Tag: vin rosu

În
bucătăria românească există şi reţete având ca ingrediente fructele în stare
proaspătă sau conservate. Pe lângă numeroase deserturi, din mere, gutui sau prune
afumate – am enumerat fructele care se
găsesc în România în această perioadă – se pot face mâncăruri.

În prepararea mâncărurilor în
spaţiul românesc, înainte de răspândirea cartofului, porumbului, a fasolei şi a
roşiilor erau folosite cereale precum meiul şi grâul, dar şi fructe precum
gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul că rezistă vreme îndelungată după
recoltare, iar prunele, după un proces de afumare, pot fi păstrate, de
asemenea, vreme îndelungată.

Fruct aromat, specific toamnei, dar
care poate fi păstrat în stare proaspătă şi în cursul iernii, gutuia este
bogată în vitamina C, fiind utilizată, nu numai în gastronomie, ci şi în
medicina populară. În scop terapeutic, sunt folosite atât fructul, cât şi
frunzele, mai ales în tratarea afecţiunilor gastro-intestinale. Gutuile sunt
folosite şi pentru prepararea unor deserturi, cum ar fi dulceaţa sau compotul
de gutui.

În Muntenia (provincie istorică
situată între Carpaţi şi Dunăre), o mâncare specifică este cea de gutui, cu sau
fără carne. Pentru reţeta de post, fără carne, avem nevoie de câteva gutui, de
câteva linguri de zahăr, de o lingură de făină şi de puţin ulei. După ce au
fost spălate, gutuile trebuie feliate sau transformate în cubuleţe şi puse apoi
la călit în puţin ulei, amestecând cu grijă pentru ca să nu se lipească sau să
nu se sfărâme. Când bucăţile de gutui încep să se rumenească, le înăbuşim în
puţină apă, cât să le acopere. După câteva minute, peste gutui se toarnă puţin
zahăr caramelizat şi se omogenizează. Într-o variantă mai rapidă şi mai puţin
sofisticată, zahărul se poate turna direct peste gutui, zahărul având rolul de
a schimba puţin gustul uşor acrişor al gutuilor. De asemenea, se mai poate
adăuga o lingură de făină, care are rolul de a mai îngroşa sosul. Această
mâncare se poate servi caldă sau rece.

În
continuare, o mâncare cu carne de pui sau de curcan, cu garnitură de gutui.
Avem nevoie de câteva pulpe de pui, de câţiva cartofi şi de două gutui, de o
ceapă şi de puţin ulei. În cazul în care folosim carne de curcan, atunci trebuie
să o pregătim cu câteva ore înainte. Carnea de curcan trebuie crestată şi
condimentată cu cimbru şi puţin piper, după care este pusă într-un vas în
care turnăm vin roşu şi în care adăugăm,
două foi de dafin, câţiva căţei de usturoi şi câteva boabe de piper. Într-o
tavă de cuptor, punem un strat de cartofi, tăiaţi felii, ceapa, tăiată în
rondele, carnea de pui sau de curcan şi gutuile, tăiate cubuleţe sau felii.
Turnăm fie apă atunci când folosim carne de pui, fie baiţul în care am ţinut carnea
de curcan, după care lăsăm tava în cuptor pentru circa 45 de minute, la foc
mediu, stropind carnea, din când în când, cu sosul din tavă. Mâncarea se
serveşte caldă, cu o salată de gogonele, de castraveţi sau de gogoşari muraţi.

În
bucătăria românească există şi reţete având ca ingrediente fructele în stare
proaspătă sau conservate. Pe lângă numeroase deserturi, din mere, gutui sau prune
afumate – am enumerat fructele care se
găsesc în România în această perioadă – se pot face mâncăruri.

În prepararea mâncărurilor în
spaţiul românesc, înainte de răspândirea cartofului, porumbului, a fasolei şi a
roşiilor erau folosite cereale precum meiul şi grâul, dar şi fructe precum
gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul că rezistă vreme îndelungată după
recoltare, iar prunele, după un proces de afumare, pot fi păstrate, de
asemenea, vreme îndelungată.

Fruct aromat, specific toamnei, dar
care poate fi păstrat în stare proaspătă şi în cursul iernii, gutuia este
bogată în vitamina C, fiind utilizată, nu numai în gastronomie, ci şi în
medicina populară. În scop terapeutic, sunt folosite atât fructul, cât şi
frunzele, mai ales în tratarea afecţiunilor gastro-intestinale. Gutuile sunt
folosite şi pentru prepararea unor deserturi, cum ar fi dulceaţa sau compotul
de gutui.

În Muntenia (provincie istorică
situată între Carpaţi şi Dunăre), o mâncare specifică este cea de gutui, cu sau
fără carne. Pentru reţeta de post, fără carne, avem nevoie de câteva gutui, de
câteva linguri de zahăr, de o lingură de făină şi de puţin ulei. După ce au
fost spălate, gutuile trebuie feliate sau transformate în cubuleţe şi puse apoi
la călit în puţin ulei, amestecând cu grijă pentru ca să nu se lipească sau să
nu se sfărâme. Când bucăţile de gutui încep să se rumenească, le înăbuşim în
puţină apă, cât să le acopere. După câteva minute, peste gutui se toarnă puţin
zahăr caramelizat şi se omogenizează. Într-o variantă mai rapidă şi mai puţin
sofisticată, zahărul se poate turna direct peste gutui, zahărul având rolul de
a schimba puţin gustul uşor acrişor al gutuilor. De asemenea, se mai poate
adăuga o lingură de făină, care are rolul de a mai îngroşa sosul. Această
mâncare se poate servi caldă sau rece.

În
continuare, o mâncare cu carne de pui sau de curcan, cu garnitură de gutui.
Avem nevoie de câteva pulpe de pui, de câţiva cartofi şi de două gutui, de o
ceapă şi de puţin ulei. În cazul în care folosim carne de curcan, atunci trebuie
să o pregătim cu câteva ore înainte. Carnea de curcan trebuie crestată şi
condimentată cu cimbru şi puţin piper, după care este pusă într-un vas în
care turnăm vin roşu şi în care adăugăm,
două foi de dafin, câţiva căţei de usturoi şi câteva boabe de piper. Într-o
tavă de cuptor, punem un strat de cartofi, tăiaţi felii, ceapa, tăiată în
rondele, carnea de pui sau de curcan şi gutuile, tăiate cubuleţe sau felii.
Turnăm fie apă atunci când folosim carne de pui, fie baiţul în care am ţinut carnea
de curcan, după care lăsăm tava în cuptor pentru circa 45 de minute, la foc
mediu, stropind carnea, din când în când, cu sosul din tavă. Mâncarea se
serveşte caldă, cu o salată de gogonele, de castraveţi sau de gogoşari muraţi.