Tag: Vasile Barba

  • IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – șaptea parti

    IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – șaptea parti

    Tu 15-li di Șcurtu 1918 eara amintatu prof. Vasile Barba, hoara Livãdz ditu Gãrție, ți dusi la Ațelu di Analtu tu 20-li di Sumedru 2007, Freiburg tu Ghirmãnie, și pitricutu calea ditu soni di vruta-lli Fumeallie cu soia și Armãnamea di Iuțido, București – di la scamnulu a Suțatãllei Culturalã Armãneascã la Mirmințâlli “Stã Vinirea”, iu ari arãpaslu tu Murmintulu cu Ayalma “Armãnlu nu Keari” deadunu cu vruta-lli nicukirã prof. dr. Katharina Barba.

    Cu furñia-a arãdzloru di ngrupari a avocatãllei Chiratsa Meghea la cari earamu duși, Custica Canacheu, Eva Bozgan, Mariana Marzavan, Tașcu Lala avumu muabeti cu Dominic shi Mihali Meghea, hilli a llirtatãllei, ta s’lomu di la nicukirata ali Cireșica vivliorafturli cu documentili a prof. Vasili Barba di la Vivlioteca di Freiburg și alanti documenti, di la Fundația “Stã Maria”, prezidentu avocata Chirața Meghea.

    Tu ahurhitã di anlu aestu, Eva, Mariana ș-mini neasimu la casa ali Cireșica s’nã adunãmu cu Dominic sh Mihali Meghea și s’trițemu arada Vivliorafturli cu documenti.
    Nã akicãsimu cu ficiorlli a llirtatãllei s’li lomu la SCA, s’li scanãmu, s’aibã și elli un exemplaru, a deapoa orighinalili elli li durusescu cu Actu di Donație ti Vivlioteca SCA.

    Ațseali vârâ 30 di bibliorafturi cu documenti di la ULCA și di la Fundația “Stã Mãria” li purtãmu cu amaxea al Oani Cola la scamnulu ali SCA di București ta s’armãnã cu actu di donație, ti studiu și tipuseari.
    Deadunu cu Oani Cola, Mirela Sima ș-mini tricum pi aradâ documentili ți eara tu vivliorafturi și la suțatã.
    Oani li ndreapsi dapoa pi cãtigurii și li arãdãpsi tu vivlioteca a suțatãllei.

    Mini cu Mirela aleapsimu unu articolu ngrãpsitu di prof. Vasili Barba cu numa: “ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII DIN LIVEZI-MEGLENIA” tu limba romãnã icã “MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUTSIALI ALI TRANSUMANTSÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA” dupu apriduțarea pi armãneaști ți u feațimu cu Mirela Sima și s’lu pãrãstisimu ti dzuua di amintari (15.02.1918) al Lali Vasili Barba ți s’aprukea și eara tu ligãturã cu loclu iu s’avea amintatã, LIVADZ.

    Ti aduțearea aminti a prof. dr. Vasili Barba vã dãmu adzã ta s-avdzâț:

     

    MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUTSIALI ALI TRANSUMANTSÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea di Braşov

     

    Tu kirolu a Amirârillei Nturțeascâ, lucârli imobili (ți nu pot s-minâ, ți va s-dzâcâ: casi, locu, siminâturâ) di la hoarâ ți putea s-hibâ dati cu gilepu ti pâșteari eara di trei turlii:

    a) “mulkie” – lucri pisti cari eara nicukiru unu omu, loati cu acti di la kivernisi ti vârâ buneațâ/lucru ți lu adrarâ ti statu i vârâ giuneațâ aspusâ tu polimu;

    b) “vâcufie” – lucri pisti cari eara nicukirâ bâsearica;

    c) “mirie” – lucri pisti cari eara nicukiru cratlu ș-ți li filisea mași unu omu ică cama mulțâ.

    Protili dauâ turlii ți avea nicukiru, putea s-hibâ dati/vinduti maca ași vrea nicukirlu ș-putea s-adarâ ahtari lucru uidisitu cu nomlu. Ama ațelli ți mași filisea unu locu ș-ti cari dâdea pâradz, putea s-vindâ mași ndreptul di filiseari, iara a cratlui ți eara nicukirlu dealihea, lipsea sâ-lli pâlteascâ unu girimé/bidelli ți nu trițea di 10% ditu pâradzlli ți âlli loa. Girimelu eara loat di oamiñilli ți dâdea aestu ndreptu pritu licitaţie publicâ – dimi âlli si dâdea ațilui cari pâltea ma multu ti mireauâ/ciiri.

    Lucârli imobili (ți nu pot s-minâ: casi, locu, siminâturâ) ditu câsâbă avea numa “mulkie” și “vâcufie”.

    Plateea iu șidea câlivyeañilli, fu luyursitâ multu kiro mulkie a niscântoru bei.

    Dupâ acţiunili ti giudicu fapti di câlivyeañi câtâ bitisita a etâllei XIX, elli amintarâ dinintea ali Curti di Casaţie di-m Poli (Istambul) ndreptul di “mirie”, tu anlu 1896 [1].

    Tu protili dzâli anda agiundzea tu arniu, bârbațlli andridzea mandrili ta s-aibâ apanghiu prăvdzâli iarna, iara m’llerili andridzea udadzlli ți âlli loa cu niki ti irnari.

    Apanghiul/pâeata ti oi, iarna, avea numa “mandrâ”, iara ațel di veara, iu oili eara mulsi, avea numa “stani”.

    Lucurlu di cathi dzuuâ a bârbaţlor eara ligat di angâtanlu și pâștearea a oilor, pânâ tu yinaru, anda ahurhea ș-muldzearea a oilor a curi ñillei eara fapțâ curbani. Tu apriiru s-tundea oili ș-dapoaia ahurhea andridzerli ti unâ nauâ fudzeari, tu munti, cu tăifurli, cu oili ți inșirâ ghini ditu iarnâ, cu ñielli țânuț ti dâmarâ.

    Lucurlu a m’lleriloru s-adra tu udadzlli loaț cu niki, iu – nu va zboru –, nu videa ghineața ți u videa tu casili a loru ditu munti.

    Ditu hirlu torsu veara, tu munti, ampiltea pârpodz ți eara ancupâraț cu pâhă bunu, ma multu, di miletea-nturțeascâ. Cadânili, nu-și ampiltea singuri pârpodzlli, purta pârpodz albi ampiltiti di armâni ditu lânâ ndilicatâ. Maca pârpodzli ti m’lleri eara albi i albi ș-cu lilici/kitki, pârpodzli di bârbaț eara albi i kindisiti, ama canâoarâ cu lilici/kitki [2].

    Cu nâscârsirea, mâyiripsirea tu casili loati cu niki ți nu eara ș-ahâtu mări, m’llerili nu kirea multâ oarâ cu ahtări huzmeț. Eali lâ avea câștiga a ficiurițloru și lucra lâna.

    Iarna, ți cara că eara tu mesea di alti mileț, armâñilli câlivyeañi ș-duțea bana dupâ adețli clirunumsiti di la pâpâñi. Cu turțâlli avea mași ligâturi di emburliki/tugearlâki, că avea altâ pisti. Cu grețlli, armeñilli ș-uvreilli ți bâna ș-elli tu câsâbă, avea mași cu elli ligâturi di prâmâtliki.

    Singura mileti criștinâ cu cari avea ligâturi tu câmpu eara vâryarilli makiduneañi. Ligâturli cu elli eara multu buni, ama pțâni, că avea zânăț ahoryea. Cu elli s-aduna, ma multu, tu dzâlili pisimi (di sârbâtoari) tu idyea bâsearicâ a curi nomuri li tiñisea tuț.

    Câti vârâ pisudrom (curier) pitricutu tu Livădz ică ți yinea di Livădz aduțea, cându ș-cându, hâbări di la ațelli ți armasirâ acasâ. Pârinţâlli ți ș-mârtarâ feata di Stâ Mârie – ș-nu irna tu idyea hoarâ i câsâbâ – ș-câlisea feata, tiñisindalui ași unâ țeremonie cu sâltânati. Dupâ 1-3 meși di șideari la pârinţâ, sucrimea, cu idyea sâltânati, ș-aduțea nveasta acasâ ta s-hibâ deadunu cu naua taifâ cându va ș-llia diznău calea s-ankiseascâ tu munti.

    Aesta eara turlia di banâ a câlivyeañilor, nu mași tu kirolu a Amirârillei Nturțeascâ (pânâ tu 1913), ama ș-pânâ dupâ doilu polimu mondial, anda hoara a loru fu aspartâ di dipu, fu adratâ padi-livadi, ti daua oarâ.

    Maca, toamna, câlivyeañilli ș-alâsa horli a loru ditu munti cu doru și sicleti, ta s-ducâ tu locări iu nu s-dukea acasâ, ama iu prăvdzâli putea s-treacâ iarna, primuveara, alâsa cu miraki câmpurli ș-alina hârcoki tu munţâ, la elli acasâ, iu s-aduna cu tutâ soia ș-tuț soțlli tu locărli vruti, iu șidea ma largu, cu harauâ, ta s-lucreadzâ lucurlu a loru imiru.

     

    [1] Tu unâ carti pitricutâ di Mihail Gioga, ditu apriiru 1973, elu dzâțea cumu s-feațirâ lucârli cunuscuti ghini di tuț aușlli: “Unâ alumtâ sarpitâ avea ahurhitâ contra a beilor ți câfta di la hoarâ pâradz para mulțâ, girimé ti pășteari, ama fârâ s-aibâ vârâ carti di la cratu ti ahtari lcuru. Alumta, tu numa a hoarillei, u dusirâ doi oamiñi: Papazi, cu ligâturi tu țercurli administrativi a Vilaietlui Sârunâ, ș-paplu a tău, lali Parișcu Barba, ațelu ți-lli angâsâi oamiñilli contra a beilor. Alumta fu apreasâ, ama pânâ tu soni armâñilli amintarâ dinintea ali Curti di Casaţie di-m Poli (Istambul). Cându, unâ dzuuâ di agustu, anlu 1896, eroilli s-turnarâ-n hoarâ cu apofasea-n gepi, oamiñilli âlli purtarâ pi brațâ, di la Scâpitatu până tu Misihori (mesea a hoarillei)”.

    [2] “Iarna, armâñilli di Livădz s-duțea cu cupiili tu reghiuni/năi cama câldâroasi; cama mulțâ șidea tu horli anvârliga di Sârunâ. Di cara m’llerli aluștoru armâñi lucra lâna, Sârunâ avea ș-unâ ñicâ pâzari, pi unâ câlici cama afiritâ, ninga marea bizusteni (bazar), iu, tu cathi dzuuâ di pâzari/cirșie, armânili di Livădz yinea sâ-și vindâ lucârli ți li adra iarna: iambuli, vilendzâ, nflucati, șiacu și pârpodz”. Th. Capidan: Meglenoaromânii” I pag. 29.

     

    Apriduţearea: Colaboratori Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan
    Boați: Colaboratori Aurica Piha, Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan

     

    ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII (MACEDO-ROMÂNII) DIN LIVEZI-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea di Braşov

    În timpul imperiului otoman, bunurile imobile rurale care puteau fi arendate pentru pășunat erau de trei categorii:

    a) “mulkie” – bunuri proprietate individuală, obținute pe bază de acte emise de autorităţi ca recompensă pentru servicii aduse statului sau pentru acte de bravură în războaie;

    b) “vacufie” – bunuri proprietate bisericească;

    c) “mirie” – bunuri proprietate de stat aflate în folosință individuală sau colectivă.

    Primele două categorii de bunuri aflate în deplină proprietate puteau fi înstrăinate de proprietari cu înscrisuri legale. Deținătorii, uzufructuari de bunuri “mirie”, puteau înstrăina numai dreptul de folosinţă, iar statului, proprietar de drept, îi erau obligați să-i plătească o dare care nu depășea 10% din veniturile aproximate. Darea era încasată de persoane particulare care concesionau acest drept prin licitaţie publică.

    În ceea ce privește bunurile imobile urbane, acestea erau numai “mulkie” și “vacufie”.

    Platoul pe care și-au instalat așezarea livezenii, a fost considerat multă vreme proprietate mulkie a unor bei.

    În urna acţiunilor judiciare întreprinse de livezeni către sfârșitul secolului XIX, ei au câștgat în fața Curții de Casaţie din Istambul dreptul de “mirie”, în anul 1896 [1].

    În primele zile de la poposirea în locurile de iernat, bărbații amenajau saielele pentru adăpostit animalele în timpul iernii, iar femeile amenajau încăperile primite în folosinţă pentru iernat.

    Adăpostul făcut pentru iernatul oilor se numea “mandră” spre deosebire de cel de vară, unde oile erau mulse, cere se numea “stani”.

    Activitatea obișnuită, zilnică, a bărbaţilor era legată de îngrijirea și pășunatul oilor, până în ianuarie, când începea și mulsoarea oilor ai căror miei se sacrificau. În aprilie se făcea tunsoarea oilor și apoi pregătiri pentru o nouă deplasare la munte cu familiile, cu oile scoase cu bine din iarnă, cu mieii reţinuţi pentru prăsilă.

    Activitatea femeilor se desfășura în locuinţele provizorii închiriate, care, nici pe departe, nu aveau confortul celor proprii de la munte.

    Din firul tors vara, la munte, împleteau ciorapi care erau cumpărați la preţuri bune, mai ales, de populaţia turcă. Turcoaicele, fiindcă nu-și împleteau singure ciorapii, purtau ciorapi albi împletiți din lână fină de aromânce . Dacă ciorapii pentru femei erau albi sau albi și înfloraţi, cei bărbătești erau albi sau coloraţi, dar niciodată înfloraţi [2].

    Dereticatul, gătitul, în condiţiile de provizorat în locuințe modeste, nu luau mult timp femeilor. Se ocupau însă cu atenţie de copiii mici și-și foloseau cea mai mare parte din timp cu prelucrarea lânii.

    Deși iarna erau în mijlocul altor popoare, aromânii livezeni îsi duceau viaţa după propriile datini moștenite. Cu turcii nu aveau decât legături de afaceri, fiind de altă religie. Cu grecii, armenii și evreii locuitori ai orașelor, aveau, de asemenea, doar relaţii comerciale.

    Singura populaţie creștină cu care intrau în legături la cîmpie erau slavii macedoneni. Relaţiile cu aceștia erau din cele mai bune, dar foarte restrânse din cauza ocupaţiilor care erau diferite. Cu aceștia se întâlneau, mai ales, în zilele de sărbătoare la aceeaşi biserică ale cărei reguli erau ţinuți să le respecte cu toţii.

    Câte un curier trimis la Livezi sau venind de la Livezi aducea, din când în când, vești de la cei puţini rămași acasă. Părinţii care îşi măritaseră fata de Sfânta Maria – și nu erau în aceeași localitate la iernat – își invitau fata, respectind un ceremonial fastuos. După 1-3 luni de ședere la părinţi, socrii, cu același ceremonial, își aduceau nora acasă pentru a fi împreună cu noua familie când se vor porni din nou spre munţi.

    Modul acesta de viaţă i-a caracterizat pe livezeni, nu numai în perioada imperiului otoman (până în 1913), dar și până după cel de-al doilea război mondial, când așezerea lor a fost distrusă total pentru a doua oară.

    Dacă, toamna, livezenii părăseau așezarea lor de la munte cu nostalgie și cu păreri de rău, deplasându-se în locuri în care nu se simţeau acasă, dar unde turmele puteau supravieţui iernii, primăvara, părăseau cu bucurie câmpiile și urcau voioși în munţi, la ei acasă, regăsindu-se cu toate rudele și toţi prietenii în locurile îndrăgite, unde își continuau fericiţi activitatea lor pașnică.

     

    [1] Mihail Gioga – într-o scrisoare, din aprilie 1973, relata acele împrejurări cunoscute îndeaproape de toţi vârstnicii: “O luptă aprigă începuse împotriva beilor care spoliau comuna de sume însemnate de bani, sub formă de taxe de pășunat, fără să aibă la bază vreun titlu legal. Lupta a fost dusă în numele comunei de doi oameni care se completau unul pe altul: Papazi, cu legături în cercurile administrative ale Vilaietului Salonic, secundat de bunicul tău, lali Parișcu Barba, animatorul și mobilizatorul populaţiei împotriva beilor. Lupta a fost dârzâ, dar a fost câștigată în faţa Curţii de Casaţie din Istambul. Când, într-o zi de august a anului 1896, eroii s-au întors în sat cu hotărârea în buzunar, poporul i-a purtat în brațe, de la Scâpitat (apus) până în Misihori (mijlocul comunei)”.

    [2] “Iarna, armâñilli di Livădz s-duțea cu cupiili tu reghiuni/năi cama câldâroasi; cama mulțâ șidea tu horli anvârliga di Sârunâ. Di cara m’llerli aluștoru armâñi lucra lâna, Sârunâ avea ș-unâ ñicâ pâzari, pi unâ câlici cama afiritâ, ninga marea bizusteni (bazar), iu, tu cathi dzuuâ di pâzari/cirșie, armânili di Livădz yinea sâ-și vindâ lucârli ți li adra iarna: iambuli, vilendzâ, nflucati, șiacu și pârpodz”. Th. Capidan: “Meglenoaromânii” I pag. 29.

     

  • IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – șasea parti

    IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – șasea parti

    Tu 15-li di Șcurtu 1918 eara amintatu prof. Vasile Barba, hoara Livãdz ditu Gãrție, ți dusi la Ațelu di Analtu tu 20-li di Sumedru 2007, Freiburg tu Ghirmãnie, și pitricutu calea ditu soni di vruta-lli Fumeallie cu soia și Armãnamea di Iuțido, București – di la scamnulu a Suțatãllei Culturalã Armãneascã la Mirmințâlli “Stã Vinirea”, iu ari arãpaslu tu Murmintulu cu Ayalma “Armãnlu nu Keari” deadunu cu vruta-lli nicukirã prof. dr. Katharina Barba.

    Cu furñia-a arãdzloru di ngrupari a avocatãllei Chiratsa Meghea la cari earamu duși, Custica Canacheu, Eva Bozgan, Mariana Marzavan, Tașcu Lala avumu muabeti cu Dominic shi Mihali Meghea, hilli a llirtatãllei, ta s’lomu di la nicukirata ali Cireșica vivliorafturli cu documentili a prof. Vasili Barba di la Vivlioteca di Freiburg și alanti documenti, di la Fundația “Stã Maria”, prezidentu avocata Chirața Meghea.

    Tu ahurhitã di anlu aestu, Eva, Mariana ș-mini neasimu la casa ali Cireșica s’nã adunãmu cu Dominic sh Mihali Meghea și s’trițemu arada Vivliorafturli cu documenti.
    Nã akicãsimu cu ficiorlli a llirtatãllei s’li lomu la SCA, s’li scanãmu, s’aibã și elli un exemplaru, a deapoa orighinalili elli li durusescu cu Actu di Donație ti Vivlioteca SCA.

    Ațseali vârâ 30 di bibliorafturi cu documenti di la ULCA și di la Fundația “Stã Mãria” li purtãmu cu amaxea al Oani Cola la scamnulu ali SCA di București ta s’armãnã cu actu di donație, ti studiu și tipuseari.
    Deadunu cu Oani Cola, Mirela Sima ș-mini tricum pi aradâ documentili ți eara tu vivliorafturi și la suțatã.
    Oani li ndreapsi dapoa pi cãtigurii și li arãdãpsi tu vivlioteca a suțatãllei.

    Mini cu Mirela aleapsimu unu articolu ngrãpsitu di prof. Vasili Barba cu numa: “ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII DIN LIVEZI-MEGLENIA” tu limba romãnã icã “MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUTSIALI ALI TRANSUMANTSÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA” dupu apriduțarea pi armãneaști ți u feațimu cu Mirela Sima și s’lu pãrãstisimu ti dzuua di amintari (15.02.1918) al Lali Vasili Barba ți s’aprukea și eara tu ligãturã cu loclu iu s’avea amintatã, LIVADZ.

    Ti aduțearea aminti a prof. dr. Vasili Barba vã dãmu adzã ta s-avdzâț:

     

    MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUTSIALI ALI TRANSUMANTSÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea di Braşov

    Bârbaţlli ți nu eara uiari, eara acâțaț veara cu alti lucri ditu cari aminta pâradz. Niscânțâ lucra tu pâduri, adrândalui mângalu, alţâ plikisea keatra ti stizñili a casiloru (tuti casili di Livădz avea stizñi di keatrâ) și scutea ditu carieri ploaci (plăci di ardezie) ti citii ică adra len-turlen di zânăț: arafțâ, sâmârgeadz (adra sâmari), petâlàri (adra pétali ti calj) etc.

    La ațeali dauâ sculii, unâ iu s-anvița pi limba româneascâ [1] ș-altâ pi limba gârțeascâ lucra 10 – 12 dascali, iara la ațeali dauâ bâseariț avea 5 prefțâ.

    Unâ zânati ditu cari adra pâradz mușaț eara ațea di araftu. Livădz lucra cama di 50 di arafțâ ș-unu numiru diplo di calfi. Elli lucra dipriunâ, ma multu, tu kirolu di dupâ Ayilu Custandinu (21 di maiu) ș-pânâ anvârliga di Stâ Mârie (15 di agustu), anda hoara Livădz sâ-fțea numțâli. Eara oara anda cathi fumealli ți lipsea s-adarâ numtâ ti Stâ Mârie, cusea tuti lucrâli ți lipsea ti ânveasta ațea naua, ti grambo ș-ti alanțâ oamiñi ditu taifâ. Ași cumu eara adetea, tuti țeremoniili ligati di bana suțialâ a isanifillei, ma pțânu ti ângrupări ți sâ-fțea tamamu aclo iu avea muritâ omlu, tuti alanti arădz s-adra tu kiro di vearâ, anda soia și soțlli s-aduna tuț tu unu locu ș-eara tuț deadunu. Mași pâtigiuñili sâ-fțea altâ oarâ maca bana a năului vleatu eara tu piriclliu. Altâ soie, pâtigiunili ș-isuserli s-adra tutâ veara, ama numțâli sâ-fțea mași unâ oarâ tu anu, tu dzuua di 15 di agustu, cându câdea tu unâ dumânicâ, ică tu prota dumânicâ dupâ Stâ Mârie. Di cara numțâli sâ-fțea mași unâ oarâ tu anu, s-adra tu idyiul kiro anvârliga di 40-60 di-ncurunări, iara tu vârâ 100 di casi sâ-fțea andridzeri ti numtâ nica ditu intrata a meslui maiu.

    Cusearea a “nivisteșțâlor” ș-a “grambeatițloru” (strañili ti ânveasta ațea naua ș-ti grambo) eara ligatâ di unu dealihea țeremonialu amplinu di mușuteațâ. Lucurlu eara adratu di tâbâbii di 8 – 12 arafțâ ș-calfi, tu aumbratâ, adratâ ca unâ pâeatâ, dinintea a casâllei ațiloru ti cari s-cusea strañili. Ațelli cama avuț lâ grea a arafțâloru nica ditu meslu maiu. Elli tâllia cathi dzuuâ unu nimalliu (unâ oai) ta s-filipseascâ di dauâ ori tu dzuuâ tâbâbia di arafțâ. Ti sibepi economiți, numtarilli ți nu-avea ș-ahâț pâradz, lâ grea a arafțâloru tu meslu cirișaru, pi preasiñili ti Sum Ketru, ta s-lâ da mârsineațâ, ți custusea ma țânu. Cusearea a “nivisteșțâlor” ș-a “grambeatițloru” sâ-fțea ș-tu meslu alunaru și s-bitisea tu prota decadâ a meslui agustu.

    Multu lucru tu kirolu di vearâ lu adra și m’llerili. După ți nâscârsea casa ș-là la arâu iambulili,vilendzâli ți li avea filisitâ iarna, ahurhea s-lucreadzâ lâna ți yinea di la muldzearea a oiloru ditu meslu apriiru ică – ti ațelli ți nu avea oi ș-avea armasâ iarna-n hoarâ – lâna ți lâ si avea datâ ca platâ ti vigllearea a furtiiloru di cari avea angâtanu iarna – 1 kilă di lânâ ti cathi “hârar” [2].

    M’llerili là lâna la arâu, u trâdzea cu keaptinli, ș-u turțea tu hiri ma groasi i ma subțâri, uidisitu cu ți vrea s-adarâ di eali: pârpodz, gâitani, șiacu, nflucati ș-alti. Dapoaia, câtâ inșita a meslui maiu, sâ-fțea ânvupsearea a hirlui (tortului) ș-bâgarea a arâzboailoru te-a țâseari iu s-vâtâma cu lucurlu tu meșlli cirișaru ș-alunaru.

    Lâna lucratâ di mullerili di Livădz yinea di la trei tunderi: tundearea ditu meslu apriiru di iu s-loa nai ma buna lânâ (cu hiru lungu) filisitâ, ma multu, ti țâsearea a șiaclui; tundearea di Sum Ketru a ñielliloru țânuț ti dâmarâ di la cari s-loa lâna “Mițâ” (cu hiru ñicu) filisitâ, ma multu, la “bâtañi” (abâ, pustavi cama pseftâ); treia tundeari a oilor anvârliga di Stâ Mârie, cându s-loa lâna cu numa “capiti” filisitâ ti țâsearea a niscântoru iambuli.

    Țisâturli di lânâ (șiacu, abâ, iambuli, vilendzâ ș-alti) eara pitricuti tutâ veara la drâștealâ, ’n hoara Bucova ditu munțâlli ali Vudenâ (Edessa), iu avea multi drâșteli.

    Tortul torsu ti pârpodz și gâitani eara țânut ta s-hibâ lucratu iarna.

    Tuti strañili di cari avea ananghi eara adrati di livendili mâñi a m’lleriloru. Tutu eali adra țâruhili ditu keali di la porțâlli criscuț la stani ș-fapțâ curbani tu sumedru, ninti di vgarea tu câmpu. S-ancupâra mași mâcari – nafoarâ di lapti – di la ațeali 6 dukeñi di-n hoarâ, cata cumu ș-di mpâzarea ți s-adra Livădz, cathi ñiercuri ș-cathi viniri.

    Bânâtorilli ditu valea avutâ a Miglinillei ți dâdea birketi bunâ, vlahi, vâryari, turțâ, aduțea mpâzari virdzâturi, poami (maşmuli, aroidi, meari, gorțâ, auâ, câstăñi), fârinâ ș-alti. Tuti eara ancupârati di câlivyeañi cu pâhadz ți âlli angâsâia oamiñilli s-vindâ dipriunâ tu pâzarea di Livădz.

    Tu meșlli yizmâciuñi și sumedru s-bitisea isăkili mutrindalui pâradzlli ți âlli loa ș-hărgili ți li adra cathi fâlcari. Tutu atumțea s-pâltea ș-borgili ti ancupârărli fapti pi creditu di la dukeñi, borgili câtrâ administrația a hoarâllei, pâradzlli ți lipsea sâ-lâ-lli da a arafțâloru, petâlarloru, sâmârgeadzloru ș-la alțâ.

    3.2. Tu kiro di iarnâ

    Anda, tu Livădz, activitatea icunomică s-duțea ninti cu miraki, tu intrata a meslui yizmâciuñi, cathi kihâie âși loa calea ta s-ducâ sâ zburascâ ti loarea cu girimé a pâșuñiloru ti dipunearea tu arniu. Kihâielu avea cu elu turlii-turlii di buneț ti beiul cu cari lipsea s-andreagâ irnarea: umtu di oai, câșcâvalâ, cașu ditu foali, pârpodz di lânâ ampiltiti, șiac. Niscânti ori pâșunili eara loati ti ma mulțâ añi, ama ș-atumțea kihâielu vdzea ancârcatu cu hări, ninti s-dipunâ cupiili, ta s-nu veadâ canâ zori, s-nu s-facâ niți unâ catastisi lài. Hărgili ți li adra kihăielu i si pâltea anda s-adra tuti isăkili a fâlcarillei, isăki ți s-bitisea ninti di dipunearea a cupiiloru.

    Tu añilli cu xeri, cupiili dipunea tu câmpu ma ayoñia, câțe tu yizmâciuñi, tu munti, iarba s-usca, ama tu câmpu, tu mireauâ/ciiri, avea cabaia skicuri di gârnu ș-ordzu câdzuti-mpadi. Dipunearea ma ayoñia ditu munti vrea s-dzâcâ ma pțânu lapti ațea toamnâ. Ama oili intra grasi tu iarnâ ș-aestu lucru vrea s-dzâcâ ma buñi ñielli, ma bunâ lânâ ș-lapti ti anlu ți vrea s-yinâ.

    A că cupiili dipunea ma ayoñia, tăifurli nu ankisea ninti di Yiu Dimitri. Și duțearea tu câmpu s-adra tutu tu dauâ călliuri. Arada aestâ, cârvăñili eara-ncârcati ș-cu lucri di lânâ ditu kirolu di vearâ, ți lipsea s-hibâ vinduti tu pâzărli ditu câsâbadz, cata cumu ș-cu hirlu di tortu ți vrea-lu lucreadzâ m’llerili tutâ iarna.

    Loclu te-a pâșteari ditu kirolu di iarnâ avea numa “câșlă”, iara ațelu di vearâ, “izlă”.

     

    [1] Sculia româneascâ fu pânâ tu anlu 1946;

    [2] Sacu mari ditu țisâturâ di lânâ, maxus adratu ti țânearea a strañiloru ș-a niscântoru lucri di-n casâ;

    Tu meslu maiu, anda s-tindea ta s-usucâ ñii di càmati anvupsiti tu len-turlii di buei, pi garduri ș-pi funiili teasi dinintea a casilor, țâ pârea că ai dininti unâ gârdinâ mari cu arâdâriki di lilici/kitki cu buei ahoryea. Tu cirișaru ș-alunaru, tricândalui pi sucăkili di-n hoarâ, s-avdza cârțânearea, halatlu ți lu adra arâzboaili ș-llițili ș-țâ pârea că easti unâ mari țisâturie ți andridzea lucri di cari au ananghi ñilli di bânâtori (Minduieri ditu unâ carti pitricutâ di M. Gioga tu cirișaru 1973).

     

    Apriduţearea: Colaboratori Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan
    Boați: Colaboratori Aurica Piha, Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan

     

    ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII (MACEDO-ROMÂNII) DIN LIVEZI-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea di Braşov

    Bărbaţii care nu erau oieri, erau ocupaţi în timpul verii cu diferite alte activități aducătoare de venituri. Unii lucrau în pădure făcând mangal, alţii ciopleau piatră pentru zidurile caselor (toate casele în Livezi aveau zidurile din piatră) și extrăgeau din cariere plăci de ardezie pentru acoperișuri sau executau diferite alte meserii ca: croitori, samargii, potcovari etc.

