Tag: verbes

  • Leçon 246 – Ce que nous pouvons faire

    Leçon 246 – Ce que nous pouvons faire

    Lecţia
    două sute patruzeci şi şase

    Dominique : Bună ziua!

    Alexandru :Bună seara!


    Valentina :Bună!






    Bun venit, dragi
    prieteni !

    Qu’est-ce que nous voulons,
    savons et pouvons faire? Voici aujourd’hui la dernière réponse à cette triple
    question.




    Parmi
    les 3 verbes




    a vrea – vouloir


    a şti – savoir


    a putea -pouvoir




    ce
    dernier est le seul à permettre une construction similaire à celle du français:
    après a putea on peut utiliser un infinitif. C’est le
    moment de nous demander: que
    pouvons-nous faire ?






    Valentina : Eu pot dansa. Je peux
    danser.


    Alexandru : Tu poţi lua un taxi. Tu peux
    prendre un taxi.


    Valentina : El poate pleca. Il peut
    partir.


    Alexandru : Noi putem aştepta. Nous
    pouvons attendre.


    Valentina : Voi puteţi dormi. Vous pouvez
    dormir.


    Alexandru : Ei pot veni. Ils peuvent
    venir.








    Parallèlement
    à cette construction, qui vous est si familière, le verbe a putea accepte
    aussi la construction obligatoire pour les deux autres verbes – a vrea et
    a şti – après lesquels ont emploie le subjonctif. Nous allons
    reprendre nos exemples et utiliser cette autre structure. Le sens de ces
    petites phrases étant le même, la traduction n’est plus nécessaire. Profitez-en
    pour les comparer :






    Valentina : Eu pot dansa.


    Alexandru : Eu pot să
    dansez.


    Valentina : Tu poţi lua un taxi.


    Alexandru : Tu poţi
    să iei un taxi.


    Valentina : El poate pleca.


    Alexandru : El
    poate să plece.


    Valentina : Noi putem aştepta.


    Alexandru : Noi
    putem să aşteptăm
    .


    Valentina : Voi
    puteţi dormi.


    Alexandru : Voi puteţi
    să dormiţi.


    Valentina : Ei pot veni.


    Alexandru : Ei pot să vină.






    Comme pour les deux autres verbes, vous pouvez retenir la
    structure : a putea să…






    Valentina : Tu nu poţi mânca acum ?


    Alexandru : Tu nu
    poţi să mănânci acum ?
    Tu ne peux
    pas manger maintenant ?


    Valentina : Cine poate veni cu noi ?


    Alexandru : Cine
    poate să vină cu noi ?
    Qui peut venir avec nous ?


    Valentina : De ce nu poţi lucra?


    Alexandru : De ce
    nu poţi să lucrezi?
    Pourquoi ne peux-tu pas travailler ?


    Valentina : Puteţi intra.


    Alexandru : Puteti
    să intraţi.
    Vous pouvez entrer.






    Parfois,
    entre ces deux structures il y a quand même certaines différences, très
    subtiles et difficiles à expliquer, bien souvent d’ordre stylistique.

    Notons
    également que si la phase contient un pronom réfléchi ou un pronom complément,
    la place de ces petits mots n’est pas la même dans les deux structures :






    Valentina : Eu mă pot
    spăla.
    Je peux me laver.


    Alexandru : El ne poate ajuta. Il peut
    nous aider.


    Valentina : Tu îmi poţi da adresa ? Peux-tu me
    donner l’adresse ?


    Valentina : Eu pot să mă spăl.


    Alexandru : El
    poate să ne ajute.


    Valentina : Tu poţi să îmi dai
    adresa ?







    Ces deux
    constructions s’appliquent évidemment aussi aux autres modes et temps du verbe a
    putea
    (pouvoir).






    Valentina : Eu am putut mânca. J’ai pu
    manger.


    Alexandru : Eu am putut să mănânc.


    Valentina : El nu a putut veni. Il n’a pas
    pu venir.


    Alexandru : El nu a putut să
    vină.


    Valentina : Noi nu am
    putut dormi.
    Nous n’avons pas pu dormir.


    Alexandru : Noi nu am putut să dormim.


    Valentina : Voi aţi putut intra ? Vous
    avez pu entrer?


    Alexandru : Voi aţi putut să intraţi?








