Radio România Internațional

Tag: Villages Roumains

  • جمعية القرى الرومانية

    جمعية القرى الرومانية


    خطط الديكتاتور الشيوعي نيكولاي تشاوشيكو لتغيير الوجه العمراني لرومانيا وفق مشروع أطلق عليه بمنتهى النفاق التخطيط العمراني للمدن والقرى. تنفيذ المشروع في المدن اقتضى هدم أحياء سكنية تاريخية في العاصمة وغيرها من المدن الرومانية بشكل غير مبرر وعلى غير جدوى. أما فيما يتعلق بالمناطق الريفية فنص المشروع على هدم نحو ثمانية ألف قرية من أصل ثلاثة عشر ألف قرية بهدف زيادة مساحة الأراضي الزراعية وكل ذلك لضمان تنمية متوازنة لجميع المناطق كما ادعى النظام. ربما بدا المشروع إيجابيا من الناحية النظرية إلا أن تنفيذه على الأرض جاء بنتائج كارثية. فكيف لنظام أخفق في إدارة الاقتصاد الروماني بشكل فعال أن يقدرعلى تنفيذ مشروع عملاق طموح كهذا بما يجدي نفعا؟



    الرومانيون لم يعارضوا خطة التخطيط العمراني خشية التعرض للاضطهاد لكن شخصيات الجاليات الرومانية في أوروبا لم تدع تشاوشيسكو يتصرف على هواه. ففي نهاية عام 1988 تأسست في بلجيكا جمعية عملية “villages roumains” أي القرى الرومانية التي سعت إلى إنقاذ الثلاثة عشر ألف قرية رومانية من خلال حملة ترويج لقضية القرى الرومانية في البلدان الغربية وحشد الدعم لها. وسرعان ما تأسست فروع للجمعية في فرنسا وهولاندا وسويسرا والسويد والمملكة المتحدة وإيطاليا وأسبانيا والنرويج والدنمارك وسط موجة تضامن أوروبي غير مسبوقة دفاعا عن التقاليد وحقوق الإنسان. أكثر الشخصيات الرومانية نشاطا ضمن جمعية ” القرى الرومانية ” هم المحامي والمعتقل السياسي السابق دينو زامفيريسكو والصحفية والناشطة الحقوقية أريادنا كومب والمؤرخ ميهنيا بيريديه. كما شارك صحفيون ومصورون ومهندسون فرنسيون وبلجيكيون في تأسيس الجمعية.



    في عام 2003 أجرى مركز التاريخ المروي التابع للإذاعة الرومانية مقابلة مع دينو زامفيريسكو. كان قد هاجر إلى فرنسا في عام 1975 وكان عضوا في الحزب الوطني الليبرالي كما عمل محررا في القسم الروماني في هيئة الإذاعة البريطانية بي بي سي. عن دوره في الجمعية قال زامفيريسكو:“كنت انخرطت في فعاليات الجمعية منذ عامين حيث كنا نلتقي بشكل منتظم لإعداد مذكرات وعرائض. لقد جبت فرنسا وبلدانا أوروبية أخرى طولا وعرضا لمدة عامين بصحبة ميهنيا بيريندي وأريادنا كومب للترويج لقضية القرى الرومانية. ففي يوينو حزيران من عام 1989 وصلنا أيضا إلى هنغاريا لحضور مراسم إعادة دفن رفات رجل السياسة المجري الإصلاحي إمري نوغي ورفاقه الذين أعدموا من قبل السلطات الشيوعية بعد ثورة عام 1956. ألقينا محاضرات دعما لقضية القرى الرومانية وأيضا لنشر معلومات حولها في مدن كثيرة في فرنسا وبلجيكا والمملكة المتحدة وإيطاليا. مساعينا حظيت باهتمام الرأي العام والسلطات والمنظمات غير الحكومية ومن بينها منظمة أطباء العالم التي كانت بدورها تحظى بدعم بعض من أعضاء الحكومة الفرنسية. فقد ساعدونا على القيام بجولاتنا تلك كممثلين عن رابطة الدفاع عن حقوق الإنسان في رومانيا.”