    La cele două școli, una cu predare în limba română [1] și alta în limba greacă funcționau 10 – 12 învățători, iar le cele două biserici slujeau 5 preoţi.

    O meserie bănoasă era croitoria exercitată de peste 50 de croitori și de un număr dublu de calfe. Aceștia desfășurau o activitate febrilă, mai ales, în perioada de după sfântul Constantin (21 mai) și până în preajma Sfintei Marii (15 august), când la Livezi se făceau nunţile. Era perioada când fiecare familie care urma să facă nuntă de Sf. Maria cosea tot ce era neceser miresei, mirelui și celorlalţi membri din familie. Potrivit datinei, toate ceremoniile legate de viaţa socială a comunităţii, cu excepţia înmormântărilor care aveau loc acolo unde se producea decesul, erau celebrate numai în timpul verii, când rudele și prietenii erau la un loc și puteau lua parte la ele. Unele excepţii erau îngăduite la botezuri dacă viața nou născutului era periclitată. Botezurile și logodnele puteau fi celebrate în tot timpul verii, dar nunțile se făceau o singură dată pe an, în ziua de 15 august când aceasta cădea într-o duminică sau în prima duminică următoare sărbătorii Sfintei Marii. Deoarece nunţile aveau loc o singură dată pe an, se celebrau în același timp circa 40-60 de cununii, în circa 100 de case făcîndu-se pregătiri de nuntă cu începere din luna mai.

    Cusutul “niviștilor” și “grambeștilor” (îmbrăcămintea mireselor și a mirilor) era legat de un adevărat ceremonial plin de pitoresc. Lucrul se executa de echipe formate din 8 – 12 croitori și calfe, în umbrare special construite în faţa casei celor pentru care se cosea. Cei mai avuți angajau echipele de croitori încă din luna mai. Aceștia tăiau în fiecare zi câte un nimaliu (o oaie) pentru a hrăni de două ori pe zi echipa de croitori. Pentru motive de economie, nuntașii mai puţin înstăriți angajau croitorii în luna iunie, în postul Sfîntulul Petru, ca să le servească o masă de post, mai puțin costisitoare. Operaţiunea coaserii niveștilor și grambeștilor continua și în luna iulie și se încheia în prima decadă a lunii august.

    Deosebit de active în timpul verii erau și femeile. După ce își puneau în ordine casa și spălau la râu velințele de care se folosiseră în timpul iernii, începeau să prelucreze lâna ce rezultase de la tunsul oilor din luna aprilie sau – pentru cei care nu aveau oi și rămăseseră iarna în sat – lâna pe care o primiseră drept plată pentru paza bagajelor ce li se lăsase în grijă peste iarnă – câte 1 kg de lână pentru fiecare “hărar” [2].

    Femeile spălau lâna la râu, o dărăcau cu piepteni manuali și o torceau în fir de grosimi diferite potrivit cu destinaţia ce i se dădea: pentru ciorapi, găitan, șiac, flocate etc. Urma, spre finele lunii mai, vopsitul firului (tortului) și instalarea războaielor de țesut la care se lucra intens în lunile iunie și iulie.

    Lâna prelucrată de femeile din Livezi provenea de la trei tunsori: tunsoarea din luna aprilie la care se obţinea cea mei bună lână (cu fir lung) folosită, mai ales, pentru țesutul șiacului; tunsoarea de Sfântul Petru a mieilor opriți pentru prăsilă de la care se obținea lâna “Mițî” (cu fir mic) folosită, mai ales, la “bâtañi” (aba, postav inferior); tunsoarea a treia a oilor în preajma Sfintei Marii, când se obținea lâna numită “capiti” folosită la țesutul diferitelor pături.

    Țesăturile din lână (șiac, aba, pături etc.) erau trimise în tot cursul verii la piuat, în comuna Bucova din munţii Vodenei (Edessa), unde erau instalate numeroase pive.

    Tortul tors pentru ciorapi și găitane era păstrat pentru a fi prelucrat în timpul iernii.

    Toate cele trebuincioase îmbrăcămintei erau executate de mâinile harnice ale femeilor. Tot ele executau și opinci din pieile porcilor crescuţi la stâni și sacrificaţi în octombrie, înainte de plecarea spre câmpii. Se cumpărau numai articole alimentare – cu excepția celor lactate – de la cele 6 prăvălii din comună, precum și din “pâzarea” (piața) care se organiza în Livezi în fiecare miercuri și vineri.

    Locuitorii din valea mănoasă a Megleniei, vlahi, slavi, turci, aduceau în piaţă legume și zarzavaturi, fructe (maşmule, rodii, mere, pere, struguri, castane), făină etc. Totul se cumpăra de livezeni la preţuri care îi stimulau pe producătorii de astfel de produse să aprovizioneze continuu piaţa din Livezi.

    În lunile septembrie și octombrie se încheiau socotelile privind veniturile și cheltuielile fiecărei fălcări. Tot atunci se lichidau și obligaţiile pentru cumpărăturile făcute de la prăvălii, pe credit, datoriile către administrația comunală, sumele datorate croitorilor, potcovarilor, samargiului etc.

    3.2. În timpul iernii

    În timp ce activitatea economică era încă în plină desfășurare la Livezi, pe la începutul lunii septembrie, fiecare kihâie pornea la drum în vederea arendării pășunilor pentru iernat. Kihăelu ducea cu el tot felul de bunătăţi pentru beiul cu care urma să facă aranjamentele iernării: unt de oaie, cașcaval, brânză în burduf, ciorapi împletiţi din lână, șiac. Uneori erau făcute aranjamente pe mai mulți ani, dar și în aceste cazuri kihăelu pleca cu daruri, înaintea coborârii turmelor, ca să preîntâmpine eventuale situaţii noi, nefavoabile. Cheltuielile pe care le făcea kihălu i se rambursau cu ocazia socotelilor generale ale fălcarei care se încheiau înainte de coborârea turmelor.

    În anii secetoși, turmele coborau la câmpie mai devreme, deoarece în septembrie, la munte, iarba se usca, dar la câmp, pe miriștile nearate, se găseau suficiente spice de grâu și orz căzute pe jos. Coborârea de la munte mai devreme însemna lapte mai puţin în acea toamnă. În schimb, oile intrau în iarnă grase, ceea ce asigura o producţie mai bună de miei, lână și lapte pentru anul următor.

    Chiar dacă turmele coborau mai devreme, familiile nu plecau înainte de Sfântul Dumitru. Și deplasarea spre câmpie se făcea tot în două etape. De data aceasta caravanele erau încărcate și cu produsele din lână din timpul verii, care urmau să fie valorificate la târgurile din orașe, precum și cu firul de tort pe care urmau să-l lucreze femeile în timpul iernii.

    Locul de pășunat în timpul iernii era numit “câșlă”, iar cel din timpul verii, “izlă”.

     

    [1] Școala românească a funcționat până în anul 1946;

    [2] Sac mare din țesătură de lână, special croit pentru păstrarea îmbrăcămintei și a unor obiecte casnice;

    În cursul lunii mai, când se întindeau la uscat miile de sculuri vopsite în diferite culori și nuanțe, pe garduri și pe funii întinse în fața caselor, aveai în față neuitata priveliște a unei grădini imense cu straturi de flori de diferite culori. În iunie și iulie, trecând pe ulițele satului, scârțâitul caracteristic al războaielor de lemn și al ițelor lăsa impresia unei imense țesătorii ce pregătea lucrurile trebuincioase multor mii de locuitori (Impresii dintr-o scrisoare a lui M. Gioga din iunie 1973).

  • IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – țințea parti

    IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – țințea parti

    Tu 15-li di Șcurtu 1918 eara amintatu prof. Vasile Barba, hoara Livãdz ditu Gãrție, ți dusi la Ațelu di Analtu tu 20-li di Sumedru 2007, Freiburg tu Ghirmãnie, și pitricutu calea ditu soni di vruta-lli Fumeallie cu soia și Armãnamea di Iuțido, București – di la scamnulu a Suțatãllei Culturalã Armãneascã la Mirmințâlli “Stã Vinirea”, iu ari arãpaslu tu Murmintulu cu Ayalma “Armãnlu nu Keari” deadunu cu vruta-lli nicukirã prof. dr. Katharina Barba.

    Cu furñia-a arãdzloru di ngrupari a avocatãllei Chiratsa Meghea la cari earamu duși, Custica Canacheu, Eva Bozgan, Mariana Marzavan, Tașcu Lala avumu muabeti cu Dominic shi Mihali Meghea, hilli a llirtatãllei, ta s’lomu di la nicukirata ali Cireșica vivliorafturli cu documentili a prof. Vasili Barba di la Vivlioteca di Freiburg și alanti documenti, di la Fundația “Stã Maria”, prezidentu avocata Chirața Meghea.

    Tu ahurhitã di anlu aestu, Eva, Mariana ș-mini neasimu la casa ali Cireșica s’nã adunãmu cu Dominic sh Mihali Meghea și s’trițemu arada Vivliorafturli cu documenti.
    Nã akicãsimu cu ficiorlli a llirtatãllei s’li lomu la SCA, s’li scanãmu, s’aibã și elli un exemplaru, a deapoa orighinalili elli li durusescu cu Actu di Donație ti Vivlioteca SCA.

    Ațseali vârâ 30 di bibliorafturi cu documenti di la ULCA și di la Fundația “Stã Mãria” li purtãmu cu amaxea al Oani Cola la scamnulu ali SCA di București ta s’armãnã cu actu di donație, ti studiu și tipuseari.
    Deadunu cu Oani Cola, Mirela Sima ș-mini tricum pi aradâ documentili ți eara tu vivliorafturi și la suțatã.
    Oani li ndreapsi dapoa pi cãtigurii și li arãdãpsi tu vivlioteca a suțatãllei.

    Mini cu Mirela aleapsimu unu articolu ngrãpsitu di prof. Vasili Barba cu numa: “ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII DIN LIVEZI-MEGLENIA” tu limba romãnã icã “MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUTSIALI ALI TRANSUMANTSÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA” dupu apriduțarea pi armãneaști ți u feațimu cu Mirela Sima și s’lu pãrãstisimu ti dzuua di amintari (15.02.1918) al Lali Vasili Barba ți s’aprukea și eara tu ligãturã cu loclu iu s’avea amintatã, LIVADZ.

    Ti aduțearea aminti a prof. dr. Vasili Barba vã dãmu adzã ta s-avdzâț:

     

    MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUTSIALI ALI TRANSUMANTSÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea di Braşov

    3. Activitatea icunomicâ. Adeț.
    3.1. Tu kiro di vearâ

    Ditu protili dzâli a meslui apriiru ș-pânâ tu inșita a lui, bairlu fâr’di bitiseari di calli ș-di mlări, ancârcaț cu furtiili a tăifuriloru ți irnarâ tu câmpu, pitrundea pi tuti călliurli-n hoarâ Livădz. Adetea eara purtarea a furtiiloru, emu toamna, anda dipunea tu câmpu, emu primuveara, anda s-turna nâpoi-n hoarâ Livădz, si s-adarâ di dauâ ori, că nu putea maș tu unâ cali s-poartâ tutâ câtândia, a că câlivyeañilli avea mulțâ calli.

    Prota cali u avea numa “lafurmâ”. Daua cali nu avea unâ numâ ahoryea. Cu ațea ditu soni cali yinea, di arada, tăifurli ș-cupiili. Ațeali ditu soni tăifuri yinea-n hoarâ nai ma amânatu tu ahurhita a meslui maiu. Tutu meslu apriiru, ’n hoarâ avea multâ activitati. Oamiñilli ți armânea iarna-n hoarâ, âlli aștipta ațelli ți s-turna cu urări di ghineațâ ș-cu âmbârțâtări. Cupiili s-dânâsea 1-2 dzâli aproapea di hoarâ, ninti ta s-hibâ purtati la stani, iu s-andridzea lucurlu a laptilui. Haraua a andamusillei cu soia ș-cu soțlli ți irnarâ Livădz și trițearea di nica unâ etapâ ditu banâ pritu xeñi, dusi la unâ adeti: s-muldzea oili, anda dânâsea ninga Livădz, și lâ si dâdea multu lapti ațiloru ți nu avea oi, di cara irnarâ-n hoarâ ș-avurâ angâtanu di lucârli alâsati ș-di oamiñilli vgaț tu arniu.

    Ti ficiuriț, oara a dispârțarillei, toamna, ș-a turnarillei, primuveara, eara frunie di harauâ – lâ bâșea mâna a aușiloru, emu tu fudzeari, emu tu turnatâ, ș-aușańilli lâ dâdea câti unu pâră; axia a pârălui eara dupâ cum eara sòi, ma de-aproapea i cama di largu.
    Cupiili di oi eara dusi la stani și bâgati pi pâșunili teasi a munţâloru Paicu și Dzâna ți li loa cu pâradz, cathi vearâ, di la unu bei.

    Tu anlu 1912 tu pâșunili ditu munţâlli Paicu, ți li loa cu pâradz, pâștea 105.000 di oi mulgâtoari, iara 40.000 di oi stearpi și noatiñi [1] pâștea cama câtâ nkeari, pi muntili Dzâna, ți adarâ tora sinurlu anamisa di Gârția și Makidunia ditu Arațili. La ciciorlu a muntilui Dzâna pâștea și anvârliga di 30.000 di căpari [2].
    La cathi stani cu oi mulgâtoari kihâielu numâsea unu câșaru di prota thesi, unu agiutoru ș-unu omu ți purta cașlu la favrica di câșcâvalu bâgatâ, di arada, ninga unu izvoru și ninga unâ cali pri iu s-agiundzea ma lișoru-mpâzari.

    Muldzearea a oilor eara adratâ i di nucukirlli a oilor i di oamiñi pâltiț di fâlcari ti ahtari lucru. Di arada, laptili s-dâdea la unu angrosistu ți adra câșcâval. Contractul s-adra ti 2 meși: meslu maiu ș-cirișaru. Laptili eara ânclligatu la stani, iara cașlu ți inșea eara pitricutu la favrica di câșcâvalu a angrosistului ți putea s-hibâ emu unu kihâie, emu unu pârmâteftu xenu, ama di hoarâ. Ditu proțeslu di alâxeari a laptilui tu caș inșa ș-unâ mari cantitati di dzâru, dzâru multu grasu tu cari avea ș-multâ caseinâ. Dzârlu s-hirbea tu focu slabu, cu pirâ ñicâ, pânâ s-adra pisupra laptilui “mâģistrâ” (unâ turlie di aicâ) ți eara bâtutu tu buț ditu cari inșea tu soni unu umtu multu vrutu, maxus di turțâlli di-n Sârunâ [3].

    Dupâ ți sâ scutea umtul, armânea “dhala” ți ș-ea eara grasâ. Pritu hirbeari, ditu dhalâ s-adra “ghizâ” (urdă). Ghiza eara ansâratâ ș-țânutâ tu foali di chieali di caprâ deadunu cu cumăț di “cașu bâtutu” ș-cu “cutmaciu” – unu likid vâscosu ți s-adarâ ditu lapti dulți hertu multu ș-ți agiutâ s-țânâ cama ghini ațea ți badz nuntru, tu foali. Acestu eara mâcatu pânâ amânatu, tu iarnâ ș-eara multu câftatu ș-di turțâlli ditu câmpul di Caragiova [4] ți lu mâca cu pâni adratâ ditu fârinâ di melliu coaptâ tu unâ “podnițâ” [5] anvâlitâ cu “cirke” [6]. Pânea di melliu s-mâca caldâ cu niheamâ cașu di foali ș-țeapâ di apâ ș-aestâ eara mâcarea cama vrutâ di turțâlli ditu câmpul di Caragiova. Pânea coaptâ tu podniţi mâca și miglinițlli/tucañilli ditu horli vițini cu Livădzli, ama câlivyeañilli filisea fârinâ di gârnu ș-cuțea pânea tu cireapu, iara tu tâvadz di halcumâ anvâliț cu “cirke” cuțea plâținti turlii-turlii (cu cașu, cu cașu ș-cu urdzâț ică șteyii, cu prașu, cu curcubetâ ș-alti).

    Pânâ ti 1 di alunaru, câtu kiro laptili eara vindutu ațiloru ți adra câșcâval, oili eara mulsi di 3 ori tu dzuuâ, iara di la 1 di alunaru pânâ di 15 di agustu, di dauâ ori tu dzuuâ. Di arada, tu dzuua di 16 di agustu sâ silighea birbețlli tu cupii – ta s-iasâ ñielli timpurii, cari, ditu intrata a meslui yinaru putea s-hibâ vinduţ la pârmâtefțâlli ditu câsâbă, cu unu pâhă bunu. Vindearea di cu kiro a ñielliloru duțea la unâ producţie ma mari di lapti, cât kiro oili eara tu câmpu, aproapea di pulitiili cu pâzări.

    Câtu kiro lapili eara datu la favrica di câșcâval, pţâñi bârbaț s-videa-n hoarâ. Elli fudzea tahinima tu hâryii ta s-mulgâ oili; niscânțâ s-turna acasâ noaptea amânatu ș-ankisea alantâ dzuuâ diznău, nica nidatu soarli, iara alţâ durñea la stani ta s-hibâ tahinina aclo la muldzeari.
    Di la 1 di alunaru, di cara s-bitisea borgili contractuali cu fabricantul di câșcâval, lâ si ampârța a uiariloru laptili, dupâ numirlu di oi ți li avea. Țânândalui tiñia, prota ș-loa ndrepturli ațelli ți avea ma pțâni oi. Ditu ahurhitâ s-luyursea, pi thimelliu a ștearillei, cantitatea di lapti ți cathi oai putea s-u da di la 1 di alunaru ș-pânâ tu bitisita a muldzearillei.

    Unitatea te-a misurari eara gâleata. Elli luyursea că tuti oili mulgâtoari dâdea unâ cantitati isa di lapti. A nicukirloru lâ si dâdea cotâ parti ți lâ si câdea ditu isapea adratâ di cu kiro, tu dauâ părțâ/hâști isa. Ma s-bâga oarâ că s-feați altâ turlie di cumu fu isapea, s-alâxea cantitățli ți s-dâdea la daua parti/hâști.

    Ta s-filiseascâ ș-cantitățli mări di dzâru ți inșea cathi dzuuâ, ditu adrarea a cașlui, la stâñi s-criștea ș-mulțâ porțâ.

     

    [1] oi tiniri – di un an – lat.: annotinus = di un an;

    [2] dupâ anyrâpserli alu Mihail Gioga, tu kirolu anda eara dascalu Sculia româneascâ di Livădz.

    [3] Di cara turțâlli eara mohomedañi ș-uidisitu cu nomurli relighioasi nu avea izini s-filiseascâ ligdâ di porcu, filisea umtu și ligdâ di oai. Ti ațea elli eara proțlli ți ancupâra umtul ș-carnea a oierilor armâñi. “Tru añilli di nintea apolimlui balcanicu, armâñilli di Livădz vindea pi pâzarea di-n Sârunâ 100.000 ocali di cașu di oaie și 100.000 ocali di câșcâval. Tutnâoarâ, umtul nai ma bunlu ți s-vindea tu pâzarea di Sârunâ eara ațelu di Livădz. Ti ațea tuț armâñilli ditu aestâ hoarâ suntu cama avuț”. (Th. Capidan: “Megleno-românii I”, București, 1928, pag. 29.)

    [4]”Caragiova” numâ nturțeascâ (ți va s-dzâcâ, “caprâ lài” tu naiaua Miglinia. Zârțin a zborlui Miglinia easti slavâ (mâglensco = reghiunea cu neguri)

    “Tutu laptili ți s-vindea, tu kiro di iarnâ,-n Sârunâ, yini di la aeșțâ armâñi grâmusteañi ditu Livădz” (Th.Cupidan “Românii nomazi” Cluj, 1926, pag. 62)

    [5] unâ turlie di tâvă adratâ ditu locu arsu.

    [6] unâ turlie di clopatu, adratu ditu locu arsu ică ditu tùci (tùngi, trùnciu), cu cari s-anvâlea pânea, bârgâdanlu ș-aalti ahtări ți eara bâgatu s-coacâ tu vatrâ.

     

    Apriduţearea: Colaboratori Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan
    Boați: Colaboratori Aurica Piha, Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan

     

    ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII (MACEDO-ROMÂNII) DIN LIVEZI-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea di Braşov

    3. Activitutea economică. Obiceiuri.
    3.1. În timpul verii

    Din primele zile ale lunii aprilie și până la sfârșitul ei, interminabile șiruri de cai și catâri, încărcaţi cu bagajele familiilor care au iernat la cîmpie, pătrundeau pe toate drumurile de acces în Livezi. Era obiceiul ca transportul bagajelor, atât toamna, când se făcea deplasarea spre câmpie, cât și primăvara, la înapoierea în Livezi, să se facă în două rate, deoarece, deși livezenii posedau un mare număr de cabaline, acestea nu erau suficiente pentru a transporta o singură dată tot avutul cu care fălcările se mișcau.

    Primul transport se numea “lafurmă”. Al doilea și ultimul transport nu avea o denumire specială. Cu ultimul transport soseau, de regulă, familiile și turmele. Ultimele familii soseau în comună cel mai târziu la începutul lunii mai. În tot cursul lunii aprilie, comuna era în plină agitație. Cei rămași în timpul iernii în Livezi îi întimpinau pe cei ce se reîntorceau cu urări de bun sosit și cu îmbrăţișări. Turmele poposeau 1-2 zile în apropierea comunei, înainte de a fi mânate la stâni, unde se organiza și valorificarea laptelui. Bucuria revederii cu rudele și prietenii care au iernat în Livezi și încheierea cu bine a încă unei etape din viaţă printre străini, statornicise obiceiul ca din mulsul oilor, în timpul popasului la Livezi, să fie oferite cantităţi apreciabile de lapte celor care nu aveau oi și, iernând în comună, avuseseră grijă și de bagajele lăsate de cei plecaţi.

    Pentru copii, momentele de despărţire, toamna, și de revenire, primăvara, erau prilejuri de bucurii – doarece sărutând mâinile celor bătrâni, atât la plecare cât și la înapoiere, primeau câte un ban a cărui valoare era în funcție de gradul de rudenie dintre copil și cel căruia i se săruta mâna.

    Turmele de oi erau duse la stâni și instalate în poienile întinse ale munţilor Paic și Zâna aflate în posesia unor bei și arendate în fiecare vară de livezeni.

    În anul 1912 în poienile arendate în munţii Paic pășunau 105.000 de oi mulgătoare, iar 40.000 de oi sterpe și noateni [1] pășunau mai la nord, pe muntele Zâna care formează acum frontiera dintre Grecia și Iugoslavia. La poalele muntelui Zâna pășunau și circa 30.000 de capre [2].

    La fiecare stînă cu oi mulgătoare kihăelu numea un cășar principal, un ajutor și un om de serviciu care transporta cașul la fabrica de cașcaval instalată, de regulă lângă un izvor și lângă o cale de acces spre târguri.

    Mulsul oilor se făcea de proprietarii oilor sau de oamenii din fălcare tocmiţi cu plată. De regulă, laptele era contractat de un angrosist care febrica cașcaval. Contractul se încheia pentru 2 luni: mai și iunie. Laptele era închegat la stână, iar cașul ce rezulta era expediat la fabrica de cașcaval a angrosistului care putea fi un kihăe sau un negustor străin de comună. Din procesul de transformare a laptelui în caș rezulta o mare cantitate de zer, bogat în grăsimi și caseină. Zerul se fierbea la foc slab până ce la suprafaţa cazanului se forma un strat de “mâģistră” (un fel de smântână) care era bătută în putini și se extrăgea unt foarte apreciat, mai ales, de turcii din Salonic [3].

    După extragerea untului rezulta “dhala” care mai conţinea grăsime. Prin fierbere, din dhală se obţinea “ghiza” (urda). Ghiza era sărată și păstrată în burduf de piele de capră împreună cu bucăți de “caș bătut” și cu “cutmaciu” – un lichid viscos obţinut din lapte dulce prin multă fierbere și care asigura conservarea conţinutului din burduf. Acest preparat era consumat până târziu în iarnă și era mult solicitat și de turcii din câmpia Caragiovei [4] care îl consumau cu pâine făcută din făină de mei coaptă într-o “podniță” [5] acoperită cu “cirche” [6]. Pâinea de mei consumată caldă cu puţină brânză de burduf și ceapă de apă constituia mîncarea de predilecție a turcilor din câmpia Caragiovei. Pâine coaptă în podniţe mîncau și megleno-românii din satele vecine cu Livezi, dar livezenii foloseau făină de grâu și coceau pâinea în cuptoare, iar în tăvi de aramă acoperite cu “cirche” metalic coceau plăcinte de tot felul (cu brânză, cu brânză și urzici sau ștevii, cu praz, cu dovleac etc.).

    Până la 1 iulie, cât timp laptele era vândut celor ce fabricau cașcaval, oile erau mulse de 3 ori pe zi, iar de la 1 iulie la 15 august de două ori pe zi. De regulă, în ziua de 16 august se dădea drumul berbecilor în turme – pentru a se obţine miei timpurii, care, cu începere din luna ianuarie puteau fi vânduţi negustorilor de la orașe, cu preț bun. Vânzarea timpurie a mieilor permitea și realizarea unei producţii mari de lapte, cât timp oile se aflau la câmpie, în apropiere de centrele de consum.

    Cât timp laptele era predat la fabrica de cașcaval, puţini bărbați se vedeau în sat. Ei plecau în zori la stâni, la muls oile; unii se înapoiau acasă noaptea târziu pentru a pleca la muls din nou, a doua zi în zori, iar alţii înnoptau la stâni pentru a fi prezenţi la mulsoaroa de dimineață.

    Cu începere de la 1 iulie, după ce se terminau obligaţiile contractuale cu fabricantul de cașcaval, laptele se repartiza oierilor în raport cu numărul de oi ce posedau. Din considerente etice, își primeau drepturile mai întâi cei ce aveau oi mai puţine. De la început se aprecia, pe baza experienţei, cantitatea de lapte pe cap de oaie ce putea rezulta de la 1 iulie și până la încetarea mulsului.

    Unitatea de măsură era găleata. Se considera că toate oile mulgătoare dădeau o cantitate egală de lapte. Proprietarii de oi primeau cota parte ce li se cuvenea prin antecalcul, în două rate egale. Dacă se constatau diferențe față de prevederi, se modificau cantitățile ce se repertizau, în rata a doua.

    Pentru a da o întrebuinţare utilă cantităților mari de zer ce rezulta zilnic, din prepararea cașului, la stîni era crescut și un mare număr de porci.

     

    [1] ovine tinere – de un an – lat.: annotinus = de un an

    [2] cf. notelor dlui Mihail Gioga, pe vremea aceea învățător la Școala română din Livezi.

    [3] Deoarece turcii erau mohomedani și potrivit prescripțiilor religioase nu aveau voie să folosească untură de porc, consumau unt și grăsimi de oaie. De aceea ei erau principalii consumatori ai producției de unt și de carne a oierilor aromâni. “Între anii înainte de războiul balcanic, românii din Livezi vindeau pe piața Salonicului 100.000 ocale brânză de oaie și 100.000 ocale de cașcaval. De asemenea untul cel mai bun care se desfăcea pe piața Salonicului este acela din Livezi. De aceea situația materială a tuturor românilor din această comună este dintre cele mai bune”. (Th. Capidan: “Megleno-românii I”, București, 1928, pag. 29.

    [4] “Caragiova” denumirea turcească (în traducere, “capra neagră” a regiunii Meglenia. Etimologia denumirii Meglenia este slavă (măglensco = regiunea cu ceață).

    “Tot laptele ce se consumă, în timpul iernii, în Salonic, vine de la acești aromâni grămusteni din Livedzi” (Th.Cupidan “Românii nomazi” Cluj, 1926, pag. 62)

    [5] un fel de tavă din pământ ars.

    [6] țest

  • IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – patra parti

    IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – patra parti

    Tu 15-li di Șcurtu 1918 eara amintatu prof. Vasile Barba, hoara Livãdz ditu Gãrție, ți dusi la Ațelu di Analtu tu 20-li di Sumedru 2007, Freiburg tu Ghirmãnie, și pitricutu calea ditu soni di vruta-lli Fumeallie cu soia și Armãnamea di Iuțido, București – di la scamnulu a Suțatãllei Culturalã Armãneascã la Mirmințâlli “Stã Vinirea”, iu ari arãpaslu tu Murmintulu cu Ayalma “Armãnlu nu Keari” deadunu cu vruta-lli nicukirã prof. dr. Katharina Barba.

    Cu furñia-a arãdzloru di ngrupari a avocatãllei Chiratsa Meghea la cari earamu duși, Custica Canacheu, Eva Bozgan, Mariana Marzavan, Tașcu Lala avumu muabeti cu Dominic shi Mihali Meghea, hilli a llirtatãllei, ta s’lomu di la nicukirata ali Cireșica vivliorafturli cu documentili a prof. Vasili Barba di la Vivlioteca di Freiburg și alanti documenti, di la Fundația “Stã Maria”, prezidentu avocata Chirața Meghea.

    Tu ahurhitã di anlu aestu, Eva, Mariana ș-mini neasimu la casa ali Cireșica s’nã adunãmu cu Dominic sh Mihali Meghea și s’trițemu arada Vivliorafturli cu documenti.
    Nã akicãsimu cu ficiorlli a llirtatãllei s’li lomu la SCA, s’li scanãmu, s’aibã și elli un exemplaru, a deapoa orighinalili elli li durusescu cu Actu di Donație ti Vivlioteca SCA.

    Ațseali vârâ 30 di bibliorafturi cu documenti di la ULCA și di la Fundația “Stã Mãria” li purtãmu cu amaxea al Oani Cola la scamnulu ali SCA di București ta s’armãnã cu actu di donație, ti studiu și tipuseari.
    Deadunu cu Oani Cola, Mirela Sima ș-mini tricum pi aradâ documentili ți eara tu vivliorafturi și la suțatã.
    Oani li ndreapsi dapoa pi cãtigurii și li arãdãpsi tu vivlioteca a suțatãllei.

    Mini cu Mirela aleapsimu unu articolu ngrãpsitu di prof. Vasili Barba cu numa: “ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII DIN LIVEZI-MEGLENIA” tu limba romãnã icã “MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUTSIALI ALI TRANSUMANTSÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA” dupu apriduțarea pi armãneaști ți u feațimu cu Mirela Sima și s’lu pãrãstisimu ti dzuua di amintari (15.02.1918) al Lali Vasili Barba ți s’aprukea și eara tu ligãturã cu loclu iu s’avea amintatã, LIVADZ.