    Valentina: Ele puteau lua un taxi. Elles
    pouvaient prendre un taxi.


    Alexandru: Cine putea şti ? Qui pouvait
    le savoir ?


    Valentina: De ce nu puteai pleca ? Pourquoi
    ne pouvais-tu pas partir ?




    Alexandru: Ele puteau să ia un taxi.


    Valentina: Cine putea să ştie ?


    Alexandru: De ce nu puteai să pleci ?







    Valentina: Tu vei putea merge cu maşina. Tu
    pourras y aller en voiture.


    Alexandru: Noi nu vom putea veni cu voi. Nous ne
    pourrons pas venir avec vous.


    Valentina : Ea nu va putea lucra? Elle ne
    pourra pas travailler?






    Valentina: Tu vei putea să mergi cu maşina.


    Alexandru: Noi nu vom putea să
    venim cu voi.


    Valentina: Ea nu va putea să lucreze?








    Valentina : Ce aş putea face pentru tine?


    Alexandru: Ce aş putea să fac pentru tine ?


    Qu’est-ce que je pourrais
    faire pour toi?


    Valentina : Tu ai putea face o cafea.


    Alexandru: Tu ai
    putea să faci o cafea.
    Tu pourrais préparer un café.


    Valentina : Ea ar putea
    ezita.


    Alexandru :
    Ea ar putea să ezite. Elle pourrait hésiter.


    Valentina : Dacă aş putea zbura…


    Alexandru: Dacă aş putea să zbor… Si je
    pouvais voler…






    Hélas, Keo
    ne peut que chanter.




    Dac-aş putea să zbor, «Si
    je pouvais voler », est l’exercice musical qu’il nous propose aujourd’hui.








    LA
    REVEDERE !








    Dac-aş putea să zbor





    Mă-ntreb
    adesea unde eşti

    Pe unde oare te ascunzi?

    Te chem să-ţi spun că îmi lipseşti

    Dar nu răspunzi.

    Prin ce deşert
    te-ai rătăcit ?

    Unde eşti oare de găsit ?

    De când tu ai plecat

    Te caut însetat

    Te caut ne-ncetat.




    Refren:

    Dac-aş putea să zbor

    Mi-ar fi mult mai uşor

    Spre tine să privesc

    Oriunde-ai fi, să te găsesc.




    Ca o enigmă-n gândul meu

    Pe care vreau să o dezleg

    Aşa eşti şi vei fi mereu

    Nu te-nţeleg.

    Şi totuşi cred că într-o zi

    Pe tine te voi regăsi





    Prea mult am aşteptat

    Te caut însetat

    Te caut ne-ncetat.





    Refren:

    Refren:





    Oriunde-ai fi… te voi
    regăsi

    Oriunde-ai fi… spre tine voi veni !




    Refren:

    Refren:





  • Leçon 139 – Le verbe “venir” II

    Leçon 139 – Le verbe “venir” II

    Dominique :
    Bună ziua.


    Alexandra : Bună dimineaţa.


    Alexandru : Bună seara.


    Ioana : Bună.






    Bun venit, dragi prieteni. Ou
    plutôt Bine aţi venit ! pour anticiper un peu sur le sujet de notre
    nouvelle petite leçon. Car nous n’avons pas épuisé le verbe a veni – venir.
    De retour, aujourd’hui, il nous offre généreusement son passé et son… avenir.






    Je vous rappelle qu’en roumain le passé est
    construit à l’aide des formes – un peu raccourcies, parfois – de l’auxiliaire a
    avea
    – avoir (au présent), auxquelles on ajoute le participe passé du verbe
    – en l’occurrence venit – venu. Je précise que tous les verbes roumains
    se conjuguent au passé avec «avoir».






    Alexandra :
    Eu am venit. Je suis venu(e).


    Eu am venit ieri. Je suis venu hier.




    Alexandru :
    Tu ai venit.
    Tu es venu.


    Tu ai venit în week-end. Tu es venu pendant le week-end.




    Ioana :
    El a venit.
    Il est venu.


    El a venit devreme. Il est venu tôt.


    Ea a venit. Elle est venue.



    Ea a venit târziu. Elle est venue tard.




    Alexandra :
    Noi am venit. Nous sommes venus.


    Noi am venit
    deja.
    Nous sommes déjà venus.




