Radio România Internațional

Tag: vin alb

  • Mâncăruri din Delta Dunării

    Mâncăruri din Delta Dunării


    Delta Dunării reprezintă una dintre
    marile atracţii turistice ale României. Această destinaţie turistică este
    preferată de cei care doresc să se relaxeze, departe de
    zgomotul oraşelor, în liniştea deplină ce caracterizează această împărăţie a
    apelor şi a păsărilor.


    Din punct de vedere gastronomic, Delta Dunării are o
    specificitate, deoarece peştele a reprezentat dintotdeauna principla sursă de hrană a
    locuitorilor ei care, deloc lipsiţi de imaginaţie, sunt în măsură să îl
    pregătească într-o diversitate culinară de neînchipuit. Carnea de peşte este folosită nu numai pentru
    tradiţionalul borş pescăresc sau pentru a fi pusă la fript pe plită.



    La aperitive pot fi servite chifteluţe
    sau rondele din carne tocată. Chiftelele se pot obţine din orice fel de peşte,
    însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
    este somnul. Tot pe platoul de aperitive, pe lângă salata de icre, putem întâlni plăcinta din carne de peşte şi rondele tăiate dintr-o specialitate care se obţine
    cu multă muncă şi pentru care este nevoie de dexteritate şi anume ştiuca
    umplută.


    Cel mai la îndemână fel de mâncare este borşul pescăresc, pregătit acasă sau pe un grind, într-un ceaun pus pe pirostrii. Se pun în
    oală, la fiert, mai întâi peşti mărunţi, evisceraţi, necurăţaţi de solzi, dar
    bine spălaţi. Zeama astfel obţinută este strecurată, iar apoi sunt adăugate apă
    şi legume tăiate mărunt, de obicei ceapă, ardei graşi, roşii, orez.

    Când
    legumele sunt aproape fierte, sunt adăugate şi bucăţi mari de peşte. Se lasă la
    fiert la foc potrivit, îndepărtându-se în permanenţă spuma. Zeama trebuie
    acrită spre final, fie cu borş, fie cu roşii, dar cel mai des cu oţet, aşa cum
    se obişnuieşte în Delta Dunării. Se lasă să mai dea un clocot, se retrage oala
    de pe foc, se adaugă frunze de pătrunjel, tăiate mărunt. Zeama este servită
    într-un castron şi, alături, pe un platou, sunt aduse bucăţile de peşte pentru
    a fi consumate împreună cu mujdei de usturoi.


    De multe ori, în Delta Dunării peştele este pregătit pe o tablă încinsă de foc, pe care se
    presară un strat de sare de 2 …
    3 milimetri grosime. Este vorba de saramură, care se pregăteşte din diferite specii de peşte, unii mai mici, precum biban, caras, roşioară, alţii mai mari, precum
    plătica, şalăul, somnul sau crapul. Înainte de fi puşi la fript, peştii trebuie curăţaţi de intestine şi de branhii,
    dar nu şi de solzi în cazul bibanului şi şalăului.

    Se lasă pe plită până se rumenesc, după care bucăţile de
    peşte sunt întoarse pe partea cealaltă cu grijă, pentru a nu se rupe. Acum sunt
    îndepărtaţi şi solzii de pe bucăţile de peşte care sunt aşezate apoi într-un vas în care se toarnă apă fierbinte, atât cât să le acopere. Pentru
    condimentare, în saramură poate fi adăugat ardei iute sau usturoi, tăiat în
    feliuţe subţiri, frunze de pătrunjel, tocate mărunt, cimbru şi busuioc, bucăţi de roşie. Saramura de peşte este servită caldă, cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine
    răcit.

  • Mâncăruri din Delta Dunării

    Mâncăruri din Delta Dunării


    Delta Dunării reprezintă una dintre
    marile atracţii turistice ale României. Această destinaţie turistică este
    preferată de cei care doresc să se relaxeze, departe de
    zgomotul oraşelor, în liniştea deplină ce caracterizează această împărăţie a
    apelor şi a păsărilor.