    Ti aduțearea aminti a prof. dr. Vasili Barba vã dãmu adzã ta s-avdzâț:

     

    MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUTSIALI ALI TRANSUMANTSÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea di Braşov

    Profesorlu miglinitu/tucanu C. Noe ți bână tu ațea reghiuni ninti di 1913, dzâțea că “fâlcarea easti unâ turlie di cooperativâ ti miraki, fârâ nomuri, fârâ cărțâ mintiti di contabilitati, ama avândalui la thimelliu frâțâllia, ligâturli anamisa di elli, ți yinea ditu pistea pân’ di mardzinâ a membrilor a fâlcarillei tu celniclu a loru, ditu autoritatea a lui moralâ”.

    Putem s-dzâțemu că fâlcarea, cumandul suțialu clirunumsitu ditu zâmani eara la armâñilli di Livădz, prota ș-prota unâ organizaţie icunomicâ cari, maca bâna tu Amirârillia Nturțeascâ, lipsea s-aibâ angâtanu ș-di apârarea a isnafillei andicra a piriclliului di nafoarâ, cata cumu ș-di țânearea a tiñillei ș-a nomurloru di purtaticu di membrilli a isanifillei.

    Fâlcarea s-amintă ditu ananghea ți u avea bana di transhumanțâ și ea kiru dinâcali cu turlia aesta di banâ, di cara teritoriili iu bâna elli furâ ampârțâti anamisa di craturli ți clirunumsirâ Turchia ivropeanâ, locări ți elli li urdina tu minărli a loru fapti di dauâ ori tu anu, – munţâlli eara tora tu unâ vâsilie, iara câmpurli și mărdziñili di amari eara tu altâ vâsilie.

    2.2. Administrația comunalâ. Pâradzlli loaț și hărgili ali comunâ

    Ti andridzearea a lucrâloru comunali, bânâtorilli ali comunâ, bârbaţ, adunaț tu pâzarea publicâ (“misihori”) alidzea unu primaru/dimarhu (“muhtar”) ș-unu agiutor ti elu.

    Ma s-avea ma multi pripuniri, eali sâ zbura aclo, dinintea a tâtâloru, pânâ eara tuț sinfuñi cu unâ apofasi. Di cara borgea ți u avea muhtarlu eara efcula, cata cumu eara ș-bugetlu ți lu avea, alidzearea a lui s-adra fârâ multi moabeț. Tutu tu kirolu anda s-adra adunarea gheneralâ, s-alidzea ică armânea pi idyea thesi și oamiñilli ți asiguripsea, cu pâlteari, vigllearea a comunâllei, di arada 6 vigllitori (“cordoni”), cata cumu ș-“funcționarlu” di totna ali comunâ, “keaia” ți, pi ninga alti lucri, dâdea hâbărli tu comunâ cu grita, pritu strigări. Comuna nu avea un locu castiné adratu ti primărie/dimarhie. Primarlu/dimarhul andridzea pțânili problemi ți li avea i acasâ la elu, i tu pâzarea publicâ.

    Administraţia comunalâ nu adra acti ș-nu țânea unâ isapi tu ți mutreaști âncurunărli a oamiñiloru. Aestu eara lucurlu a fâlcarillei ș-a bâsearicâllei ți nu s-pidipsea, ama, s-adarâ vârâ arhivâ.

    Bugetlu a comunâllei avea trei izvuri:

    a) Pâradz loaț ditu concesionarea a zigâllei comunalâ filisitâ tu pâzarea andreaptâ di dauâ ori tu stâmânâ tu hoara Livădz tu chirolu apriiru-sumedru. Primarlu/dimarhul avea borgea s-mutreascâ s-nu țiva di taxili ti yixeari bâgati di concesionar s-hibâ ma ndzeanâ di ațeali apufâsiti tu andamusea gheneralâ di bânâtorilli ditu comunâ;

    b) Taxili ti pâșuni s-pâltea ti oili cari pâștea “mireaua” a comunâllei. Aestu izvuru s-adră cu anchisita a anlui 1896, anda locurli te-a pâșteari di anvârliga, tamamu și vatra a hoarillei, ahurhirâ s-facâ parti ditu comunâ;

    c) Pâradzlli daț di bânâtorilli ditu comunâ. Treilu ș-ațelu ditu soni izvuru di pâradz ți âlli loa comuna eara filisiț ti anvâlearea a dyeafurauâllei anamisa di hărgili comunali ș-ațea a protiloru dauâ izvuri.

    Isapea ti pâltearea a bânâtorilor s-adra tu andamusea gheneralâ a isnafillei. Isapea s-adra dupâ numirlu a oilor ți li avea cathi omu. Mași ațelli cari tu chiro di iarnâ armânea-n hoarâ, Livădz, di cara nu avea oi, isapea la elli sâ fțea dupâ alti nomuri. Ti ațelli ți avea oi, omlu ți dâdea giuiapi ti pâltearea tu vadé a pâradzlor, eara celniclu ți, tu dzuua anda s-aduna tutâ isanafea, scutea tu padi unâ listâ/unâ carti cu tuţ uiarilli ditu fâlcarea a lui.
    Borgea vrea pâlteari, nai ma amânat, cu unâ stâmânâ ninti s-anchiseascâ fumellili câtrâ câmpu, tu arniu.

    Ma s-avea vârâ omu ți nu pâltea, elu eara avinatu ditu fâlcari, iara oili a lui nu mata putea s-irneadzâ deadun cu alanti.

    Maca eara avinat, lâ si fâțea tâmbihi a vigllitorilor a hoarillei că nu mata avea borgea s-veaglli ș-casa a omlui ți nu pâlti. Ama canâoarâ nu s-agiundzea pi ahtari halâ, di cara nivollili a comunâllei eara ñiț, iara oamiñilli lipsea s-da pțâñi pâradz.

    Hărgili a isnafillei eara: pâltearea a viglitorillor ș-a lucrâtorilor ți avea angâtan di comunâ, pâltearea a primarlui/dimarhului ș-a agiutorlui a lui, a oamiñiloru ți âlli reprezenta, cata cumu ș-pâradz ti miritipseara a șopatloru. Isapea a hărgiloru eara apufisitâ di andamusea gheneralâ.

    2.3. Bidelli cătrâ statu

    Ițido omu lipsea s-pâlteasacâ bidelli cathi anu la Amirârillia-Nturțeascâ ș-aestu lucru lu adra kihâielu tu numa a oamiñiloru. Unu gilipcearu/taxildaru (perceptorul turcu – bâjdaru, gilepci, muhtaru) yinea-n hoarâ castiné ti ahtari lucru cathi anu. Gilipcearlu/tTaxildarlu eara aprucheatu multu ghini, ca unu oaspi/soț di câtrâ ndoi cumândari di fâlcări cama mări ți âlli dâdea unu prândzu avutu iu nu lipsea birbețlli tu frigari. Dapoaia, s-adra isapea, s-apufisea tutu gileplu, uidisitu cu numirlu di oamiñi spusu di cathi kihâie, numiru zori ti fțeari isapi, di cara oamiñilli eara arâspândiț la stăñiuri, ama ș-di itia că nu avea unâ isapi anyrâpsitâ ti cathi hoarâ.

    Cumândarilli di fâlcari avea sinferu s-pâlteascâ unu girimé ma ñicu tu numa a fâlcărilor a lor. Elli dzâțea, di arada, unu numiru ma ñicu di oamiñi di cumu eara elu dealihea. Gilipciarlu/taxidarlu apruchea ițido numiru ți âlli si dzâțea ș-dupâ ți âlli si pâltea bidellili, i si dâdea nica doi pâradz di malmâ tu bitisita a prândzului ți s-adra ti tiñia a lui. Aestâ pișkesi/hari avea numa “diș para” (pâradz ti dințâ – pi limba-nturțeascâ), eara platâ ti filisearea a dințâloru a taxildarlui anda prândzâ. Pișkesea/harea aesta avea agiumtâ adeti ș-eara unu nomu nianyrâpsitu, tiñisitu di livedzañi ș-aprucheatâ totna cu harauâ di câtrâ taxildar [1].

     

    [1]Tutâ lucrarea easti thimilliusitâ, prota ș-prota, pi lucârli vidzuti di autoru ți s-află tu Livădz, cata cumu ș-pi informațiili ti kirolu di dupâ 1870, ți li ari di la pâpâñi, pârințâ și sòia ditu Livădz, pritu cari Mihail Gioga faptu tu 1893, ți fu dascalu Livădz. Mari parti ditu informațiili ditu aestu capitol furâ dati di Mihail Gioga ș-furâ verificati/mutriti ș-adâvgati di tatâlu a autorlui, Gheorghe P. Barba, ți s-află tu 1897, tu Livădz, ș-elu dascalu tu idyea hoarâ. Informațiili ti lucrulu a mlleriloru ș-ațeali ti adeț ș-arădz, autorlu li ari di la dadâ-sa, Maria Barba, numa di featâ Palla, ți s-află tu 1897 tu Livădz – ș-a curi pârințâ eara ditu hoara amâneascâ Perivoli. Tuț treilli bânarâ tu Românie.

     

    Apriduţearea: Colaboratori Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan
    Boați: Colaboratori Aurica Piha, Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan

     

    ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII (MACEDO-ROMÂNII) DIN LIVEZI-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea din Brașov

    Profesorul megleno-român C. Noe care a trăit în acea regiune înainte de 1913, preciza că “fălcarea este un fel de cooperativă ideală, fără statute și regulamente, fără registre complicate de contabilitate, dar având un substrat de frățietate, de solidaritate indistructibilă, izvorând din încrederea nelimitată a membrilor grupului în celnicul lor, din autoritatea lui morală indiscutabilă asupra membrilor grupului”.

    Se poate conchide deci că fălcarea, nucleul social moștenit din vremuri imemorabile constituia la aromânii din Livezi, în primul rînd o organizaţie economică care, în condiţiile de trai din imperiul otomon, a trebuit să se ocupe și de apărarea colectivităţii împotriva pericolelor din afară, precum și de păstrarea regulilor de conduită de către membrii colectivităţii.

    Fălcarea s-a născut, cu siguranţă, din necesitatea vieții de transhumanță și dispare în zilele noastre o dată cu disparitia acestui mod de viată, după ce, împărţirea între statele moștenitoare ale Turciei europene a teritoriilor pe care le colindau n-a mai favorizat mișcările periodice, – munţii aparţinând unei țări, iar șesurile sau coastele mărilor, alteia.

    2.2. Administratia comunală. Veniturile și cheltuielile comunei

    Pentru rezolvarea treburilor comunale, locuitorii comunei, bărbaţi, adunați în piața publică (“misihori”) alegeau un primar (“muhtar”) și un ajutor al acestuia.

    Dacă erau mai multe propuneri, ele se discutau public și hotărârea era luată de regulă prin consens general. Deoarece atribuțiile muhtarului erau modeste ca și bugetul pe care-l gestiona, alegerea acestuia nu era prea disputată. Cu prilejul aceleiași adunări generale se alegeau sau se mențineau în funcție persoanele care asigurau, contra plată, paza comunei, de regulă 6 paznici (“cordoni”), precum și “funcționarul” permanent al comunei, “cheaia” care făcea, printre altele, și comunicări în comună prin strigături. Comuna nu avea un local special pentru primărie. Primarul rezolva puţinele probleme ce-i intrau în atribuție, fie acasă la el, fie în piața publică.

    Administraţia comunală nu întocmea acte și nu ținea evidențe privind starea civilă a locuitorilor. Aceasta era o problemă a fiecărei fălcări și a bisericii care nu se complica, însă, prin organizarea de arhive.

    Bugetul comunei era alimentat din trei surse de venituri și anume:

    a) Veniturile din concesionarea cântarului comunal folosit în târgul organizat bisăptămânal la Livezi în perioada aprilie-octombrie. Primarul avea sarcina să controleze ca taxele pentru cântărit aplicate de concesionar, să nu depășească pe cele aprobate în adunarea generală de locuitorii comunei;

    b) Taxele de pășunat ce se plăteau pentru oile care pășunau pe “mereaua” comunei. Această sursă s-a constituit cu începere din anul 1896 când terenurile de pășune din jur, inclusiv vatra satului, au trecut în posesia comunei;

    c) Contribuţia bănească a locuitorilor comunei. Această a treia și ultima sursă de venituri comunale era folosită pentru acoperirea diferenţei dintre mărimea cheltuielilor comunale și aceea a primelor două surse.

    Impunerea locuitorilor se făcea într-o adunare generalâ a obștei. Modul de impunere era proporțional cu numărul oilor ce poseda fiecare cetățean. Numai cei care în timpul iernii rămâneau la Livezi, neavând oi, erau impuși după alte criterii. Pentru cei cu oi, cel care răspundea de plata la timp a contribuţiilor, era celnicul, care, în ziua adunării obștei, depunea o listă cu toţi oerii din fălcarea lui.

    Plata contribuţiei trebuia făcută, cel mai târziu, cu o săptămână înainte de plecarea familiilor la șes pentru iernat.

    Eschivarea de la plata contribuției era sancţionată cu excluderea din fălcarea căreia aparținea, iar oile lui nu mai puteau ierna împreună cu ale celorlalți consăteni.

    Separat de această sancțiune, se atrăgea atenţia că paznicii comunei (cordonii) nu mai erau obligaţi să păzească casa răului platnic. Dar, niciodată nu se ajungea la aplicarea acestor sancțiuni, deoarece, nevoile comunale fiind modeste, contribuţiile locuitorilor erau derizorii.

    Cheltuielile obștești se compuneau din retribuția personalului de pază și serviciu, indemnizația primarului și ajutorului, modeste cheltuieli de reprezentare, precum și unele cheltuieli bănești – impuse de întreținerea șipotelor. Mărimea cheltuielilor pe feluri de cheltuieli era stabilită de obște în adunarea generală.

    2.3. Impozitul către stat

    Impozitul (bideli), datorat anual cârmuirii otomane era aşezat pe cap de locuitor și încasat prin intermediul fiecărui kihăe “taxildar” (perceptorul turc), care sosea în acest scop în comună o dată pe an. Texildarul era primit cu multă prietenie și i se oferea de către “muhtar” și de câțiva conducători de fălcări mai numeroase o masă bogată la care erau nelipsiţi berbecii la frigare. Apoi, se făceau socotelile, stabilindu-se mărimea totală a impozitului, potrivit cu numărul de locuitori declarat de către fiecare kihăe și imposibil de verificat, atât din cauza dispersării populaţiei pe la stâni, cât și din lipsa unor evidenţe centralizate pe comună.

    Conducătorii de fălcări aveau tot interesul ca impozitul ce plăteau în numele fălcărilor lor să nu fie mare. Ei declarau, de regulă, un număr mai mic decât numărul real din care se compuneau grupările ce conduceau. Taxildarului, nevoit să accepte orice număr ce i se declara, după ce i se plătea impozitul datorat, i se mai dăruiau doi galbeni la sfârșitul prânzului organizat în onoarea sa. Acest dar denumit “diș para” (bani pentru dinți – în limba turcă) reprezenta plata pentru uzura la care fuseseră supuși dinții taxildarului în timpul prînzului. Darul intrase în tradiție și devenise o regulă nescrisă, respectată de livezeni și acceptată întotdeauna, cu plăcere, de taxildar [1].

     

    [1] Întreaga lucrare se bazează, în principal, pe observaţiile directe ale autorului care este originar din Livezi, precum și pe informațiile pe care le deține, pentru perioada de după 1870 de la bunici, părinți și alte rude din Livezi, printre care Mihail Gioga născut în 1893, fost învățător la Livezi. O mare parte din datele cuprinse în acest capitol provin de la Mihail Gioga și au fost verificate și completate de tatăl autorului, Gheorghe P. Barba, născut în 1897, în Livezi, de asemenea, fost învățător în comuna sa natală. Informațiile despre ocupaţiile femeilor, ca și cele despre obiceiuri, autorul le deține mai ales de la mama sa, Maria Barba, născută Palla, în anul 1897 în Livezi – și ai cărei părinți erau originari din comuna românească Perivoli. Toți trei au trăit în România.

  • IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – treia parti

    IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – treia parti

    Tu 15-li di Șcurtu 1918 eara amintatu prof. Vasile Barba, hoara Livãdz ditu Gãrție, ți dusi la Ațelu di Analtu tu 20-li di Sumedru 2007, Freiburg tu Ghirmãnie, și pitricutu calea ditu soni di vruta-lli Fumeallie cu soia și Armãnamea di Iuțido, București – di la scamnulu a Suțatãllei Culturalã Armãneascã la Mirmințâlli “Stã Vinirea”, iu ari arãpaslu tu Murmintulu cu Ayalma “Armãnlu nu Keari” deadunu cu vruta-lli nicukirã prof. dr. Katharina Barba.

    Cu furñia-a arãdzloru di ngrupari a avocatãllei Chiratsa Meghea la cari earamu duși, Custica Canacheu, Eva Bozgan, Mariana Marzavan, Tașcu Lala avumu muabeti cu Dominic shi Mihali Meghea, hilli a llirtatãllei, ta s’lomu di la nicukirata ali Cireșica vivliorafturli cu documentili a prof. Vasili Barba di la Vivlioteca di Freiburg și alanti documenti, di la Fundația “Stã Maria”, prezidentu avocata Chirața Meghea.

    Tu ahurhitã di anlu aestu, Eva, Mariana ș-mini neasimu la casa ali Cireșica s’nã adunãmu cu Dominic sh Mihali Meghea și s’trițemu arada Vivliorafturli cu documenti.
    Nã akicãsimu cu ficiorlli a llirtatãllei s’li lomu la SCA, s’li scanãmu, s’aibã și elli un exemplaru, a deapoa orighinalili elli li durusescu cu Actu di Donație ti Vivlioteca SCA.

    Ațseali vârâ 30 di bibliorafturi cu documenti di la ULCA și di la Fundația “Stã Mãria” li purtãmu cu amaxea al Oani Cola la scamnulu ali SCA di București ta s’armãnã cu actu di donație, ti studiu și tipuseari.
    Deadunu cu Oani Cola, Mirela Sima ș-mini tricum pi aradâ documentili ți eara tu vivliorafturi și la suțatã.
    Oani li ndreapsi dapoa pi cãtigurii și li arãdãpsi tu vivlioteca a suțatãllei.

    Mini cu Mirela aleapsimu unu articolu ngrãpsitu di prof. Vasili Barba cu numa: “ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII DIN LIVEZI-MEGLENIA” tu limba romãnã icã “MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUTSIALI ALI TRANSUMANTSÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA” dupu apriduțarea pi armãneaști ți u feațimu cu Mirela Sima și s’lu pãrãstisimu ti dzuua di amintari (15.02.1918) al Lali Vasili Barba ți s’aprukea și eara tu ligãturã cu loclu iu s’avea amintatã, LIVADZ.

    Ti aduțearea aminti a prof. dr. Vasili Barba vã dãmu adzã ta s-avdzâț:

     

    MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUTSIALI ALI TRANSUMANTSÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea di Braşov

    2. Andridzearea politico-icunomicâ
    2.1. Fâlcarea și kihâielu

    Armâñilli ditu Livădz u țânurâ, ș-tu naua hoarâ, aproapea idyea andridzeari politico-icunomicâ ți u avea tu locurli iu ș-avea zârțina.

    Elli țânea, cama largu, ditu videala politicâ, di administraţia-nturțeascâ adratâ deskentralizat pe “vilaieti” [1]. Naia iu curdisirâ eara subordonatâ “mutessarifului” di Inige – Vardar și vilaietlui di Sârunâ. Ama elli nu mata țânea di câmândâsearea-nturțeascâ, eara maș simbolicâ. Elli nu eara borgi cu servițiu militar și ș-andridzea singuri administraţia a hoarâllei și tutu elli ș-andridzea cripărli di giudico, icunomiți, suțiali, di pisti, fârâ s-minteascâ autorităţli-nturțeșțâ a curi lâ pâltea maș unu unâ dari tu pâradz, cathi anu, cu numa “bidelli”.

    La câlivyeañi, idyea cumu tuț armâñilli ți eara cu bânaticlu di transhumanțâ, cumandulu pritu cari eara andreapti tuti cripărli cama di simasie a isnafillei eara “fâlcarea”, cumândâsitâ di “celnic” i, numâ cama cânâscutâ tu hoara Livădz, “kihâie”.

    Fâlcarea, Livădz, s-aspunea, pânâ câtâ doilu polimu mondialu, ca unu organismu suțialu unitaru ți avea tu mesi taifa a cumândarlui, soia și oamiñilli ți lucra ti elu, picurarilli di la cupii și ațelli di la stăñiuri. Aliștei tâbâbii âlli si adâvga ș-alti fumelli, nai ma multili eara sòi cu taifa a “kihâielui” (a celniclui). Tu unâ fâlcari, ași cumu s-fați ș-la armâñilli di Livădz, cama multu angrica dukerea di familie ș-ligâturli di sòi, soia hiindalui unu elementu di ligâturâ cu unâ simasie multu ahoryea.

    Cât ti numâ, bâgămu oarâ că zârțina a azborlui “fâlcari”, “celnic-kihâie” nu ari canâ șubei: “fâlcari” easti arâzgâ latinikeascâ (falcaria), iara “celnic” yini ditu vâryâreasca veaclli “celiniku” (“praefectus”), anda “kihâie”, cu idyea noimâ, s-tradzi di la-tnurțesculu “kehaia” (intendent”) [2]. A că numa “celnic” ți u avea capidanlu, filisitâ niscântiori ș-di câlivyeañi, maxus tu ligâturili cu armâñilli ditu alti lumăki (cu fârșiroţlli), easti di arâzgâ vâryâreascâ, instituția eara di ninti sâ-lli da elli ahtari numâ. Adunarea tu unu locu a multor tăifuri tu fâlcari, pi thimelliu a ligâturilor di sòi, câtu alargu s-hibâ eali, aduți aminti di “gentes”-ul roman adratu ditu “cognationes”. Tutnâoarâ, maca la armâñilli di Livădz ș-ditu alti părţâ, ma multu la grâmusteañilli ditu Vâryârie, numa di “celnic” fu alâxitâ cu unâ numâ-nturțeascâ “kihâie” scoati tu padi că instituţia aesta bâna di ninti s-adunâ elli cu turțâlli, iara numa u alâxirâ di cara vidzurâ zorea s-aibâ ligâturi cu lumea di nafoarâ. Numa “kihâie”, di arâzgâ-nturțeascâ, nu poati ici s-aspunâ că instituţia easti ea ișiși nturțeascâ, ași cum singurâ zârțina vâryârescuâ a zborlui “celnic”, ninti di “kihâie”, nu poati s-hibâ unâ provâ ti zârțina aliștei instituție multu veaclli la armâñi.

    Kihâielu, cata cumu și celnicul di zâmani, âși-thimilliusea cumandul di capidanu a fâlcarillei pi anamea di cari s-hârsea di la hărli aleapti, ama ș-pritu avearea tu cupii ți li avea. Ascultarea di kihâie nu s-thimilliusea pi niți unâ anyrâpsitâ di nomu, u di nomu, iara tu cumandul a lui nu avea țiva ți s-angârdeascâ.

    Borgili a kihâielui eara multi. Elu andridzea apârarea a fâlcarillei anda cutidza vârâ s-u atacâ, emu tu hoarâ, tu Livădz, emu tu kirolu anda alina cu cupiili ta s-ducâ tu locurli a loru ditu munti, iu ș-avea casili, emu cându dipunea tu câmpu, ta s-aflâ vârâ locu di arniu, urdinari ți u adra cathi primuvearâ ș-cathi toamnâ. Andridzândalui armâtusirea ș-apârarea ali fâlcari, kihâielu avea, dimi, borgi militarâ și, ninti kiro, eastâ lipsea s-angreacâ nai ma multu [3]. Tu câmpu, anda dipunea cu oili, apârarea eara andreaptâ pritu akicâsearea cu autoritățli-nturțeșțâ de-a loclui.

    Capidanlu avea, tutnâoarâ, și borgi giudicâtureascâ, elu andridzea ș-vârâ niakicâseari ți s-fâțea anamisa di membrilli a fâlcarillei. Anda andridzea ancâcerili, uidisitu cu spiritlu etic ș-cu adețli clirunumsiti, eara agiutatu di adunarea a aușiloru ditu fâlcari, ama zborlu ți angrica nai ma multu tu apofasea ditu soni, lu avea kihâielu. Maca niakicâserili s-adra anamisa di membrilli di la ma multi fâlcări, li andridzea capidañilli a loru, di cara s-akicâsea tuț, ș-nu eara ici ananghi di vârâ foru di ma ndzeanâ, eara duri tiñia a capidañiloru ș-a aușiloru, ta s-nu s-facâ vârâ apofasi strâmbâ.

    Ca tuț armâñilli ți duțea unâ banâ di transhumanțâ, câlivyeañilli nu eara ankidicaț di tiñisearea a niscântoru nomuri anyrâpsiti. Ndreptul di nicukiratâ eara mârdzinitu la ndauâ lucri ți putea s-li poartâ cu elli ș-la casa adratâ tu hoara a loru di vearâ, dimi, nu avea ananghi di caști ți nomuri ndilicati/greali. Avea, ama, adeț clirunumsiti cu numa “ndreptul valah” nianyrâpsitu, idyea la tuț armâñilli picurari ș-ți lu asculta tuț ta s-poatâ s-bâneadzâ ași deadunu, iara capidañilli avea borgea s-veaglli ta s-hibâ tiñisitu aestu ndreptu.

    Borgea nai ma marea ți u avea kihâielu eara icunomicâ. Elu eara ațelu ți ursea sinferlu icunomic a fâlcarillei. Tutâ tutiputa ți u adra avearea la cathi taifâ ți fâțea parti ditu fâlcari, eara luyursitâ di ațelli di nafoarâ ca a kihâielui. Ti ațea, ițido omu cari vrea țiva ditu aestâ aveari, lipsea sâ zburascâ prota cu kihâielu. Tut ți eara ligatu di pâradz, eara lucurlu a kihâielui. Elu eara ațelu ți apâra și zbura tu numa a fâlcarillei tu ițido catastisi, anda avea vârâ ligâturâ cu lumea di nafoarâ.

    Ti pâșunili di cari avea ananghi cupiili veara, tu munti, și iarna, tu câmpu, ti eali zbura și li pâltea kihâielu, idyealui ș-ti mâxuli (tuti lucârli ți li da oaia: lânâ, lapti, cașu) – tutu gailelu lu aduna kihâielu. Elu afla pâzărli iu sâ-și aspunâ pârmâtia ti ñiei, andridzea lucurlu cu laptili ș-adrarea a lui tu cașu, tu câșcâvalu, ţânea ligâturli cu mărli pulitii tu imbruki ta sâ-și vindâ cu hâiri umtul, cașlu câșcâvalu. Di toamnâ s-adra isapea a pâradzloru loaț ș-a hărgiloru a fâlcarillei, iara kihâielu ampârța pâradzlli la cathi unu dupâ numirlu a oiloru ditu cupie.

    Pânâ di protlu polimu mondialu, di cara duñeaua nu avea cu ți s-poartâ lucârli, fâlcarea criștea ș-unu numiru mari di cal’i și mlări ti purtarea a furtiiloru ș-a pârmâtillei. Niscânti fâlcări andridzea salami cârvăñi ți urdina pritu reghiuni multu teasi ditu Turkia ivropeanâ ș-di nafoara a llei. Birkeavis aluștoru cârvăñi s-țânu ligâtura cu emburi ditu multi țentri icunomiți, ditu pulitiili dit tutâ Hamunisia Balcanicâ.

     

    [1] Ditu videala administrativâ, locârli ali Turkie ivropeanâ eara adrati tu: 1) “caric” (hoarâ), nai ma ñica unitati administrativâ; “mudirlic” (comunâ), ți ari ma multi hori; 3) “caimacanlâc”, raion ți urseaști ma multi comuni; 4) “mutessarif” (giudeţ), unitati administrativâ ți ari ma multi raioani; 5) “vilaiet” (reghiuni) nai ma marea unitati administrativâ adratâ ditu ma mutli giudeți.

    [2] Cf. și Take Papahagi – “Dicționarul dialectului aromân”. Buc. 1974, pag. 432, 542 și 708

    [3] Cronicarlu bizantin Kekaumonos zburaști ș-elu di celniț, tu eta X, a curi lâ dzâți “procriti ton Vlahon” (cumândari a vlahilor) ș-apriduți numa “celnic” pritu zborlu gârțescu “stratighos” (comandant).

    Apriduţearea: Colaboratori Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan
    Boați: Colaboratori Aurica Piha, Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan

     

    ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII (MACEDO-ROMÂNII) DIN LIVEZI-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea din Brașov

    2. Organizarea politico-economică
    2.1. Fălcarea și kihăelu

    Aromânii instalaţi în Livezi au păstrat în mare, și în noua lor așezere, organizarea politico-economică pe care au avut-o în locurile de origine.

    Ei depindeau, în continuare, din punct de vedere politic, de administraţie turcă organizată descentralizat pe “vilaiete” [1].Zona în care s-au așezat era subordonată “mutessarifului” din Inige – Vardar și vilaietului din Salonic. Dar, dependența lor de cârmuirea otomană era oarecum simbolică. Ei nu datorau serviciu militar, își organizau singuri administraţia comunală și își rezolvau problemele de ordin juridic, economic, social, religios, fără amestec din partea autorităţilor turcești cărora le plăteau doar un impozit anual, numit “bideli”.

    Și la livezeni, ca la toți aromânii care duceau o viață de transhumanță, nucleul socio-politic în cadrul căruia erau rezolvate problemele mai importante ale colectivităţii era “fălcarea” condusă de “celnic” sau, denumirea devenită mai uzuală la Livezi, “kihăe”.

    Fălcarea, la Livezi, se prezenta, până către cel de al doilea război mondial, ca un organism social unitar care cuprindea familia căpeteniei, rudele și oamenii din serviciul acesteia, ciobanii de la turmele sale și bacii de la stâni. Acestui grup inițal i se alăturau și alte familii, cele mai multe înrudite cu familia “kihăelui” (a celnicului). În legătură cu componența fălcarei trebuie observat că și la aromânii din Livezi simţământul de familie și legăturile de rudenie sunt foarte dezvoltate, rudenia alcătuind un element de coeziune de o importanţă covârșitoare.

