Tag: varya

  • Piftii de Gorj

    Piftii de Gorj

    În urmă cu o săptămână, primăria comunei Peştişani din judeţul Gorj a organizat o nouă ediţie a unui festival care a căpătat popularitate, aceasta şi datorită unei tradiţii locale, de a mânca sarmale cu carne, în foi de varză în combinaţie cu piftie. În timp ce pentru gorjeni este ceva obişnuit, vizitatorii sunt surprinşi de această combinaţie unică, sarmale calde şi piftie rece. Festivalul sarmalelor şi piftiilor de la Peştişani a pornit la începutul anilor 90, când un profesionist al industriei ospitalității, Radu Ciobanu, a iniţiat Festivalul răciturilor, cele mai multe ediţii fiind organizate în localitatea Tismana. În urmă cu doi ani, acest festival şi-a lărgit tematica gastronomică. Acest festival, pentru care au fost pregătite în acest an peste 20 de mii de sarmale, are şi un concurs la care sunt premiate cele mai bune sarmale şi cele mai bune piftii. Concurenţii se prezintă uneori şi cu preparate inovatoare, unul dintre ei câştigând la o ediţia anterioară premiu special al juriului pentru piftia de … caracatiţă.

     

     

    Piftia este una dintre mâncărurile specifice sărbătorilor de iarnă, fiind nelipsită de pe masa de Crăciun sau de Anul Nou. Piftia se face cu carne de găină, de gâscă, de porc, de viţel sau chiar cu peşte, condiţia fiind ca zeama în care a fost fiartă carnea să se transforme în gelatină. Pe vremea când industria alimentară nu producea gelatină la plic, aceasta se obţinea prin fierberea unor oase de vită, de porc sau de pui. Conform unei reţete de acum 100 de ani, într-o oală mare se turnau 4 litri de apă şi se puneau la fiert la foc mic, timp de două ore, 4 picioare de porc sau ghiare şi capete de pui. Se îndepărta periodic spuma, iar după aceea se adăugau un morcov şi o rădăcină de pătrunjel, câteva boabe de ienibahar şi câteva boabe de piper alb. Zeama era strecurată şi pusă la fiert în continuare până mai scădea. După aceea, zeama trebuia pusă în recipiente mici şi păstrată la rece, gelatina astfel obţinută putând fi folosită timp de 3 … 4 săptămâni. Recomandarea era ca, pentru o gelatină mai limpede şi mai deschisă, se fie puse la fiert oase şi carne de viţel sau ghiare şi capete de pui. Dacă se dorea o gelatină mai închisă, în fiertură se adăuga zahăr ars, iar dacă se dorea o culoare roşiatică, în fiertură se adăuga zeamă de sfeclă roşie.

     

     

     

    În continuare, o reţetă şi modul de preparare a unei piftii de crap, Avem nevoie de un crap de un kg, de 4 cepe potrivite, de doi morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de o căpăţână de usturoi, de două foi de dafin, de câteva boabe de piper. Ceapa tocată mărunt, este fiartă în apă cu puţină sare, apoi este scoasă din apă şi pasată. Morcovii şi pătrunjelul sunt puşi să fiarbă în aceeaşi apă în care a fiert şi ceapa, împreună cu foile de dafin şi cu câteva boabe de piper. După circa 20 de minute, crapul curăţat, spălat şi porţionat este adăugat în aceeaşi oală. După alte 20 de minute, oala este luată de pe foc. Se strecoară zeama într-un castron încăpător, amestecându-se cu crema de ceapă şi cu usturoiul pisat şi se adaugă bucăţile de crap. După răcire, castronul trebuie lăsat în frigider pentru a se închega. În mod involuntar se încheagă şi ciorba de peşte, pusă la păstrare în frigider.

     

     

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    Sunt multe modalităţi de a pregăti un crap: saramură,
    prăjit în tigaie, în cuptor, cu legume, deasupra unui strat de varză călită ori
    a unui strat de ceapă călită, ultimul fiind un preparat numit plachie. Pentru
    că este vară, iar ieşirile la iarbă verde au devenit ceva obişnuit pentru
    români, în această ediţie vă oferim câteva sugestii privind preparate din crap
    la grătar.


    Presupunem că avem un crap de 2 … 3 kg, pe
    care îl curăţăm de solzi, îl eviscerăm, îl spălăm şi îl porţionăm, tăindu-l
    transversal în felii cu o grosime de 2 … 3 cm. Presărăm sare pe aceste
    medalioane şi le lăsăm la rece. Spălăm bucăţile de peşte pentru a indepărta
    surplusul de sare înainte de a le pune în lada frigorifică. Ajunşi la iarbă
    verde, încingem grătarul şi punem medalioanele deasupra jarului după ce le-am
    uns puţin cu ulei pentru a nu se lipi. Le lăsăm să se rumenească pe ambele
    părţi, iar apoi le punem într-o cratiţă cu capac. Separat, pregătim un sos de
    roşii din jumătate de kg de roşii, două căpăţâni de usturoi, un ardei iute şi o
    legătura de pătrunjel verde. Fierbem puţină apă în care adăugăm roşiile
    mărunţite, usturoiul tăiat în felii subţiri, la fel, rondele de ardei şi frunzele tocate de pătrunjel. Acest sos îl
    turnăm peste medalioanele de crap aflate deja în cratiţă. Se serveşte cu
    mămăligă şi, neapărat, cu un vin alb şi sec.


