Radio România Internațional

Tag: varstnici

  • Gestionarea tematicii sociale de către Președinția suedeză a Consiliului UE

    Gestionarea tematicii sociale de către Președinția suedeză a Consiliului UE

    Suedia a preluat pe data de 1 ianuarie 2023 Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, iar mandatul său se va încheia pe data de 30 iunie 2023.



    Într-un articol de opinie apărut în numărul 118 al buletinului informativ realizat de Institutul European din România a fost prezentată modalitatea prin care Președinția suedeză și-a propus să gestioneze tematica socială.



    Abordarea de la Stockholm pornește de la ideea că exercitarea capacității de muncă este o condiție necesară pentru a diminua riscul de sărăcie și excluziune socială. Printre măsurile urmărite se numără: schimbări ale unor directive referitoare la piața muncii și la siguranța și protecția muncitorilor, inclusiv pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru.



    O altă dimensiune vizată de Președinția suedeză se referă la elaborarea unei strategii pentru sănătate și asistență socială și creșterea vizibilității problemelor cu privire la viața independentă pentru persoanele în vârstă.



    Vă invităm să accesați textul integral al articolului aici. (autor Mihaela-Adriana Pădureanu, Expert, Serviciul Studii Europene)

  • Muncind în Europa

    Muncind în Europa

    Pe
    fondul conflictului armat din Ucraina, Ministerului Muncii şi Solidarităţii
    Sociale a luat o serie de decizii care vizează protecția persoanelor cu
    dizabilități şi a persoanelor vârstnice dependente, precum și flexibilizarea
    condițiilor de acces pe piața muncii din România pentru cetățenii ucraineni.

  • Vârstnicii sunt, întradevăr, de aur / Old is (really) gold

    Vârstnicii sunt, întradevăr, de aur / Old is (really) gold

    S-au creat
    niște clișee periculoase în societatea românească. Unul dintre ele este acela
    că, dacă ai peste 45 de ani, ai șanse extrem de scăzute să-ți mai găsești un
    loc de muncă. Prin urmare, mulți dintre angajații trecuți de 45 de ani și care
    sunt nemulțumiți de actualul job nu se grăbesc să-și caute în altă parte,
    plecând de la principiul că n-o să-i mai angajeze nimeni. Alții, neangajați,
    s-au confruntat, deja, cu câteva refuzuri, iar acum și-au pierdut stima de sine
    și ambiția de a căuta mai departe. Putem vorbi, cu adevărat, de o damnare a
    celor de peste 45 de ani? Oare chiar așa să fie? Să nu-și găsească aceștia de
    lucru într-o societate care se schimbă, ce-i drept, foarte repede? Ce calități
    și competențe trebuie să aibă un candidat de peste 45 de ani ca să aibă cât mai
    multe șanse de angajare? Și ce-l ține pe loc? Raluca Dumitra este Head of
    Marketing la eJobs Group și ne-a explicat cum stau lucrurile:


    Cu siguranță,
    candidații de peste 45 de ani sunt cei care se confruntă cu cele mai mari
    provocări atunci când vine vorba de angajare, iar acest lucru este cauzat în
    primul rând de nivelul mai scăzut de digitalizare pe care-l au, comparativ cu
    celelalte generații. Pe de altă parte vorbim și de o flexibilitate ceva mai
    redusă din partea acestora, dar și de o apetență pentru nou și pentru ieșirea
    din zona de confort ceva mai reduse. În schimb nu trebuie să neglijăm faptul că
    acești candidați vin și cu o serie de atuuri. Vorbim în primul rând de
    experiența vastă pe care o au în câmpul muncii și pe care o pot trimite mai
    departe colegilor mai tineri din echipe. Mai vorbim de un nivel de anduranță foarte
    ridicat, dar și de faptul că sunt foarte punctuali.