    Privitor le originea denumirilor “fălcare”, “celnic-kihăe” nu există nici un dubiu : “fălcare” este de origine latină (falcaria), “celnic” provine din slava veche “celiniku” (“praefectus”), “kihăe” cu aceeași semnificație de celnic, dar de la turcescul “kehaia” (intendent”) [2]. Deşi vechea denumire a căpeteniei “celnic”, folosită din când în când și de livezeni, mai ales în raporturile cu aromânii din alte ramuri (cu fărșeroţii de pildă), este de proveniență slavă, instituția trebuie să fi existat și înainte de a se folosi această denumire. Reunirea mai multor familii în fălcare, pe baza legăturilor de rudenie, oricât de îndepărtate ar fi ele, amintește de “gentes”-ul roman alcătuit din “cognationes”. De altfel, faptul că la aromânii din Livezi și din alte părţi, mai ales la grămostenii din Bulgaria, denumirea slavă de “celnic” a fost înlocuită cu una turcească “kihăe” dovedește că instituţia aceasta, cert preezistentă contactului cu turcii și-a schimbat doar numele în condițiile în care relaţiile cu lumea din afară au impus aceasta. Termenul “kihăe” de origine turcă nu poate demonstra, în nici un caz, că instituţia insăși este de provenienţă turcă așa cum, singură originea slavă a termenului “celnic”, anterior celui de “kihăe”, nu poate constitui o dovadă a originii acestei instituții foarte vechi la aromâni.

    Kihăelu, ca și celnicul de pe vremuri, își baza autoritatea de căpetenie a fălcarei pe prestigiul de care se bucura prin însușirile deosebite cu care era înzestrat și pe averea în turme de care dispunea. Raportul de obediență nu era întemeiat pe nici un text de lege, iar în constituirea autorităţii kihăelui nu era nimic coercitiv.

    Atribuţiile kihăelui erau multiple. El organiza apărarea fălcarei de cei ce s-ar fi încumetat s-o atace, fie la Livezi, fie în timpul mișcărilor periodice de la așezarea lor permenentă din munţi la câmpie și înapoi, fie în locurile unde se așezau pentru iernat. Organizând înarmarea și apărarea fălcarei, kihăelu avea deci atribuții militare care, în trecut, trebuie să fi fost preponderente [3]. La câmpie, apărarea era organizată în înțelegere cu autoritățile locale turcești.

    Căpeteniei îi reveneau, de asemenea, și atribuţii judecătoreşti deoarece el rezolva și pricinile ce se iveau între membrii fălcarei. La lichidarea litigiilor, în spiritul eticii și al moravurilor moștenite, era ajutat de un sfat de bătrâni din fălcare, dar cuvântul hotărâtor în darea hotărîrii îl avea kihăelu. Când pricinile se refereau la membrii mai multor fălcări, le rezolvau căpeteniile acestora, de comun acord, și nu s-a simțit nevoia organizării unui apel la vreun for superior, deoarece onestitatea căpeteniilor și a bătrânilor din sfat erau garanţii suficiente pentru a se evita hotărâri arbitrare și nedrepte.

    Ca toți aromânii care duceau viaţă de transhumanță, livezenii nu erau tinuți la respectarea unor legi scrise. Dreptul de proprietate era limitat la câteva bunuri mobiliare și la locuinţa construită în așezarea lor de vară și, deci, n-au simţit novoia unor legi complexe. Aveau, în schimb, datinile moștenite care constiuiau “dreptul valah” nescris, analog la toți românii păstori și căruia se conformau pentru a face posibilă conviețuirea de grup, iar căpeteniile aveau dreptul și datoria de a veghea la respectarea lor.

    Cel mai important rol pe care-l avea kihăelu era de natură economică. El era cârmuitorul intereselor economice ale fălcarei. Toate vitele din care se compunea averea fiecărei familii alcătuind fălcarea erau socotite de cei din afară ca aparținând kihăelui. De aceea, oricine avea de pretins ceva în legătură cu acest avut trebuia să se adreseze kihăelui. Toate aranjamentele de ordin fiscal erau treaba kihăelui. Acesta reprezenta, apăra și intervenea pentru întreaga fălcare în toate împrejurările în care ea era în relaţii cu lumea din afară. Pășunile de care aveau nevoie turmele în timpul iernii, la cîmpie, și vara, la munte, le arenda kihăelu, iar conducerea exploatării economice a turmelor era tot în grija lui.

    El găsea piețe de desfacere pentru miei, organiza prelucrarea laptelui, întreţinea relaţii cu centrele mari comerciale pentru a plasa în condiţii avantajoase untul, brînza, cașcavalul. Spre toamnă se făcea socoteala veniturilor și cheltuielilor fălcarei, iar kihăelul repartiza câștigul net fiecăruia după numărul capetelor de vite ce avea în turme.

    Până la primul război mondial, în condiţiile inexitenţei unor mijloace de transport mecanizate, fălcarea creștea, în număr mare, cai și catâri pe care îi folosea la transportul bagajelor proprii și al mărfurilor. Unele fălcări organizau adevărate caravane care străbăteau regiuni întinse din Turcia europeană și din afara ei. Graţie acestor caravane se întreţineau legături cu comercianţi din numeroase centre economice ale Peninsulei Balcanice.

     

    [1] Din punct de vedere administrativ, teritoriul Turciei europene era organizat în: 1) “caric” (sat), cea mai mică unitate administrativă; 2) “mudirlic” (comună), cuprinzînd mai multe sate; 3) “caimacanlâc”, raion, având în subordine mai multe comune; 4) “mutessarif” (judeţ), unitate administrativă cuprinzînd mai multe raioane; 5) “vilaiet” (regiune), cea mai mare unitate administrativă formată din mai multe județe.

    [2] Cf. și Tache Papahagi – “Dicționarul dialectului aromân”. Buc. 1974, pag. 432, 542 și 708.

    [3] Cronicarul bizantin Kekaumonos pomenește și el de existența celnicilor, în secolul al X-lea, numindu-i “procriti ton Vlahon” (conducători ai vlahilor) și traduce denumirea “celnic” prin grecescul “stratighos” (comandant).

  • IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – daua parti

    IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – daua parti

    Tu 15-li di Șcurtu 1918 eara amintatu prof. Vasile Barba, hoara Livãdz ditu Gãrție, ți dusi la Ațelu di Analtu tu 20-li di Sumedru 2007, Freiburg tu Ghirmãnie, și pitricutu calea ditu soni di vruta-lli Fumeallie cu soia și Armãnamea di Iuțido, București – di la scamnulu a Suțatãllei Culturalã Armãneascã la Mirmințâlli “Stã Vinirea”, iu ari arãpaslu tu Murmintulu cu Ayalma “Armãnlu nu Keari” deadunu cu vruta-lli nicukirã prof. dr. Katharina Barba.

    Cu furñia-a arãdzloru di ngrupari a avocatãllei Chiratsa Meghea la cari earamu duși, Custica Canacheu, Eva Bozgan, Mariana Marzavan, Tașcu Lala avumu muabeti cu Dominic shi Mihali Meghea, hilli a llirtatãllei, ta s’lomu di la nicukirata ali Cireșica vivliorafturli cu documentili a prof. Vasili Barba di la Vivlioteca di Freiburg și alanti documenti, di la Fundația “Stã Maria”, prezidentu avocata Chirața Meghea.

    Tu ahurhitã di anlu aestu, Eva, Mariana ș-mini neasimu la casa ali Cireșica s’nã adunãmu cu Dominic sh Mihali Meghea și s’trițemu arada Vivliorafturli cu documenti.
    Nã akicãsimu cu ficiorlli a llirtatãllei s’li lomu la SCA, s’li scanãmu, s’aibã și elli un exemplaru, a deapoa orighinalili elli li durusescu cu Actu di Donație ti Vivlioteca SCA.

    Ațseali vârâ 30 di bibliorafturi cu documenti di la ULCA și di la Fundația “Stã Mãria” li purtãmu cu amaxea al Oani Cola la scamnulu ali SCA di București ta s’armãnã cu actu di donație, ti studiu și tipuseari.
    Deadunu cu Oani Cola, Mirela Sima ș-mini tricum pi aradâ documentili ți eara tu vivliorafturi și la suțatã.
    Oani li ndreapsi dapoa pi cãtigurii și li arãdãpsi tu vivlioteca a suțatãllei.

    Mini cu Mirela aleapsimu unu articolu ngrãpsitu di prof. Vasili Barba cu numa: “ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII DIN LIVEZI-MEGLENIA” tu limba romãnã icã “MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUȚIALI ALI TRANSUMANȚÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA” dupu apriduțarea pi armãneaști ți u feațimu cu Mirela Sima și s’lu pãrãstisimu ti dzuua di amintari (15.02.1918) al Lali Vasili Barba ți s’aprukea și eara tu ligãturã cu loclu iu s’avea amintatã, LIVADZ.

    Ti aduțearea aminti a prof. dr. Vasili Barba vã dãmu adzã ta s-avdzâț:

    MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUȚIALI ALI TRANSUMANȚÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea di Braşov

    Dupâ 100 di añi, hoara avea anvârliga di 4000 di bânâtori și cupii di oi și căpari nimisurati [1]. Veara ș-pâștea cupiili tu munţâlli di Miglinia, aproapea di hoara Livădz, ți ș-aduna tu unu locu tuț oamiñilli, ditu ahurhita a meslui Apriiru ș-pânâ ti Yiu Dimitri. A dapoa loclu di arniu eara câmpurli di Ianiţa, Vudena (Edesa), Sârunâ, Câlcâș [2].

    Uiari a curi multu lâ acâța caplu, livendzâ ș-apridunaț cu hârgiuiarea a pârălui, agiumsirâ, ti șcurtu kiro, s-adarâ câtândie. Di itia că lucurlu a loru s-dizvârtea tu multi planuri icunomiți (adra caș, lânâ, pustavi/veștu, ampilteri ș-alti ahtări ți li purta cu cârvăñili a loru tu mărli pâzări cumerțiali) di cari videa hâiri ș-administrația a naielli ditu vilaietlu Sârunâ ți lâ tiñisea libirtatea di urdinari ș-ndreptul ta s-kiverniseascâ elli ișiși și s-nu s-minteascâ tu lucurlu a loru autorităţli.

    Prucukia a hoarâllei nu putea s-nu acațâ oclliul a tâbâbiiloru di furi/câceaț ți adra alimuri, di nu-lli cârtea dotu administraţia a Amirârillei Nturțeascâ cari, dyio taha nu veadi ici țiva, ma s-eara miscutâ. Ma multi ori, tamamu cându s-aștipta ma pțânu, și vigllearea u alâsa cama slabâ, furâ atacaț ș-âmprudaț mâhâladz ântredz, catacumu ș-cârvăñi ți s-turna acasâ cu pâradz. Tu anlu 1881, hoara avu zñie mari, furâ vâtâmaț mulțâ oamiñi și kiru multâ malmâ ș-asimi, anda fu atacatâ dinanapndica di unâ tâbâbie di vârâ 80 di câceaț (furi) mahomedañi ditu Arbinușie.

    Tu anlu 1913, după Irinea di Bucureşti cari apufâsi ampârțarea ali Makidunie, hoara Livădz fu âncurpilliatâ tu cratlu gârțescu.
    Tu kirolu a protlui polimu mondial, hoara eara parti ditu naiaua a frontului Sârunâ. Tu ațelu kiro, ma multu di cara tu câmpurili iu irna cupiili di oi, furâ colonizaţ greț asiatiț [3] potenţialu icunomic a hoarâllei Livădz scâdzu multu di multu. Dapoaia s-feați strimutarea di s-purtarâ tu Românie și strimutarea/colonizarea tu Dobrugea di Notu, tu iamea di kiro 1926-1930, ali unâ mari parti ditu oamiñilli di-n hoarâ. Cumu ditu veclliulu kiro ș-avea arada s-hibâ cu taifâ mari, tu numiru, câlivyeañilli aminta naț mulțâ, ayoñia-ayoñia di agiumsirâ nâpoi tu scara a numirlui mari di bânâtori. Ama numirlu a oamiñiloru criscu ayoñia di cara s-avea faptâ giumitati pritu fudzearea a oamiñiloru tu Românie. După 10 añi, tu 1940, hoara avea diznău cama di 3000 di bânâtori.

    Tu doilu polimu mondialu, armâñilli di Livădz, anvițaț s-bâneadzâ elefteri ș-cu nâmuzi, nu aprukearâ s-hibâ aputursiț di askerea fascistâ. Askirladzlli, cârtiț că nu suntu apruckeaț, asparsirâ hoara ditu thimelliu. Pritu surpâturli di kiatrâ tukitâ di pirili ți arsirâ tutâ hoara ș-di-unâ cali cu ațeali dauâ bâseriț ș-cu pțâñilli bânâtori ți nu avurâ oarâ sâ s-ascundâ tu pâduri, maș mirmințâlli ș-izvurli cu stizñi cu ayalmi a curi apâ eara adunatâ tu kiunghi aduțea aminti că aclo avea bânatâ oamiñilli, armâñilli.

    Nipoțlli ațiloru ți ș-vidzurâ avuta Gramusti âmprâdatâ ș-aspartâ di tirnipsitorlu ș-anapudlu di Ali Pâșe, nu pistipsea și minmduirâ că, tu naua hoarâ aspindzuratâ tu munti, iu poț s-agiundzâ maș cu ciciorlu, bana a loru imirâ cu lucru multu nu poati s-hibâ curmatâ tu idyea turlie, tora, tu eta XX. Ei bânarâ ama taxiratea cu aspârdzearea zurlâ ți u feați unâ stâpuiri ți țâni maș unâ iami di kiro, ș-di cara nu âlli cunoaști ghini, mindui, alutusindalui, că poati sâ-lli ândzânunclleadzâ.

    Di Lidice și di alti hori asparti idyea turlie tu kirolu a polimlui, s-feați multâ lafi și iuțido. Di Livădz, ama, ți avu idyea mirâ, lipseaști barem aoa sâ zburâmu [4].

    Tu proțlli añi di dupâ polimu, câlivyeañilli u znuirâ hoara diznău pi veacllea vatrâ. Ama nu vidzurâ hâiri niți tora că, tu 1950, tu kirolu a polimlui țivil, hoara fu aspartâ diznău, di dip, iara oamiñilli s-arâspândirâ pritu horli ditu câmpu ș-pritu câsâbălu Sârunâ. Tâși dupâ 20 añi, tu 1970, puturâ s-llia ndreptul sâ-și anyeadzâ iarapoi hoara. Tora, Livădz easti pi crișteari diznău, ama pi altu thimelliu: s-adrarâ căliuri ti urdinari cu aftukina; iarapoi pi pâșunili di ma ninti creaști tora unâ birketi avutâ di campiri/combari/pâtăț; năili adârâminti suntu casi moderni cu tuti ifculiili ți lu ari unâ hoarâ iu s-bâneadzâ dipriunâ cu caracter turistic, iu câlivyeañilli, ditu tuti horli pri iu suntu arâspândiț tu câmpu, yinu s-bâneadzâ tuț deadunu, tu meșlli câldâroși di vearâ, purtaț aoa di mirakea a hâvaillei avroasâ ș-cu apa limbidâ cata cumu crustallu, unu locu iu pot sâ-și ducâ ma largu adețli clirunumsiti di la pâpâñi și strâpâpâñi.

     

    [1] Multu kiro (pânâ tu 1896) armâñilli di Livădz u vidzurâ zorea s-pâlteascâ (s-da utlàki) ti pâștearea tu aestu locu pisti cari s-avea adratâ nicukiru unu bei di Jenige – Vardar.

    [2] Dupâ Anastase N. Hâciu (op. cit.) tu 1922 avea 250.000 di oi și căpari și 3-4000 di mlări. Criștearea nai ma marea u vidzurâ, ama, ninti di 1912, cându emu munțâlli, emu câmpurli, iu urdina elli, țânea di unu singuru cratu.

    [3] Dupâ alumta anamisa di askerli gârțeșțâ ș-nturțeșțâ (dupâ protlu polimu mondialu), s-feați unâ alâxeari di mileti anamisa di Gârție ș-Turkie. Ditu Makidunia gârțeascâ, vârâ 500.000 di mahomedañi fudzirâ tu Turkie, iara tu loclu a loru furâ colonizaț anvârliga di 1.200.000 di criștiñi ortodocși ditu Turkia asiaticâ. Ciuflikili di ma ninti a beilor turțâ, ti cari armâñilli câlivyeañi dâdea pâradz ti pâștearea a cupiiloru tu kiro di iarnâ, lâ furâ dati a năiloru greț, iara câlivyeañii u vidzurâ zorea sâ scadâ numirlu a cupiiloru. Aesta fu unâ ditu furniili icunomiți ti cari unâ mari parti a armâñiloru ditu aestâ hoarâ ș-alâsarâ locurli și ș-loarâ calea câtâ Românie.

    [4] Tu idyiul kiro furâ asparti ș-multi alti hori armâneșțâ ditu munţâlli a Pindului: Perivolea, Pădzi, Breaza, Grebeniți, Băiasa, Cuţufleani, Armata, Leașnița, Laca, Paleoseli etc. (cf. și Leonida Scrima tu “Monografia comunei Perivole”, București, 1975).

    Apriduţearea: Colaboratori Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan
    Boați: Colaboratori Aurica Piha, Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan

     

    ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII (MACEDO-ROMÂNII) DIN LIVEZI-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea din Brașov

    După 100 de ani, comuna număra circa 4000 de locuitori care dispuneau de nenumărate turme de oi și capre [1]. Vara își pășteau turmele în munţii Megleniei, în apropierea comunei Livezi, care își aduna laolaltă toți locuitorii, de la începutul lui Aprilie până la Sfântul Dumitru. Iernau în șesurile Ianiţa, Vodena (Edesa), Salonic, Câlcâș [2].

    Oieri pricepuţi, harnici, întreprinzători și economi au ajuns, în scurt timp, la o stare materială înfloritoare. Prin complexa lor activitate economică (producători de mari cantităţi de brânzeturi, lână, postavuri, împletituri etc. pe cere le transportau cu propriile caravane în marile pieţe comerciale) s-au făcut utili și administrației provinciale din vilaietul Salonic care le-a respectat libertatea de mișcare și dreptul de autoadministrare fără amestec din partea autorităţilor.

    Bogăţia acestei așezări nu putea să nu atragă atenţia bandelor de jefuitori care acționau puţin stânjenite de administraţia coruptă a imperiului otoman. În câteva rânduri, tocmai când se așteptau mai puțin și paza era mai puţin întărită, au fost atacate și jefuite cartiere întregi, precum și caravane care se înapoiau acasă cu bănet. În anul 1881 comuna a suferit cele mai mari pierderi în oameni, aur și argint, în urma unui atac prin surprindere, organizat de o bandă de circa 80 de mahomedani din Albania.

    În anul 1913, după Pacea de la Bucureşti care a hotărât împărțirea Macedonie, comuna Livezi a fost încorporată statului grec.

    În timpul primului război mondial, comuna s-a aflat în zona frontului Salonic. În acea perioadă, dar mai ales după ce în câmpiile în care iernau turmele au fost colonizaţi greci asiatici [3], potenţialul economic al comunei Livezi s-a micșorat simţitor. A urmat emigrarea în România și colonizarea în Dobrogea de Sud, în perioada 1926-1930, a unei mari părți din populația comunei. Prolifici, livezenii și-au mărit din nou, repede, numărul populaţiei care se redusese la aproape jumătate, prin emigrările în România. După 10 ani, în 1940, comuna avea iarăși peste 3000 de locuitori.

    În cursul celui de al doiloa război mondial, livezenii, obișnuiți să trăiască liberi și demni, n-au acceptat ocupaţia militară fascistă. Ocupanţii, stânjeniți de ostilitatea acestora, au distrus comuna din temelii. Printre mormanele de pietre topite de flăcările care au mistuit întreaga așezare, împreună cu cele două biserici și cu puţinii locuitori care nu avuseseră timp să se refugieze în codri, doar cimitirele și izvoarele ce fuseseră captate în monumentale șipote aminteau că acolo fusese o mare așezare omenească.

    Nepoţii celor care și-au văzut bogata Gramoste jefuită și distrusă de sadicul Ali Pașa crezuseră că, în noua așezare din munți, accesibilă numai cu piciorul, via lor activitate pașnică n-ar putea fi curmată în același mod, în plin secol XX. Ei au trăit însă amara durere a unui cataclism absurd, declanșat de o stăpânire vremelnică care, necunoscându-i bine, a socotit, înșelându-se, că astfel îi va putea îngenunchia.

    De Lidice și de alte așezări distruse în același mod în timpul războiului, s-a vorbit mult și peste tot. De Livezi, care a a avut o soartă asamănătoare se cuvine să pomenim măcar aici [4] .

    În primii ani de după război, livezenii și-au refăcut așezarea pe vechea vatră. Dar n-au apucat să se bucure de prea multă liniște. În 1950, în timpul războiului civil, comuna a fost distrusă din nou, în întregime, iar locuitorii au fost risipiți prin satele din câmpie și prin orașul Salonic. Abia după 20 de ani, în 1970, au obţinut dreptul să-și refacă așezerea. În prezent, Livezi se dezvoltă din nou, dar pe alte baze: s-au construit drumuri de acces cu automobilul; pe pășunile de altădată se produce o bogată recoltă de cartofi; noile clădiri sunt locuințe moderne cu tot confortul unei așezări permanente cu caracter turistic în care livezenii, din toate așezările lor de până acum de la șes, se regăsesc laolaltă, mai ales în lunile călduroase de vară, atrași de răcoarea îmbietoare a munţilor și de apa cristalină e izvoarelor, putându-și cultiva și de acum înainte, în același mediu natural, datinile moștenite.

     

    [1] Multă vreme (până în 1896) aromânii livezeni au fost nevoiți să plătească o arendă pentru pășunatul pe acest platou asupra căruia ridicase pretenții de proprietate un bei din Jenige – Vardar.

    [2] După A. Hâciu (op. cit.) în 1922 posedau 250.000 de oi și capre și 3-4000 de catâri. Epoca de maximă dezvoltare a fost însă cea de dinainte de 1912 când și munții, și câmpiile, în care se mișcau, aparțineau unui singur stat.

    [3] După confruntarea armată greco-turcă (dupâ primul război mondial), a avut loc un schimb de populaţii între Grecia și Turcia. Din Macedonia grecească, circa 500.000 de mahomedani au emigrat în Turcia și în locul lor au fost colonizați circa 1.200.000 de creștini ortodocși din Turcia asiatică. Fostele moșii ale beilor turci, pe care le arendau aromânii livezeni pentru pășunatul turmelor în timpul iernii, au fost împărțite nou-veniților, iar livezenii s-au văzut nevoiți să-și reducă turmele. Aceasta fost, de altfel, și una din cauzele economice care a determinat dislocarea și instalarea în România a unei mari părţi din locuitorii acestei comune.

    [4] În aceeași perioadă au fost distruse și multe alte așezări ale aromânilor din munţii Pindului: Perivole, Pădzi, Breaza, Grebeniți, Băiasa, Cuţufleani, Armata, Leașnița, Laca, Paleoseli etc. (cf. și Leonida Scrima în “Monografia comunei Perivole”, București, 1975).

  • IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – prota parti

    IN MEMORIAM prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918 – 20.10.2007) – prota parti

    Tu 15-li di Șcurtu 1918 eara amintatu prof. Vasile Barba, hoara Livãdz ditu Gãrție, ți dusi la Ațelu di Analtu tu 20-li di Sumedru 2007, Freiburg tu Ghirmãnie, și pitricutu calea ditu soni di vruta-lli Fumeallie cu soia și Armãnamea di Iuțido, București – di la scamnulu a Suțatãllei Culturalã Armãneascã la Mirmințâlli “Stã Vinirea”, iu ari arãpaslu tu Murmintulu cu Ayalma “Armãnlu nu Keari” deadunu cu vruta-lli nicukirã prof. dr. Katharina Barba.

    Cu furñia-a arãdzloru di ngrupari a avocatãllei Chiratsa Meghea la cari earamu duși, Custica Canacheu, Eva Bozgan, Mariana Marzavan, Tașcu Lala avumu muabeti cu Dominic shi Mihali Meghea, hilli a llirtatãllei, ta s’lomu di la nicukirata ali Cireșica vivliorafturli cu documentili a prof. Vasili Barba di la Vivlioteca di Freiburg și alanti documenti, di la Fundația “Stã Maria”, prezidentu avocata Chirața Meghea.

    Tu ahurhitã di anlu aestu, Eva, Mariana ș-mini neasimu la casa ali Cireșica s’nã adunãmu cu Dominic sh Mihali Meghea și s’trițemu arada Vivliorafturli cu documenti.
    Nã akicãsimu cu ficiorlli a llirtatãllei s’li lomu la SCA, s’li scanãmu, s’aibã și elli un exemplaru, a deapoa orighinalili elli li durusescu cu Actu di Donație ti Vivlioteca SCA.

    Ațseali vârâ 30 di bibliorafturi cu documenti di la ULCA și di la Fundația “Stã Mãria” li purtãmu cu amaxea al Oani Cola la scamnulu ali SCA di București ta s’armãnã cu actu di donație, ti studiu și tipuseari.
    Deadunu cu Oani Cola, Mirela Sima ș-mini tricum pi aradâ documentili ți eara tu vivliorafturi și la suțatã.
    Oani li ndreapsi dapoa pi cãtigurii și li arãdãpsi tu vivlioteca a suțatãllei.

    Mini cu Mirela aleapsimu unu articolu ngrãpsitu di prof. Vasili Barba cu numa: “ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII DIN LIVEZI-MEGLENIA” tu limba romãnã icã “MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUȚIALI ALI TRANSUMANȚÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA” dupu apriduțarea pi armãneaști ți u feațimu cu Mirela Sima și s’lu pãrãstisimu ti dzuua di amintari (15.02.1918) al Lali Vasili Barba ți s’aprukea și eara tu ligãturã cu loclu iu s’avea amintatã, LIVADZ.

    Ti aduțearea aminti a prof. dr. Vasili Barba vã dãmu adzã ta s-avdzâț:

     

    MINDUIERI GIURIDIȚI, ICUNOMIȚI ŞI SUȚIALI ALI TRANSUMANȚÂ LA ARMÂÑILLI DI LIVĂDZ-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea di Braşov

    1. Tricutlu a hoarâllei armâneascâ Livădz
    Dupu spusa-a auşloru [1], câtâ tu bitisita a etâllei XVIII, anvârliga di 25 di fumelli di armâñi, cumândusiț di un “celnicu”, alâsarâ Gramustea – veclliu ş-avutu câsâbă armânescu ditu munţâlli Gramosu (Pindu), ta s-ascapâ di trãñipserli ți li fțea tu ațea iami di kiro satraplu Ali Pâşe di Ianina [2], şi dânâsirâ tu unâ platee cu păşuñi teasi, mârdziniti cu pâduri di fagu nolgica di muntili Paicu (Paiko) di ninga Vardaru. Aestâ ñicâ tâbâbie ş-adră câlivili ditu keatrâ ş-lemnu – pãrmãtii ți eara bolcâ tu ațelu locu, tu partea di câtâ tu notlu a plateillei, ți alãncea/iu fitrusea hoara Livădzli Ñiț ică “Câlivili di Paşina”. Ti şcurtu kiro vinirâ ş-alti tâbâbii di oamiñi, tutu di Gramusti, ți ş-adrarâ câlivili tu locãrli di câtâ tu Nkeari-Apiritu ali platee ş-bâgarâ thimelliu ti hoara Livădzli Mări, cu bicimea, cu turlia cumu s’aspuni ti videari, s’clleamã pi turlia di amfiteatru, analtu, cama di 1250 meatri. Cama amânatu, kindurirã tu aesti dauâ hori, ma multu tu hoara Livădzli Mări, iu adrarâ unu mâhâlă ahoryea, şi ndauâ tâbâbii ma ñiț di Perivolea [3], aspartâ tut di ațelu Ali Pâşe, cata cumu ş-di Moscopole, ți avea vinitã tãbãbii di armâñi.

    Dupâ unu kiro, dauli hori criscurâ şi s’feaţirã unã, di agiumsi s’hibã hoarâ di vearâ, ti tutu kirolu a anlui, cu casi mãri, cu patomati, adrati sânâtosu cu stizñi di keatrâ, iarapoi citiili anvâliti cu ploaci (ploaci di ardezie ţi eara multu serti dinintea-a apillei, a cingrimillei, a glleţlui) [4].

    Unâ parti di numili di adzã ţi va s’dzãcã, locãrli, munţãlli, apili ş-niscânti armâsâturi di casi veclli u zuyrãpsescu bana di ma ninti, ţi eara pi idyea platee, a niscântoru adârâminti filisiti di turțâ ti discurmari şi yitripseari [5].

    Vahi, di itia cã tu kirolu cuturburatu/mintitu ditu eta XVIII, agiumsi s’nu hibã tu sigurlãki trițearea pritu pâduri ş-munţâ câtâ tu aestâ hâmami balneo-climatarică, ea fu pâryisitâ ninti di yinearea-a armâñilor.

     

    [1] Baba al afendi (n.r. afendi Goga Barba), ți s-află Livădz și-ți muri tu anlu 1917, tu ilikie di 116 di añi, âlli dzâțea alu afendi – ți eara tu ațelu kiro elevu la “Sculia comerțialâ româneascâ di Sârunâ” – că pârințâlli a llei, fapțâ Gramusti, eara cilimeañi anda curdisirâ Livădz.

    [2] Ali Pâșe di Tebelin (1742-1822) cumândâsi, di Ianina, iu avea scamnulu rezidenţialu: Epirlu, Arbinușia ș-Mureaua. Agiumsi avdzâtu pritu lâețli, âmprãdãrli ș-vâtâmărli ți li feaţi la armâñilli ditu munțâlli a Pindului. Elu asparsi, dupâ ma multi alumti ș-amprãdări, pi ninga alti hori, Gramustea și Moscopolea – dauâ mări și avuti pulitii armâneșțâ ditu Pindu. Ațelli ți fudzirâ ditu aesti pulitii thimilliusirâ ma multi isnãhi tu Amirãrillea Austro-Ungarã di ma ninti ș-tu alti năi muntoasi ditu Turkia ivrupeanâ, anaparti di naia ursitâ di Ali Pâșe, vâtâmatu tu unu polimu ânkisitu contra-a lui di Sultanlu Mahmud II-lu (1822).

