatorilor. El spune că, pentru evitarea colapsului, în următoarele săptămâni sunt necesare 15 miliarde de dolari.



    Analiştii constată că rambursarea datoriilor pentru gazele ruseşti şi eforturile de susţinere a monedei naţionale, grivna, au adus rezervele valutare ale Ucrainei la cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani. Usturătoare e şi factura luptelor purtate de trupele Kievului contra separatiştilor din est. Acestea au provocat mii de morţi, însemnate pagube materiale şi au condus la închiderea oţelăriilor şi minelor din Lugansk si Donetsk, care furnizau o cincime din producţia industrială a Ucrainei.



    Noua cerere de ajutor venită de la Kiev survine după ce, în primăvară, creditorii internaţionali deciseseră să acorde Ucrainei împrumuturi totale de 27 de miliarde de dolari. De la începutul programului, Kievul a primit, în două tranşe, 4,6 miliarde. Deblocarea celorlalte fonduri depinde, însă, de adoptarea unui plan de austeritate, care poate provoca, avertizează comentatorii politici, un val de nemulţumiri sociale, pe care Moscova şi adepţii ei din Ucraina nu vor ezita să le speculeze.



    Nici în Republica Moldova opţiunea fermă pentru valorile occidentale nu se reflectă, încă, în starea de sănătate a economiei. Partidele pro-occidentale din coaliţia guvernamentală tripartită de la Chişinău şi-au adjudecat alegerile parlamentare de pe 30 noiembrie, ceea ce e o validare explicită a eforturilor care-au condus la încheierea acordurilor de asociere şi liber schimb cu Uniunea Europeană. Dar, între timp, moneda naţională, leul moldovenesc, s-a depreciat faţă de dolarul american cu 7,5% în doar trei luni. Şi potrivit prognozelor, ar putea să mai piardă teren în următoarele săptămâni, dacă Banca Naţională de la Chişinău nu va interveni rapid.



    În 2015, spun analiştii, ar putea urma creşteri semnificative ale preţurilor la gaz, combustibili, energie electrică şi căldură. Deşi, în aparenţă, Moscova ar putea jubila în faţa dificultăţilor cu care se confruntă fostele sale colonii care-au optat pentru Occident, nici economia rusă nu se simte prea bine. Sancţiunile impuse de Occident Rusiei, ca urmare a acţiunilor acesteia în Ucraina, precum şi scăderea preţului petrolului continuă să afecteze rubla, care a atins un nou minim istoric. Faţă de începutul anului, cursul rublei a scăzut cu peste 70% în raport cu dolarul şi cu peste 55 procente în raport cu euro. Banca Centrală de la Moscova a anunţat că e gata să cheltuiască anul viitor, pentru intervenţii valutare, o cincime din actualele sale rezerve valutare.

  • Românii şi creditele bancare

    Românii şi creditele bancare

    România nu face notă discordantă cu restul ţărilor europene în ceea ce priveşte activitatea de creditare a populaţiei, aflată în prezent la un nivel foarte scăzut. Reticenţa românilor faţă de bănci este explicabilă. Deşi nivelul şomajului în România nu este la cote alarmante, criza încă îşi face simţite efectele, iar incertitudinea locurilor de muncă îi face pe cei care ar avea nevoie de un credit să se gândească de două ori înainte de a începe un demers în acest sens. Băncile, la rândul lor, se axează în principal pe împrumuturile acordate companiilor, deoarece riscurile asociate creditării persoanelor fizice sunt prea mari în această perioadă. Motivul: de cele mai multe ori cererea de finanţare vine din partea celor care au ajuns în situaţii disperate, a explicat preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Graţian Gheţea, la un forum de specialitate.



    Relansarea creditării este strâns legată de reluarea unei creşteri economice sustenabile în România, a subliniat Radu Graţian Gheţea, potrivit căruia “în prezent, deşi băncile au suficienţi bani, nu prea există cerere solvabilă pentru împrumuturi”: În momentul în care apar semnele creşterii economice şi avem creştere economică pentru o perioadă de câteva trimestre, automat încep să apară solicitări de credite bancabile (n.red. bancabil — raspunde exigenţelor BNR). De ce? Pentru că începe să existe piaţă, începe să existe cerere. Acum, foarte puţine proiecte sunt bancabile. Sunt pe nişte domenii unde se poate vorbi de mai multă siguranţă. Unul ar fi: tot ce atinge fondurile europene, deci cu cât sunt implicate fonduri europene, cu atât afacerea devine mai bancabilă; agricultura, care e mult mai performantă decât creditul în alte domenii – creditul în agricultură e mai performant – şi, până acum, sunt administraţiile publice locale.”