    Înainte se
    chema să furi meserie. Acum îi zice shadowing. Practic, vorbim
    despre același lucru – cel mai în vârstă să-l învețe meserie pe cel mai tânăr
    și este foarte posibil ca, în acest proces, și cel tânăr să-l învețe câte ceva
    pe colegul lui mai în vârstă. Una peste alta, un angajat de peste 45 de ani își
    poate mări mult șansele de a-și păstra jobul (sau de a obține unul nou) dacă e
    dispus să împărtășească din experiența acumulată. La urma urmei, și el a furat
    meserie altădată. Pardon, a făcut shadowing. Raluca Dumitra:


    Cu
    siguranță există o diferență foarte mare, așa cum e și firesc să fie, de
    cunoștințe și de experiență între candidații de peste 45 de ani și cei tineri.
    Însă acest lucru poate fi transformat într-un avantaj. Se pot face programe
    prin care generațiile mai tinere să facă shadowing, practic să fure meserie de
    la generațiile mai înaintate, iar acest lucru să fie benefic pentru toată
    lumea, atât pentru cei tineri, cât şi pentru cei de peste 45 de ani, care,
    iată, pot să dea mai departe din cunoștințele pe care le au și să se simtă valoroși în companie și, evident, pentru
    angajator.



    Candidații de
    peste 45 de ani au niște dezavantaje – sunt mai rigizi, unii dintre ei nu sunt
    dispuși să facă nicio concesie salarială pentru un job nou, dar să vedem care
    sunt avantajele. Raluca Dumitra:


    De
    cele mai multe ori, angajatorii preferă tinerii fără experiență din niște
    raționamente extrem de simple. Pe de o parte, pot să-i formeze fix așa cum își
    doresc, ceea ce, dacă e să fim complet sinceri, e foarte dificil în cazul
    candidaților de peste 45 de ani, pentru că, pe măsură ce înaintăm în vârstă
    scade și flexibilitatea noastră și cât de mult ne putem mula pe ceea ce ni se
    cere, iar pe de altă parte evident că vorbim și de partea financiară.
    Candidații de peste 45 de ani, majoritatea, au ajuns la un nivel salarial pe
    care doresc să-l păstreze și, de multe ori, este o opțiune mult mai rentabilă
    pentru un angajator să crească pe cineva pe un post de junior, pe un salariu
    mai mic și, în plus, având avantajul că poate să-l și modeleze și formeze așa
    cum își dorește. Evident că, pe de altă parte, faptul că un angajator formează
    un tânăr nu înseamnă și că acel tânăr va rămâne în companie. Este un risc pe
    care angajatorul respectiv și-l asumă, din acest punct de vedere și care, în
    cazul candidaților de peste 45 de ani e un risc mai mic, pentru că știm foarte
    bine că sunt foarte stabili candidații de peste 45 de ani.


    Ultimul
    studiu realizat de eJobs a scos în evidență aspecte îmbucurătoare ale
    generației 45+. Iată-le:


    Nu
    cred că ar fi just să punem semnul egal între candidații de peste 45 de ani și
    firi dificile. Este adevărat, însă, că majoritatea acestor candidați întâmpină
    probleme când vine vorba de integrarea lor în colective mai tinere și ei înșiși
    recunosc acest lucru, fiindcă evident că există niște conflicte de generații pe
    de o parte, niște diferențe de mentalități care produc probleme în comunicare.
    Undeva la 42% dintre aceștia ne-au spus, în cadrul celui mai recent studiu pe
    care l-am efectuat, că nu simt că au subiecte comune de discuție cu colegii lor
    mai tineri și că simt această diferență de mentalitate cauzată de vârstă. E
    îmbucurător să vedem că avem acești candidați de peste 45 de ani și că ei ar fi
    dispuși să facă anumite concesii pentru a obține un job mai bun. Undeva la
    peste 45% dintre ei recunosc c-ar face o reconversie profesională dacă un loc
    de muncă mai bun le-ar cere acest lucru. 16,5% ar accepta chiar și un salariu
    mai mic decât cel pe care-l au în prezent dacă oportunitatea profesională s-ar
    arăta mai de viitor, 8,4% s-ar muta în altă țară, iar 7% s-ar reloca într-un
    alt oraș din România. Tot 7% dintre respondenți ne-au spus că ar fi dispuși să
    învețe să lucreze pe calculator. Pe de altă parte, nu e de neglijat nici faptul
    că aproape 16% dintre aceștia nu ar face niciun fel de compromis pentru un job
    mai bun.



