Tag: vinete coapte

  • Zacuscă

    Zacuscă

    Amestec de legume coapte pe plită sau în cuptor şi apoi tocate, zacusca
    este un excelent aperitiv care se consumă rece, întinsă pe o felie de pâine
    prăjită. Zacusca este similară altor gustări pe bază de vinete pe care le
    întâlnim în zona Balcanilor. În Macedonia de Nord şi în Serbia există un
    preparat numit ajvar obţinut din vinete şi ardei roşii şi alungiţi,
    legumele fiind coapte şi tocate. În Bulgaria întâlnim un preparat din vinete,
    ardei kapia, roşii şi usturoi numit kiopolou, legumele fiind coapte şi
    mărunţite.


    În România, zacusca se
    obţine din diferite legume precum vinete, gogoşari, ardei capia, ardei gras, ceapă,
    ba chiar şi din fasole verde sau fasole boabe., fiind condimentă cu piper şi
    frunze de dafin. Există mai
    multe variante de zacuscă, din a căror reţete pot lipsi vinetele sau în care
    figurează ciupercile sau chiar peştele. Preparate asemănătoare, fără vinete,
    dar pe bază de ardei gras copt, roşii şi usturoi le întâlnim în ţările din
    Blacani sub denumirea de pindjur
    (se citeşte pingiur) şi lyutenitsa (se citeşte liuteniţa).


    În mod tradiţional, vinetele
    sunt pe lista ingredientelor folosite pentru a obţine zacusca. Există însă şi variante
    în care vinetele lipsesc de pe listă. O astfel de reţetă este cea la care
    folosim gogoşari, ardei capia, roşii şi ceapă. Avem nevoie de 5 kg de gogoşari
    şi de ardei capia, de 2 kg de roşii sau de o sticlă cu suc de roşii, de un kg
    de ceapă, de o jumătate de litru de ulei, de piper negru boabe, de câteva foi
    de dafin şi de sare. Gogoşarii şi ardeii capia trebuie puşi la copt pe plită
    sau pe tavă, în cuptor. După coacere, le sunt îndepărtate cotoarele şi
    pieliţele, iar în continuare pulpa rezultată trebuie lăsată la scurs. Tăiată
    mărunt, ceapa este călită uşor în ulei într-un vas în care turnăm sucul de
    roşii. Adăugăm pulpa de gogoşari şi de ardei capia, pasată sau tocată mărunt,
    boabele de piper, cele câteva foi de dafin, puţină sare, turnăm restul de ulei
    şi omogenizăm. Conform unor reţete, se poate pune şi cimbru uscat şi mărunţit,
    precum şi măghiran. Vasul se lasă la foc mic pe aragaz sau, dacă zacusca este suficient
    de scăzută, se poate pune în cuptor, de asemenea la foc mic. Se consideră că
    zacusca a fiert suficient atunci când uleiul începe să iasă la suprafaţă. În
    continuare, zacusca este turnată in borcane cu capac, pe care le lăsăm să se
    răcească lent. Putem îmbunătăţi această reţetă, adăugând ciuperci, pe care le
    tocăm mărunt şi pe care le punem în vas după ce am călit ceapa. Pot fi folosite
    ghebe sau ciuperci champignon. În continuare, modul de preparare este
    asemănător.


    O altă variantă de zacuscă
    fără vinete este cea cu ciuperci. Modul de preparare este asemănător.
    Ciupercile trebuie mărunţite şi călite uşor împreună cu ceapa, după care se
    amestecă cu celelalte legume coapte şi tocate. Pot fi folosite ciuperci de tip
    champignon, ghebe, hribi sau alte specii de ciuperci, desigur, comestibile,
    care cresc spontan în pădure sau pe fâneţe.


    Se mai poate pregăti zacuscă
    la care, pe lângă ardei copţi, ceapă şi suc de roşii, adăugăm fasole boabe,
    Fasolea trebuie fiartă ca la orice mâncare de fasole, fiind adăugată în
    compoziţie după ce am pus ceapa, ardeii şi sucul de roşiii. Metoda este
    asemănătoare cu cele deja prezentate.


  • Zacuscă

    Zacuscă

    Amestec de legume coapte pe plită sau în cuptor şi apoi tocate, zacusca
    este un excelent aperitiv care se consumă rece, întinsă pe o felie de pâine
    prăjită. Zacusca este similară altor gustări pe bază de vinete pe care le
    întâlnim în zona Balcanilor. În Macedonia de Nord şi în Serbia există un
    preparat numit ajvar obţinut din vinete şi ardei roşii şi alungiţi,
    legumele fiind coapte şi tocate. În Bulgaria întâlnim un preparat din vinete,
    ardei kapia, roşii şi usturoi numit kiopolou, legumele fiind coapte şi
    mărunţite.


    În România, zacusca se
    obţine din diferite legume precum vinete, gogoşari, ardei capia, ardei gras, ceapă,
    ba chiar şi din fasole verde sau fasole boabe., fiind condimentă cu piper şi
    frunze de dafin. Există mai
    multe variante de zacuscă, din a căror reţete pot lipsi vinetele sau în care
    figurează ciupercile sau chiar peştele. Preparate asemănătoare, fără vinete,
    dar pe bază de ardei gras copt, roşii şi usturoi le întâlnim în ţările din
    Blacani sub denumirea de pindjur
    (se citeşte pingiur) şi lyutenitsa (se citeşte liuteniţa).