    Principalele provocări care stau în faţa sectorului bancar în perioada următoare, spun cei din domeniu, sunt legate de gestionarea creditelor neperformante în creştere, de necesitatea recâştigării încrederii clienţilor în instituţiile de credit şi de numărul mare de insolvenţe, multe chiar voluntare, înregistrate în rândul companiilor.



    Pe de altă parte, bancherii spun că este loc pentru dezvoltarea creditului în lei, mai ales în condiţiile în care fluctuaţiile cursului de schimb îi dezavantajează pe cei cu împrumuturi în valută. În plus, şi dobânzile la creditele în moneda naţională vor scădea în perioada următoare sub 10% pe an, reducându-se astfel din diferenţa de costuri faţă de cele în valută.


  • Modalităţi de transfer de bani

    Modalităţi de transfer de bani

    Compania Naţională Poşta Română a lansat, în urma încheierii unui parteneriat cu Deutsche Bank, un serviciu denumit Eurogiro Cont prin care pot fi transferate internaţional sume de până la 5.000 de euro de către orice titular de cont bancar din lume. Potrivit Poştei Române, prin intermediul acestui serviciu pot fi trimise sume de bani în numerar în orice cont bancar din străinătate şi se pot face plăţi din întreaga lume, în numerar, de la orice titular al unui cont bancar de la orice bancă din lume, precum şi de la orice administraţie poştală care are un acord cu Deutsche Bank. De asemenea, expeditorii din întreaga lume, titulari de conturi bancare, pot transmite beneficiarilor din România sume exprimate în 40 de valute. În cazul achitării unui mandat Eurogiro Cont sosit în România, destinatarul va fi avizat la domiciliu de sosirea acestuia pentru a se prezenta la sediul oficiului poştal, în vederea încasării sumei. Indiferent de valuta în care a fost iniţiat transferul, beneficiarul încasează suma numai în euro.



    Poşta Română oferă clienţilor şi serviciile de transfer internaţional de bani Eurogiro, Eurogiro Cash, cel de mandate internaţionale şi Western Union. Serviciul de mandate Eurogiro este disponibil în peste 450 de oficii poştale din întreaga ţară şi oferă posibilitatea transferului de bani în şi din 23 de ţări. Există şi varianta utilizării serviciului Eurogiro Cash International, care este disponibil deocamdată doar în relaţia cu Italia, Portugalia şi Bosnia Herţegovina, în ambele sensuri, iar timpul de transmitere a banilor este de 2 zile. Să notăm şi că un alt serviciu, cel de mandate poştale internaţionale, permite persoanelor fizice expedierea şi primirea sumelor de bani, într-un interval de 5 zile, în şi din 14 ţări. În relaţia cu Italia există numai serviciul de expediere a banilor din România. Totodată, Compania Naţională Poşta Română beneficiază de serviciul Western Union. Amănunte despre toate aceste servicii pot fi aflate de pe site-ul companiei, editat în engleză şi română, cu adresa www.posta-romana.ro.



    Serviciul Western Union este disponibil şi prin intermediul multora dintre băncile care activează în România: Banca Românească, membră a grupului National Bank of Greece, Banca Transilvania, Bancpost, Raiffeisen, BRD Groupe Societe Generale şi Piraeus Bank. Un alt serviciu disponibil în ţara noastră este MoneyGram, la filialele Băncii Comerciale Române, OTP Bank, UniCredit Ţiriac Bank, ProCredit Bank, Alpha Bank, Libra Bank, Carrefour şi Intesa Sanpaolo Bank. Pe de altă parte, la începutul anului 2006, CEC Bank, în parteneriat cu Transfer Rapid, o companie americană, a lansat un serviciu de transfer de bani adresat exclusiv românilor din străinătate.



    Un alt serviciu adresat românilor din străinătate este cel al companiei Meridiana Transfer de Bani care realizează operaţiuni prin intermediul agenţiilor Atlassib din Belgia, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Portugalia, Spania şi România.

  • Le operazioni valutarie della Securitate

    Le operazioni valutarie della Securitate


    Le economie comuniste hanno tentato di ricavare profitto massimo dai rapporti con il mondo capitalista, nel contesto in cui non erano state capaci di raggiuntere neanché la metà delle performance occidentali. La fame di valuta è stata una costante in tutti i Paesi del lager socialista, e la Romania non fu un’eccezione. Siccome l’economia socialista non poteva soddisfare il fabbisogno di risorse, il regime comunista di Bucarest affidò al suo apparato repressivo, la Securitate, il compito di ricavare soldi. Per i romeni, le operazioni valutarie della Securitate sono a tutt’oggi un mistero. Perciò le ricerche dello storico Florian Banu negli archivi del Consiglio Nazionale per lo Studio degli Archivi della Securitate rappresentano un inizio nello studio della storia dei servizi segreti romeni durante il regime.