    O soluție foarte bună
    de luat în seamă pentru persoanele de peste 45 de ani care doresc să obțină un
    job este reconversia profesională. Mai pe românește, să înveți abilități noi,
    să calci pe un teritoriu necunoscut, să ai încrederea că vei reuși, adaugă
    Raluca Dumitra:


    Ideal ar
    fi să vedem în tot mai multe companii angajați de peste 45 de ani dispuși să împărtășească
    din nivelul lor de expertiză, din experiența lor profesională, din cunoștințele
    acumulate de-a lungul acestor ani cu generațiile mai tinere, pentru că toată
    lumea ar ave anumai de câștigat din astfel de programe. Pe de altă parte, sper
    să vedem tot mai mulți candidați care și fac această reconversie profesională
    pe care, iată, aproape 45% dintre ei se arată dispuși s-o facă, respectiv să
    treacă și la fapte, pentru că sunt multe domenii în care poți să-ți translatezi
    cunoștințele pe care le ai și, pe de altă parte, ar fi excelent dacă ar
    înțelege că, în 2021, digitalizarea nu mai e un moft, este o condiție obligatorie
    pe care trebuie s-o bifeze fiecare candidat. Lipsa de cunoştinţe digitale
    înseamnă dezavantaj la angajare și șanse slabe la angajare pentru orice
    categorie de vârstă, nu doar peste cei de 45+.


  • Oameni cu aripi de înger

    Oameni cu aripi de înger

    Pentru unii sunt comoară! Pentru alții – povară! Mulți din
    vârstnicii României sunt abandonați atât de familie, cât și de societate.
    Tristeții și singurătății lor li se adaugă afecțiunile fizice ce jalonează, cel
    mai adesea, perioada bătrâneții. Unii au nevoie de îngrijiri medicale acasă, dar
    veniturile mai mult decât modice nu le permit să beneficieze de ajutor de
    specialitate.


    Or, Fundaţia Crucea Alb-Galbenă România tocmai
    acest lucru și-a propus: să redea demnitatea acelor persoane în vârstă
    devenite, parcă, invizibile. Astfel că, periodic, medicii, asistenții medicali
    și sociali, kinetoterapeuții, psihologii sau îngrijitoarele Fundației bat la
    uși pe care, altfel, nu le-ar deschide nimeni. La rândul său, Măriuca Ivan,
    președinta Crucii Alb-Galbene România, ne-a deschis-o pe cea a Fundației pe
    care a creat-o după model belgian:

    Partenerii belgieni au venit, în urmă cu
    25 de ani în țară, eram la Ministerul Sănătății și au vorbit foarte frumos
    despre conceptul de îngrijire la domiciliu. Încercam să refacem întreaga
    fizionomie a sistemului. În primii ani după Revoluție, s-a discutat mai mult de
    îngrijrea în spital, ulterior de ambulatoriu, apoi de medicina de familie … dar
    lipsea această bucățică din tortul mare al Sănătății – îngrijirea la domiciliu.
    I-am primit pe partenerii belgieni și am încercat să fiu foarte mult timp
    alături de ei în dezvoltarea acestui sistem în România. Am plecat din
    Ministerul Sănătății, ca să dovedesc că este posibil, pentru că acolo nu am
    reușit! Crucea este un furnizor de servicii de îngrijire la domiciliu acreditat
    și autorizat de Statul român, așa că, tot noi, Crucea Alb-Galbenă, am reușit să
    introducem în legislația națională, conceptul de îngrijire la domiciliu
    finanțat prin Casa de Asigurări de Sănătate.


    Crucea Alb-Galbenă oferă o multitudine de servicii:
    administrare de medicamente, injecții, perfuzii, aplicare de pansamente,
    măsurarea parametrilor fiziologici, recoltare de analize … într-un cuvânt,
    tot ce se pretează îngrijirii la domiciliu, ca alternativă, de dorit, la
    spitalizare. Din nou, Măriuca Ivan: (Așa a început Fundația noastră – prin a
    răspunde nevoilor și așteptărilor oamenilor care nu au posibilitatea financiară
    și nici socială să aibă grijă de ei înșiși! Cei mai mulți erau bătrâni fără
    familii, fără copii. Mai ales în ultima perioadă, situația s-a accentuat extrem
    de mult din cauza migrației: sunt părinți care au rămas singuri și în grija
    nimănui.