    Alexandru : Voi aţi
    venit.
    Vous êtes venus.


    Voi aţi venit anul trecut. Vous êtes venus l’année dernière.




    Ioana : Ei au venit. Ils sont
    venus.


    Ei au venit acum. Ils sont venus maintenant.


    Ele au venit. Elles
    sont venues.


    Ele au
    venit la ora 10 (zece).
    Elles
    sont venues à 10 heures.








    L’avenir
    nous sourit maintenant, à travers le futur du verbe a veni. Un
    futur construit comme d’habitude avec les formes spéciales du verbe a vrea (vouloir), auxquelles on ajoute
    l’infinitif – c’est-à-dire le nom de l’action, en l’occurrence: veni.






    Ce
    temps ressemble beaucoup au futur proche du français.


    Alexandra :
    Eu voi
    veni.
    Je viendrai.


    Eu voi veni cu
    Petru.
    Je viendrai avec
    Petru.


    Petru est son
    « grand garçon » de 4 ans.






    Alexandru :
    Tu vei
    veni.
    Tu viendras.



    Când vei veni ? Quand viendras-tu?

    Ioana : Eu voi veni curând. Je viendrai bientôt.




    Alexandra :
    El va
    veni.
    Il viendra.


    Unde va veni el ? Où viendra-t-il?


    Alexandru : El va veni la Bucureşti. Il
    viendra à Bucarest.






    Ioana : Noi vom veni. Nous viendrons.


    Noi
    vom veni cu avionul.
    Nous
    viendrons en avion.






    Alexandra : Voi veţi veni. Vous viendrez.



    Cum veţi veni ? Comment viendrez-vous ?


    Alexandru : Noi vom veni cu maşina. Nous viendrons en voiture.






    Ioana :
    Ei vor
    veni.
    Ils viendront.


    Când vor veni? Quand viendront-ils ?


    Alexandra : Ei vor
    veni mâine.
    Ils
    viendront demain.






    Ioana: Tu vei veni astăzi. Tu viendras aujourd’hui.


    Alexandra : Când vei veni… Quand tu viendras…


    Alexandru :
    Când
    vei veni iar lângă mine.
    Quand tu viendras de nouveau auprès de moi.






    C’est l’attente
    magnifiquement exprimée par Aurelian Andreescu dans la chanson de la leçon.




    LA REVEDERE !


    Când
    vei veni iar lângă mine





    Când vei veni iar
    lângă mine


    Câmpia te va aştepta


    Cu florile să ţi se-nchine


    Cu apele, cu liniştea;


    Iar eu în prag de
    sărbătoare


    Voi sta în poartă
    aşteptând


    Să te arăţi în
    depărtare,


    Ca să mă bucur mai
    curând


    Ca să mă bucur mai
    curând.




    Când vei veni iar
    lângă mine,


    Topi-vom umbra din
    priviri


    Îi noaptea unor lungi
    suspine


    În ziua unei regăsiri.


    Am să te-nalţ către
    lumină


    Ca să te-ntreb apoi
    încet


    Dacă n-ai vrea să fii
    regină


    A lumii mele de poet


    A lumii mele de poet.




    Voi aştepta să-ţi spun
    cuvântul


    Ca să înalţ un cântec
    nou


    Ce-l va cânta întreg Pământul


    Purtându-l ca pe un ecou


    Ce-ţi va şopti ajuns la tine


    Că eu de când ai lăcrimat


    Şi ai plecat de lângă
    mine


    Nu-mi amintesc să fi
    cântat.


    Nu-mi amintesc să fi
    cântat.




    Și când va fi să stai
    cu mine


    De partea dragostei să
    treci


    Să uiți trecutele
    suspine


    Că n-am să te mai las
    să pleci


    Că n-am să te mai las
    să pleci


    Să pleci.

  • Leçon 138 – Le verbe “venir”

    Leçon 138 – Le verbe “venir”

    Dominique :
    Bună ziua.


    Alexandra : Bună dimineaţa.


    Alexandru : Bună seara.


    Ioana : Bună.






    Bun venit, dragi prieteni. Nous
    voilà de nouveau ensemble, bien reposés, j’espère et prêts à poursuivre courageusement
    l’étude du roumain! Nous redémarrons, comme d’habitude, sur une petite leçon
    bien facile. Et pour fêter votre retour et le nôtre, nous vous proposons
    aujourd’hui le verbe:





    a veni – venir.