    [3] Hoarâ armâneascâ pi coasta di câtâ tu data-a muntilui “Ou”, ți amparti Makidunia di Epiru. Ti vicllimea-a Perivolillei nã spunu ș-niscânti anyrâpseri tu keatrâ ditu 1390. Avu zñii mări tu anlu 1769 anda fu aputrusitã cu askerea ș-âmprãdatâ di ceatili mahomedani cu cumandu di Ianina. Ma multi tãbãbii, ți u vidzurâ zorea s-fugâ di Perivoli, cându ș-cându, pi hiotea-a kirolui, thimilliusirâ hori icã s-adâvgarâ ş-criscurã alanti hori armâneșțâ di câtâ tu Nkeari/tu Arațili ș-Ascâpitatâ – alargu di naialili ursiti di Ali Pâșelu. Hoara Perivoli fu aspartã didipu di aputrusitorlli fascișțâ, tu 1943. Tora, easti znuitã ditu thimealli și ari vidzutã muşeatã, ama easti și kiskinâ aestâ hoarâ di munti.

    [4] Ti thimilliusearea aliştei pulitii aușlli spunea că unâ tâbâbie di armâñi di Gramusti, deadunu cu cupiili a loru (vârâ 40.000 di oi) ș-unâ cãrvani di mlări pi cari avea-ncârcatâ tutâ avearea ș-câtândia a loru, s’trapsirã ascumta di Gramusti și s-dusirâ Casandra cu umutea s-aflâ aclo apanghiu și s-poatâ ași s-ascapâ nâmuzea a celniclui Cuțufusea aspâreatu că va-și veadâ feata agiumtâ tu haremlu alu Ali Pâșe. Ama oamiñilli furâ prudaț și acâțaț di simeñilli a pâșelui. Celniclu Tegu Barba, cu pârnoañea Pâpuțâ Aroși (că avea pâpuțâli ânviscuti cu pâradz), ți cumândâsea tâbâbia, pâzârâpsi arâscumpârarea a cumnatâ-sai – feata alu Cuțufusea – ti cari lâ deadi a simeñilor giumitati ditu cupii ș-ma multi mlări-ncârcati cu pâradz, a deapoa trapsi mânâ ti duțearea Casandra și s-apânghisirâ tuț tu muntili Paicu. “Câti gâilipseri ș-câti averi âlli custusi nâmuzea ali unâ featâ” dzâți Anastase N. Hâciu (“Aromânii”, tip. Focșani, 1936 – frândza 243).

    [5] Loclu iu furâ adrati protili câlivi avea numa “Pașina” – aclo avea, vahi, vârâ pavilionu de-a pâșelui; loclu, cu mucearâ pri-aoa ș-pri-aclo, ditu mesea ali platei cu numa “ciiri” (di la zborlu nturțescu “ceair” = “loc vâltosu/cu mucearâ”); unlu di izvurli cu apâ multâ ninga cari nica s-vedu cumăț mări di keatrâ mușatu plikisitâ – toarâ salami ti niscânti adârâminti cu migdani ți eara loclu iu șidea ma mărlli a vilaetlui, easti cânâscutu cu numa: “Izvurlu di Sârăṽi” (di la nturțesculu “sarai”= “pâlati”), iara loclu iu arâulu s-ascundi ti totna tu spileauâ, cama câtâ nghiosu cu vârâ 2 km di Sârăṽi ș-adarâ ñiț lacuri, u ari numa “La Hâmăñi” (di la nturțesculu “hamam” – “baie”).
    Alanti numi eara bâgati di armâñi, fârâ s-hibâ cânâscuti cu vârâ numâ ma ninti, clirunumsitâ (“Valea Seacâ”, “La ascâpitatu”, “Șopotlu di-n sus”, etc.).

     

    Apriduţearea: Colaboratori Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan
    Boați: Colaboratori Aurica Piha, Taşcu Lala şi Mirela Sima Biolan

     

    ASPECTE JURIDICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE TRANSHUMANȚEI LA AROMÂNII (MACEDO-ROMÂNII) DIN LIVEZI-MEGLENIA
    Prof. dr. Vasile G. Barba

    Universitatea din Brașov

    1. Trecutul așezării aromâne Livezi
    După spusele bătrânilor [1], către sfârșitul secolului al XVIII-lea, vreo 25 de familii de aromâni, conduse de un “celnic”, au părăsit Gramostea – veche și bogată așezare macedo-română din munţii Gramos (Pind), ca să scape de teroarea instaurată în acea zonă de satrapul Ali Pașa din Ianina [2], poposind pe un platou cu întinse pășuni mărginite de păduri de fag în inima masivului muntos Paic de lângă Vardar. Acest mic grup și-a instalat colibele din piatră și lemn – materiale existente din belșug în acel loc, în partea de sud a platoului, formând cătunul Livezile Mici sau “Colibele din Pașina”. La scurte intervale s-au adăugat primului grup, altele, sosite tot din Gramostea, construindu-și colibele în partea de Nord-Est a platoului și punând bazele cătunului Livezille Mari, în formă de amfiteatru, la o altitudine de peste 1250 m. Mai târziu, s-au stabilit în cele două așezări, mai ales în Livezile Mari, formând un cartier distinct, și câteva grupuri mai mici sosite din Porivolea [3] distrusă de același Ali Pașa, precum și din Moscopole. Cu timpul, ambele cătune s-au mărit formând o singură comună devenită așezare de vară permanentă, cu case mari, etajate, construite solid cu ziduri de piatră și acoperișuri din plăci de ardezie [4].

    O parte din toponomia actuală și unele resturi de construcţii vechi indică existenţa, în trecut, pe același platou, a unor clădiri și instalații folosite de turci pentru odihnă și tratament [5].

    Probabil că vremurile tulburi, din secolul al XVIII-lea, au făcut nesigur accesul prin păduri și munţi la această stațiune balneo-climatarică, părăsită înainte de sosirea aromânilor.

     

    [1] Bunica tatălui meu, născută în Livezi și stinsă din viaţă în anul 1917, în vârstă de 116 ani, îi relata tatălui meu – pe atunci elev al “Școlii comerciale române din Salonic” – că părinții ei, născuţi în Gramoste, erau copii când s-au stabilit în Livezi.

    [2] Ali Pașa de Tebelin (1742-1822) a guvernat din Ianina, unde îşi instalase reședinţa: Epirul, Albania și Moreea. S-a făcut celebru prin cruzimile sale și prin acțiunile de jaf și exterminare organizate împotriva aromânilor din munții Pindului. El a distrus, după lupte îndelungate și a jefuit, printre altele, Gramostea și Moscopolea – două mari și înfloritoare centre aromâne din Pind. Fugarii din aceste centre au întemeiat mai multe colonii în fostul imperiu austro-ungar și în alte regiuni muntoase din Turcia europeană, dincolo de zona guvernată de Ali Pașa, ucis în urma războiului pornit împotriva lui de Sultanul Mahmud al II-lea (1822).

    [3]Veche așezare aromână pe versantul răsăritean al muntelui “Ou”, ce separă Macedonia de Epir. Vechimea Perivolei este atestată și de inscripții locale datând din 1390. A suferit mari distrugeri în 1769, în urma atacurilor armate cu scop de jaf ale bandelor mahomedane dirijate din Ianina. Mai multe coloane, constrînse să plece din Perivole la intervale diferite, au întemeiat sau au mărit mai multe așezări aromâne spre Nord și Vest – în afara regiunilor guvernate de Ali Pașa. A fost distrusă în întregime de ocupanţii fasciști în 1943. În prezent, refăcută din temelii, este o așezare de munte modernă.

    [4] Despre întemeierea acestei așezări bătrînii relatează că un grup de aromâni din Gramostea, împreună cu turmele lor (circa 40.000 oi) și o coloană de catâri pe care încărcaseră tot avutul lor, au părăsit pe ascuns Gramostea și s-au îndreptat spre Casandra unde sperau să găsească refugiu și să salveze onoarea celnicului Cuțufusea amenințat să-și vadă fata dusă în haremul lui Ali Pașa. Trădaţi, au fost interceptaţi de oamenii lui Ali Pașa. Celnicul Tegu Barba zis Pâpuțâ Aroși (avea cizmele îmbrăcate cu galbeni), care conducea grupul, a tratat răscumpărarea cumnatei sale – fata lui Cuțufusea pe care o însoțea –, cedând seimenilor jumătate din turme și mai mulți catâri încărcați cu bănet, după care a renunțat la Casandra și s-a refugiat cu grupul său pe muntele Paic. “Câte griji și câte averi i-au costat onoarea unei fete” consemnează A. Hâciu (“Aromânii”, tip. Focșani, 1936 – pag. 243).

    [5] Locul unde s-au instalat primale colibe a fost denumit “Pașina” – acolo se găsea, probabil, vreun pavilion al pașei; șesul, pe alocuri mlăștinos, din mijlocul platoului, este denumit “ciiri” (de la turcescul “ceair” = “loc mlăștinos”); unul din izvoarele cu debit mare lângă care se mai văd și acum lespezi mari de piatră, frumos cioplite – urme evidente ale unei construcţii impunătoare care servea ca reședinţă pentru mai marii vilaietului, este cunoscut sub denumirea de: “Isvorlu di la Sârăṽi” (de la turcescul “sarai”= “palat”), iar locul unde pârâiașul care se ascunde definitiv într-o peșteră, mai la vale cu cca. 2 km de Sârăṽi și formează mici lacuri, se cheamă “La Hămăñi” (de la turcescul “hamam” – “baie”).
    Restul toponomiei este creaţia aromânilor, fără referiri la o toponomie preexistentă, moștenită (“Valea Seacă”, “La ascăpitatu”, “Șopotlu di-n sus”, etc.).

  • In Memoriam prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918-20.10.2007)

    In Memoriam prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918-20.10.2007)

    In Memoriam prof.dr. VASILE BARBA (15.02.1918-20.10.2007)


    Un alumtâtoru ti ascâparea a limbâllei şi a culturâllei armâneascâ



    Autoru: Prof. Dr. Katharina Barba


    Apriduţearea: Taşcu Lala (RRI)


    Pritu votulu ţi lu-deadi Adunarea Parlamentarâ a Consiliului ali Evropâ ti ’’Recomandarea 1333/97”, cari pruvidzu andruparea a lucârlui ti ţânearea tu banâ şi criştearea a limbâllei şi a culturâllei a armâñiloru, ta s-ufiliseascâ limba di dadâ tu sculie, bâsearicâ, mass-media şi alti ahtãri fu un evenimentu di mari simasie tu isturia a aluştor añi ditu soni ti aestâ etnii, votu ţi spunuui şi pricunştearea câ limba armâneascâ sâ zburaşti.


    Aestu amintaticu spunuui ti scutearea ncap a lucârlui, pritu cilâstâsearea a profesorlui dr.Vasile G. Barba, tu unâ alumtâ niacumtinatâ chiro di dechenii, faptâ cu vreari, apufuseari tu mindueari şi ahârdzearea-a chirolui/ multi oari pânâ di mardzinâ cu mari curbani.


    Dealihea easti, ama cara va sâ spunemu, câţe ,,lucrâ multu, pân di mardzinâ ta s’bagâ tu practiko votarea ali Recomandari/ Dimãndari 1333/97”, ama nu easti di primansus niţi spunearea, câ ,,Vasile Barba fu iniţiatorlu, motorlu, mintea, inima şi suflitlu aliştei Ricomandari”.


    Largu di mini naetea, ta s-lu spunu ca vârâ sâmtu, nicukirlu a meu, ama tu añilli ţi tricurâ, ş-ma multu añilli ditu soni, duchiiu, câ sâ spusirâ niscânti zboarâ alâtusiti, multi di eali ş-di furñiia a ixichillei di cânuşteari.


    Vasile, vârnâoarâ, nu s-apârâ, nu ş-kiru oara cu lucri lâvoasi. Cându nâscânţâ s-’’armâtusea cu peanili” a lui, totna spunearea ,,Nu-ari ţiva, va s-acaţâ, va s’aibâ hâiri, ma s-ducâ lucârlu ninti”. Vahi di aestâ furñiie s-agiumsi s-hibâ spusu nâscânti ori tamamu alliumtrea di cum eara averlu, cariţido insu spusi ţi vru, ama nu-lli si câftâ giueapi.


    Ti aţea va s-caftu mini sâ spunuu nâscânti lucri ţi suntu cadeaalithea, averuri aşi cum li bânaiu ningâ elu, tu unâ nicuchiratâ, kiro di 55 di añi, di-ñi cânâscui nicukirlu pânu tu ahândusimea-a suflitlui.


    Nu voi sâ spunuu câ va s-facu unâ pârâstiseari pânu di mardzinâ, ma voi s-cundilledzu ş’mi facu pişmani, câţe duchescu câ nu s-poati, sâ spunu, aşi cumu ñi-aveam bâgatâ tu minti, axitili, la tuţ soţlli a lui, a curi agiutoru fu di mari simasie tu alumta a lui, ş-caftu llirtari ti ixichea câ nâscânti lucri nu va s-potu s-li spunu, ghini ma, nu cu a mea vreari.


    Vârnâoarâ nu minduiamu, câ va s-yinâ dzuua cându vrutlu a meu nicuchiru, aestu omu cu ahântâ puteari, nu mata va s-hibâ ningâ mini, ş-câ va s’amu borgea ta s-dau apandisi tu loclu a lui.


    Ti aţea, zori ñi-yini, s’nyrâpsescu aesti arâdârichi di zboarâ. Ama, minduescu câ va s-potu s-li zuyrâpsescu nâscânti lucri, nica ş-ditu bana a lui, di nicukhiratâ, cari sâ scoatâ tu videalâ, cadealithea, caractirlu aluştui omu şi alumta a lui ti cauza armâneascâ.


    Ti spunearea-a nâscântoru pâristiseri cama minutişu, suntu cllimaţ soţlli a lui armâñi ma tiniri.



    Añi arada, Barba ş-frimta mintea, a curi s’llialasâ Biblioteca Armâneascâ, timilliusitâ di elu sum vigllearea a Universitatillei di Freiburg, di agiumsi tu catandisea dramaticâ a leghendarlui afendico cu trei ficiori, isa-isa axiziţ ş-vruţ, cari avea maş unu nelu ţi adra nişeñi.


    Afendicolu, cu deaspirlu tu inimâ, aflâ calea, ta s-facâ cumandu ti dauâ imitaţii, ta s-nu-lli-nvirinâ niţi nu di fcirolli a lui vruţ.


    – Cu aestâ minti nkisi şi Barba ta s-u-adarâ dipli-dipli biblioteca. Ghini ma, nu-avu câbili, nu-lli deadi di mânâ sâ scoatâ ncapu aestâ mirachi. (Ama, nica nu easti amânatu, ahtãri lucri va s-ndreagâ ş-tu yinitu.)


    Pânu tu soni, Vasili Barba apufusi, câ tutâ activitatea a ,,Uniunillei trâ Limba ş Cultura Armânâ”, a ,,Ţentrului Evropeanu di Studii Armâneşţâ” di Freiburg, cu revista culturalâ ,,Zborlu a Nostru” nica ş’tutâ ,,Biblioteca Armâneascâ”, (deadun cu tiñiia a manuscrisilor, ţi vru s-li tipuseascâ, ta s-poatâ s-li ghivâseascâ cât cama mulţâ, ama maş elu golu, cu lucãrlu, nu putu s-aprâftâseascâ), s-hibâ mutati Bucureşti tu mâna a vrutâllei a lui sorâ, Chiraţa, cari añilli tuţ, lo parti la acţiuñili a lui. Chiraţa, sora Margareta, fraţllii Mihai, Nicu şi Valentin nica ş’nipoţlli di fraţ şi surâri ş-nu dip tu soni hillea Cristina şi Gabriela, dzinirlli Mihai şi….., lu-andrupârâ di tuti pârţâli şi-lli deadirâ curayiu, ş-furâ ningâ elu cu vrearea a lor la tuti acţiuñiili a lui.


    Ş’câţe şteam câ şi doamna avocatu Chiraţa Meghea poartâ tu suflitu idyiul idealu, idyea vreari şi tiñii ti limba şi cultura maternâ, idyealui cumu llirtatlu a meu nicukiru, escu cândâsitâ, câ-ñi feciu borgea, pi ilikia ţi escu, di u dedu tutâ activitatea, simfun cu vrearea a nicukirlui a meu, a sorâllei a lui, ş-escu cândâsitâ câ va-lu ducâ ma largu aestu lucru tu spiritlu al Vasili Barba.


    Ea lu-andrupâ, fratili a llei, naima multu, ea aprâftâsi cu lâcârñi ntroclli ş-cu câftãrli niacumtinati, s-mi cândâseascâ, aţea turlie câ aprucheai cu mari ponu tu suflitu, sâ-lu dau vrutlu a meu nicuchir ta ş-aflâ arihatea tu Mirminţâlli di Bucureşti, largu di mini ş-di taifâ.


    Ti furñiia câ lu-agiutai pi hiotea a kirolui, tu-aeşţâ mulţâ dzâţ di añi la tuti minârli a lui, ti fara a lui, feciu aestâ curbani, ta s-lâ da di mânâ la tuţ armâñilli, sâ-lu pitreacâ calea ditu soni şi s-nu ncheadicu mini aţea ditu soni furñii a nicukirlui a meu, ta s-lli-aibâ nica nâ oarâ anvârliga di elu câtu ma mulţâ di vruţlli a lui soţ, ti cari elu cilâstâsi, nâpoi s-u-aprindâ, pira, a-limbâllei ş’culturâllei a strâpâpâñilor, cari s-lâ ngâldzascâ suflitli şi s-lâ luñineadzâ calea.



    ******************


    Ţi adrã Barba? Ţi hâirlâticu adusi Barba?

    Ţi ari la thimelliu spunearea, câ easti iniţiatorlu, motorlu, mintea, inima şi suflitlu ali Recomandari — Dimăndarea 1333 ?


    Ahândosu ciudusitu ti aţeali ţi li vidzu ş-li tricu cu furñiia câ dusi s-veadâ locãrli iu s-amintâ, câtâ tu anlu 1965 hala greauâ a farâllei a lui, nu-ari spuneari câtu lu-frimta. Elu duki, câ voru loari apofasi, altâ turlie nâulu bârnu nu-ari ta ş’azburascâ limba di dadâ. Di atumţea, tutâ putearea-a lui, tutâ axia a lui, ti cândâseari, u-aspusi ti aestâ cauzâ. Feaţi cercetãri tu documenti di istorie, s-urdinâ cu oamiñi cu anami armâñi, cu cari s-andâmusi şi zburândalui cu foc, cu cât ma mulţâ armâñi ditu vâsilie ş-ditu xeani cu furñiia a voltiloru, a excursiilor, ţi li feaţi cu fumeallia tu xinâtati, elu ahurhi s-lu-scoatâ tu videalâ lucârlu armânescu, sâ-lu facâ cânâscutu, ufilisindalui tuti câlliurli şi hâlãţli ţi li avu, s-hibâ dukimâsitâ tu mintea ş-tu inima-a armâñilor ama ş-tu tutâ lumea. Adrian Pâunescu lu-aspusi aestu lucru tu articolu a lui: ,,Alumta ti Armâñi”: ,,…Apelu ama fu faptu, aoa ş-vârâ 20 añi. Zborlu, ARMÂNU s-aştirnu, preayalea-ayalea tu sinidisea naţionalâ.”


    Barba s-cânâscu cu personalitâţ politiţi, suţati, ministeri, di aduţea dinintea a tutâloru câftârli a lui ti andrepturli a armâñiloru, memorii la forurli superioari axiziti.


    Protili câftâri li tipusi tu 1976 tu revista-a profesorlui Drãgan ,,Noi Tracii”, Milano, deapoa tu tuti documentili pitricuti la CSCE: Madrid tu 1980, (cându eara nica tu România ş-nu putu s-ducâ personalu Madridu, pitricu memoriulu a lui pritu AFA), Viena, Paris, ONU tu 1981, Kopenhaga 1990, Geneva 1991, Moscova 1991.


    Limbidzamea, iţrâllia scântilloasâ ama şi apufusearea-a lui, lucârlu tutu ţi lu-feaţi, ta sâ scoatâ ncap unâ prublemâ, ta s-nu tragâ mânâ di la calea ndreaptâ, u-aspuni ş-aţea, câ aprâftâsi ditu ahurhitâ s-li nyrâpseascâ câftârli ti ndrepturli armâñiloru, ţi li andrupâ deapoa nialâxiti tu tuti memoriili yinitoari, di agiumsirã dinintea a Consiliului ali Evropâ ş-ţi furâ şi votati pân tru soni, pân di mardzinâ, ,,cu tuti votuurli a parlamentarlor, pân di unu” tu Dimândarea/ Recomandarea 1333/1997.


    Andreapsi volti tu xeani cu familia tu kirolu di vacanţă a taifâllei aţea turlie, câ a lui cali s-treacâ totna ş-pi la armâñilli ditu lugoslavia, Gârţia şi Vârgâria.


    — Ia-lea şi un ñicu articulu di jurnalu, tâlliatu (nu escu siyura, ama minduescu câ fu nyrâpsitu di Dina Cuvata, ţi eara aclo vinitu, ñi-aduc aminti ghini, câ ampârţâmu tu salâ frândzâli cu apriduţearea ali conferinţâ, ţânutâ pi armâneaşti):


    ,,Meslu alunar 1983 s-ţânu unâ conferinţâ Ohârda — Macedonia. Loarâ parti suti di oamiñi di ştiinţâ ditu Evropa, conferinţa avândalui subiectulu Balada Balcanică’. Eara câlisitu şi profesorlu Vasile Barba cu nicuchira — eara şi nâsâ profesoarâ. Profesorlu Barba, armân di la Livâdz, ţânu zborlu pi armâneaşti. Zburâ ti balada armâneascâ ditu Balcani ditu Kirolu al Ali Pâşelu. Zburâ ti Caciandoni, ti Giuvara, Jaca etc. ama ş-ti tuţ aţellli armâñi, cari s-alumtarâ ti ascâparea a Balcanlui di sum turţâ. Mulţâ oamiñi di ştiinţâ (tiniri) avdza ti prota oarâ ti armâñi ş-ti limba armâneascâ. Elu zburâ niheamâ ş-ti ISTURIA-a ARMAÑILOR, iu s-apreasirâ elli, ş cari suntu.


    – Dupâ conferinţâ, mulţâ oamiñi di ştiinţâ vinirâ la elu, s’nveaţâ ma multi ti armâñi. – Profesorlu Barba cu nicukira tricurâ cu aestâ furñii pi la armâñilli di Bituli. Tricurâ ş-la armâñilli di Muluvişti, Magaruva, Nijopul. Tricurâ ş-la armâñilli di Scupiia. Aclo âlli câftã armâñilli di la Suţata « Pitu Guli ».


    – Armâñili lu-aştiptarâ cu mari harauâ ş-tiñii.


    Tu aestu kiro bâneadzâ Ghirmânii, iu easti profesoru-câlisitu.”



    Unâoarâ, cându nu-lli si deadi viza di intrari ti Gârţii, cari vârâ altu di Barba, vrea s’avea idheea şi giuneaţa, s-lu-alasâ niacâţatu tu isapi ambasadorlu grecu di Bucureşti, ta s-acaţâ calea pritu Turkie, iu deapoa cu un soţu s-ducâ la ambasada ali Gârţii, ta s-llia aestâ turlie viza ti cari avea ananghi?


    – Calea strimtâ, cu aşuţâturi ş di piriclliu, tu Gârţii, dupâ ţi ntunicã, unâ aftuchinâ nicânâscutâ, ţi eara dinâpoia noastã, ţi canda nâ vigllia noi – unâ cadealihea aventurâ, eara scutearea mbuveti aliştei dzuuâ ti niagârşeari, ţi Vasili u-aprâftâsi, cum daima u feaţi, cu scâpolu bâgatu tu minti, ti videarea-a armâñiloru ditu Gârţii şi s’naducã tuţ paturlli sânâtoşi dupu ñiadzânaoapti tu un loc mplin di muşuteaţâ, Caliroi, iu vimtul eara kischinu ş-proaspitu, mplinu di ñiurizmâ, cum nu lu-aveam adilliatâ vârnâoarâ pânâ tu aţea noapti, a deapoa ţerlu eara luñinat di nâscânti steali mâri câtu pumnul, a curi anyiliceari u-ntriţea maşi ocllilli a taifâllei a noastâ, câţe tu elli s-yilipsea harauua ţi u spunea prosuplu a pârintilui a lor dupâ unâ ahtari giuneaţâ.


    Aestâ isturiseari easti unu mari semnu, şi di arada ti nkisitili huzmeţ al Barba: ş-bâgã tu practiko scâpolu ţi ş-lu bâgã tu minti, pritu câlliuri anvârligati, greali, nica ş-cu piriclliu, ţi li videa maş mintea a lui nturyisitâ di diplomatu, ma, niţi nu adrã vârâ lucru niundzitu, paranom, di u discurma tru idyiul chiro fumeallia, cari nu-lli si-aurâ cu elu vârânâoarâ, ş-ti cari aestâ dzuuâ armasi unâ di aţeali nai ma mşeati şi ahândoasi aduţeri aminti.


    Editã ,,Latina Suddunãreanâ”, unâ furñii ta s’triţemu alti nitricuti noaptea tu izbili a tipografiillei di Bacãu, iu textili tu limba ghirmanâ eara cheadiţi ti nitriţeari ti tipograflli româñi. Di scutea unâ alathusi, s-adra alti dauuâ, unu luru di sisifu.


    Aprukearea ta s’hibâ tipusitâ u-avu di la rectorlu a Universitatillei di Braşovu, domnulu profesoru Florea Dudiţã, cari tiñisea lucãrlu al Barba, di bâgâ semnul ti tipuseari a nâscântoru ,,Texti latini’’, câţe aţeali ţi avea nyrâpsitâ nuntru nu vrea s’hibâ di tamamu tu vrearea-a Partidlui.


    Cârtica ama ş-agiumsi scâpolu, hiindalui em unâ carti di ghivâseari ţi nu avea sâtuleaţâ, macsus ti armâñi, va s-dzâcâ un nâu izvuru di largu-nviţari/ cultivari a limbâllei di dadâ, di spuneari a culturâllei armâneascâ, ama ş unâ scumpâ carti di vizită, ţi Vasili u-avea ndreaptâ cu mâsturlâki ş-cu scâpolu ta s-hibâ spusâ ti videari ş-la universitâţli ghirmani.


    Câtâ diplomaţii, câti câlliuri fapti Bucureşti şi câtâ gaereti feaţi Barba ta sâ scoatâ la Electrecord Bucureşti aţeali dauâ ploaci tu limba armâneascâ tu 1976, 1977 ta s-aibâ aprukearea ţi eara ananghi di partea-a autoritâţloru tu aţelu kiro, s-adunâ nâscânţâ oamiñi cu anami, s-ghivâseascâ poeziili, s-ghivâseascâ pirmithili şi alti ahtãri!


    Ama ş-cu câtâ harauuâ furâ pitricuti aesti nyrâpseri tu dulţea limbâ di dadâ, armâneascâ, trâñipsitâ tu ahâti locâri, cându agiumsirâ ta s-avdâ iholu a loru, urdinati pi trei continenti, di u feaţirâ cânâscutâ limba armâneascâ şi scularâ dukimâseri di pirifañi ş harauuâ!


    Ambudyiuserli ţi li-avu cu furñiia ti nviţari nisânti cântiţi armâneşţâ cu corlu studenţescu a Universitatillei di Braşovu, aşi spuslu ,,Episodu Pãunescu-Colev”, lu-anvirinarâ ahât multu câ vidzu zorea ta s-yitripseascâ tu spitalu, di iu fudzi ama, acâ eara lândzidu cu heavrâ, ta sã-ş si-adunâ cu Adrianu Pâunescu.


    Ş-aestâ aradâ, Barba u spusi iţrâllia, di nu li deadi di mânaru minduerli alântoru, maca vidzu tu poetlu Pâunescu omlu nviţatu, cu hari ş giuneaţâ, ama şi patriotu cu tutâ inima, cari lu-mutrea lucârlu pi alithea-lli tiñii ama ş curayilu ţi eara ananghi ta s-lli-ndrupascâ cauza, lo izinea nu maş ta s’hibâ cântati aţeali cântiţi, Braşovu, ma nica şi s-li nreghistreadzâ pi ploaci şhi s’hibâ pârâstisiti la Televiziunea Românâ — ti aţelu kiro unu cadealithea iventu.


    Pâunescu, ma multi ori arada sâ spusi un cadealithea soţu şi vârtosu avigllitoru ti armâñi. Tu articolu a lui ,,Alumta ti armâñi” nyrâpseaşti, pi nigâ alti:


    ,,Omlu tu vâcâti şi livendul armânu, alumtâtoru di cându-lu cânoscu ti xanaamintarea, ridiştiptarea armâñiloru, profesorlu Vasili Barba …ñi-adusi aminti, ninti di minutili ta s-ahurheascâ aţeali ditu soni moeabeţ ditu Consiliul ali Evropâ, lucârli di thimelliu a problemâllei armâneascâ.


    Intraiu tu moeabeţ cu hâşti şi argumenti.


    …Ambasadorlu ali Gârţie spusi fârâ s’facâ pişmani, câ tu Gârţie nu ari armâñi, câ maş greţ ari.


    Armâñilli? Domnul ambasador spusi limbidu câ ari nâscânţâ greţ ţi zburâscu unâ turlie di dialectu vlahu. Ta s’vedz ţi adarâ niscânţâ greţ, pârinti pân di hilliu, şi manâ pân di hillie? Zburâscu un dialectu latin altuitu pi un cupaciu tracicu. Nu acaţâ/nu angreacâ ici ţiva, ti domnul ambasadoru grecu di Strasbourgu, câ aduşlli aminti adarâ aestu lucru di 2000 di añi. Ţi s-acaţâ/cum s-ngreacâ, 2000 di añi, cându tu Gârţie bâneadzâ maş greţ?


    Am ţi fu la gura-a parlamentarloru vâgari u-antreaţi nica şi sigurlâkea işiş a ambasadorlui cari nu pricunoaşti câ bâneadzâ vârnâ minoritati tu vâsilia a lui.


    Unâ deputatâ vâryarâ, altâ turlie cu matuyeali di modâ, silighi ca un moscu di importu, teza cu nai marli piriclliu a aţillei minutâ ş-ti cari, câtu zburâiu, ndaua arâdârichi mansus: s-nu scutem prublemi aclo iu nu-ari. … Mihailova icâ Naumova, câ nu u ştiu dip ghini numa, apufusi nâsâ câ nu lipseaşti s-cârtimu pruvlema-a armâñilor, câţe ea niţi nu bâneadzâ. Ţi nu anviţâ deputata vâryarâ, niţi nu să spuni, nu există. Avea ndriptati aţelu ţi spunuea câ orghilli di anda s-amintâ nu pricânoscu câ ari hromi….