    Din punct de vedere gastronomic, Delta Dunării are o
    specificitate, deoarece peştele a reprezentat dintotdeauna principla sursă de hrană a
    locuitorilor ei care, deloc lipsiţi de imaginaţie, sunt în măsură să îl
    pregătească într-o diversitate culinară de neînchipuit. Carnea de peşte este folosită nu numai pentru
    tradiţionalul borş pescăresc sau pentru a fi pusă la fript pe plită.



    La aperitive pot fi servite chifteluţe
    sau rondele din carne tocată. Chiftelele se pot obţine din orice fel de peşte,
    însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
    este somnul. Tot pe platoul de aperitive, pe lângă salata de icre, putem întâlni plăcinta din carne de peşte şi rondele tăiate dintr-o specialitate care se obţine
    cu multă muncă şi pentru care este nevoie de dexteritate şi anume ştiuca
    umplută.


    Cel mai la îndemână fel de mâncare este borşul pescăresc, pregătit acasă sau pe un grind, într-un ceaun pus pe pirostrii. Se pun în
    oală, la fiert, mai întâi peşti mărunţi, evisceraţi, necurăţaţi de solzi, dar
    bine spălaţi. Zeama astfel obţinută este strecurată, iar apoi sunt adăugate apă
    şi legume tăiate mărunt, de obicei ceapă, ardei graşi, roşii, orez.

    Când
    legumele sunt aproape fierte, sunt adăugate şi bucăţi mari de peşte. Se lasă la
    fiert la foc potrivit, îndepărtându-se în permanenţă spuma. Zeama trebuie
    acrită spre final, fie cu borş, fie cu roşii, dar cel mai des cu oţet, aşa cum
    se obişnuieşte în Delta Dunării. Se lasă să mai dea un clocot, se retrage oala
    de pe foc, se adaugă frunze de pătrunjel, tăiate mărunt. Zeama este servită
    într-un castron şi, alături, pe un platou, sunt aduse bucăţile de peşte pentru
    a fi consumate împreună cu mujdei de usturoi.


    De multe ori, în Delta Dunării peştele este pregătit pe o tablă încinsă de foc, pe care se
    presară un strat de sare de 2 …
    3 milimetri grosime. Este vorba de saramură, care se pregăteşte din diferite specii de peşte, unii mai mici, precum biban, caras, roşioară, alţii mai mari, precum
    plătica, şalăul, somnul sau crapul. Înainte de fi puşi la fript, peştii trebuie curăţaţi de intestine şi de branhii,
    dar nu şi de solzi în cazul bibanului şi şalăului.

    Se lasă pe plită până se rumenesc, după care bucăţile de
    peşte sunt întoarse pe partea cealaltă cu grijă, pentru a nu se rupe. Acum sunt
    îndepărtaţi şi solzii de pe bucăţile de peşte care sunt aşezate apoi într-un vas în care se toarnă apă fierbinte, atât cât să le acopere. Pentru
    condimentare, în saramură poate fi adăugat ardei iute sau usturoi, tăiat în
    feliuţe subţiri, frunze de pătrunjel, tocate mărunt, cimbru şi busuioc, bucăţi de roşie. Saramura de peşte este servită caldă, cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine
    răcit.

  • Ostropel de pui

    Ostropel de pui

    Ostropelul
    de pui este o mâncare tradiţională a bucătăriei româneşti, putând fi preparată într-un timp scurt şi
    fără a folosi prea multe ingrediente. Poate fi preparat atât în bucătărie, cât şi în aer liber, într-o oală de
    lut pusă deasupra jarului, aşa cum făceau altădată oameni aflaţi la muncile câmpului,
    departe de gospodării.