    في نهاية شهر ديسبمركانون الأول من عام 1989 شارك دان زامفيريسكو في نقل إمدادات الإغاثة إلى الرومانيين بعد أيام قليلة على سقوط النظام الشيوعي:“انضممت على الفور إلى عمليات نقل إمدادات الإغاثة حيث رافقت صحبة أريادنا كومب وميهنيا بيريندي أولى إمدادات الإغاثة التي تم نقلها إلى رومانيا على متن طائرة عسكرية فرنسية في السابع والعشرين من ديسمبركانون الاول من عام 1989. ثم في التاسع والعشرين من الشهر نفسه عدت إلى رومانيا على متن أولى طائرة تابعة لشركة الخطوط الجوية الفرنسيىة سمح لها بالهبوط في مطار بوخارست الدولي الذي كان مغلقا آنذك. رافقتني في تلك الرحلة صحفية فرنسية خبيرة في الشؤون الرومانية وعضو في رابطة الدفاع عن حقوق الإنسان في رومانيا. كنت أحمل جواز سفر فرنسيا ما فتح كل الأبواب والقنوات أمامي.”



    تمثل فعاليات جمعية “القرى الرومانية” نموذجا للتضامن الأوربي في وجه تجاوزات نظام سياسي قاس. وساهمت فعالياتها في حماية القرى الرومانية في السنوات الأخيرة من الحكم الشيوعي الغاشم.

  • Opearațiunea Villages Roumains

    Opearațiunea Villages Roumains

    Regimul comunist al Nicolae Ceaușescu ș-pripusi să s’alăxească urbanistic România ahănda, proiectu număsitu, ipocrit, “sistematizarea a căsăbadzloru și a horloru”. Aesta nsimnă dimolarea a niscăntoru importante cartiere ditu căsăbadzlli ali Românie și ditu capitala București, marea majoritate a aţilor dimolări hiinda inutilă. Teasă și pritu hori, sistematizarea al Ceaușescu eara idyealui inutilă: ambiția a lui eara tra s’aspargă aproximativ 7-8.000 di hori ditu ateali pisti 13.000, furñia ufiţială hiinda tra s’da ti agricultură ma multi agri ti siminari. Atea ţi tru teorie aşuira ghini, dimecu şi tră dizvoltare echilibrată a teritoriului, tru practică eara un fănico. Regimlu avea spusă că nu eara axi s’kivernisească ună economie hipercentralizată hori avea mari kireari ttru lucru. Cu ahât ma mult el nu avea axia tra s’ducă pănu tru capu un proiect ahâtu livendu.


    Cara românii ditu văsilie nu reacționară la sistematizare di itia a aparatlui represiv, atelli ditu diaspora nu alăsară că lucărli să s’dizvărtească aşi cum vrea Ceaușescu. Sistematizarea eara atea ditu soni kicută cari avea umplută kelkea a uruteloru. Ase, tru sătămâñilli ditu soni a anului 1988, tru Belgia s’thimilliusea asociația Opearațiunea Villages Roumains cari ş-pripunea s’ascapă di la kireari aţeali pisti 13.000 di hori românești. Tru un kiro multu şcurtu fitrusea filiale ale asociație tru Franța, Olanda, Elveția, Suedia, Marea Britanie, Italia, Spania, Norvegia, Danemarca. S’feaţi ună solidaritate la nivel european formidabilă ti apărarea tradițiillei și a ndrepturlor a omlui. Personalitățli române nai ma activi ale Villages Roumains eara avocatul și hăpsinaticlu politic Dinu Zamfirescu, jurnalista, traducătoarea și activista tră ndrepturile a omului Ariadna Combes, hillea a opozantei anticomuniste Doina Cornea, și istoricul Mihnea Berindei. Ama elli eara niacumtinatu ndrupăţ di un nucleu multu cilăstisitoru adratu ditu jurnalisti, fotografi, avocați, arhitecți, graficieni belgieni și francezi, aţelli cari băgară thimellilu a Operațiunillei Villages Roumains, pi şcurtu OVR.