    Există şi o modalitate mai spectaculoasă de a pregăti un
    crap de 2 … 3 kg în aer liber.
    Peştele trebuie pregătit cu o seară înainte. După ce este curăţat de solzi, eviscerat şi
    spălat, peştele trebuie dat cu sare şi pus la păstrare în
    frigider, într-un vas acoperit.
    De asemenea, pregătim un mujdei de usturoi pe care îl stingem în suc de roşii
    şi în care adăugăm puţin busuioc şi cimbru. O sticlă de ulei şi două lămâi completează lista necesară pentru a pregăti crapul la proţap. Dacă facem focul într-o groapă,
    atunci trebuie să înfigem oblic, în marginea gropii, o tijă metalică, în al
    cărei capăt fixăm crapul, la o înălţime de 50 de cm deasupra jarului. Uns în
    prealabil cu ulei, atât în exterior, cât şi în interior, crapul trebuie aşezat
    cu burta orientată spre jar. De asemenea, pentru a fi mai bine pătruns de
    dogoarea jarului, burta crapului trebuie desfăcută puţin, cu ajutorul unui băţ. Lăsăm peştele deasupra jarului circa
    trei sferturi de oră. Ne putem da seama când este gata după culoarea arămie pe
    care o capetă. După porţionare, poate fi servit fie cu
    mujdei de usturoi, fie cu lămâie şi, bineînţeles, cu un vin alb, sec sau
    demisec, bine răcit!

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    Sunt multe modalităţi de a pregăti un crap: saramură,
    prăjit în tigaie, în cuptor, cu legume, deasupra unui strat de varză călită ori
    a unui strat de ceapă călită, ultimul fiind un preparat numit plachie. Pentru
    că este vară, iar ieşirile la iarbă verde au devenit ceva obişnuit pentru
    români, în această ediţie vă oferim câteva sugestii privind preparate din crap
    la grătar.


    Presupunem că avem un crap de 2 … 3 kg, pe
    care îl curăţăm de solzi, îl eviscerăm, îl spălăm şi îl porţionăm, tăindu-l
    transversal în felii cu o grosime de 2 … 3 cm. Presărăm sare pe aceste
    medalioane şi le lăsăm la rece. Spălăm bucăţile de peşte pentru a indepărta
    surplusul de sare înainte de a le pune în lada frigorifică. Ajunşi la iarbă
    verde, încingem grătarul şi punem medalioanele deasupra jarului după ce le-am
    uns puţin cu ulei pentru a nu se lipi. Le lăsăm să se rumenească pe ambele
    părţi, iar apoi le punem într-o cratiţă cu capac. Separat, pregătim un sos de
    roşii din jumătate de kg de roşii, două căpăţâni de usturoi, un ardei iute şi o
    legătura de pătrunjel verde. Fierbem puţină apă în care adăugăm roşiile
    mărunţite, usturoiul tăiat în felii subţiri, la fel, rondele de ardei şi frunzele tocate de pătrunjel. Acest sos îl
    turnăm peste medalioanele de crap aflate deja în cratiţă. Se serveşte cu
    mămăligă şi, neapărat, cu un vin alb şi sec.


    Există şi o modalitate mai spectaculoasă de a pregăti un
    crap de 2 … 3 kg în aer liber.
    Peştele trebuie pregătit cu o seară înainte. După ce este curăţat de solzi, eviscerat şi
    spălat, peştele trebuie dat cu sare şi pus la păstrare în
    frigider, într-un vas acoperit.
    De asemenea, pregătim un mujdei de usturoi pe care îl stingem în suc de roşii
    şi în care adăugăm puţin busuioc şi cimbru. O sticlă de ulei şi două lămâi completează lista necesară pentru a pregăti crapul la proţap. Dacă facem focul într-o groapă,
    atunci trebuie să înfigem oblic, în marginea gropii, o tijă metalică, în al
    cărei capăt fixăm crapul, la o înălţime de 50 de cm deasupra jarului. Uns în
    prealabil cu ulei, atât în exterior, cât şi în interior, crapul trebuie aşezat
    cu burta orientată spre jar. De asemenea, pentru a fi mai bine pătruns de
    dogoarea jarului, burta crapului trebuie desfăcută puţin, cu ajutorul unui băţ. Lăsăm peştele deasupra jarului circa
    trei sferturi de oră. Ne putem da seama când este gata după culoarea arămie pe
    care o capetă. După porţionare, poate fi servit fie cu
    mujdei de usturoi, fie cu lămâie şi, bineînţeles, cu un vin alb, sec sau
    demisec, bine răcit!