    Apândâsi domnul de Puig, ti-anami. Omlu aestu-ñi lu-am tu vreari tut ma multu. Cum u-aveam spusâ tu zborlu a meu, lucrarea-a lui ti Comisia di Culturâ easti capodoperâ.


    Easti tiñisitâ şi cândâseaşti, nu-ari prigidiucâţ, ama i-mplinâ di argumenti…. Cum s-aproachi aeşţâ oamiñi livendzâ şi creativi câ suntu bâgaţ tu unâ aradâ di parei folcloricâ, di ciudie folcloricâ, di zuyrâpseari decorativâ, exoticlu a majoritatillei? Ca ţi turlie âlli luyursim, elli, aestu populu ?


    Domñiilor, catandisea nu spuni niţi unâ simasie, ma s-nu pricânuştem câ armâñilli bâneadzâ.


    Fraţ, cusuriñi, taţ, socri, pâpâñi, cum s-nâ cadâ a nauâ şi a italieañilor, spaniollilor, francezloru, portughezloru, armâñiilli bâneadzâ. Elli suntu unâ problemă.


    Şi nu va s-trâdzem mâna, va s-alumtâm ti cauza a loru, pânâ cându va s-hibâ pricânâscuţ, câţe lâ si cadi.


    Nu avem andreptul sâ-ncllidemu ocllii dinintea-a armâñiloru.


    … Armâñilli va s-hibâ totna idyiul stur di isihii şi aveari spiritualâ, tu statili iu bâneadzâ. Escu pirifanu cu armâñilli. Elli au hari şi tiñii, nu tragu mânâ vârnâoarâ.


    Profesorul Barba, cu a lui ahoryea kipitâ di sâyitâ ti cauza-a armâñilor, acâţã calea Freiburg ma nvirinatu, ca tru veclliul kiro…. Apelu ama fu faptu, aoa şi 20 añi. Sintagma di armâñi s-aştirnu anarya-anarya tu sinidisea/ conştiinţa naţionalâ. Fu zori. Nica easti zori. Ghini ma, tutu ndreapsimu ţiva, domnule profesor!


    Tora lipseaşti s’duţemu frontul ma largu: câtã tu averu. S-nu vâ lâhtârsiţ domnule profesor! Armâñilli suntu tu banâ. Adrian Păunescu”.


    Cum lipseaşti, sâ-lu-giudicâmu adzâ, Barba, maca tu alumta-a lui ahâtu greauâ, nu vrea lu’acâţa tu isapi, aestu vigllitor a cauzâllei, şi vrea s-trâdzea mânâ di la niscânti cutuyurseri?


    Barba, pali nu traspsi mânâ, nu s’aspâre di vârnu: elu apufusi tu dzâlili ditu soni a banâllei a lui, sâ-lli si pitreacâ a senatorlui Adrian Pâunescu deadun cu diploma di tiñiie ş-un exemplar ali ,,Ricomandari 1333” a Consiliului ali Evropâ, haristuserli a lui cordiali, cu multâ tiñii ş vreari, tu numa a unlui lucru deadun tiñisitu-kiro di 30 di añi ş-cama, ti ţânearea tu banâ, iuţido, tu Hamunisia Balcanicâ, romanitatea tutâ, ti tut agiutorlu frâţescu ţi-lli lu-deadi pânâ tora, şi lu-câliseaşti, ma largu ,,s-ducâ frontul trâ nâinti”, câţe easti cândâsitu, câ un om livendu, mintimenu, cari dukeaşti ayoñia nãulu, un mari patriotu românu, cari llia meatri unâ-ş-unâ şi macsus hâirlâticu, câţe zborlu a lui di cândâseari, va s-poatâ sâ-lli-agiutâ armâñilli, ta ş-cruiascâ tu isturie calea ţi lâ si cadi.



    Barba intrâ tu ligâturâ cu tuţ oamiñilli ţi putea s-lu-agiutâ, acâ nu lli-ntriba ti apartenenţa-a lor politicâ, tu ţi thesi suntu, ti ipotisea suţialâ, ti emburlâchea a loru, putea s-hibâ secretari di partidu, scriitori, poeţ, miniştri, emburi icâ lucârtori, câţe nu eara zborlu ti unâ pruvlemâ politicâ, câţe eara maş unâ culturalâ, ti ascâparea limbâllei di dadâ.


    Nu acâţa câsuri cum âlli grea colaboratorlli, avea harea, sensibilitatea, diplomaţia anânghisitâ, sâ zburascâ cu cafi un tru ,,limba” a lui, simnâ “pap” tu ,,Cartea câtâ nipoţ”, ti cari elu eara şi ,,lali”, ,,frati”, ,,soţ” icâ ,,profesoru”. Ş-câţe nâscânţâ colaboratori âlli grea ,,lali”, nu âlli scâdzu tiñiia, hârli, câţe ş-ma multu, aestu lucru spuni nica nâ oarâ nicurmatili a lui izvuri spirituali.


    Elu s-duchea cu tutâ inima aprucheat di cafi unu soţu di alumtâ, câtu tapinu s’eara aestu, nu li-acâţa tu isapi ñiţli lucri, câţe dininti ş-avea protlu scupo: ascâparea a farâllei a lui di la chireari.


    Domnul Nicolas Trifon di Paris ducheaşti multu ghini:


    …,,Tru absolutu elu eara un mudernu, cu noima naima avutâ a zborlui, totna fui cândâsitu, ama câ stilu alâvdârosu, preşcavu, alâxitoru la mulţâ di armâñilli cu cari zbura cum ş unâ hari a lui işiş di pruvideari, ta s-aibâ ngâtan, ti apridunari, temporizari, lu-feaţi ta s-hibâ simfunu nica şi s-bagâ dininti arada strâ-auşeascâ di zburari cu interlocutorlli a lui macsus tu sinlu a comunitatillei.


    Multu kiro avui ananghi tra s’akicâsescu câ pân tru soni, mâsturlâchea cu cari domnul Barba ampilti aesti dauâ turlii ta s-veadâ lucârli ş-cum s-aibâ purtaticlu tu lumi, âlli deadi izinea s’agiungâ la unâ cadealihea amintari: s-adunâ anvârliga di unu proiectu identitaru, culturalu şi politicu pân di mardzinâ ligatu di modernitati un numiru cabaia mari di elementi arâspânditi a unâllei comunitati, a curi mindueri ti fudzearea largu di pruvlemâ numata lipseaşti s’hibâ adusi aminti.


    …Multi ori sâ zburâ ti hârli diplomatiţi a domnului Barba: eali işirâ tu videalâ nu maş tru scarâ europeanâ, ama ş-tru aţea a farâllei a lui ”.


    Tra s’nu minteascâ România tu alumta a lui, noi dolli işimu di pi lucru ninti di chiro.


    Aşi putumu ta s’yinimu tu Ghirmânie, veara-anlui 1983, iu Vasili avea tutâ eleftirisirea ti cum ş vrea, ş minduia, s-lucreadzâ.


    Aoa aflã nica ş agiutorlu ti cari avea ananghi tu lucârlu a lui, easti cânâscutâ adetea di eti a oamiñilor di ştiinţâ di limbâ ghirmanâ: Thunmann, Weigand, Peyfuss, Rohr, Gauss, Gauger, Kramer, Dahmen, Windisch, Kahl etc. ti cercetarea, zuyrâpsearea şi criştearea-a limbâllei ama ş-ti adeţli a armâñilor.


    Nu avea tricutâ niţi un an di dzâli di anda avea agiumtâ Freiburg, cându aprâftâsi tra s-dişcllidâ editura şi Rivista ,,Zborlu a Nostru”, di lu-scoasi ş protlu numiru a rivistâllei tru yinaru 1984, pitricutâ tu 24 di stati ditu 3 continenti, cu scâpolu ta s’bâgâ tu lucru criştearea a limbâllei pritu materialu di lecturâ tu armânâ şi dizligândalui limbili a tutâlor scriitorloru şi a poeţlor armâñi, ahârdzindalui ti aestu scâpo tribuna ţi eara ananghi.


    Dr. Ionel Zeana anyrâpseaşti di Bucuressti, tu 29.05.1986:


    ,,Vrute Barba ţâ or tuti bunili ti lucârlu pisti puteari ţi lu-nchisişi di ridiştiptari a sinidisillei naţionalâ a lumakillei a noastrâ trâñipsitâ şi ti mşeata Rivistâ “Zborlu a nostru”, ţi u scoţ cu ahântâ curbani ş ahântu pidimo, ti cari Armânamea, vârâoarâ, va ţâ pricãnoascâ, câţe apostolatlu a tâu nu s-poati s-nu da arodu ma ayoñea icâ ma amânatu.”


    Academicianlu profesoru Ion Coteanu di la Universitatea di Bucureşti, nyrâpseaşti tu 12 di şcurtu 1985 :


    ,,Am marea harauuâ s-vâ haristusescu câţe-ñi pitriţeţ revista ,,Zborlu a nostru” … escu cândâsitu câ revista a Dumniillei a voastrâ da apandisi cadealihea la vrerli a armâñilor ta ş-ţânâ ahândoasili ligâturi istoriţi cu adeţli a lor culturali nai ma muşeati. … Tutunâoarâ vâ caftu izini ta s-bag nâscânti fragmenti ditu ,,Zborlu a nostru” tu Şcurta gramaticâ aromâneascâ, unâ carti ţi u bitisiiu tora ayoñia ş-tu cari dau, tu daua parti, vârâ 100 di frândzâ dactilografiati ditu literatura popularâ şi ditu aţea cultâ armâneascâ, câţe tamam aestâ eara, nu aveam paradigmi yilipsitoari ditu stilu publiţistic di azâ.


    …Ortografia ţi u pripun tu carti ti armâna nyrâpsitâ s-aproachi multu di multu di aţea ufilisitâ di revista ,,Zborlu a nostru”.


    ,,Lipseaşti s-pricãnoscu câ tamam tora agiumşu s-cunoscu alithea a ta imaghini di nicurmatu organizatoru ş-cu tut suflitlu.


    … Axia u spuseşi macsus cu ,,Zborlu a nostru”, ditu cari adraşi un lucru di nclligari a armâñiloru” nyrâpseaşti Hristu Cândroveanu tu agustu 1985.


    Tu 23 di mai 1987, Paul Anghel nyrâpseaşti a profesorlui Barba:


    ,,Aprochiu di arada “Zborlu a nostrum” ş-vâ pitrec hiratimatli ti aestâ publicaţie ţi easti em interesantă, ditu videala ştiinţificã, em anânghisitâ – salutarâ! – tu proţeslu di xanadiştiptari a unâllei conştiinţâ işiş a fraţlor a noşţâ armâñi.”


    Profesorlu universitar Ioan Simiti di la Universitatea di Cluj nyrâpseaşti tu revista ,,Deşteptarea” di Bucureşti, editatâ di Ministerlu ali Culturâ (anlu I, Nr. 1, 1990):


    “Zborlu a nostrum”, ti furñiia câ s-hârseaşti di axia organizatoricâ, ţi nu ş-ari preaclli a redactorlui a llei, ţi avu tu scupo dauâ lucri di idyea simasie: andridzearea a unlui cadru instituţionalizat, di apârari ş’crişteari a grailui armânescu (congresi di limbâ ş’literaturâ, cu marli agiutor a nâscântor cãrturari germañi, deapoa cursuri di limbâ, etc.) şi s-da curayiu, tru frândzâli a revistâllei, ti unâ literaturâ armâneascâ orighinalâ, ama ş-ti apriduţerli tu limba armâneascâ.


    Pritu aesti planuri ghini minduiti, publicaţia putu di adusi tu menga ali opinie publicâ ditu Ghirmania Federalâ cum şi a Comunitatillei Europenâ, simpatia şi achicâsearea a aiştor ti unâ etnie ţi caftâ maş tra s-hibâ agiutatâ icâ barim s-hibâ alâsatâ s-armânâ tu banâ, un ndreptu ţi easti tu aradâ, tu lumea contemporană.


    … Revista a profesorlui Vasile Barba agiumsi di multu chiro un dealihea loc di andamusi a scriitorlor armâñi ditu tuti bârnurli şi arâspânditus tu lumea tutâ, unâ dealihea ligâturâ sufliteascâ, ţi ascumbuseaşti, a ntreagâllei etnie”…


    ”Tu Balcani, aestâ revistâ avu scâpolu s-lâ ngâldzascâ inima a aţilor ţi ş-avea chirutâ iţi nâdie, a deapoa, pi oamiñiilli nviţaţ ditu Evropa sâ-lli facâ s-achicâseascâ, câ ti armâñi nu lipseaşti sâ zburascâ câ suntu ca ţiva ditu veclliulu chiro, câţe elli suntu unâ realitati şi unâ prezenţâ yie, va s-dzâcâ lipseaşti s-hibâ acâţaţ tu isapi.


    Neisi, dupâ protlu congres di Mannheim, faptu timbihi di ‘Uniunea’ ş’di revista a noastrâ, jurnalu iugoslav ‘Borba’ tipuseaşti 10 foiletoani cu tema ‘Un populu, a curi patridâ easti tutâ Peninsulă Balcanică’ cu sumtitlulu: ‘Unâ mari nidriptati istoricâ. Tu arada a lor, armâñiilli ditu Iugoslavia acâţarâ curayiu, şi aşi s-faţi, câ adzâ tu aestâ vâsilie avem ma multi suţati culturali armâneşţâ.” (dit un interviu loat di L. Cernat).


    Tacu Piceava nyrâpseaşti tu 14.VII.1992:


    ,,…nu cu multi dzâli ninti (tru 05.06.92) ghivâsiiu tu jurnalu ,,Românul”, ,,Aromânii şi problema macedoneanâ”, un articol di Vasile Barba, cari-ñi umplu suflitlu di harauuâ şi-ñi deadi multu curayiu”.


    Gheorghe Sideri nyrâpseaşti di Bucureşti tu 11 .XII.2006:


    ,,aprucheai cu mari harauuâ revista a noastrâ di suflit ,,ZBORLU A NOSTRU” nr. 1/2006 cum şi numirli 3-4 /2002 şi nr. 2/2004, ti cari vâ haristusescu ditu suflit. Amârtie câ nu am tuti numirli a aliştei revistâ, cari nâ hârsescu suflitli.”


    ,,Votarea ali Recomandari/ Dimãndari 1333 s-feaţi dupâ añi ş’añi di activitâţ culturali, diplomatiţi, coordonati di Uniunea trâ Limba ş’Cultura Armânâ di Freiburg, agiutatâ di tuti suţatili armâneşsţâ cari suntu intrati tu aestâ.


    Incontestabilu, prof. Vasile Barba easti aţelu ţi u-ahurhi minarea modernâ di ridiştiptari naţionalâ a armâñiloru. Unâoarâ cu timillusearea tu 1984 a revistâllei ,,Zborlu a nostru” şi ,,Uniunea trâ Limba şi Cultura Aromână”, Freiburg, organizândalui deadun cu universitâţli germane 4 congresi internaţionali di limbâ ş’culturâ armâneascâ, adusi tu menga a lumillei europenâ unâ problemâ ţi s-pârea câ easti di multu ncllisâ: problema armâneascâ.


    … Realizarea a prof. Barba easti incontestabilu unâ istoricâ ti fara a noastrâ” (interviu ţi-lu-deadi poeta Kira Manţu tu ,,Tribuna” nr. 35 – 28 avg. – 3 yism. 1997).


    Barba lo parti prit ,,Uniunea” di Freiburg, ca membru, la 8 congresi internaţionali ali organizaţie FUEN (Federaţia a Grupurlor Etniţi Europeani, cari andrupaşti ñiţli populi ş’trâñipsiti): Munchen/Ghirmania, Budapesta/Ungaria, Flensburg/Ghirmania, Cotbus/Ghirmania, Sankt Moritz/Elveţia, Gdansk/Polonia, Timişoara/România, Praga/Cehia.


    Elu aprâftâsi ta s-cândâseascâ organizaţia FUEN s-bagâ semnul tu dauâ rezoluţii speţiali, pritu cari aestâ faţi acllimari a statilor ditu Balcani, s-bagâ tu aradâ tuti lucârli ţi suntu ananghi, aţea turlie câ armâñiilli, aestu popul ţi fu-ampârţâtu anamia di aţeali patru Stati ditu Balcani, tuti apufusiti sâ-lli tucheascâ pân di mardzina, – s-lâ si da ndreptul la nveţ tu sculie, bâsericâ, mass-media etc. tu limba a lor di dadâ, iara FUEN s-hibâ hâbârisitu tu ligâturâ cu meatrili ţi s-llia tu aestu plan.


    Barba aprâftâsi tutunâoarâ, s-hibâ pâzâripsitor ti apruchearea a niscântor suţati armâneaşti tu FUEN, iu putea ta ş’aspunuuâ hala greauâ, s-caftâ agiutor internaţional, cându tu vâsilia a lor nu eara tu aradâ.


    Barba, cari tu 1990 bâgâ thimeallili ti lucârlu deadun anamisa di suţatili culturali dacoromâni şi macedo-romani, ţi eara nafoarâ di sinurli ali Românie, andrupâ apruchearea ca membri ali organizaţie FUEV nu maş a armâñiloru, câ şi a suţatilor daco-români, cari, tamam ca aţeali armâneşţâ, nu avea nai ma ñiiţli ndrepturi culturali. Easti zborlu ti ,,vlahilli” di Timoc, cunuscuţ cu numa româñi timoceñi (Tu Sârbia di tu Datâ) ş-di româñilli ditu Vârgârie.


    Barba fu prezentu pritu ,,Uniune” ş’la tuti organismili a Consiliului ali Evropâ pi aestâ temâ, la Strasburg, Viena, Paris, Copenhaga, aprâftâsindalui s-bagâ armâna pi harta-a limbilor, ţi lipsescu vigllati, la poziţia 23, tu arada a ,,Statutlui mutrindalui vigllarea a minoritâţlor” (ditu interviulu loat di L. Cernat tu arada a Convorbirilor ,,La Românul” tu alunar 1991).


    Pritu aesti ligâturi niacumtinati cu Adunarea Parlamentarâ ş’cu Consliul ali Evropâ di Strasburg, Barba fâţea câftâri niacumtinat ti catandisea lâhtâroasâ a armâñiloru, a curi limbâ easti tu piriclliulu ta s-chearâ, câţe nu au sculii, bâseriţ, mass-media etc.


    Cându Parlamentul ali Evropâ li mutri câftârli di aprucheari tu Uniunea Europeanâ ali Albanie ş’ali Ripublicâ Macedonia, Barba andrupâ (pritu ,,Uniunea”) câ aesti s-hibâ aprucheati cât cama ayoñia, aţea turlie câ armâñilli, cari bâna tu aesti dauâ stati, s’poatâ s-hibâ agiutaţ economic, politic ş’cultural, ama s-lâ hibâ asiguripsiti di partea a statilor a lor, idyili ndrepturi di cari s-hârsea şi alanti populi cari avea agiumtâ majoritari.


    Tu 1994, aprâftâsi s-cândâseascâ delegaţia parlamentarâ di Strasburg, cari s-duţea tu meslu apriiur Ohrida, s-llia ligâturâ cu suţatili a Armâñiloru ditu Ripublica Macedonia, iu deapoa 10 delegaţ armâñi şi spusirâ catandisea multu greauâ.


    Meslu mai a idyiului an, Barba pitricu pritu ,,Uniuni” unâ delegaţie di 10 inşi Strasburg cu un memoriu, pritu cari câftã, s-hibâ mutritâ problema-a armâñiloru tu unâ adunari plenarâ a Parlamentului ali Evropâ, ţi meatri lipseaşti s-hibâ loati ti limba ş’cultura armâneascâ.


    Bâgã zori şi aprâftâsi s-lâ da hâbãri şi s-cândâseascâ delegaţiili parlamentari la Strasburg a aţilor şasi stati europeani cu limbi neolatini (Franţa, Italia, Portugalia, San Marino, Spania, România) s’ndreagâ deadun pripunirea di rezoluţie cari poartâ numa a protlui ţi bâgâ semnul.


    Aşi s-amintâ ,,Rezoluţia Ferrarini”.



    Ion Cristofor, tu un articol ditu ,,Tribuna” di Cluj-Napoca nr. 39 ditu 23.09.1996, nyrâpseaşti:


    ,,Nipricânâscuţ ca minoritati lingvisticâ, nu au şcolliuri, bâseriţ, revisti şi jurnali tu limba maternâ, fârâ posibilitatea ta ş’ufiliseascâ tu duñieauâ limba, armâñilli suntu minoritatea naima trâñipsitâ ditu unâ Evropâ multiculturalâ ţi easti pi cali ta s-facâ unâ.


    Ciudia feaţi câ tu Parlamentul European di Strasburg, aţelu ţi u-spusi catandisea greauâ a ntreagâllei romanitati suddunârenâ s-hibâ un italian, Giulio Ferrarini, ni câ s-hibâ un român.


    Dealihea easti ş’câ rezoluţia Frerrarini, simnatâ di aţeali şasi stati europeani cu limbi neolatini (Franţa, Italia, San-Manino, Spania, Portugalia, România) fu adratâ cu furñiia a cilstâserlor ţi li feaţi Uniunea trâ Limbă şi Culturâ Aromânâ di Freiburg (Ghirmania), biricheavis a gaereţlor ţi prezidentulu a aliştei, axizitlu profesor dr. Vasile G. Barba, li adarâ cu unâ ti-anami energhie ş’cu mari pidimo.


    Orighinaru ditu Pindu, hillilu a unlui dascalu vinitu ta s-bâneadzâ dupu protlu polim mondial tu Cadrilater, profesorlu Barba ari tuti hârli şi tâpârli morali a strâauşlor a lui, a aţilor, pi cari un câlâtor occidental, L. Heuzey, âlli luyursea ,,unâ farâ di heru“.



    Dupâ trei añi di colaborari a ,,Uniunillei” (dimi a profesorlui Barba personal) cu parlamentarlu Lluis Maria de Puig şi cu Comisia Culturalâ a Consiliului ali Evropâ, cumândusitâ di lordul bnitanic Russelu Johnston şi cu secretarlu a aliştei comisie, portughezlu Joao Ary, ,,Recomandarea 1333/97” inşi tu videalâ tu 24 di cirişar 1997.



    Prezidentul di adzâ ali Adunari Parlamentarâ a Consiliului ali Evropâ, Lluis Maria de Puig, tu Contribuţii la omagiul a domnului Vasile Barba” ditu 12.02.2008, nyrâpseaşti ntrâ altili:


    ,,Biricheavis maxus a domnului Barba, di agiumşu s-mi mintescu tu isturia şi prezentul a Armâñiloru, şi-lli si pricadi a lui, câ aprâftâsim, tuţ deadun, s-adrâm ţiva ti asiguripsearea a yinitorlui a lor.


    Noi lom parti la unâ treaţiri tu videalâ – pi hiotea a Kirolui, pritu adeţli, cultura ş’bana a aiştor oamiñi – cari suntu tu idyiul chiro, idyea cu alanţâ ama şi extraordinari, cari azvimsirâ tuti griutâţli ali istorie, di s-integrarâ acutotalui tu suţiitâţ ş-culturi, ţi prota lâ eara xeani, ma cilâstâsirâ s-alasâ şi ditu torlu a lor.


    Noi lom parti la unâ alumtâ — nai ma muşeatâ alumtâ – cari easti iriñiaticâ, ş’cari cilâstâseaşti s-ţânâ tu banâ unâ aveari pritu limbă, adeţ, cântiţi.


    Noi lom parti la unâ cauzâ — aţea ti ţânearea tu banâ, multi culturi tu Evropa, ţi chirurâ icâ suntu pi cali ta s-chearâ, aţea ti duţeari ma largu a unui sistem pluralistu di yişteri culturali, di cari ţâni stabilitatea a continentului a nostru.


    Tu tut Kirolu a aliştei priimnari pritu ocheanlu di informaţii ş-mârtirii, ţi li-adunai cu scâpolu câ raportul ti armâñi s-aibâ ma marea aprucheari, hâirlâticâ dinintea a instituţiilor europeani, domnul Barba eara ti mini ca un capidanu.


    Pritu experienţa a lui ştiinţificâ ş’pritu mutrita a lui di istoric informat, elu ñi-agiutâ sâ u duc pamporea pritu apili mintiti a Balcañilor.


    Pritu cârţâli a lui, lucrârli a lui ş’pritu triţearea tu revistâ a limbâllei şi a culturâllei a armâñilor, nâsu-ñi dişcllisi nâi orizonturi.


    Pritu minduita lui universalâ, excluzândalui iţi sectarismu nationalistu, pritu turlia di mutreari ş-lucârlu hâirlâtic tru tuti studiile, ţi li nchisea ş-adra, nâsu-ñi dişcllisi unâ lumi nauâ, di mi ascumbusi tu cercetari, s-mutrescu ditu altâ videalâ statili bânati traditusional di armâñi.


    Şi pritu uminillia lui, pritu vrearea şi filotimia a spiritlui a lui, mi feaţi s-mi adun cu oamiñi ti-anami, cari ñi-armasirâ soţ ti tutâ bana.


    Mini-lli pricadu, multu di multu, şi ampartu tutâ pricunuştearea, ţi u-amintai ti ñica mea contribuţie trâ apârarea a cauzâlliei a armâñilor şi a alântor minoritâţ ditu Evropa.


    Ti aţea, domnule Barba, vârnâoarâ, nu-ari s-vâ agârşescu”.


    Iara secretarlu ali Comisie di Culturâ a Consiliului ali Evropâ, Joao Ary, tu cartea a lui di pâryurii ditu 28 di brumar 2007, nyrâpseaşti ntrâ altili: “tu Kirolu di ndridzeari a raportului prezentat di Domnul de Puig, tu ligâturâ cu limba ş’cultura armâneascâ, ţi nâ-agiutâ multu pritu colaborarea a profesorului Barba, fui martorlu a vrearillei a lui ti apârarea a limbâllei şi a culturâllei a lui, unâ vreari ţi nu slâghi ici. Ti furñiia a vrearillei a lui, aprâftâsim s-pârâstisimu un raportu, cari adzâ faţi parti ditu istorie”.


    Profesorlu dr. J. Constantin Drâgan lli-anyrâpseaşti di Milano tu 11.07.1997:


    “Nveţu cu harauâ, câ ahurhita a mea ditu añiilli ‘50 mutrindalui apruchearea-a armâñiloru şi asocierea-a lor tu alumta ti scutearea tu videalâ a ndrepturlor culturali ş’lingvistiţi tu multi stati, ş-aflarâ hâirea ti furñiia a lucârlui a Vostru, cari spusitu giuneaţâ tu aestâ alumtâ.


    – Mi hârsescu, voi sâ spunuu, câ pot s-vâ pitrec hiratimatli a meali ti aestu amintaticu pritu votarea/vulusearea cu tuti voturli pân di un a Parlamentului European, cari caftâ ş’ali Gârţie s-tiñiiseascâ ndrepturli a armâñiloru.”


    – Profesorlu Drâgan âlli deadi mari agiutor ti editarea a revistâllei ,,Zborlu a Nostru”, cu tipusearea a llei şi pitriţearea cu poşta ma mulţâ añi, acâ nu s-minti tu aţeali ţi li-nyrâpsea tu revistâ.


    Cari lucrâ cu Barba, ştie, câ nu s-alâsâ influenţat di vârnu, revista ditu prota ş-pân tu aţea ditu soni yramâ u-spunea minduita a lui.


    Alli si câdea al Barba s-hibâ aguditu ti colaborarea a lui cu aestu profesor, i naca a profesorlui Drâgan âlli si cadi haristuserli a noasti a tutâlor, barim deapoa, post mortem?


    Bâgâ thimellilu sum avigllarea a Universitatillei di Freiburg suţata culturalâ ,,Uniunea trâ Limba şi Cultura a Armâñilor” (ULCA) tu 1985, pritu cari deadi semnu di naima marea simasie, mutrindalui idyiul scupo, ridiştiptarea şi criştearea a limbâllei ş-ascumbusearea a forţilor culturali armâneşti.


    Pritu tut lucârlu dizvârtitu cu ULCA, Vasile Barba, tu harea di prezidentu, s-hârsi di lucârlu deadunu şi agiutorlu a suţatilor armâneşţâ (ditu Evropa, USA şi Australia), afiliati la ULCA şi macsus andrupâmintul di la AFA (Suţata a Armâñiloru ditu Franţa), cumândusitâ di ing. Iancu Perifan.


    Stiinţific şi organizatoric, ULCA s-hârsi tut kirolu di agiutorlu a romanişţãloru germañi. Lu-agiutâ macsus prof. Rupprecht Rohr di la Univesitatea di Mannheim, prezidentul a protlui congres internaţional a armâñiloru ţi s-ţânu Mannheim.


    Profesorlu Rohr cilâstâsi elu işiş ti limba ş’cultura armâneascâ, scoasi un tom di ,,Studii etimologhţi di zboarâ armâneşţâ”, un dicţionar ştiinţificu di ahândusimi, lucratu minutiş ş-cu axie, ţi lu-duţi ma largu ş-tu aestu chiro. Altu ţi lu-andrupâ niacumtinat ş’hâirlâticu fu prof. Hans-Martin Gauger di la Universitatea di Freiburg, prof. Rudolf Windisch tut di la Universitatea di Freiburg, iu ULCA ţânu 4 ditu aţeali 5 congresi, andrupâti macsus ş-di Seminariili di Romanisticâ di la Universitâţli di Tubingen, Bamberg, Heideluberg, Rostock, prof. Thede Kahl di Viena cu lucrâri avuti di cercetâri mutrindalui limba ş’cultura armâneascâ, cari deadun cu prof. Maria Bara apridusirâ ,,Micul prinţ” di Saint Exuperi, unâ cârticâ ţi easti vrutâ di ñiţ ş-ma mâri, ti unâ ghivâseari mşeatâ ţi va s-dzâcâ unâ dealihea carti di limba armâneascâ, marli istoric, prof.Max-Demeter Peyfuss di la Universitatea di Viena, hiindalui specialistul di frâmti tu problema armâneascâ, cari andrupâ niacumtinat tuti activitâţli cu caractiru ştiinţific şi organizatoric ale ULCA, Nacu Zdru ditu America pritu ,,Frândza Vlahä” fu un agiutor moral vârtos, ţi s-alumtâ ti idyilli scupadz cum şi Barba, etc. Aestâ arâdâpseari spunuui maş ndauâ exempli, ţi li cunoscu mini, ea caftâ ma largu şi adâvdzeari.