    Tentrul di Istorie Orală ditu Radiodifuziunea Română lu intervievă pi Dinu Zamfirescu tru 2003, refugiat tru Franța tru 1975, fost membru al Partidului Național Libearal, jurnalist al secției române di la BBC. Anamisa di subiectele abordate fu și implicarea a lui tru Opearațiunea Villages Roumains. “Earam angrenaţi di doi ani tru chestiunea a horilor, tru chestiunea Villages Roumains. Nă videam tru cadrul a grupului românilor liberi cu petiţii, cu memorii, că altceva nu s’făţea. Noi, trei români, Mihnea Berindii, Ariadna Combes şi cu mine, alăgămu pritu Franţa şi Europa kiro di doi ani maş cu aeastă chestiune. Vinimu şi tru Ungaria şi lom parti, tamam tru 89, tru cirisaru, la renhumarea al Imre Nagy şi a soţloru a lui, cari fură asasinaţi di comunişti. Tru Franţa earau căsăbadz iu tăneamu cata șase conferinţe tru ună dzuă, dimi tru lenu turlii di foruri: tru şcoli, tru public, pisti tut. Nă duţeam ditu Franţa tru Anglia, tru Belgia, tru Italia. Şi arăspăndimu aestă acţiune piste tut. Ariadna ştiu că eara şi tru Norvegia, tru Danemarca earamu mini. Earam multu di multu căftaţ. Eara un centru la Paris, tru jurul unui organism francez, Médicins du Mondi, hori eara sprijinit di unii oameni ditu guvernul francez di atunci, socialist. Ei ne-au sprijinit şi cu acest sprijin ne şi puteam diplasa și reprezentam şi Liga tră Apărarea Drepturilor Omului ditu România.”



    Dinu Zamfirescu fu dedicat ti minarea di contestare a aspărdzearillei hoara românesc până tru aţeali ditu soni momente di bana a regimului comunist, tru andreu 1989. Nica neasimu ma largu și după cădearea a regimului, anda yineamu tru România cu agiutoare nică ditu primele dzăli di libertate. “Tru văsilie, tru cadrul alistei acţiuni Village Roumain, ne-am angrenat imediat tru măsuri di ajutorare a românilor. Şi nkisimu cu un prim lot di agiutoare cu Ariadna Combes şi Mihnea Berindii cu un avion militar francez, cari ateriză tru Bulgaria pi 26 ili 27 di andreu. Şi mini viñiu tru 28 ili 29 di andreu, cu protlu avion Air France cari a putu s’dipună pi Otopeni, că aeroportul eara ncllisu. Earam deadunu cu ună ziaristă franceză cari făţea parte şi ea ditu Liga tră Apărarea Drepturilor tru România cari eara specialistă tru probleme româneşti. Agiumşu, tatăl a meu eara tru văsilie, lu hbărisiiu pritu un telefon tra s’nu facă ună criză di inimă cara vrea s’agiundzeamu pi napandica. Ștea că yin şi nersu cu ziarista aesta ndreptu la el. Nu şteam ţiva yineamu după ahănţa ani tru România. Aveam paşaport franţuzesc, tră atea că am dublă cetăţenie. Aesta discllidea tuti cordoanele cari eara atumţea, paşaportul băgatu dininti. Lumea eara tru urale, eara suţăllea româno-franceză, lucruri di aestă turlie.”



    Operațiunea Vilages Roumains fu un exemplu di solidaritate europeană dinintea a abuzurilor unui regim politic abuziv tru tute arkili. Horle românești fură apărati tru añilli ditu soni a tiraniei comuniste, cu vocație și perseverență, di ună mână di oameni cari, tu bitisita amintara.


    Autoru: Steliu Lambru


    Armânipsearia: Taşcu Lala









  • Operațiunea Villages Roumains

    Operațiunea Villages Roumains


    Regimul
    comunist al lui Nicolae Ceaușescu și-a propus să transforme urbanistic România
    în profunzime, proiect denumit, în mod ipocrit, sistematizarea orașelor și a
    satelor. Aceasta a însemnat demolarea unor importante cartiere din orașele
    României și din capitala București, marea majoritate a acelor demolări fiind
    inutilă. Extinsă și în mediul rural, sistematizarea lui Ceaușescu era la fel de
    inutilă: ambiția sa era de a demola aproximativ 7-8.000 de sate din cele peste
    13.000, motivul oficial fiind de a da agriculturii mai mult teren arabil. Ceea
    ce în teorie suna bine, și anume dezvoltare echilibrată a întregului teritoriu,
    în practică era un dezastru. Regimul dovedise deja că era incapabil să
    gestioneze o economie hipercentralizată care producea pierderi uriașe. Cu atât
    mai mult el nu avea capacitatea de a duce la final un proiect atât de îndrăzneț
    și să-l facă să funcționeze.


