O anchetă jurnalistică
a detonat, relativ recent, o bombă bine ascunsă, dar, totuşi, bine cunoscută:
infecţiile intraspitaliceşti. Investigaţia a scos la iveală faptul că multe
dintre dezinfectantele folosite în spitalele româneşti erau diluate chiar de firma
producătoare. Erau, prin urmare, ineficiente. Anchetele ce au urmat – inclusiv,
cea penală – au scos la iveală o întreagă reţea de corupţie ce acţiona de
foarte mult timp. Astfel a fost identificată una din cauzele unei mari probleme
constatată de-a lungul anilor de pacienţi şi familiile lor. Mulţi oameni se
îmbolnăveau în spital mai rău decât la momentul internării, unii chiar murind.
Este cazul unora din victimele incendiului de la clubul Colectiv, tragedia
care a lovit România în toamna anului trecut. Stabilizate în urma arsurilor,
ele au murit din cauza unor infecţii contractate în spital.
Problema, însă, e
veche, aflăm de la Preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia
Pacienţilor, Vasile Barbu: Asociaţia
Naţională pentru Protecţia Pacienţilor, de aproape nouă ani, spune că prevenţia
şi controlul infecţiilor nosocomiale în România este o mare problemă. O
problemă ignorată. Ni s-a spus, inclusiv de la nivel oficial, că infecţii
nosocomiale sunt peste tot, şi în America, şi în Germania. Noi am fost de acord
cu această idee de vreme ce bacteriile sunt parte din natură, dar în spitale,
problema trebuie ţinută sub control. I-am atras atenţia ministrului sănătăţii
de la vremea respectivă, dar nu s-a rezolvat nimic. Următorii miniştri au fost atenţionaţi
de asemenea. Unii au avut un mandat foarte scurt şi era imposibil să se ocupe
de toate problemele sistemului. Dar noi i-am atenţionat. Practic toţi miniştrii
au fost atenţionaţi cu privire la riscul infecţiilor nosocomiale.
De-abia după declanşarea scandalului
mediatic, autorităţile au dispus efectuarea unor verificări. În urma lor a fost
confirmat faptul că dezinfectatelor firmei respective le fusese alterată
eficienţă şi că fuseseră folosite în 50 de spitale din România. Tot în urma
acestor dezvăluiri au apărut şi documente ale Ministerului Sănătăţii trimise
de-a lungul timpului Parlamentului, conform cărora numai în ultimii cinci ani acest minister
a identificat 57.088 infecţii. Din 2013, de fapt, numărul acestora a tot
crescut, capitala deţinând recordul de infecţii în spitale.Problema pare să fi
fost, binecunoscută, dar recunoscută doar parţial. Chiar reprezentantul
societăţii naţionale de microbiologie a declarat că infecţiile nosocomiale nu sunt raportate în
România, ţara noastră având sub 1% astfel de cazuri pe hârtie, în condiţiile în
care celelalte state europene arată o situaţie mult mai realistă de aproximativ
5% incidenţă. Declaraţia a fost făcută odată cu lansarea Planului Strategic de
Prevenire şi Combatere a Infecţiilor Nosocomiale 2016 – 2018. De altfel, la nivel teoretic şi declarativ
România nu stă atât de rău în combaterea infecţiilor intraspitaliceşti.
Vasile
Barbu: În prezent, în România,
există reglementări în ceea ce priveşte prevenirea şi controlul infecţiilor
nosocomiale. Avem o comisie consultativă de epidemiologie la nivelul
Ministerului Sănătăţii şi avem şi societăţii medicale care au înaintat soluţii
pentru remedierea situaţiei. Din păcate, relaţionarea dintre toţi actorii din
sistemul de sănătate pe această temă este una foarte proastă.
Dincolo de problemele administrative şi de hăţişurile birocratice se
află, însă, poveştile oamenilor, multe încărcate de tragedie. Vasile Barbu a
trăit dramatismul acestor experienţe, soţia lui fiind una din victimele
infecţiilor: Unul dintre
iniţiatorii asociaţiei noastre a fost soţia mea, de profesie avocat. În cadrul
firmei noastre de avocatură lucram la multe cazuri de malpraxis. Primisem
inclusiv sesizări din partea familiilor cărora le decedaseră rudele, pe când
erau pacienţi, din cauza unor infecţii din spitale. Atunci, noi ne-am gândit că este bine să facem ceva pentru ei, fiindcă
statul şi ministerul nu făceau nimic. Am
luat această iniţiativă împreună cu soţia mea care, după atât efort, a trebuit
să sufere o intervenţie chirurgicală. În urma acestei operaţii, a fost
infectată chiar în secţia de terapie intensivă, în blocul operator. A decedat
în final.
O dovadă în plus că drama infecţiilor nosocomiale trenează de mult timp
în spitalele din România aduce în continuare şi Otilia, mama unui băiat de 15
ani care, la puţin timp după naştere, s-a îmbolnăvit tot în spital. Calvarul nostru a început, de fapt, încă din
maternitate. Imediat după ce am născut, băieţelul meu a luat un virus localizat
în stomac fapt pentru care a avut, de la bun început, mari probleme cu
alimentaţia. Apoi, după o perioadă, a făcut vaccinul antirujeolic şi a avut ca
reacţie febră foarte mare. Timp de câteva zile a avut temperatură de 40 de
grade, drept pentru care am sunat la Salvare, iar apoi am făcut greşeala de a
mă lăsa convinsă să mă internez cu el în spital. Acolo a primit antibiotice
foarte puternice, care i-au afectat mucoasa stomacului şi, astfel, a contactat,
din nou, o altă bacterie din spital.
Cauza – o infecţie cu stafilococul pioceanic – nu i-a fost relatată
Otiliei direct de vreun medic. De altfel, nici un membru al personalului
medical nu a comunicat cu ea pe această temă, nici la prima îmbolnăvire, nici
la cea de-a doua. La a doua
îmbolnăvire, când avea aproape 11 luni, am cerut mutarea la un alt spital şi
când mi s-a dat foia de externare, am putut citi acolo că a luat o bacterie din
spital. În maternitate, nu mi-a spus nimeni nimic. Am făcut eu o serie de
analize ca să văd de ce nu mânca bebeluşul, dar nu am avut obţinut nici o
informaţie concretă. Doar când am ajuns a doua oară în spital, mi s-a spus că
probabil bacteria de la stomac a fost distrusă de antibioticele administrate.
În rest, nu şi-au asumat nimic. Eu am plecat din acel spital şi am avut noroc
că am dat peste un alt doctor foarte bun. El era de gardă în acea noapte când
copilul meu s-a zbătut practic între viaţă şi moarte. De data asta, am fost
cazaţi într-o cameră antiseptică. În sfârşit, se luaseră nişte măsuri stricte
de igienă. Dacă s-ar fi întâmplat aşa de la bun început nu cred că am mai fi
trecut prin acest coşmar.
Scandalul
dezinfectantelor l-a costat deja funcţia pe ministrul sănătăţii în funcţie la
data dezvăluirilor jurnalistice. Noul ministru – Vlad Voiculescu – a acţionat
în beneficiul pacienţilor pe vremea când nu avea funcţii oficiale şi a promis
clarificarea multora din aspectele rămase nerezolvate. Rămâne de văzut cât de
eficient va fi în eliberarea blocajelor din chiar interiorul sistemului pe care
trebuie să-l supervizeze.