    Pentru asta, noi am căutat proiecte sociale, am căutat să cerem
    administrațiilor locale și centrale bănuți pentru pacienții cu probleme
    sociale, ulterior fonduri europene, dar care, în ultima perioadă, nu mai sunt
    nici acelea, treptat primăriile ne ne-au mai prea ajutat nici ele și și-au
    retras finanțările și bătrânii au cam rămas ai nimănui! În acel moment, am
    decis să continuăm să dezvoltăm servicii cu plată pentru cei care au
    capacitatea să le plătească și care, evident, nu sunt cazuri sociale și am făcut
    un fel de haiducie … am luat de la cei care și-au putut achita serviciile
    oferite de noi și i-am ajutat și pe ceilalți pentru care nu aveam finanțare.


    Cu alte cuvinte, Crucea Alb-Galbenă, în
    ciuda greutăților, nu a abandonat pe nimeni, continuându-și misiunea pentru
    care a fost creată. De 25 de ani de când există, a asigurat îngrijirea medicală
    la domiciliu a peste 24 de mii de persoane. Chiar pe timp de pandemie, deci cu
    eforturi suplimentare – după cum ne-a spus președinta Fundației, Măriuca Ivan -
    40 de reprezentanți ai Crucii asistă medical, aproape lunar, în jur de 700-800
    de pacienți.

    Bine, unii sunt de lungă durată la noi – de
    cinci, șase, zece ani. Trăiesc grație ajutorului nostru și
    faptului că noi le-am deschis ușile. De fapt, suntem
    cam singurii care o facem și găsim în spatele ușilor deschise povești triste
    care ne impresionează. Tocmai am văzut o înregistrare cu câțiva din asistenții
    mei care au povestit despre bunicuțe de-ale noastre care au plecat dintre noi,
    am știut că nu au pe nimeni și, imediat după ce s-au dus, chiar în ziua
    respectivă, au apărut trei nepoți, nu știm de unde. Este foarte trist că
    povestea asta se repetă, ei în realitate nu au pe nimeni, dar, după ce nu mai
    sunt, apar foarte mulți care și-au adus aminte că trebuie să-i petreacă pe
    ultimul drum.


    În sprijinul
    vârstnicilor vulnerabili, Crucea Alb-Galbenă a dezvoltat și așa-numitul Buton
    Roşu, proiect ce încununează toată munca de până acum a Fundației. Este un
    sistem de teleasistență, complementar celui de urgenţă, care le oferă
    posibilitatea persoanelor în vârstă să ceară ajutor rapid la nevoie. Prin
    intermediul unei brăţări asemănătoare unui ceas, dotată cu un buton roşu de
    panică şi conectată wireless la un telefon cu taste mari, pacienții pot semnala
    o situaţie de urgenţă prin apăsarea acelui buton. Semnalul este transmis
    automat către un Dispecerat deschis 24h/24, 7zile/7 și 365 de zile pe an, iar
    în funcţie de gravitatea situaţiei, dispecerul va iniţia un protocol medical ce
    va indica acţiunile ce trebuie întreprinse, inclusiv solicitarea unei
    ambulanțe.


    Pentru echipa Fundației Crucea Alb-Galbenă
    România condusă de Măriuca Ivan a pune suflet în tot ceea ce face este
    esențial: Fără investiție emoțională, fără suflet,
    fără iubire, fără determinare nu ai cum să oferi servicii de calitate. Or, simt
    în ultima perioadă, sunt chiar dezamăgită că ne-am deteriorat ca fibră, ca
    oameni, simt că nu mai există nicio aplecare, nicio empatie pentru omul în
    suferință. E extrem de trist pentru mine, ca fost pedagog în zona aceasta a
    formării oamenilor în halate albe. Nu mai poți vorbi de sacrificiu, de
    implicare, aproape că ești desuet …

    E foarte trist! De aceea, echipa mea este
    cu totul specială. Bani nu avem deloc, dar suntem atât de bogați! Cum simțim că
    ne ducem la fundul prăpastiei, imediat apare un înger bun care ne salvează, ne
    ajută, ne scoate de acolo și ne duce mesajul, menirea și misiunea. Noi nu venim
    la serviciu, cum se spune, noi avem o misiune pe care o ducem în fiecare zi…
    Răsplata sufletească, bucuriile și mulțumirea pe care ni le transmit oamenii
    sunt motorul care ne ține să mergem mai departe! Suntem, cum spunea cineva, un
    înger bun pentru cei care au mare, mare nevoie de noi și nu au unde să ceară
    ajutor.