    Dacă românii din țară nu au
    reacționat la sistematizare din cauza aparatului represiv, cei din diaspora nu
    au lăsat ca lucrurile să se desfășoare după bunul plac al lui Ceaușescu.
    Sistematizarea era ultima picătură care umpluse paharul amărăciunilor. Astfel,
    în ultimele săptămâni ale anului 1988, în Belgia se constituia asociația
    Operațiunea Villages Roumains care își propunea să salveze de la pieire cele
    peste 13.000 de sate românești. Într-un timp foarte scurt apăreau filiale ale
    asociației în Franța, Olanda, Elveția, Suedia, Marea Britanie, Italia, Spania,
    Norvegia, Danemarca. A fost o solidaritate la nivel european formidabilă pentru
    apărarea tradiției și a drepturilor omului. Personalitățile române cele mai
    active ale Villages Roumains au fost avocatul și deținutul politic Dinu
    Zamfirescu, jurnalista, traducătoarea și activista pentru drepturile omului
    Ariadna Combes, fiica opozantei anticomuniste Doina Cornea, și istoricul Mihnea
    Berindei. Dar ei au fost în permanență susținuți de un nucleu foarte activ
    format din jurnalisti, fotografi, avocați, arhitecți, graficieni belgieni și
    francezi, cei care au pus bazele Operațiunii Villages Roumains, prescurtat OVR.


    Centrul de Istorie Orală din
    Radiodifuziunea Română l-a intervievat pe Dinu Zamfirescu în 2003, refugiat în
    Franța în 1975, fost membru al Partidului Național Liberal, jurnalist al
    secției române de la BBC. Între subiectele abordate a fost și implicarea sa în
    Operațiunea Villages Roumains. Eram
    angrenaţi de doi ani în chestiunea satelor, în chestiunea Villages Roumains. Ne
    vedeam în cadrul grupului românilor liberi cu petiţii, cu memorii, că altceva
    nu se făcea. Noi, trei români, Mihnea Berindei, Ariadna Combes şi cu mine, am
    bătut Franţa şi Europa timp de doi ani numai cu această chestiune. Am venit şi
    în Ungaria şi am participat, chiar în ’89, în iunie, la reînhumarea lui Imre
    Nagy şi a prietenilor lui, care au fost asasinaţi de comunişti. În Franţa erau
    oraşe unde ţineam cam șase conferinţe într-o zi, adică în tot felul de foruri:
    în şcoli, în public, peste tot. Ne duceam din Franţa în Anglia, în Belgia, în
    Italia. Şi am împrăştiat această acţiune peste tot. Ariadna ştiu că a fost şi
    în Norvegia, în Danemarca am fost eu. Eram foarte-foarte mult solicitaţi. Era
    un centru la Paris, în jurul unui organism francez,     Médecins du Monde, care era sprijinit de unii
    oameni din guvernul francez de atunci, socialist. Ei ne-au sprijinit şi cu
    acest sprijin ne şi puteam deplasa și reprezentam şi Liga pentru Apărarea Drepturilor
    Omului din România.


    Dinu Zamfirescu a fost dedicat
    mișcării de contestare a distrugerii satului românesc până în ultimele momente
    de viață ale regimului comunist, în decembrie 1989. Ba chiar a mers mai departe
    și după căderea regimului, venind în România cu ajutoare încă din primele zile
    de libertate. În ţară, în
    cadrul acestei acţiuni Village Roumain, ne-am angrenat imediat în măsuri de
    ajutorare a românilor. Şi am plecat cu un prim lot de ajutoare cu Ariadna
    Combes şi Mihnea Berindei cu un avion militar francez, care a aterizat în
    Bulgaria pe 26 sau 27 decembrie. Şi eu am venit în 28 sau 29 decembrie, cu
    primul avion Air France care a putut ateriza pe Otopeni, că aeroportul era
    închis. Eram împreună cu o ziaristă franceză care făcea parte şi ea din Liga
    pentru Apărarea Drepturilor în România care era specialistă în probleme româneşti.
    Am venit, tatăl meu era în ţară, l-am anunţat printr-un telefon ca să nu facă o
    criză de inimă dacă apăream direct. Știa că vin şi m-am dus cu ziarista asta
    direct la el. Nu ştiam nimic, picam după atâţia ani în România. Aveam paşaport
    franţuzesc, pentru că am dublă cetăţenie. Asta deschidea toate cordoanele care
    erau atunci, paşaportul pus în faţă. Lumea era în urale, era prietenia
    româno-franceză, lucruri de felul accesta.


    Operațiunea Vilages Roumains a fost
    un exemplu de solidaritate europeană în fața abuzurilor unui regim politic
    abuziv în toate privințele. Satele românești au fost apărate în ultimii ani ai
    tiraniei comuniste, cu vocație și perseverență, de o mână de oameni care, la
    final, au câștigat.