Azi ajungem în
Transilvania. Pornind de la cele mai reprezentative monumente din orașul
Bistrița, reședința de județ, ne îndreptăm spre stațiunea balneoclimaterică Sângeorz-Băi
și spre zona montană. Aici puteți face
echitație, puteți merge pe urmele contelui Dracula sau vă puteți relaxa pe
malul unui lac artificial de acumulare. Ovidiu Bozbici, consilier în cadrul
Direcției Educație Turism din cadrul Primăriei municipiului Bistrița, spune că
prima mențiune despre oraș este din anul 1241, când tătarii au venit dinspre
Moldova și au năvălit în Transilvania, Bistrița fiind primul oraș călcat de ei. Vechile manuscrise arată că, în momentul respectiv, ar fi ucis 6.000
de locuitori, ceea ce demonstrează că era un oraș populat. Este cel mai nordic
oraș săsesc din Transilvania, face parte din cele șapte cetăți-târguri ale
Transilvaniei fondate de sași. Aceștia au venit, în principal, de pe Valea
Moselei și din Luxemburg. Localitatea s-a numit la început Nosa, iar prima
mențiune documentară cu numele actual Bistrița sau Bistricea, datează din anul
1264. Fiindcă e la granița cu Moldova și poartă de intrare în Transilvania, s-a
adoptat ca slogan al orașului Poarta Transilvaniei. Avem și o mascotă: struțul.
În perioada medievală, fiindcă era puțin cunoscut, era considerată singura
viețuitoare care poate digera fier. Aceasta e și emblema de coif a regelui
Ungariei Ludovic I de Anjou, care, în 1363, a dat Bistriței statut de oraș
liber regal, laolaltă cu dreptul de a ține târg, timp de două săptămâni, în
luna august.
În prezent,
orașul Bistrița e liniștit, modern, însă vechile monumente rămân mărturie a
trecutului său bogat. Acestea pot fi vizitate printr-o plimbare la pas. Ovidiu
Bozbici, consilier în cadrul Direcției Educație Turism din cadrul Primăriei
municipiului Bistrița. Am începe cu vechea mănăstire minorită,
actualmente biserică ortodoxă. Este construită în 1270 și e cea mai veche
biserică din Bistrița. A fost mănăstire franciscană, apoi biserică catolică,
iar acum e ortodoxă. Apoi, avem simbolul principal al orașului, Biserica
Evanghelică, construită undeva în secolul al XIV-lea, pe ruinele unei vechi
biserici în stil romanic. I s-au adus în timp adăugiri. Ultima, care i-a dat
înfățișarea actuală, e din anul 1560-1563, în stil renascentist. Lucrările au
fost executate de către un meșter italian, rămas în istorie drept Petru Italus.
Biserica are și un turn de 75 de metri înălțime. E cel mai înalt turn de piatră
din Transilvania și e dotat cu lift. În 2008 a început o lucrare mai amplă de
reconstrucție în urma unui incendiu devastator, al doilea din istoria turnului
și bisericii. Primul a fost în 1857, al doilea , în 2008. În urma renovării,
turiștii pot admira panorama orașului de undeva de la 40 de metri înălțime. Mai
avem Casa Argintarului, o casă care e centru cultural german acum. E construită
de același meșter care a renovat biserica la 1560.
Cei care au mai
multe zile la dispoziție, aleg să-și continue sejurul îndreptându-se spre
principalele obiective turistice din județ. Lista acestora e lungă spune Ovidiu
Bozbici. Avem Pasul Tihuța, cu Hotel Castel Dracula, la granița cu județul
Suceava. Cei de la castel s-au îngrijit să existe chiar și o criptă, din care
seara iese un actor care ar fi contele Dracula. Avem Mănăstirea Piatra
Fântânele care e frumoasă, e în creierii munților. Iarna se poate schia. Putem
recomanda apoi Sângeorz Băi, o stațiune balneoclimaterică de renume pentru
apele minerale care tratează afecțiuni gastrice. Se află la 50 de km de orașul
Bistrița, la poalele munților Rodnei. Peștera Tăușoare care acum doi ani de
zile era cea mai lungă galerie din România. Avem castele, biserici evanghelice.
Însă foarte mulți dintre turiști aleg să se
îndrepte spre poarta de intrare în Munții Călimani, spre Colibița. Andreea
Spânu, agent de turism din cadrul Centrului de Informare și Promovare Turistică
Bistrița Bârgăului. Colibița este, practic, un sătuc. Face
parte din comuna Bistrița Bârgăului. Ca să vă dați seama despre mărimea
satului, vă pot spune că în toată comuna avem circa 4.500 de locuitori, iar la
Colibița sunt până în 600. E un sătuc mic, de munte. Vatra satului a fost
mutată din depresiunea Colibiței la o confluență a doi versanți. 90% din
teritoriul satului se află în zona muntoasă. Momentan, sunt 24 de unități de
cazare clasificate. Ultimele patru au primit clasificarea chiar anul acesta în
aprilie.
Din 1923, Colibița
a funcționat ca stațiune balneoclimaterică până în 1975. Poveștile celor care
s-au vindecat de tuberculoză datorită proprietăților curative ale aerului din
zonă au fost confirmate printr-un studiu comandat de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud,
care a vrut să vadă dacă aerul de la Colibița este într-adevăr special. Lacul
artificial de acumulare Colibița se află la o altitudine de 900 de metri având
o suprafață de aproximativ 270 de hectare și o lungime de 13 kilometri. Andreea
Spânu, agent de turism în cadrul Centrului de Informare Turistică Bistrița
Bârgăului spune că aici se mănâncă tradițional, se face mișcare și se vizitează
meșteri populari. Avem balmoșul, care, în general, se face la
stână. Este plăcinta cu brânză iute și cartofi. Avem o doamnă care organizează
chiar un atelier de pâine. Apoi, pentru cei care vor să facă mișcare, depinde
foarte mult de experiența și de anduranța turistului, fiindcă se pot face
drumeții în zonă. Acestea sunt mai ușoare în zona Tăul Zânelor, însă presupun
rezistență pentru o distanță de 6-7 km dus și 6-7 km întors. Cei cu experiență
mai multă, pot încerca o drumeție spre vârful Bistricior, la 1990 de metri
altitudine. În Bistrița Bârgăului avem câteva doamne care cos costume populare,
țes cergi, covoare. De asemenea, în Tureac, o localitate apropiată de noi, avem
un cojocar. Acestea sunt scumpe, dar foarte frumoase. Lucrează până la trei
luni la un cojoc.
Nici evenimentele
nu lipsesc din mica localitate montană. Andreea Spânu. În luna august, avem
maratonul Via Maria Theresia, după care se organizează Festivalul de Ciclism, iar
apoi Colibița Folk Fest. Este cu muzică folk, organizat pe parcursul a două
seri, în weekend. Obiceiurile din zonă, tradițiile te apropie de rădăcinile
României. Turiștii străini pot vedea aici ce înseamnă un român autentic, cum
poți tăia fânul cu coasa adevărată, fără motocoase, cum e să te plimbi cu
trăsura, să mănânci fructe de pădure proaspăt culese.
Până data viitoare, când vă
așteptăm cu o nouă destinație, drum bun și vreme frumoasă!