    Să încheiem cu această pledoarie rubrica
    de astăzi, alăturându-i proverbul românesc cine nu are bătrâni să-și cumpere
    sau îndemnul Papei Francisc de a trata persoanele în vârstă cu afecțiune,
    recunoștință și respect, ca parte esențială a societății, ca rădăcină și
    memorie a unui popor, comoară indispensabilă pentru a privi în viitor cu
    speranță și responsabilitate.


  • Ambulanța socială – proiect european pentru vârstnicii tulceni

    Ambulanța socială – proiect european pentru vârstnicii tulceni

    Mai
    mult jumătate din apelurile primite de Seviciul de Ambulanță Tulcea vin de la
    persoane vârsnice. Pentru a-i ajuta, autoritățile pun la punct proiectul
    Ambulanța Socială, prin care aceștia vor beneficia de servicii medicale dar și
    sociale.


    Noutatea programului este că fiecare din
    cei peste 140 de beneficiari va avea servicii sociale individualizate, în baza
    fişelor medicale şi a problemelor sociale cu care se confruntă.


    Dumitru
    Vâlcu, directorul serviciului județean de Ambulanță Tulcea: Este o ambulanţă, care se
    adresează persoanelor vulnerabile, persoanelor vârstnice şi mai multor
    categorii de persoane, care sunt paupere şi care nu pot să acceseze servicii
    medicale, deoarece sunt imobilizate la pat sau au alte afecţiuni. Serviciile, pe
    care le poate efectua Ambulanţa socială, sunt servicii medico-sociale, inclusiv
    tratament şi terapii, care se pot face la domiciliu, fiindcă această Ambulanţă
    socială are şi asistenţi medicali şi şoferi, care au cursuri de ambulanţieri,
    inclusiv transporturi de la domiciliu la spital, la policlinică, la
    laboratoare, la diverse cabinete medicale de specialitate.




    Este nevoie de un astfel de proiect, în
    condițiile în care 2 din 3 apeluri primite la Serviciul de Ambulanţă Tulcea
    vine din partea unei persoane vârstnice şi vulnerabile. O arată datele oficiale ale celor de la
    Ambulanță dar și dela Crucea Roșie.


    Ajunși la vârsta la care nevoia de
    ajutor este tot mai mare, oamenii apelează la ambulanță pentru sprijin.




    Din statistica, pe care o avem la Serviciul de ambulanţă, cred că mai
    mult de 65 – 70% din solicitările, pe care le primim din judeţ şi din
    municipiu, reprezintă solicitări venite din partea persoanelor vârstnice şi
    acesta este un procent real. O statistică întocmită de Crucea Roşie tulceană
    indică acelaşi procent de persoane vârstnice.





    Deocamdată, serviciul va fi disponibil doar
    în municipiul Tulcea. Dar în viitor, există speranțe de extindere, spune
    Dumitru Vâlcu.


    Contractul de finanţare a fost semnat în
    luna aprilie, are o valoare totală de peste 2,3 milioane de lei, iar finanţarea
    se acordă prin Programul Operaţional Capital Uman.


    Deocamdată, serviciul va avea la
    dispoziție o singură ambulanță.


    În ceea ce privește organigrama, aceasta
    este încă în lucru, a mai precizat Dumitru Vâlcu, directorul Serviciului de
    Ambulanță Tulcea.


  • Centru de zi pentru vârstnici de la Ciugud, modernizat cu fonduri europene

    Centru de zi pentru vârstnici de la Ciugud, modernizat cu fonduri europene

    În
    comuna Ciugud, din județul Alba, se va finanța, din fonduri Regio, modernizarea
    unui centru de zi ce va fi folosit de cei peste 500 de vârstnici din comună și
    zonele limitrofe.