    Per la Securitate, la questione delle operazioni valutarie si pose per la prima volta negli anni ’50. Nei primi anni vi furono difficoltà tipiche per qualsiasi servizio di informazioni, tanto più per una polizia politica com’era la Securitate. Il fabbisogno di valuta non era così grande, dato che i rapporti commerciali con l’Occidente erano stati interrotti. Poi, con l’apertura verso l’Occidente, con la ripresa dei rapporti commerciali con la Francia e poi con la Germania e la Gran Bretagna, si è posto anche il problema della valuta. Inizialmente, la valuta fu ottenuta recuperando patrimoni dei romeni stabiliti nell’Occidente. Operazioni del genere erano però occasionali. Successivamente, la valuta veniva ricavata anche attraverso i canali confidenziali della Securitate in cambio al rilascio dei visti agli ebrei e ai tedeschi di Romania che, ritenendo il proprio futuro in Romania abbastanza incerto e cupo, optava allora per l’emigrazione”, spiega Florian Banu.




    Infatti, lo stato comunista ha chiesto alla Germania Federale e a Israele somme ingenti per lasciare gli ebrei e i tedeschi andar via dalla Romania. Per il regime, la valuta era uno dei più preziosi obiettivi per il regime. Lo stato romeno deteneva il monopolio su tutte le somme in valuta, che erano considerate di proprietà dello stato. Fu elaborata una legislazione molto severa in materia e le somme prelevate dalla Securitate venivano deposte presso la Banca di Stato in un conto speciale, con evidenze molto controllate. Il 31 luglio 1965 il saldo in valuta era di 6.857.000 dollari. Il prelevamento delle somme di denaro avveniva tramite una tecnica operativa. Gli ufficiali che prendevano il denaro — per un certo periodo i pagameti furono effettuati in contanti — avevano addosso dei microfoni, le conversazioni venivano registrate e la possibilità che tenessero una parte dei soldi per loro era assai bassa. La Securitate poteva utilizzare il 20% dei soldi a scopo operativo, ad esempio per pagare certi informatori esterni e per acquistare tecnica dall’Occidente. In minor misura, furono acquistate armi da caccia per i vertici comunisti”, aggiunge lo storico.




    Durante il regime di Nicolae Ceauşescu, tra il 1965 e il 1989, la Securitate tentò di allargare le possibilità e le modalità per incassare valuta. Una novità, a cominciare dagli anni ’70, fu che si puntava sull’incasso della valuta tramite bonifico bancario. Il prelevamento di contanti diventò meno usuale, ma la pratica continuò anche negli anni ’80. Il compito di svolgere operazioni del genere spettava agli ufficiali della Direzione I Informazioni Estere. Dopo il 1978, quando l’allora vicecapo del controspionaggio romeno, il generale Ion Mihai Pacepa chiese asilo politico nell’Occidente, l’intero sistema di spionaggio fu riconfigurato e le cose cambiarono. Fu fondata un’unità per l’apporto valutario speciale. Alla fine degli anni ’70, le operazioni valutarie furono accelerate, in seguito all’indebitamento estero. Negli anni ’70 avvennero gli shock petroliferi, il primo nel 1973 e il secondo negli anni 1979-1980. Il sovradimensionamento dell’industria chimica e la perdita di alcuni mercati esteri, nonché l’aumento degli interessi per i debiti sovrani misero un’enorme pressione sullo stato romeno”, spiega ancora Florian Banu.




    Lo storico ha fatto anche un esempio di come la Securitate riusciva a recuperare una parte dei soldi. Cominciarono a dare indicazioni ben precise sui tipi di operazioni valutarie accettate. Ad esempio, il recupero di certe somme dai fondi confidenziali approvati dalle autorità romene a favore di cittadini stranieri che avevano intermediato la firma di contratti vantaggiosi per la Romania. Come si faceva? Lo stato romeno firmava un contratto per esportare trattori in Iran. Per vincere la gara d’appalto con lo stato iraniano, lo stato romeno offriva una certa somma ad un alto dignitario iraniano. Dopo la firma del contratto, il rispettivo dignitario veniva contattato dagli ufficiali della Securitate, i quali invocando il fatto che erano intervenute spese supplementarie, come l’imbarco, la preparazione per l’export, ecc., gli dicevano che doveva restituire una parte dei soldi. Se il dignitario aveva ricevuto tangenti del 10% del valore del contratto, la Securitate gli chiedeva di restituirne il 5%. E tale somma veniva trasferita nel Paese”, conclude lo storico Florian Banu. (trad. Gabriela Petre)