    Un verbe important, qui nous fournira, en plus, l’occasion
    d’insister davantage sur les repères temporels.






    Mais commençons par le commencement, c’est-à-dire
    par le présent :




    Alexandru :
    eu vin (je viens)


    Eu vin imediat.
    Je viens tout de suite.


    Vin imediat ! J’arrive !




    Alexandra :
    tu vii (tu viens)

    Attention, nous avons là un double « i », prononcé
    comme un « i » long.




    Tu vii acum. Tu viens maintenant.






    Ioana : el vine (il
    vient)


    El vine astăzi. Il vient
    aujourd’hui.


    ea vine (elle vient)


    Ea vine mâine. Elle vient demain.






    Alexandru : noi venim
    (nous venons)

    Noi venim duminică. Nous
    venons dimanche.






    Alexandra : voi veniţi (vous venez)


    Voi veniţi
    peste două săptămâni.
    Vous venez dans deux semaines.







    Ioana : ei vin (ils viennent)


    Ei vin anul viitor. Ils
    viennent l’année prochaine.


    ele vin (elles viennent)


    Ele vin în septembrie. Elles viennent en septembre.

    Comme vous pouvez le constater, tout comme en
    français, en roumain le présent du verbe peut être utilisé pour exprimer le
    futur.










    Alexandra :
    Vii la masă, Alexandru ? (Tu
    viens déjeuner, Alexandru ?).


    Alexandru : Da, vin ; vin la masă. (Oui, je
    viens ; je viens déjeuner.)


    Alexandra :
    Vii acum ? (Tu viens
    maintenant ?)


    Alexandru : Da, vin imediat. (Oui, je viens tout
    de suite.) Vine şi Ioana ? (Ioana vient
    aussi ?)


    Alexandra : Vii, Ioana ? (Tu viens,
    Ioana ?)


    Ioana : Da, vin, dar în câteva minute. (Oui, je
    viens, mais dans quelques minutes.)






    Ioana : Când veniţi la noi? Quand venez-vous chez nous ?


    Alexandra : Eu vin astăzi. Moi, je viens aujourd’hui.


    Alexandru : Noi nu venim astăzi, venim duminică. Nous ne venons pas aujourd’hui, nous venons
    dimanche.




    Ioana :
    De ce
    nu veniţi astăzi ?
    Pourquoi
    ne venez-vous pas aujourd’hui ?




    Alexandru :
    Nu venim astăzi, pentru că nu avem timp.

    Nous ne
    venons pas aujourd’hui parce que nous n’avons pas le temps.




    Alexandra : Voi veniţi cu prietenii?
    Vous venez avec vos
    amis?




    Alexandru :
    Nu, prietenii noştri vin sâmbătă.
    Non, nos amis viennent samedi.




    Ioana : Cu cine veniţi? Avec qui venez-vous ?




    Alexandru : Noi venim cu Luca. Nous venons avec
    Luca.


    Luca c’est son petit
    garçon de deux ans.






    Et pour qu’il ne s’ennuie pas, les petits chanteurs du
    Chœur d’enfants la Radio vont nous rejoindre, pour la chanson de la leçon. Une
    chanson que tout le monde aime et connaît ici.


    Vine, vine
    primăvara.
    (Il arrive, il arrive le printemps.)





    LA REVEDERE !


    Vine, vine primăvara





    Vine, vine primăvara,

    Se aşterne-n toată ţara.

    Floricele pe câmpii,

    Hai să le-adunăm, copii.


    Creşte, creşte iarba verde,

    Ciocârlia-n nori se pierde,

    Haideţi s-ascultăm, copii,

    Al ei cântec din campii.


    Cucul, cucul strigă tare,

    Pitpalacu-n luncă sare,

    Mieii zburdă pe câmpii,

    Haideţi să-i vedem, copii.





  • Leçon 105 – La dérivation “calator”

    Leçon 105 – La dérivation “calator”

    Dominique: Bună ziua.


    Alexandra: Bună dimineaţa.


    Alexandru: Bună seara.


    Valentina: Bună.