    Principalii beneficiari ai acestui
    proiect sunt seniorii comunei ce au o vârstă de peste 65 de ani, persoane vulnerabile
    care se confruntă cu probleme de sănătate și de singurătate, pensionari pentru
    care retragerea din viața activă vine deseori cu sentimentul de pierdere a
    autonomiei și a rolului avut în societate.


    Ne oferă detalii Nicolae Mărginean,
    director de comunicare la ADR Centru: Vârstnicii din satele comunei și din
    zona limitrofă municipiului Alba Iulia vor avea o posibilitate de a-și petrece
    timpul liber, viața, în această clădire, fosta primărie a comunei, care va fi
    transformată în centru de zi pentru personae vârstnice oferind utilități și unități de îngrijire la
    domiciliu, unde vârstnicii vor putea să-și desfășoare activitatea, să ducă o
    viață mai bună.




    Centrul
    social nou înființat va avea un rol important în prevenirea instituționalizării
    vârstnicilor din comuna Ciugud prin serviciile sociale oferite în cadrul
    acestuia. Activități de socializare și de petrecere a timpului liber, inclusiv
    activități cultural-artistice, vor fi pregătite pentru cei ce vor frecventa
    centrul, dând astfel șansa vârstnicilor să se integreze în societate și să se
    adapteze mai ușor la noul statut, de pensionari.


    De
    asemenea, persoanele care au nevoie, vor beneficia și de servicii de îngrijire
    la domiciliu. În cadrul centrului social, vârstnicii se pot implica în activități
    de voluntariat, pot practica sport sau gimnastică de întreținere.


    La finalizarea acestui proiect, reprezentanții
    comunei alături de Asociația AS 2001, își propun să acorde și posibilitatea de
    a furniza o masă caldă zilnică, în sistem catering, vârstnicilor care din
    diferite motive nu se pot deplasa și nu-si pot pregăti mâncare caldă.






    Proiectul are o valoare totală de
    circa 3 milioane de lei, dintre care aproape 2,6 milioane sunt fonduri europene
    nerambursabile. Data estimată de finalizare a
    proiectului este aprilie 2023.





  • Cine sunt îngrijitorii la domiciliu

    Cine sunt îngrijitorii la domiciliu


    Îngrijirea de acasă a vârstnicilor este la fel de importantă şi de preocupantă ca şi cea a copiilor mici. Şi tot ca în cazul celor din urmă, alegerea persoanei care-i îngrijeşte, în lipsa familiei, este crucială. La fel de cruciale sunt şi pentru îngrijitorii care se deplasează la domiliciu condiţiile în care-şi desfăşoară munca. Este, de fapt, o profesie în sine care intră în categoria muncilor casnice şi care este definită prin Convenţia 189 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), act normativ care încearcă să le ofere protecţie acestor lucrători şi să le afirme dreptul la muncă decentă. Ca să aflăm cum se desfăşoară ziua unei îngrijitoare la domiciliu, am stat de vorbă cu Anişoara, care are deja aproape 18 ani de experienţă în domeniu. În prezent, are grijă de trei persoane vârstnice la care se duce zilnic şi cu care petrece câteva ore. Anişoara: “Îi ajut să-şi ia medicamentele, le fac cumpărăturile, mă duc cu ei la doctor, îi spăl, le şi gătesc, le fac curăţenie.”



    În ciuda existenţei Convenţiei 189 a OIM, profesia Anişoarei nu este legalizată în toate statele-europene. Iar acolo unde anumite aspecte sunt protejate de lege, realitatea ocoleşte, uneori, reglementările. Ne explică tot Anişoara: “Am lucrat la o firmă care avea contract cu primăria de sector. Acolo aveam carte de muncă, dar primăria n-a mai avut fonduri să-i plătească pe îngrijitorii acestei firme. Am rămas fără loc de muncă, iar azi lucrez… în particular, cum ar veni. Iar vârstnicii care nu-şi permit să plătească un îngrijitor au rămas fără ajutor.”