    Avem
    nevoie de un pui, de câteva
    pulpe de pui sau de partea inferioară
    a pulpelor de pui, de două cepe, de câţiva căţei de usturoi, de câteva roşii
    sau de suc de roşii, de ulei, de puţin vin alb, o foaie de dafin, piper,
    cimbru, o legătură de pătrunjel şi sare. Puiul trebuie tranşat în bucăţi
    potrivit de mari pe care le spălăm, le scurgem de apă şi apoi le rumenim în
    ulei într-o tigaie sau într-un ceaun. Tot în ulei călim uşor ceapa, tăiată
    solzişori şi apoi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau sucul de roşii, un fir de
    cimbru, o foaie de dafin şi câteva boabe de piper.

    Într-un vas punem ceapa
    călită amestecată cu roşii şi cu celelalte ingrediente, precum şi carnea de pui
    rumenită. Adăugăm apă sau, eventual, un pahar cu vin şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, la foc mic, până ce sosul scade. Spre final punem şi câţiva căţei de
    usturoi, tocaţi mărunt, frunze tocate de pătrunjel şi sare după gust. Ostropelul poate fi preparat atât pe foc, cât şi în cuptor, cea de a doua
    variantă semănând oarecum cu modul de preparare tradiţional, în oala de lut,
    pusă pe jar. Se serveşte împreună cu o porţie de mămăligă şi cu murături.

  • Ostropel de pui

    Ostropel de pui

    Ostropelul
    de pui este o mâncare tradiţională a bucătăriei româneşti, putând fi preparată într-un timp scurt şi
    fără a folosi prea multe ingrediente. Poate fi preparat atât în bucătărie, cât şi în aer liber, într-o oală de
    lut pusă deasupra jarului, aşa cum făceau altădată oameni aflaţi la muncile câmpului,
    departe de gospodării.


    Avem
    nevoie de un pui, de câteva
    pulpe de pui sau de partea inferioară
    a pulpelor de pui, de două cepe, de câţiva căţei de usturoi, de câteva roşii
    sau de suc de roşii, de ulei, de puţin vin alb, o foaie de dafin, piper,
    cimbru, o legătură de pătrunjel şi sare. Puiul trebuie tranşat în bucăţi
    potrivit de mari pe care le spălăm, le scurgem de apă şi apoi le rumenim în
    ulei într-o tigaie sau într-un ceaun. Tot în ulei călim uşor ceapa, tăiată
    solzişori şi apoi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau sucul de roşii, un fir de
    cimbru, o foaie de dafin şi câteva boabe de piper.

    Într-un vas punem ceapa
    călită amestecată cu roşii şi cu celelalte ingrediente, precum şi carnea de pui
    rumenită. Adăugăm apă sau, eventual, un pahar cu vin şi lăsăm să fiarbă
    înăbuşit, la foc mic, până ce sosul scade. Spre final punem şi câţiva căţei de
    usturoi, tocaţi mărunt, frunze tocate de pătrunjel şi sare după gust. Ostropelul poate fi preparat atât pe foc, cât şi în cuptor, cea de a doua
    variantă semănând oarecum cu modul de preparare tradiţional, în oala de lut,
    pusă pe jar. Se serveşte împreună cu o porţie de mămăligă şi cu murături.

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    În calendarul
    ortodox şi catolic, ziua de 15 august este Adormirea Maicii Domnului, o mare
    sărbătoare creştină. Această sărbătoare este precedată de o perioadă de post,
    de o zi pentru catolici sau de două săptămâni pentru ortodocşi. Conform
    tradiţiei, este admisă consumarea mâncărurilor gătite din alimente de origine
    vegetală, fiind exclus orice aliment de provenienţă animală, cum ar fi carnea,
    untura, ouăle, laptele şi toate derivatele lui. În ziua de 15 august este dezlegare la peşte, adică se poate
    consuma peşte, untdelemn şi vin.