    Tu 1995 ş-lârdzi lucârlu, cu timilliusearea-a ,,Centrului European di Studii Aromâne” sum vigllarea a Universitatillei di Freiburg, ti a curi Consiliu Ştiinţific aprâfţi s-amintâ tu harea di membri ţinţi profesori universitari ghirmani, easti zborlu ti: profesorlu Rupprecht Rohr, profesorlu Rudolf Windisch, profesorlu Johannes Kramer, profesorlu Wolfgang Dahmen, ncap cu profesorlu Hans-Martin Gauger di la Universitatea di Freiburg, tu ipotisea di prezidentu a ,,Consiliului Stiiţific” a ,,Centrului”. Aşi, conferinţili ţânuti agiumsirâ pi naima analtâ scarâ ştiinţificâ, colaborândalui pritu prof. Kramer ş-cu ,,Atlaslu Lingvistic” german, cari lucreadzâ di mulţâ añi cu tiñie ti limba armâneascâ.


    Tu 1995 bâgâ thimeallili ali ,,Bibliotecâ Armâneascâ”, maş ea di aestâ turlie tru tutâ Evropa, iu profesorlu Barba, cu vrearea şi uspiţâlla ţi aşi cum sâ ştie u spunea, apruchea cu inima dişcllisâ cercetâtori ditu tuti câmpurli, di literaturâ, folclor, lingvisticâ, di arti etc., studenţâ icâ profesori, oamiñi di ştiinţâ di iuţido, ti videarea-a materialililor. Aşi ,,s-dişcllisi unâ ñiicâ bibliotecâ armâneascâ ţi criscu tu un importantu ţentru spritual”.


    Ti criştearea-a materialilor a bibliotecâllei, tra s-hibâ pitricuti la armâñilli ditu tutâ lumea, Barba tipusi diznâu tu edituura ,,Zborlu a nostru” tu 1988 cunuscuta ,,Gramaticâ aromânâ” al Mihai Boiagi, ţi inşi Viena tu 1813, prota gramaticâ armâneascâ, unâ carti tiñisitâ di Eminescu, tu un chiro, cându tu România nica s-nyrâpsea cu alfabetlu cirilic ş-nica nu eara ndreaptâ unâ gramaticâ.


    Tu aestâ editurâ scoasi, ahât cât putu ,,Caiete literari” tu limba armâneascâ – 6 volumi di poezie ş’di proză, volmlu I a romanlui ,,Sirma” di Sterie Guli, hiindalui protlu roman tu limba armâneascâ – un documentu lingvistic autentic, ţi spunuui tu unâ avutâ limbâ unâ zuyrâpseari a banâllei ditu unâ hoarâ armâneascâ sum tehnoredactarea ali Andreea Wisoschenski.


    Avea tu plan sâ scoatâ şi volumlu II a idyiului roman, cum şi multi alti manuscrisi di mari simasie, di cari lipseaşti s-aibâ ngâtan ma largu şi nicurmaţlli a lui colaboratori tiniri, Andreea Wisoschenski, Daniela Marzavan, Elena Manţu, Elena Palla, etc., cari cu vrearea a lor di tiniri dizvârtirâ unâ activitati yie la ,,ULCA”, la “CESA”, la Biblioteca Aromânâ cum ş-la revista ,,Zborlu a nostru”, hiindalui di mari agiutor ti Barba.


    Ditu veara-a anlui 1986 ahurhi s-ndreagâ la universitâţ ghirmani ,,Cursurli di Vearâ” tu Kirolu di vacanţâ, trâ tinirlli armâñi ditu Balcani, cari yinea cu harauâ s-ascultâ un ,,Cursu di Limba, Literatura şi Culturâ Armâneascâ”, aţea ţi tu statlu a lor nu putea sâ s-facâ. Barba avu ngâtam totna câ presa germanâ sâ spunuuâ, câ ahtâri cursuri nu s-aproachi tu statili, tu cari armâñiilli suntu autohtoñi.


    Tu 1991, Barba ,,nchisi lucârlu trã timilliuseari Redacţia Armâneascâ di la Radio România Internaţional”, nyrâpseaşti Taşcu Lala pi internet, cari deadun cu Aurica Piha – tiniri cu hari şi mirachi, lucreadzâ cu hâiri, scuţândalui tu videalâ ,,Boaţea-a Armâñiloru”, fârâ di cari bana di cafi dzuuâ a armâñiloru nu ş-ari noimâ.


    Aţeali 5 congresi internaţionali spunu nica nâ oarâ calitâţli organizatoriţi extraordinari al Barba. S-ţânurâ tu nâscânti universitâţ ghirmani, Mannheim 1985, Freiburg tu 1988, 1993, 1996, 1999. Eara ţânuti pi un analtu niveluuu ştiinţific, di itia câ eara viniţ la congresi mulţâ oamiñi di ştiinţâ, profesori universitari cu anami: profesorlu Rupprecht Rohr di la Universitatea di Mannheim – prezidentul a Protlui Congres a Armâñiloru tu 1985, profesorlu Max Demeter Peyfuss, di la Univesitatea di Viena, a curi zbor angrica multu la congresi, hiindalui autorlu a cunuscutâllei lucrari ,,Chestiunea Aromână”, academiceana prof. Matilda Caragiu-Marioţeanu, specialista di frâmti ti problema a spunuuearillei avdzarea a limbâllei armâneascâ, avândalui lucrâri consacrati tu aestâ dumeni, a curi prezenţâ şi macsus colaborari hairlâticâ[K7] ş-pi lungu chiro fu di mari importanţâ ti cauza armâneascâ, tut aşi şi a profesorlui Nicolae Saramandu, profesorlu Vasile Arvinte di la Universitatea di Iaşi, profesorlu Hans-Martin Gauger, di la Universitatea di Freiburg, cari totna fu agiutor la tuti acţiuñili al Barba, profesorlu Paul Miron şi profesoara Elisa Lüder tut di la Univesitatea di Freiburg, marli lingvistu di la Universitatea di Tubingen, profesorlu Coşeriu, profesorlu J. Nandris di Londra, profesorlu Ciufecu Aureliu – organizatorlu a congresilor şi a minarillei armâneascâ ditu USA cum şi profesorlu Tiberius Cunia – ,,Coresi” a Armâñiloru, cunuscutlu profesor Cicerone Poghirc di Paris, marli istoric român, profesorlu Gheorghe Zbuchea di Bucureşti, profesorlu Milan Vancu, profesorlu Zoran Plascovici şi profesorlu Momcilo Savici di Belgrad, profesorlu J. Constantin Drâgan di Milano, profesorlu Gheorghe Carageani di Roma, armatorlu Steryiu Samara, nicurmatlu patriot şi marea nâdie mutrindalui yinitorlu a cauzâllei armâneşţâ. Multu livendu la aproapea tuti congresili cum ş’la multi alti activitâţ al Barba eara soţlu, anduphisitorlu şi nâpoi soţlu a lui di alumtâ, chiro di dzâţ di añi, Iancu Perifan.


    Mi fac pişmani câ nu pot sâ u zuyrâpsescu aestâ imaghini, pân di mardzinâ tu aestu plan.


    La recepţiili ţi li dâdea primarlu a câsâbâlui tu dişcllideari, la congresili di Mannheim şi Freiburg, daima eara câlisitâ şi presa, ţi fâţea cunuscut tu lumea tutâ aestu evenimentu.


    Dosarlu cu corespondenţa al Barba cu scâpolu ti organizarea a protlui congres internaţional ti limba ş’cultura-a armâñilor, cari s-ţânu Mannheim, easti tu un volum cu multi frândzâ. Ma tricui pritu elu, ñi-aduş aminti di tuti frimtârli, di cilâstâserli mplini di emoţii ti aestu evenimentu, di canda-lu ved şi bunlu a lui soţ, profesorlu Tiberius Cunia di la Universitatea Syracusse ditu America, (di la cari nchisi ideia ti organizarea a congresilor), cari la zboarâli al Vasile câ ari naeti s-ndreagâ un congres internaţional la Universitatea di Mannheim, ll-apândâsi: ,,Ama tini ştii, ţi va s-dzâcâ organizarea a unui congres internaţional la unâ universitati?!” — Rezultatlu easti cunuscut, spusi mari vazi tu tutâ lumea, di sculâ mâri dâldzâ şi u feaţi cunuscutâ mira a armâñiloru tru tutâ scara, nu maş tu Ghirmania ş-tu Evropa câ ş-tu lumea tutâ. Yinea participanţâ la congresi ditu tuti pârţâli a lumillei, tiniri şi tu ilichie la aesti evenimenti culturali ş-naţionali, mplini di harauâ ti armâñi. Tu presa germanâ s-nyrâpsea multi articoli: ”Un popul ţi vârnu nu lu-avea cunuscutâ”.


    Un zbor di pricunuşteari voi sâ spunu aoa tu numa a llirtatlui nicuchir a meu la tuţ ş’mulţâlli a lui colaboratori, cari lu-andrupârâ tru tuti acţiuñiili a lui, cafi un câtu putu, cu putearea materialâ şi spiritualâ. Vâ asiguripsescu câ spusi mari vreari ti tuţ colaboratorllii, ş-avea mirachi tu minutili ditu soni a banâllei a lui, nica şi s-lâ nyrâpseascâ, la cafi un ahoryea, ta s-lâ haristuseascâ ti gaeretea a lor, s-lâ da curayiu, ta s-nu dânâseascâ s-ducâ ma largu pira a limbâllei di dadâ.


    Lu-agiutarâ ahânţâ tiniri tu lucârlu cu organizarea ti durñiari şi measâ trâ oaspiţ etc. Un rol ahoryea lu-avu aoa inginerlu Yiani Manţu, ndridzea lucârli pi aradâ, tiñisitu şi hâirlâticu, om di pisti tru iţido lucru.

    Dealihea, ca aesti congresi s-agiungâ la scâpolu bâgat tu plan, dimi s-aibâ aprucheari tu arada a oamiñiilor di ştiinţâ di eluuuitâ, agiungândalui aestâ turlie pânâ la naima mârli instituţii ali ,,Evropâ”, şi nu iţido di boaţi vrea ş-afla ecoulu, câlisearea lipsea s-hibâ faptâ di unâ instituţie cu anami, cum fu Universitatea di Freiburg, cari lli-ahârdzi a profesorlui-invitat, Barba, sâlijurli di cursu, laboratoarili foniţi, cantina etc. Tu cartea a lui ditu 03.08.07, rectorlu lli-asiguripseaşti al Barba, câ Universitatea di Freiburg ,,va s-cilâstâseascâ ma largu cu tut ţi poati ta s-aibâ ngâtan integrarea a limbâllei şi a culturâllei armâneascâ tu patrimoniul cultural european”.


    Tutunâoarâ câlisearea lipsea s-hibâ faptâ di un om cu anami, cari s-ascumbuseascâ tuţ oamñilli di ştiinţâ, cu asiguripseari ti lucârlu tiñisitu şi nivelu ştiinţific a congreslui, aţea turlie câ rezoluţiili a congresilor ş-aibâ vazea pripusâ.


    Ţi turlie di om eara Vasile Barba? Ţi lu-caracteriza?


    Câftarea, câ iniţiatorlu şi organizatorlu a congreselor s-hibâ un om cu anami, Barba u tiñiisi con brio: ,,.. .Lucrârli tipusiti eara multu aprucheeati di specialiştilli ditu vâsilie ş’dituu xeani, hiindalui recenzati şi ufilisiti ca materiali bibliografiţi ti elaborarea a nâscântor lucrâri di specialitati. … Cursurli universitari ţânuti di prof. V.Gh. Barba era cadealihea acti di culturâ, un izvur nisicat di şteari cu caractiru economic, cu scâpolu ta s-creascâ, simfunipsitor, pregâtirea profesionalâ a inginerlor ditu industria-a lemnului”, nyrâpsea aţeluuu di ma nâinti studentu a profesorlui Barba şi actualu profesor dr. Joan Curtu, şef di catedrâ la Universitatea di Braşov. Ditu 1972 Barba fu membru tu Suţata a Oamiñiilor di Ştiinţâ ditu România. Tu 1974 lo ,,Diploma di tiñiie” a Ministerlui ali Economie Forestierâ di Bucureşti ti ,,activitati ştiinţificâ hâirlâticâ”, easti cetâţean di tiñiie a Municipiului Cluj-Napoca şi a câsâbâlui Bicaz, easti membru di tiñie la ma multi suţati culturali macedo şi daco-române.


    Barba ş-lo licenţa la Facultatea di Dreptu a Universitatillei di Bucureşti tu anlu 1940 ,,cu mârdzeali albi şi elogii”, ş-feaţi doctoratlu tut aclo tu ştiinţili politico-economiţi tu 1942 cu tema ,,Renta ricardiană”, tut cu ,,mârdzeali albi şi elogii’, şi, ma vidzu câ teza-a lui nu fu aprucheatâ di regimlu comunistu, câţe nu eara uidisitâ ditu videalâ politicâ, adrâ doilu doctorat, pi unâ temă ditu economia concretâ: ,,Custuserli di producţie tu combinatili di industrializarea a lemnului”. – Si pisti un ahatri om sâ s-arucâ nipistipsearea tu ţi mutreaşti axiia tu zânatea a lu, câ taha fu inginer forestier, câ ari predatâ economia politicâ şi marxism-leninismul, eluuu cari eara un di pţâñilli profesori universitari, cari tu Kirolu di trâñiipseari a comuniştilor nu fu membru a vârnui partid şi niţi a Partidlui Comunist. Cum s-nu dai apandisea la ahtâri aguderi ?!


    Aestâ întribari ñi-u-am bâgatâ ahânti ori, ama nu mi mintiiu, câţe nu vrui sâ scot moeabeţ, cari nu vrea lu-arisea nicuchirlu a meu. El nu dipusi la ahtâri lucri lâvoasi, tatâl a lui şi-anviţâ taifa, s-alasâ nanâparti lâschili.


    Plâcârsescu ama sâ u spun nica unâ oarâ antribarea, ţi u bâgâ Ion Cristofor tu ..Tribuna” nr. 35 (28 di agustu – 3 di yismâciuni 1997), tu interviulu ţi lu-deadi a poetâllei Kira Iorgoveanu-Manţu: ,,Mi minduescu cadealihea la tiñiisitlu Vasile Barba, cari Freiburg editeadzâ unâ publicaţie armâneascâ şi easti prezidentul a ‘Uniunillei di Limba şi Cultura Aromânâ’. Cum luyursiţ câ tu nâscânti publicaţii ditu vâsilie lu-agudeaşti cu ahântâ prişcâville?” Apandisea a poetâllei – unâ colaboratoari niacumtinatâ a revistâllei, cari agiutâ multu ti criştearea a limbâllei armâneascâ pritu poeziili (”Steauâ di dor” etc.) ama ş-pritu proza a llei (”Pirmithi di sum aumbra cupacilui” etc). deadun cu nicuchirlu a llei, Yiani Manţu, sâ spusirâ agiutoarili cu naima marea pistusini tu lucru, ti Barba, añi arada, ş-ţi loarâ parti la congresi şi alti acţiuñi, eara daima ningâ eluuuu iu nchisea ş-lu agiuta – eara: ,,ti amârtie, ari mulţâ ahtâri inteluuuectuall armâñi, ti cari activitatea a profesorlui Barba easti ”i n c o m o d ă”/”c â r t e a s h t i”.


    Tu articolu ,,Un popul, unâ cauzâ, un om”, Ion Cristofor nyrâpseaşti: ,,… armâñilli aflarâ tu persoana a profesorlui Vasile G. Barba, savantul şi omlu di acţiuni, pi un ditu naima livendzâlli avigllitori ti cauza a lor, ti ndreptul ta s-armânâ tu banâ. Ti aţea aguderli a nâscântor gazetari xeñi icâ autohtoñi cari nu lu-strâxescu, nu va s-poatâ sâ-lli curmâ calea ţi u nchisi ti planlu a lui: alumta ti armânearea tu banâ a armâñilor şi a limbâllei a lor, ţi suntu parti (”lilici” cum spunuuea llirtatlu) a yiştearillei culturalâ europeanâ, tu ”Tribuna – Cluj” Nr. 39 ditu 23.09.1996 (28 yism. – 5 sumedru 1996).


    Barba totna u spunuuea cândâsearea ditu ahândusimea a suflitlui a lui, eluuu totna sâ spunuuea tiñiisitu. Vârnâoarâ nu zbura ti arâu, pi dinâpoi vârâ om, ş-avea loatâ ca borgi ş-avea totna curayilu, s-lâ spunuuâ a oamiñilor dininti minduita a lui, di nâscânti ori eara cama sertu andicra di oamiñiilli cu cari zbura, ş-di aestâ furñiie ş-avea şi mulţâ duşmañi. Aşi cum u-am spusâ, nu voi sâ-lu scot nicuchirlu a meu ca sâmtu, eara ş-eluuu om, ,,errare humanum est”, alâtusea şi el.


    Pi ningâ multi lucri ţi lâ li spunea-a armâñilor, ta ş-alâxeascâ numili slavizati, fârâ s-aibâ tu videalâ zñiili ti aţelli oamiñi şi fumeili a lor, tu dzâlili a noasti, cându stihiolu a şomajlui lâhtârseaşti lumea tutâ. Andicra di Dina Cuvata – cari eara un di colaboratorlli a lui cu mari pisti, câţe ş-avu naetea, nica şi sâ-lu llia Freiburg, – lucru ţi nu putu sâ-lu facâ di furñiia a griutâţlor materiali – nu-avu ndriptati, lu-cutuyursi sertu, câţe şi-apârâ Macedonia etc. S-pari, câ Vasili ascâpâ ditu videalâ, câ soţlu a lui, Dina, eara ş-el armân, idyealui patriot ca el insuşi, cu ñiclu adgheafur, câ patrida a lui nu eara România, ama Macedonia. Ama Vasile lli-spusi al Dina ndreptu, dininti, tut ţi avea ti spunuueari, fârâ sâ-lu-cârteascâ, cari alliumtrea, s-himâsi cu zboarâ nitiñisiti, ti nipistipseari. — Ama, escu cândâsitâ, câţe cu Kirolu s-feaţi pişmani ti nyrâpserli niminduiti, arcati fârâ giudicatâ şi va s-bagâ tu inimâ vrearea a soţlui a lui, Vasile, cari tu dzâlili ditu soni a lui, s-mindui la alumta a lor deadun ş-mi pâlcârsi sâ-lli pitrec minduerli/urârli a lui naima buni, câ ţânu multu la Dina şi sâ-lu plâcârsescu s-nyrâpseascâ tu unâ limbâ armâneascâ, avutâ, muşeatâ, aşi cum u spusi axizearea aestu artistu cu hari tru tuti poeziili şi proza-a lui, ti-anâmâsita apriduţeari a ,,Iliadâllei”, cari lu-hârsi, Vasile, pân di mardzinâ, ,,Sârmâñiţa” etc., etc. şi s-li tipuseascâ tuti, ta s-nu s-chearâ pritu saltari, s-hibâ ghivâsiti şi cunuscuti, câţe suntu yişteri di asimi ti tutâ fara, s-ducâ ma largu alumta ti armânami, aşi cum u feaţirâ eluuul dolli añi arada.


    Bunlu a lui soţ ş-di alumtâ, Iancu Perifan, eara agiutorlu a lui naima vârtos, hiindalui nicurmat tu lucru, ti problema armâneascâ pritu suţata a lui AFA şi revista ,,Trâ Armâname”, ţi u-ţânea ligâtura cu Papanace tu problema armâneascâ nica ş-ninti di s-mutâ Vasile, Freiburg. Iancu vini la tuti congresili ndreapti di Barba, fu ningâ eluuuu tu multi activitâţ, di multi ori, Strasburg. All pitriţea tu Kirolu ditu soni pulli/timbrili, Barba lu-aduţea arada sâ-lli scoatâ tu videalâ axizerli, ma multu acâ Iancu nu aprâftâsi s-lucreadzâ tamam dupu urnechea al Barba, cari multi ori nu lu-arisea, câţe videa purtatiţi niuidisiti, alichearea a niscântor cârţâ ţi nvirina, zboarâ cu grita ma pţânu uidisitâ etc. Tu dzâlili a lui ditu soni, Vasile lli-pitricu şi-al Iancu urârli cu tutâ inima şi haristuserli ti tut agiutorlu ţi-lli lu-deadi, plâcârsindalui, aestu soţ di tutâ bana, s-agârşeascâ tuti aţeali ţi cârtea, şi s-ţânâ minti maş lucârli muşeati, bânati cu eluuu tu ahânţâ dzâţ di añi muşeaţ şi s-ducâ ma largu alumta a lor nchisitâ deadun di ahânţâ añi.


    Sponsorizârli di la soţ şi oamiñi xeñi, Barba li loa cu niheamâ ndirseari. Alliumtrea, agiutorlu di la familia-a lui, fraţ, surâri, taifâ ş-nipoţ, lu-luyursea câ easti tu aradâ. Şi-lli câfta naima multu aţelu, la cari ţânea naima multu, câţe, vahi, luyursea, câ ş-el lipseaşti sâ spunuuâ idyea vreari ti el şi s-adarâ ş-el ti nâs iţi curbani.


    Aşi s-feaţi ş-atumţea, cându lipsea s-fugâ ditu Ghirmania cu lucârlu ş-alâsã a taifâllei a lui tuti problemili greali, di itia a soţlui Hristu Cândroveanu, cari avea vinitâ Freiburg ta s-yitripseascâ tu spital, ama avea viza bitisitâ, ţi va s-dzâcâ şi asigurarea di lângoari ti unâ internari tu spital tu xeani, iu taifa al Barba câtu avea vinitâ ş-nu avea casâ nica, nu avea ndreapti niţi dosarili a lor işiş, nu lâ vini lişor s-li treacâ tuti problemili al Hristu, cu cari nica nu s-avea nviţatâ ş-deapoa nica şi s-bagâ semnul a lor ti spitalizarea-a unui cetâţean xen. Un zbor s-dzâţem di cutuyurseari /di reproş, di partea a taifâllei cã nu fu aileacu ş-nu avu ngâtan ti lucârlu a lui, vahi lu-cârti Hristu. Ama ti aestâ s-arucâ zboarâ nitiñisiti al Vasile? S-poati ahtari lucru, dupâ ţi Hristu, cu aestâ furñiie fu yitripsit tu spital şi agiutat cu hâiri, cându aoa nu pâlti niţi un pârâ şi dealihea câ vârnu ditu fumealla al Barba nu-lli câftâ s-pâlteascâ vârâ pârâ ti pidimolu cu problemili a lui, el s-agiungâ s-pirmituseascâ tamam alliumtrea? Ti nipistipseari! Ma câţe de ?! Em nu-lu zburârâ tu unâ limbâ xeanâ, ta s-aibâ vârâ niachicâseari.


    Barba, tamam ca un dirijor di orchestrâ, cari s-pidipseaşti/arucâ vreari cu truplu şi suflitlu ti lucârlu cu orchestra, di caftâ a cafi unlui membru a aliştei idyea vreari, – nu acâţâ tu isapi, câ aţeluuul di anvârliga era ma frimtaţ ş-cu alti mindueri, ta ş-hârneascâ fumealla etc.


    Barba eara singurlu, cari tu dzâţlli añi ditu soni, di cându eara pensionar, alâsâ nanâparti iţi turlii di lucru, şi ahârdzi tutâ putearea maş ti aestâ cauzâ.


    La Universitatea di Freiburg, ti moartea a lui s-feaţirâ pişmani cu tut suflitlu, aţea turlie câ prorectorlu a Universitatillei di Freiburg, profesorlu dr. Karl-Reihard Volz, tu cartea a lui di pâryurii nyrâpsi: escu nvirinatu deadun cu Dumnillavoastrâ … am nâdia câ va s-putem s-ţânem cu tiñiie aduţerli aminti a aiştui om ti anami, cu mari furteaţâ, vârtuşeami “.


    Ta sâ u zuyrâpsescu cama limbid mastea a aluştui om, lipseaşti nica s-adavgu unâ ñicâ spunuueari, ama easti semnu, ti cum s-feaţi aestu lucru: Cându tatâl a meu lândzidzâ greu, lli-aspuş al Vasile, câ lipseaşti s-lâ pitrec a pârinţâlor a mei câti 300 di lei tu mes. ,, Nu, nu lâ pitreţ 300 di lei,” — a ñieia-ñi nglliţâ sândzulu tu vini – ,,va lâ pitreţ a pârinţâlor a tâi câti 500 di lei tu mes!” — ti mini fu un di sticurli di oarâ cu naima marea harauâ tu bana a mea: aşi putui sâ-ñi-agiut, sâ-ñi hârsescu pârinţâlli lândzidz, tu mari ananghi, şi tutunâoarâ s-ved confirmarea, câ omlu di ningâ mini ari unâ inimâ di malâmâ.


    Un lucru greu fu nisimfunizarea namisa di seamnili grafiţi a alfabetlui a limbâllei armâneascâ şi posibilitâţli di atumţea a computerlor. Cândâsitu di bunlu a lui oaspi, Tiberiu Cunia, Barba cilâstâsi s-aflâ calea naima bunâ. Ş-câţe tut minduia cari di aesti câlliuri s-acaţâ şi nica şi alâxi cu Kirolu nâscânti seamni grafiţi, s-poati sâ-lli si caftâ giueapi/s-hibâ câtuyursit? Ş-unâ profesoarâ, specialistâ ti limba armâneascâ, lucrâ deadun la aestu alfabet, fu simfunâ cu el, scriindalui unâoarâ un textu cu aesti seamni, ma deapoa li alâsâ. Easti ţiva arãu tu aestâ? Tuţ oamiñiilli di ştiinţâ cerceteadză, acaţâ vârâ cali, caftâ, pânâ u-aflâ ceareia tu bitisitâ. Alexandru Gica, un tinir multu itru, cu minduita limbidâ şi corectâ caftâ sâ-lli aflâ explicaţii, scuze al Barba, ca hiindalui ,,aromân safi”.


    Mini ama, voi sâ ştiu, câţe lipseaşti s-hibâ cutuyursitu? Niţi barim câ nica mindui cearei ti seamnili grafiţi, ş-niţi câ fu pi dauâ, a curi s-alasâ biblioteca, niţi ti frimtârli a lui mutrindalui statutlu di minoritar tu România ş-niţi câţe putea sâ zburascâ cu cafi soţ di alumtâ tu ,,limba” a lui, di-lli câfta cu vreari şi tiñie. Atumţea câţe ?


    El câfta niscânti ori s-nu da unâ apandisi orlea-zorlea apufusitâ/categoricâ, cându pritu harea a lui di diplomat luyursea ş-videa câ va s-yinâ oara ti niscânti cearei. Nu vrea sâ s-leagâ, sâ-şi llia borgi, ahât chiro ţi nu eara sigura ti vârâ lucru, ,,avea hârli ti temporizari, sâ-lu-aibâ ngâtan lucârlu” nâ spuni Nicolae Trifon. Ama cându agiundzea s-hibâ cândâsit di unâ cauzâ, atumţea loa meatri şi acâţa calea aleaptâ pânâ tu pândzâli albi, cu unâ apufuseari ahoryea.


    Iu zborlu di diplomaţie di arada şeadi ninga zborlu falsitati, şi arâdeari, lipseaşti s-cundillem, câ nu s-poati s-badz semnul isa anamisa di diplomaţie şi falsitati icâ arâdeari, lipseaşti orlea-zorlea s-cundilledz, câ ahtâri hâri ll-iara xeani, pân di mardzina.


    Ta s-aprâftâseascâ, Barba nu avea ananghi di arâdeari, ma multu, arma-a lui naima vârtoasâ eara averlu.


    Barba fu ncllis di securitati, aţea turlie câ fumealla a lui s-da a statlui malâma ţi u-avea. Fu prilucrat dzâli arada, ta sâ-u-simneadzâ colaborarea cu securitatea. Vasile nu apruche, fu livendu, acâ-ll si feaţi timbihi, câ va ş-chearâ ipotisea di profesor universitar. Spusi, câ easti patriot român, cari nu lipseaşti prota s-bagâ semnul, ta s-ncheadicâ iţi insu, cari va arâulu ti patrida a lui. Ama cara va s-bagâ semnul, ta sâ-şi tragâ di limbâ soţlli, ş-deapoa s-hibâ purdot, numata va s-poatâ s-mutreascâ ntrocllilli a studenţâlor a lui. Ma ghini s-ncarcâ cheţari tu vagoani, ş-tut va ş-hârneascâ fumealla. Un ofiţer di securitati — minduescu câ fu impresionat di aestu om di caracter – ll-deadi cali, ş-nu lu scoasi di pi ipotisi. Deapoa, funcţionarlu, cari nyrâpsi cârţâli di eluuuiberari, lli-spusi câ di ahânţâ añi, di cându easti pi aestâ ipotisi, nu avu niţi un ahtari caz, câ vârnu tu unâ ahtari catandisi, s-aibâ curayilu şi livindeaţa s-nu bagâ semnul.


    Cându s-duţea la securitati s-caftâ paşapoartili, ta ş-ducâ tutâ fumealla tu xinâtati, mi loa totna cu eluuu. Barba niţi atumţea nu arâdea cându spunuuea câ easti patriot român, cari nu va şi zburascâ ti-arâu patrida. Eram marturlu a zborlui ţi lu-ţânea, giueapea ţi u dâdea, cari era impresionantâ, antimillatâ pi puterea-a averlui, ti aţea triţea ma largu cu aestâ cauzâ, pânâ di caplu a securitatillei. Tu tuţ añilli ţi-lli bânâ tu xeani, el ansârea ta s-apârâ şi s-agiutâ, anda yinea zborlu ti România. Eram cu eluuu ş-vidzui ocllilli ţi mutrea cu mintea a prezidentului di tora a Consiliului ali Evropâ, Lluis Maria de Puig, cându-lli bâga multi ntribâri al Barba s-nveaţâ cât cama multi tu ligâturâ cu România. Nu lo apandisi câ maş zboarâ di alâvdari ti România.


    Ş-cu tuti aesti, tu suflitlu a lui, el armasi niminat, armânu apresu.