    Situaţia aceasta pune în evidenţă atât vulnerabilitatea lucrătorilor casnici, cât şi pe aceea a beneficiarului de îngrijiri la domiciliu. Cei a căror familie nu-şi permite să plătească din fonduri proprii un îngrijitor, rămân fără ajutor în cazul în care şi autorităţile locale nu le oferă ajutor financiar prin firmele care angajează lucrători. La rândul lor, aceştia sunt nevoiţi să lucreze, uneori, la “negru” fără să beneficieze de drepturile prevăzute de lege printr-un contract de muncă. Anişoara: “N-am carte de muncă, nu pot să-mi plătesc asigurările sociale şi medicale. N-am mai fost de mulţi ani la doctor, deşi aş avea nevoie că am hipertensiune şi alte probleme…”



    Mai multe amănunte despre situaţia legală şi mai puţin legală a îngrijitorilor la domiciliu ne oferă vicepreşedinta Asociaţiei Umanitare “Habilitas”, asociaţie care formează persoane abilitate în îngrijirea bătrânilor. Rodica Căciulă: “Îngrijitorul la domiciliu există în Codul ocupaţiilor din România şi este denumit drept “îngrijitor bătrâni la domiciliu”. Există, de asemenea, nivelul I de calificare pentru această meserie, adică 360 de ore de pregătire: 240 de ore de practică şi 120 de ore de teorie. Dar există foarte multe persoane care nu sunt calificate, care intervin la domiciliu într-un regim privat, nefiind angajaţii nimănui, nici ai unei firme particulare, nici ai vreunei autorităţi de stat sau locale. Nu ştim foarte clar câţi sunt angajaţi – se pare că puţini sunt angajaţi cu acte în regulă -, foarte mulţi dintre ei lucrează în aşa-numită zonă gri a pieţei muncii.”



    O soluţie pentru protejarea drepturilor lucrătorilor la domiciliu, dar şi a beneficiarilor lor, este ratificarea Convenţiei 189. Cel puţin aşa consideră şi Consiliul Economic şi Social European care a adoptat recent un aviz prin care se solicită statelor-membre ale UE ratificarea acestei convenţii. Dumitru Fornea, membru în CESE, vorbeşte despre avantajele unei legiferări mai stricte a legislaţiei privind îngrijirea la domiciuliu: “Această convenţie foarte importantă. Până acum doar anumite state au ratificat-o – Belgia, Irlanda, Portugalia, Germania, Finlanda, Elveţia – şi urmează ca pe parcurs şi altele să intre în joc, aceasta fiind o condiţie pentru a continua orice discuţie serioasă cu privire la legalizarea condiţiei şi redarea demnităţii acestor oameni. Acest sector pare a fi marginal. Ori dacă ne uităm la situaţia legată de îmbătrânirea populaţiei şi de necesitatea asistenţei medicale, acest sector devine din ce în ce mai important. Toate astea sunt considerate aspecte marginale ale reglementării sociale. Iar noi acum încercăm să redăm demnitatea lucrătorilor din sector.”



    În plus, legiferarea mai strictă şi, mai ales, aplicarea legii îi protejează şi mai bine pe cei vârstnici. Rodica Căciulă: “Este important faptul că un îngrijitor este angajat fie de un furnizor privat, fie de autorităţile locale, căci pot apărea şi posibile abuzuri ale îngrijitorilor asupra persoanelor vârstnice. Fără acte, nu poate interveni nici inspecţia socială, nici inspecţia muncii şi nu ştim ce se întâmplă între un îngrijitor la domiciliu şi vârstnicul la care se duce de mult timp. Există posibilitatea ca el să fie epuizat de muncă, fiindcă nu-l înlocuieşte nimeni, nu are cum să-şi ia concediu, nu există nicio reglementare a muncii sale. De multe ori, apar abuzuri ale îngrijitorului asupra persoanei vârstnice singure şi care nu se poate apăra. Este importantă ratificarea acestei convenţii, aşadar. Dacă toţi aceşti îngrijitori care lucrează acum ar fi angajaţi cu acte în regulă, ei ar reprezenta o forţă de muncă foarte importantă pentru România.”



    În aşteptarea unei legiferări mai bune, Anişoara şi cei în situaţia ei precum şi beneficiarii lor – aflaţi şi ei în situaţii defavorizante – continuă să se ajute reciproc, aşa cum pot.