    De aceea, vă
    propunem astăzi câteva reţete ale unor preparate pe bază de peşte. De exemplu, sunt mai multe reţete de crap umplut,
    la cuptor. Avem nevoie de un crap de 1 … 2 kg. După ce a fost capturat de
    către un pescar sportiv sau, mult mai simplu, după ce a fost cumpărat din
    magazin, crapul trebuie curăţat de solzi, eviscerat, spălat, iar apoi se
    sărează atât pe interior, cât şi pe exterior. Separat, se pregăteşte umplutura.
    De exemplu, putem face o umplutură de ciuperci şi orez pentru care avem nevoie
    de circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de
    orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.
    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată
    solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul,
    pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. Cu această compoziţie umplem burta
    crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm
    nişte scobitori, şi îl putem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă
    şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii
    subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de
    oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului,
    putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde, tocate mărunt
    şi amestecate cu sare şi piper, compoziţie care se pune direct în burta
    crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu vin alb.


    Un alt preparat
    foarte gustos este plachia de crap. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg. După
    curăţarea de solzi şi eviscerare, crapului i se îndepărtează capul şi este
    tăiat pe lungime, în două jumătăţi. După spălare, pe carne este presărată sare.
    Avem nevoie, de asemenea, de cel puţin un kg de ceapă, care trebuie curăţată şi
    tăiată solzişori. În continuare, ceapa este călită în ulei într-o tigaie, fiind
    stinsă cum se spune cu pastă de tomate şi cu vin, preferabil roşu. Ceapa călită
    este întinsă apoi într-o tavă. Sunt adăugate foi de dafin, piper şi felii de
    lămâie, după care deasupra este pus peştele, spălat în prealabil de sarea de pe
    el. Se adaugă puţină apă, iar apoi tava este introdusă la cuptor, unde se ţine
    la foc potrivit vreo 3 sferturi de oră, interval în care, pentru a nu se usca,
    peştele trebuie stropit periodic cu zeama din tavă. Acest fel de mâncare este
    servit, de obicei, rece. Pe farfurie, este întins un strat de ceapă, deasupra
    căruia se află o bucată de peşte. Se poate servi cu mămăligă şi, desigur,
    împreună cu un pahar de vin alb, sec şi bine răcit.

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    În calendarul
    ortodox şi catolic, ziua de 15 august este Adormirea Maicii Domnului, o mare
    sărbătoare creştină. Această sărbătoare este precedată de o perioadă de post,
    de o zi pentru catolici sau de două săptămâni pentru ortodocşi. Conform
    tradiţiei, este admisă consumarea mâncărurilor gătite din alimente de origine
    vegetală, fiind exclus orice aliment de provenienţă animală, cum ar fi carnea,
    untura, ouăle, laptele şi toate derivatele lui. În ziua de 15 august este dezlegare la peşte, adică se poate
    consuma peşte, untdelemn şi vin.


    De aceea, vă
    propunem astăzi câteva reţete ale unor preparate pe bază de peşte. De exemplu, sunt mai multe reţete de crap umplut,
    la cuptor. Avem nevoie de un crap de 1 … 2 kg. După ce a fost capturat de
    către un pescar sportiv sau, mult mai simplu, după ce a fost cumpărat din
    magazin, crapul trebuie curăţat de solzi, eviscerat, spălat, iar apoi se
    sărează atât pe interior, cât şi pe exterior. Separat, se pregăteşte umplutura.
    De exemplu, putem face o umplutură de ciuperci şi orez pentru care avem nevoie
    de circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de
    orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.
    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată
    solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul,
    pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. Cu această compoziţie umplem burta
    crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm
    nişte scobitori, şi îl putem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă
    şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii
    subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de
    oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului,
    putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde, tocate mărunt
    şi amestecate cu sare şi piper, compoziţie care se pune direct în burta
    crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu vin alb.