    Bun venit, dragi prieteni – et merci d’explorer avec nous la
    petite constellation de la langue roumaine. En dépit de son caractère
    imprévisible, dans cet univers mouvant du langage elle est, quand même, un
    monde organisé, avec de petits sentiers qui mènent d’un mot à l’autre. La
    dérivation est un tel sentier linguistique – que nous n’empruntons d’ailleurs
    pas pour la première fois – et qui peut vraiment faciliter la
    compréhension.






    Ainsi, à partir d’un verbe, nous pouvons obtenir, par exemple, les mots désignant le résultat
    de l’action, l’action elle-même et celui ou celle qui l’accomplit.

    Le résultat de l’action est donné
    par le participe passé.


    a încânta – enchanter


    Participe passé: încântat/încântată – enchanté(e)






    Alexandra: El a fost încântat. Il a été enchanté.


    Valentina: Ea a fost încântată. Elle a été
    enchantée.






    Nous savons également obtenir, à partir du verbe, le nom de certaines
    actions à l’aide du suffixe -re:




    a încânta (enchanter) – încântare (enchantement)


    a visa (rêver) – visare (rêverie)


    a primi (recevoir, accueillir) – primire (réception,
    accueil)








    Aujourd’hui nous y ajoutons une 3e dérivation possible: toujours
    à partir du verbe, elle nous permet d’obtenir le nom de celui (ou de celle) qui
    accomplit l’action, à l’aide de la particule -tor – respectivement -toare.




    Evidemment, ce suffixe n’est pas le seul du genre et il n’est valable que
    pour certains verbes, mais le reconnaître peut être réellement utile.




    Commençons par nous habituer au suffixe masculin -tor.





    a inventa (inventer) – inventator (inventeur)




    Alexandra: Edison a fost inventator.Edison a été un inventeur.




    a vizita (visiter) – vizitator (visiteur)


    Alexandru: Expoziţia are astăzi mulţi vizitatori. L’exposition
    a aujourd’hui beaucoup de visiteurs.




    a munci (travailler) – muncitor (travailleur)


    Valentina: Muncitorii sunt în grevă. Les
    travailleurs sont en grève.


    a vorbi (parler) – vorbitor (personne qui parle,
    orateur, intervenant)




    Alexandra: Avem un vorbitor de limbă franceză. Nous avons
    une personne qui parle le français.




    a dansa (danser) – dansator (danseur)


    Alexandru: El este un excelent dansator. Il est un
    excellent danseur.




    a privi (regarder) – privitor (celui qui regarde)


    Valentina: Acest tablou încântă privitorul. Ce tableau
    enchante celui qui le regarde.






    Parfois, lorsqu’on ajoute le suffixe -tor, le oules derniers
    sons du mot peuvent être légèrement altérés. Le plus souvent, la voyelle a- devient
    -ă:





    a învăţa (apprendre, enseigner) – învăţător (instituteur)


    a visa (rêve) – visător (rêveur)


    a trece (passer) – trecător (passant)


    a asculta (écouter) – ascultător (auditeur)






    Pour le féminin, on utilise le suffixe -toare.





    muncitor – muncitoare (ouvrier – ouvrière)


    vorbitor – vorbitoare (intervenant – intervenante)


    dansator – dansatoare (danseur – danseuse)


    învăţător – învăţătoare (instituteur – institutrice)

    Les mots obtenus à l’aide des suffixes -tor/-toare peuvent
    être adjectifs ou à la fois noms et adjectifs.




    visător – visătoare (rêveur – rêveuse)


    trecător – trecătoare (passant, passager – passante, passagère)


    ascultător – ascultătoare (auditeur, obéissant – auditrice,
    obéissante)






    On serait tenté de rattacher à cette série le mot călător (voyageur) et sa forme féminine călătoare,qui semblent issus d’une
    telle dérivation. Et pourtant, non. Le verbe est a călători. La
    dérivation pourrait, éventuellement, être inverse.






    Le mot călător semble provenir d’un dérivé latin de
    « caballus » – cheval.




    La chanson de la leçon nous apprend ce mot – accompagné du dérivé visător
    – du verbe a visa – rêver: « Călători visători » – Voaygeurs
    rêveurs – composée et chantée par Ştefan Hruşcă et Vasile Şeicaru.




    C’est à vous, voyageurs rêveurs partis à la conquête d’un autre espace
    linguistique, que nous dédions cette
    chanson.




    LA REVEDERE!