    Pritu niapruchearea a lui, ta sâ spunâ câ easti minoritar, Barba scoati tu videalâ nica nâ oarâ pi ningâ iţrâllia a lui aleaptâ, şi tiñia, nialâxearea tu tuti ţi ţânu di caracterlu a lui, cari nu putea s-alasâ nanâparti sentimentul ahândos di patriotismu românescu, ţi lu-cultiva nica ditu crehta ficiurami pritu praxea ţi u-avea loatâ tu familie di la afendâ-su – unâ personalitati cu anami – ş-deapoa tutâ bana a lui. Ama pritu aestâ eluuu nu trapsi mânâ, nu adusi zñiie a farâllei a lui, nica ş-ma multu, eluuu lâ zburaşti a armâñilor dituu România ditu suflit, cari pân tru soni suntu patrioţ româñi fideluuui, idyea cum ş’Barba, ti cari statlu, nica şi zborlu di ,,minoritar” poati s-aibâ unâ noimâ pejorativâ, ţi scadi.


    Dealihea, cara nu vrea s-aibâ altâ cearei ti ascâparea a farâllei a lui, Barba vrea lu-apruchea şi statutlu di minoritar.


    Ama eluuu spusi câ pi armâñi nu lli-ari agiutatâ niţi un stat ahâtu multu cum u feaţi România, câ elli iuva nu s-duchescu ahât ghini, la ellli acasâ, anamisa di fraţlli a lor – româñilli, şi easti cândâsitu tutunâoarâ, câ filotimia şi mintiminillia a româñilor va-lli cândâseascâ s-lâ da a armâñilor tuti ndrepturli di minoritari, fârâ s-lâ bagâ zori sâ s-declarâ, dimec, dupâ ţi guvernul ali Românie, ma s-veadâ bâgat dininti s-aleagâ/alternativa, va s-ufiliseascâ cu ngâtan şi axizit momentul istoric uidisit s-nu ş-adarâ nâi minoritari, avândalui tu armâñi cetâţeañiilli a lui naima tiñiisiţ şi vârtoşi. Cara a armâñiloru va lâ si facâ licşurâri ti ţânearea tu banâ şi criştearea a limbâllei şi a culturâllei a lor tu România, (ma s-lâ si da bursi di studii a nâscântor tiniri ditu statili ditu sudlu a Dunâllei, ţi zburâscu limba armâneascâ etc.), aeşţâ va s-poatâ s-ndrupascâ multu di multu ţânearea a identitatillei tu tuti locurli a lor iu ş-au arâdâţina: di la Adriatica la Amarea Lae — şi nu va s-facâ tuchearea tu alanti mileţ, greţ, slavi şi albanezi. Ţi aspardzi aestâ ti România? Tu ţi mutreaşti zboarâli di vizionar al Nicolae Bâlcescu tu ligâturâ cu armâñilli ,,aestâ farâ, cari vârâoarâ va s-poatâ s-nâ aducâ hâiri”, nica pot s-mindueascâ şi aţeluuul, cari azâ au borgi ti mira a popului român.


    Ama a armâñiloru lâ cadi borgea, ta ş-caftâ ndrepturli, a tutâlor di iuţido, cu ndriptati, câ easti/au ananghi. Vârnu nu va s-poatâ s-ncheadicâ guvernul ali Românie, s-lla unâ apofasi / unâ ,,ordonanţâ di ananghi” ti aestu ,,caz atipic”, icâ parlamentul ,,s-votueadzâ un nom”, cari s-da puteari a guvernului s-bagâ tu lucru paragraflu 8 ali Ricomandari, cari pruveadi agiutorlu ţi easti ananghi s-hibâ dat ti nviţarea a limbâllei armâneascâ ca limbâ di dadâ/maternâ şi ufilisearea a llei tu bâsearicâ şi mass-media. Aestu lucru nu va s-caftâ curbani materialâ multu mari, problema ti predarea a limbâllei armâneascâ tu sculii cum şi ufilisirea a limbâllei armâneascâ tu bâseriţ ţi poati s-ndreagâ cu unâ ñicâ gaereti financiarâ, tu arada a sculiilor şi a bâseriţlor ţi lucreadzâ tu aestu chiro.


    Catandisea idealâ tu Evropa, aştiptatâ di Barba, poati s-hibâ aţea pripusâ du ,,Proiectul di Constituţie” minduit di Armânlu Riga Fereu Veluuuistinlu aoa şi 200 di añi, cari avea pruvidzutâ unâ ripublicâ mari tu Balcani, tu cari s-lâ si asiguripseascâ a tutâlor populili idyili ndrepturi, cari-ţi s-hibâ limba, buiaua/raţa şi pistea – dupâ urnechea elveţianâ – azâ unâ vreari, unu yisu, mâni, tu unâ Evropâ unitâ, poati dealihea.


    Cum s-exighiseaşti hâirlâtica fârâ excepţie a profesorlui Barba nu maş la armâñi, câ ş-la xeñi, la tuţ oamiñiilli mâri, eluuuevaţ, cu-anami, cum suntu profesorlli universitari, oamiñiilli di ştiinţâ, politicieañilli, diplomaţlli? Tuţ aeşţâ nu minduia, eara orghi, s-alâsarâ arâşi di un ţi nu-ari tiñiie, di un om slabu, ţi ş-alâxeaşti minduita?


    Studenţâlli a lui geaba lu-tiñiisea şi lu-vrea, profesorlli universitari româñi, germañi ş-di alti naţionalitâţ lu-tiñiisirâ fârâ thimeluuuliu? Nu, cadealihea câ nu! Furâ mâyipsiţ di aestâ personalitati carismaticâ, vârtoasâ ş-tiñiisitâ, cari s-alumta cu mari pidimo ş-cu tut suflitlu ti unâ cauzâ ndreaptâ: ndreptul natural a cafi unlui om, ta şi-azburascâ şi sâ-u creascâ limba maternâ, di arcarâ vreari câtâ eluuuu, idyea cum şi diplomaţlli a tutâlor naţiuñiilor di la Consiliul ali Evropâ, iu tutâ lumea agiumsi sâ-lu cunoascâ pi ,,profesorlu Barba” şi sâ-ll bagâ semnul/votulu pi câftarli nyrâpsiti tu ,,Recomandare” tu unanimitati.


    Profesorlu Ulrich Engel di la Universitatea di Bonn tu cartea a lui di puryurii zburaşti cu multâ tiñiie ti el, di-ñi spusi câ avui un ,,nicuchir ti-anami”.


    Prorectorlu di la Universitatea di Freiburg, prof. dr. Karl-Reinhard Volz nyrâpseaşti tu cartea a lui di pâryuri ntrâ altili: ,,escu nvirinatu deadun cu Dumnilla-a Voastâ, ti furñiia câ andamusea şcurtâ, ama hâirlâticâ ş-fâr di bitiseari cu nicuchirlu a Vostu ñi-alâsâ mâri etipusi. Am nâdia câ va s-aprâftâsim sâ-ll purtâm tutâ tiñiia, memoria a aluştui om cu anami”.


    Rectorlu a Universitatillei di Freiburg tu cartea a lui ditu 03.08.07 u spunuui tutâ tiñiia ti aestu om şi lucârlu a lui: ,, Universitatea di Freiburg ari borgea s-agiutâ ti ţânearea a patrimoniului cultural Evropan unic, di cari ţâni limba ş-cultura armâneascâ şi va s-cilâstâseascâ ma largu cu tuti meatrili ţi li-ari tu mânâ ta sâ-lu-mutreascâ şi s-lli-aibâ câştiga”.


    Stoica şi Chiraţa Lascu nyrâpsescu tu cartea a lor di pâryurii ditu 27 di andreu 2007 ,, … lali Vasili … sâ spusi/s-feaţi unâ cu armânitatea, cama di dauâ dechenii, tru tut ţi ari ea cama cu pistusini, cama viryir şi sincer. …“


    Vergula şi Constantin Nicea di Bitolia nyrâpsescu tu cartea a lor di pâryurii: ,, … cându ş-chirurâ tuti nadepturli şi ahurhi un genocid cultural, pritu cari armâñilli câdzurâ tu un somnu greu, sorâ cu moartea. Atumţea, anâlţândalui-si ca pullilu Fönix ditu cinuşi, llirtatlu Vasili Barba u mutâ hlambura armâneascâ. Cu mintiminilla ş-putearea a lui giuneascâ, el nchisi naua xanadiştiptari ali armânami. …“


    Prezidentul a Consiliului ali Evropâ şi spuni tutâ tiñiia, simbatia nica şi pricunuştearea andicra di un ahtari om: ,,Pritu minduita a lui universalâ, excluzândalui iţi sectarismu naţionalistu … pritu uminilla a lui … pritu vrearea şi filotimia a spiritlui a lui”…,iara secretarlu a Comisiillei di Culturâ a Consiliului ali Evropâ, Joâo Ary: ,, fui martorlu a vrearillei a lui fârâ mardzinâ ti apârarea a limbâllei şi a culturâllei a lui, unâ vreari ţi nu slâghi vârnâoarâ”, Ion Cristofor: ,,admirabilu Barba”, profesorlu Joan Simiti: ,, . ..revista a profesorlui Barba agiumsi …un cadealihea liantu suflitescu, mobilizator, ti tutâ fara”, Adrian Pâunesecu: ,, … tricutlu şi livendul armân, alumtâtor di cându lu-cunoscu ti cauza a armâñiloru…eminenta chipitâ di sâghitâ ti cauza a armâñiloru”, Paul Angheluuu spunuui: ,,cunuscutlu om cu anami, profesor dr. Vasile G. Barba li adarâ cu mari furteaţâ şi cilâstâseari”, Ion Cristofor: ,,ari tuti hârli şi virtuţli morali a strâauşlor a lui” etc., etc.


    Ia-u-ia exighisearea, di iu yinea luñiina a vrearillei tu ocllilli a aiştui om, putearea a lui di cândâseari: Ditu ahândusimea a unlui suflit vârtos, bun ş-chischin. Mana a lui, cari ş-ti mini fu unâ dealihea manâ, cu vreari ş-buneaţâ, viglla cu multâ sensibibitati, câ tuti aţeali tu familia a llei sâ s-facâ ,,cu suflitlu curat”.


    Tiñiia ş-nâmuzea lli-eara sâmti al Vasile Barba, el fu un idealistu, cari vârnâoarâ nu feaţi vârâ compromis ti amintatiţi materiali, şi aestâ turlie sâ spusi cadealihea armân. — Tu zborlu a lui di la paturlu Congres a Armâñiloru, Atanas Yioryiţa spunuui:


    ,,U ştiţ voi tuţ ,,drama” al Hagi-Steryiu cari dzâţea:

    Ţi-ñi voi bana di azâ ş-ninti,

    Ţi-ñi voi cupii ş-aveari

    Ma nâmuzea mâni-ñi chiari?

    S-clleamâ, nâmuzea-i la Armâñi nai ma scumpul lucru!”


    Barba nu adunâ aveari, acâ avu tu Ghirmania unâ catandisi materialâ multu bunâ,

    – aestâ spuneari u luyursescu ca unâ apandisi anânghisitâ ti niscânti zboarâ ţi nu suntu dealihea. Nu achicâsescu cum di putu un autor sâ spunâ, s-aştearnâ pi carti ş-deapoa nica şi s-publicâ niscânti zboarâ, cari nu avea niţi un thimelliu alithea, hiindalui maş zboarâ arcati:

    ”Mulţâ spunuu câţe, calea câtâ yinitorlu congres mondial ditu yismâciun, di Freiburg, easti aştirnutâ cu mârchi, tu alti locuri seamnili indicatoari au dinâpoi drahmi etc. – ditu Revista ‘Deşteptarea’ , Bucureşti, anlu 7, numirlu 7 (76), alunar 1996.”


    Stiu ghini, câ ,,Deuţche Forschungsgemeinschaft[K11] avea tu aradâ, sâ-ndrupascâ financiar, cu pţâñi pâradz, congresili ştiinţifiţi, ndreapti la universitâţli ghirmani. Stiu câ protili dauâ icâ vahi trei congresi, câţe tuti eara organizati la universitâţ ghirmani, eara agiutati di aestâ organizaţie ştiinţificâ, ama nu avea niţi unâ minteari politicâ. Ţi sinfer putea s-aibâ Ghirmania tu aestu lucru, ş-ma multu Gârţia, iu autoritâţli niţi nu vor s-pricunoascâ existenţa a limbâllei armâneascâ ?! Aestâ absurdituati easti cadealihea unâ agudeari/unâ calomnie. — Em, aţel ţi scoasi, li arcâ aesti zboarâ, nu ş-ari ici tiñiia andicra di el işiş? —


    Cara Barba aprâftâsi s-ciuduseascâ pritu işiş vidzuta a lui, s-mutreascâ apufusit ş-cu tiñiie ntroclli la iţi insu şi s-amintâ pistipsearea a tutâlor, atumţea s-agiumsi la aestâ tamam câ eara tiñiisitu tu tuti aţeali. Ca unâ arâzbunari/consolari tu aestâ catandisi, voi s-aleg ditu zboarâli nyrâpsiti di Dr. Ionel Zeana di Bucureşti, tu 11.12.1986: ,,Revista ‘Zborlu a nostru’, ţi u scoţ cu ahânti curbâñi morali ş’materiali, va s-armânâ ca un zghic lâhtârsit ti ridiştiptarea a farâllei armâneascâ ş’ca un momentu cultural di mari simasie, cari va s-azboairâ nsus, pisti zilipseri şi arali, care nu au bitiseari niţi aoa.” — Iara Kira Manţu nyrâpseaşti di Rüsseluşeim, tu 14.02.2003: ,,Un zbor achicâsitu spuni, câ nu ari prufit tiñisitu tu cratlu a lui! Easti dealihea! Profesorlu Vasile Barba, cari cilâstâseaşti tutâ bana ti fara a lui, fu spus cu zboarâ uruti şi mâryit di oamiñi, cari nu au putearea s-agiungâ pi unâ ahtari scarâ şi nâmuzi.”


    Taifa şi nipoţlli al Barba va s-poatâ s-imnâ ,,cu caplu ndzeanâ”, cum di arada spunea el, s-hibâ pirifañi cu aestu pap, cari alâsâ dupâ el unâ numâ nimâryitâ, pisti tut pri iu alâgâ, hiindalui alâvdat şi vrut. Nipotlu Valentin ţâni tu biblioteca a lui personalâ manualili universitari nyrâpsiti di paplu a lui, tratatili ş-lucrârli a lui, revista ,,Zborlu a nostru”, cârţâli editati di el etc. Aestu pap nu vrea ş-alasâ familia ti ici ţiva ditu aestâ lumi.


    [K12] Vasile Barba eara familistu pritu excelenţâ. ,,Nu ari vreari ti farâ la un om cari nu cunoaşti vrearea di familie” eara sloganlu a lui, spus di el ahânti ori arada.


    Si Barba demonstreadzâ averlu aluştui pritu işiş bana a lui. Nu am cunuoscutâ un patriot şi tu idyiul chiro un familistu ma vârtos, cari pânâ tu minuta ditu soni a banâllei a lui s-nu aproachi sâ-lli si bagâ nâscânti tranchilizanti, cu tuti durerli ţi ş-li avea, câţe vrea ta ş-ţânâ mintea limbidâ, câţe eara cu mintea la mira a farâllei a lui, dândalui apofasi, cum să s-adarâ ma largu şi tutunâoarâ cu plâcârseari la fraţ, sâ-lli-agiutâ, sâ-lli-veaglle taifa şi nveasta, cu cari va ta s-hibâ ,,angrupatu Freiburg, pânâ va s-moarâ şi ea, pisti un an doi, ş-deapoa s-him duşi deadun Bucureşti, iu s-nâ aflâm arâpaslu ti daima, ti tiñiia şi nâmuzea a taifâllei a noastâ”, aproapea di vruţlli a noşţâ armâñi.


    Nu cunuscui un familistu ma cândâsitu, un tatâ di familie, un pap cu ahântâ vreari, mastur ta ş-discurmâ taifa, sâ-ll facâ s-arâdâ, eluuu hiindalui naima hârsit namisa di eluuul. Familia era ningâ eluuu iu vrea s-nchiseascâ cu mari sinfer, lu-agiuta tu tuti ţi li-adra.


    Profesorlu Hans-Martin Gauger di la Universitatea di Freiburg cari lu-andrupâ şi eara totna ningâ el cu pistusini şi vreari ahurhindalui di la protlu congres di Mannheim ş-pânâ la arada di ngrupari tu capela a Mirminţâlor di Freiburg, cari lu-cunuscu multu ghini, s-ciudusi ti aestâ fumeallie unitâ pi cari paplu totna aprâftâseaşti sâ-u-adunâ ningâ el, câti ori ari ananghi di ea.


    Nu-avea sâtuleaţâ nipoţlli s-lu-ascultâ, « spuni nica, papo, cum fu ». Nipotlu Valentin adrâ cu el interviuri pi tema a strâpâpñiilor armâñi, adrândalui filmu cu el tu idyiul chiro. Nipoata Christine nica di ñiicâ, tu ilichia di 7 añi lli-agiuta ti apriduţearea tu limba francezâ a corespondenţâllei cu Consiliul ali Evropâi, a nâscântor poezii etc.


    Aţelli trei yiaţrâ a casillei Mihai, Mihaela şi Valentin, lu-mutrirâ cu multâ vreari. Dupâ ţi s-agiumsi pi isapea, tu marţu, câ easti greu lândzidu, yinea cafi dzuuâ la el. Cu câtâ iruşi yinea şi câtâ arâvdari avea dzinirli Mihai sâ-lu consultâ, sâ-lli-aducâ yitriili naima cu hâiri, sâ-ll-arucâ iñiecţiili, cari eara amintârli naima nâi a ştiinţâllei medicali pi plan mondial, [K13] ş-niţi câ aştipta vârâ zbor di haristuseari. Cu câtâ vreari-lu mutrea nipoata Mihaeluuua, ll-arca iñiecţii, lu-frica, ll-dâdea curayiu şi-lu-hâidipsea. Cum lu-hâidipsea şi nipoata Christine di Hamburg, cându yinea tu vacanţâ, ama ş-hill-sa Gabrieluuua. Cându dzinirli Burkhard lli-aspila cicioarli, Vasile lli-spunea: ,,Ai mutrita dulţi a Hristolui, cându lã la cicioarli a discipollilor a lui”. Câtu s-pidipsi hilli-sa Cristina ti el, di yinea aproapea cafi dzuuâ dupâ oarili a lliei di birou, s-lucreadzâ la calculatorlu a lui, multi ori dupâ ñiadzânoaptea, lli-andridzea computerlu, scanerlu, imprimanta, nidzea mpâzari ta s-ancupârâ aţeali ţi eara ananghi deadun cu dzinirli, ş-deapoa purta cu el ş-cu nipoţlli corespondenţa di poştâ, duţea revistili la tipografie, li loa di aclo, li duţea la poştâ tu Franţa, cu pulli/timbrili di la Iancu Perifan etc.


    Vrea s-putea un Vasile Barba, aestu om imir şi bun, cari pi crivatea a lui di moarti şi spusi vrearea, sâ s-ndreagâ tuti aţeali ,,cu vreari şi achicâseari”, s-nu s-cârteascâ cu zboarâ greali niţi un popul cari bâneadzâ deadun cu armâñiilli etc., cari aprâftâsi sâ-lu ţânâ mesajlu a imnului naţional – salvgardarea a limbâllei maternâ – ş-dupu ñiţli alâxeri ţi li feaţi agiumsi, ditu un greu blâstem tu unâ vluyiseari analtâ, di u feaţi nanâparti aestâ turlie, numa lae, ta s-hibâ luyursit singurlu imnu naţional tu lumi, tu cari s-blastimâ yinitoarili bârni, aşi câ tora imnul poati s-hibâ cântat fârâ pişmânseari ş-tu bâsearicâ, – poati s-hibâ luyursit, câ un ahtari om sâ-şi cârteascâ familia ,,cu limbâ di moarti”, sâ-şi arucâ familia anaparti di alumtâ/baricadâ?


    Vasile Barba, cu mintea ş-putearea a lui di cândâseari şi-ndreapsi ditu ahurhitâ familia ti acţiuñiili a lui, va s-dzâcâ lâ ngâldza şi a lor suflitli cu vrearea a lui ti aestâ cauzâ muşeatâ şi ndreaptâ, amintândalui pritu aestâ soţlli a lui naima vârtoşi, cu naima marea pistusini, cari nu lu-alâsarâ singur niţi atumţea, cându ,,auşi domnul Barba”, cându ,,lu-alâsarâ puterli”, (cum lli-spusi cu plângut al Taşcu Lala), câ tamam atumţea lli-ansârirâ ma multu tu-agiutor, di li-adunarâ arâdârichili anvârliga di el, di lu-agiutarâ cu ma multâ hâiri tu lucru, tu copuslu a lui.


    Nipotlu Valentin bitisi ti el post mortem numirlu ditu soni a revistâllei, lucrat di paplu a lui, di lu-purtâ la arâdzli di ngrupari di Bucureşti, ţicara câ nu-avea multu di anda avea işitâ yiatru şi-avea multu gaile ti lucârlu a lui.


    Cându lu-cunuscui Barba, cu vârâ şasi dechenii ninti, protlu lucru importantu, di cari-ñi zbura cu mirachi, eara fumeallia a lui, fraţllii şi surârli ma ñiiţ, ţi li vrea, lâ-avea ngâtan, lâ purta gaileluuuu, s-aibâ tut ţi lâ lipseaşti, s-ducâ la sculie etc. Câţe el eara ma marli, şi-lli vrea fraţlli şi surârli ca un pârinti, iuţido nidzea cu elli, ll-ari viglliatâ cu mintea tutâ bana a lui, lâ-ansârea tu agiutor, cându eara vârnu di eluuul tu-ananghi, ndridzea multi lucri greali cu vreari şi achicâseari, nicâ ş-atumţea cându avea agiumtâ mâri. Eluuu cilâstâsi cu tutâ putearea ti unitati tu familia a lui, ti tiñiisearea a pârinţâlor a lui vruţ.


    Tu Kirolu cându, câtu n-aveam ncurunatâ, cllima di multi ori fraţ a lui la noi, Braşov. Tati a meu, pi ningâ alti zboarâ mintimeni, duchi si-ñi spusi s-nu mi cârteascâ aestu lucru, câţe easti harea naima muşeatâ la un bârbat. Câ ari un suflitu fidelu, câ easti un dealihea familistu, cari mâni, idyea turliie va u va ş-taifa a lui. Şi avu ndriptati, Vasile fu un ,,pater familias” ti urneki/ paradigmâ. Nu fu vacanţâ, tu cari s-nu s-ducâ cu tutâ fumeallia, tu vâsilie şi tu xeani. Cu aesti furñiii, ma marea harauâ ti noi nu eara videarea a nâscântor locuri istoriţi, câsâbadz şi muzee, câ andamusili cu armâñiilli, moeabeţli apreasi cu eluuul ş-deapoa duţearea ma largu şi comentarea a lor cu familia, duţearea cu deluuuegaţia di armâñi la ONU, cu furñia ta s-da un memoriu tu numa a armâñiloru, zborlu ţânut la nâscânti congresi şi apriduţearea a lor etc. Aesti era multu ma interesanti şi nâ angâldza suflitlu andicra di tuti apunţâli pisti Duna, Budapesta i Cascada Niagara tu SUA.


    Acâ pân tu aestu chiro ,,Recomandarea 1333/97” nu fu aprucheatâ şi bâgatâ tu lucru niţi di Guvernul ali Românie, niţi di armâñi aşi cum s-aştipta, ea avu ama scâpolu ti ridiştiptarea-a conştiinţâllei a armâñiloru: s-dişcllisirâ nâi suţati, s-ndreapsirâ tuti turliili di acţiuñi, andamusi, programi culturali, emisiuñii la radio şi teluuueviziuni, s-nyrâpsirâ articoli di jurnali şi revisti, s-adrarâ poezii, operi nâi di prozâ, s-ritipusirâ cârţâ, câ ia avem pritu Cunia şi un ,,Coresi” a armâñiloru etc.


    Cunuscutlu artistu plastic, pictor di icoani, Gheorghe Platari, cari avu totna unâ activitati di andrupari a chestiunillei armâneascâ ningâ Barba, nyrâpsi lucrâri valoroasi ti bana şi adeţli a armâñiloru.


    Iancu Perifan xanaedituâ pi CD-uri muzicâ armâneascâ cum şi ploacili di poezie şi prozâ, cari furâ imprimati di Barba şi li pitricu tu lumea tutâ.


    Mihali al Prefti cu hilli-su adrarâ aţeali CD-uri ti anami, cu vecll cântiţi armâneşţâ, safi, cântati di eluuu, un inteluuuectual ahoryea, câţe nica şi un xen s-ducheaşti mâyipsit di aesti meluuuodii, nyrâpsi şi înreghistrâ operli a lui işiş ,,Cartea a Calillei” etc., di cari aduţea aminti Vasile tu dzâlili ditu soni cu pricunuşteari şi cândâseari ta s-ducâ lucârlu ma largu.


    Gica Godi, altu editor di muzicâ şi poezii, eluuu işiş poet nica şi compozitor, autorlu nu maş a stihurlor, ama şi a muzicâllei ti ,,Câmbana a Evropâllei”, durusi pritu aestâ a popului a lui un dealihea imn, pi cari Vasile nu dânâsea sâ-lu-ascultâ, entipusitu ş-cu lâcârñi ntroclli, orchestraţia hiindalui tu mari tiñiie, ca unâ sinfonie di Beethoven, cari aduţi unâ hâvaie di nâdie, ş’ţâ umpli inima di harauâ şi pistusini ti un yinitor luñinos a farâllei.


    Lucru vârtos acâţarâ cata tuti suţatili armâneşti ditu România, câ ş-ditu Macedonia, Vârgâria şi Albania, ti cari ti amârtie nu pot sâ spunuu ma minutiş, ll-alas alţâ, ma informaţ, s-adavgâ aesti ixichi.


    Ama armâñiilli nu achicâsirâ, câ ma ş-caftâ niacumtinat ndrepturli pruvidzuti di Consiliul ali Evropâ pritu ,,Recomandarea 1333”, atumţea aestea va lâ si da. Nu easti nica dip amânatu, ama him tu dausprâdzaţea sâhati, cându lipseaşti câ armâñiilli ma tiniri s-intrâ tu lucru, iara aţeluuu ţi s-ducheaşti ma livendulu patriot, sâ-u-lla hlambura ţi lli-u-tindi Barba şi s-treacâ tu frâmtea a lor, s-aleagâ calea naima bunâ tu aestâ oarâ istoricâ: icâ sâ-lli declarâ armâñiilli minoritari, icâ demonstrândalui la tuţ, câ easti ti sinferlu nu maş a armâñiloru, câ şi a româñiilor, sâ s-bagâ tu lucru aestâ ,,Recomandare”, pritu cari va s-ndrupascâ ţânearea tu banâ, tu tutâ hamunisia Balcanicâ, a romanitatillei ditu apiritâ, fuvirsitâ cu chirearea.


    Profesorlu Barba amintâ hâirlâticu la Consiliul ali Evropâ di furñia a iţrâiillei a lui şi a caracterlui a lui tiñiisitu, apufusit, constantu, armâtusitu cu vreari, achicâseari şi buneaţâ pân tu ahândusimea a suflitlui, şi arcâ vreari la tuţ aţeluuul di anvârliga: fumeallia, soţlli, colaboratorllii di tutâ lumea. Ma mutri ditu ahurhitâ ş’tuţ añiilli scâpolu a lui pân tu bitisitâ, fârâ acumtin, ma nu trapsi mânâ di la cândâsearea a lui, di furñiia a lucârlui tiñiisitu tu tuti acţiuñiili nchisiti, di furñia a vrearillei şi mirachillei a lui şi a putearillei a lui tu alumta ti unâ cauzâ ndreaptâ, ti ndreptul di la Dumidzâ a cafi unlui om la limba a lui di dadâ, Barba putu di ll-ascumbusi tuţ armâñiilli pi tuti ilichiili, (ficiuriţlli cântândalui şi giucândalui tu strañiili a naţionali dinintea a Consiliului ali Evropâ) ş-ditu tuti locurli, cari tu arada a lor lli-criscurâ dzâţ di ori ma multu furteaţa, licşurândalui s-aprâftâseascâ, eluuu, un nicunuscut, fârâ reluuuaţii, fârâ agiutor material, s-adarâ un actu istoric ti armânami, di u dişcllisi poarta mari a ,,Evropâllei” cu mâñiili niarmâtusiti, nu preşcav, câ maş cu ,,vreari şi achicâseari”, amintândalui tiñiia nica şi simpatia ş-deapoa şi apruchearea di la tuţ parlamentarlli ta s-ndrupascâ şi s-bagâ semnul pi ,,Ricomandari” tu unanimitati.


    Ma s-aruc unâ mutritâ, tut cu tut, ti bana a lui, cu ndriptati va sâ spunuu, câ al Vasile Barba âlli si axizeaşti ti lucârlu a lui, ti ţi ari adratâ ,,şasi mârdzeali albi”, va s-dzâcâ ,,suma cum laudae”!



    S-hibâ câ, mastea aluştui OM ţi easti unu tru lumi, ahoryea/ fârâ aradâ, s-armânâ niagârşitâ, hiindalui anvârligat di unâ aureolâ solemnâ şi sâ s-arihâtipseascâ tu eta a etilor tu irini, ti tiñiia şi nâmuzea a taifâllei şi nipostlor a lui vruţ, a aliştei fumeallie unitâ, fraţ, surâri ş’nipoţ, tuţ idyealui vruţ, ama şi ti tutâ fara a lui, a curi lâ greaşti ditu alantâ lumi câ au borgi andicra di strâpâpâñi şi nâili bârnuri ţi yin, s-u-mutreascâ ma largu


    ,,cu vreari şi achicâseari” limba şi cultura armâneascâ, ta s-aibâ ahârdzitu mâni, tu unâ Evropa unitâ şi bânânda tu iriñi, loclu ţi-lli si cadi – cllimari, ţi u spunu şi zboarâli impresionanti di pâryurii a durusitlui poet – conştiinţa-a suflitlui armânescu – George Vrana:


    Lali Vasil’i,

    tora lu-alinaşi

    muntili a suflitlui

    s-lu-aynâyâpseşti Dumnidzâlu,

    ma va ti torñi

    s-nâ mutreşti ‘ntrocl’i,

    s-nâ mutreşti tu inimâ,

    s-nâ mutreşti tu suflitu,

    şi atumţea, noi, diadohil’i

    va dâmu apandisi

    ti clirunumia ţi-u-alâsaşi,

    Lali Vasil’i.



    Freiburg, la 10.10.08 Dr. Katharina Barba


    Apriduţearea: Taşcu Lala (RRI)