    Un alt preparat
    foarte gustos este plachia de crap. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg. După
    curăţarea de solzi şi eviscerare, crapului i se îndepărtează capul şi este
    tăiat pe lungime, în două jumătăţi. După spălare, pe carne este presărată sare.
    Avem nevoie, de asemenea, de cel puţin un kg de ceapă, care trebuie curăţată şi
    tăiată solzişori. În continuare, ceapa este călită în ulei într-o tigaie, fiind
    stinsă cum se spune cu pastă de tomate şi cu vin, preferabil roşu. Ceapa călită
    este întinsă apoi într-o tavă. Sunt adăugate foi de dafin, piper şi felii de
    lămâie, după care deasupra este pus peştele, spălat în prealabil de sarea de pe
    el. Se adaugă puţină apă, iar apoi tava este introdusă la cuptor, unde se ţine
    la foc potrivit vreo 3 sferturi de oră, interval în care, pentru a nu se usca,
    peştele trebuie stropit periodic cu zeama din tavă. Acest fel de mâncare este
    servit, de obicei, rece. Pe farfurie, este întins un strat de ceapă, deasupra
    căruia se află o bucată de peşte. Se poate servi cu mămăligă şi, desigur,
    împreună cu un pahar de vin alb, sec şi bine răcit.

  • Secretele bucătăriei româneşti: Preparate din scrumbrie

    Secretele bucătăriei româneşti: Preparate din scrumbrie

    O altă excepţie este scrumbia de Dunăre, care poate fi pescuită numai în perioada primăverii, atunci când urcă în bancuri pe fluviu pentru a se reproduce. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din America de Nord. Scrumbia este un peşte foarte gustos, care poate ajunge la maturitate la o lungime medie de circa 30 de centimetri şi care poate cântări peste jumătate de kilogram. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul marin.



    Există multe reţete, însă cea mai populară este saramura de scrumbie. După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare, le crestăm uşor pentru a fi mai bine pătrunse şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz, iar după un timp trebuie întoarse şi pe cealaltă parte.



    După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac astfel încât să se întrepătrundă circa 20 de minute, timp în care putem pregăti o mămăligă. Punem peştele în farfurie alături de mămăligă şi presărăm deasupra pătrunjel tocat. Saramura trebuie consumată alături de un pahar de vin alb, demisec sau sec, foarte bine răcit.



    Scrumbia poate fi pregătită şi la cuptor, în combinaţie cu ciuperci, cu roşii sau chiar umplute cu verdeţuri. De asemenea, scrumbia poate fi şi marinată pentru a fi consumată şi după ce trece perioada de pescuit.

  • Secretele bucătăriei româneşti: Preparate din scrumbrie

    Secretele bucătăriei româneşti: Preparate din scrumbrie

    O altă excepţie este scrumbia de Dunăre, care poate fi pescuită numai în perioada primăverii, atunci când urcă în bancuri pe fluviu pentru a se reproduce. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din America de Nord. Scrumbia este un peşte foarte gustos, care poate ajunge la maturitate la o lungime medie de circa 30 de centimetri şi care poate cântări peste jumătate de kilogram. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul marin.



    Există multe reţete, însă cea mai populară este saramura de scrumbie. După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare, le crestăm uşor pentru a fi mai bine pătrunse şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz, iar după un timp trebuie întoarse şi pe cealaltă parte.



    După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac astfel încât să se întrepătrundă circa 20 de minute, timp în care putem pregăti o mămăligă. Punem peştele în farfurie alături de mămăligă şi presărăm deasupra pătrunjel tocat. Saramura trebuie consumată alături de un pahar de vin alb, demisec sau sec, foarte bine răcit.



    Scrumbia poate fi pregătită şi la cuptor, în combinaţie cu ciuperci, cu roşii sau chiar umplute cu verdeţuri. De asemenea, scrumbia poate fi şi marinată pentru a fi consumată şi după ce trece perioada de pescuit.