    În mod tradiţional, vinetele
    sunt pe lista ingredientelor folosite pentru a obţine zacusca. Există însă şi variante
    în care vinetele lipsesc de pe listă. O astfel de reţetă este cea la care
    folosim gogoşari, ardei capia, roşii şi ceapă. Avem nevoie de 5 kg de gogoşari
    şi de ardei capia, de 2 kg de roşii sau de o sticlă cu suc de roşii, de un kg
    de ceapă, de o jumătate de litru de ulei, de piper negru boabe, de câteva foi
    de dafin şi de sare. Gogoşarii şi ardeii capia trebuie puşi la copt pe plită
    sau pe tavă, în cuptor. După coacere, le sunt îndepărtate cotoarele şi
    pieliţele, iar în continuare pulpa rezultată trebuie lăsată la scurs. Tăiată
    mărunt, ceapa este călită uşor în ulei într-un vas în care turnăm sucul de
    roşii. Adăugăm pulpa de gogoşari şi de ardei capia, pasată sau tocată mărunt,
    boabele de piper, cele câteva foi de dafin, puţină sare, turnăm restul de ulei
    şi omogenizăm. Conform unor reţete, se poate pune şi cimbru uscat şi mărunţit,
    precum şi măghiran. Vasul se lasă la foc mic pe aragaz sau, dacă zacusca este suficient
    de scăzută, se poate pune în cuptor, de asemenea la foc mic. Se consideră că
    zacusca a fiert suficient atunci când uleiul începe să iasă la suprafaţă. În
    continuare, zacusca este turnată in borcane cu capac, pe care le lăsăm să se
    răcească lent. Putem îmbunătăţi această reţetă, adăugând ciuperci, pe care le
    tocăm mărunt şi pe care le punem în vas după ce am călit ceapa. Pot fi folosite
    ghebe sau ciuperci champignon. În continuare, modul de preparare este
    asemănător.


    O altă variantă de zacuscă
    fără vinete este cea cu ciuperci. Modul de preparare este asemănător.
    Ciupercile trebuie mărunţite şi călite uşor împreună cu ceapa, după care se
    amestecă cu celelalte legume coapte şi tocate. Pot fi folosite ciuperci de tip
    champignon, ghebe, hribi sau alte specii de ciuperci, desigur, comestibile,
    care cresc spontan în pădure sau pe fâneţe.


    Se mai poate pregăti zacuscă
    la care, pe lângă ardei copţi, ceapă şi suc de roşii, adăugăm fasole boabe,
    Fasolea trebuie fiartă ca la orice mâncare de fasole, fiind adăugată în
    compoziţie după ce am pus ceapa, ardeii şi sucul de roşiii. Metoda este
    asemănătoare cu cele deja prezentate.


  • Gustări şi mâncăruri din vinete

    Gustări şi mâncăruri din vinete

    În perioada verii,
    vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special
    sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în
    salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite
    în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri,
    acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase
    aperitive sau mâncăruri. Vinetele au ajuns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. În bucătăriile statelor din Balcani au pătruns
    diferite preparate şi mâncăruri din vinete, unele dintre ele având denumiri
    comune, precum musacaua.


    Salata
    de vinete este un excelent aperitiv, pentru această perioadă toridă. Vinetele
    trebuie coapte pe plită şi, după ce au fost curăţate de coajă, sunt lăsate la
    scurs, pe un fund de lemn, aşezat înclinat sau, pur şi simplu, într-o
    strecurătoare. În continaure, se mărunţesc, se adaugă puţin ulei şi se amestecă
    până când se transformă într-o pastă. Se mai adaugă o ceapă tocată mărunt şi
    sare după gust, iar la final salata poate fi decorată cu felii de roşii şi
    ţinută la rece înainte de a fi servită. Vinetele coapte pot fi amestecate cu
    pastă din dovlecei fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi
    servite tot ca salată. De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată
    pentru alte aperitive precum roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu
    vinete.


    În ceea ce priveşte
    mâncărurile din vinete, cea mai răspândită este musacaua, pregătită în cuptor
    şi alcătuită din straturi de vinete şi de carne de porc, vită sau oaie, la care
    se adaugă şi roşii. În partea sudică a României am întâlnit o mâncare cu
    denumire de origine: mâncare oltenească de vinete. Avem nevoie de jumătate de
    kg de carne de vită, de câteva vinete şi de câteva roşii, de o căpăţână de usturoi
    şi de o legătură de mărar. Vinetele trebuie tăiate în felii, date cu puţină
    sare şi apoi lăsate la scurs, după care se prăjesc în ulei. Carnea, tăiată în
    cubuleţe, se rumeneşte uşor în ulei şi se stinge cu puţină apă, după care se
    adaugă feliile de vinete, roşiile, tăiate în cubuleţe şi usturoiul tocat
    mărunt. Se mai adaugă puţin suc de roşii, mărarul, tocat mărunt şi se
    potriveşte de sare. După ce fierbe puţin, vasul în care am pregătit aşa-numita mâncare oltenească de vinete se dă
    la cuptor, pentru ca să mai scadă puţin sosul din ea. Într-o variantă mai
    veche, pentru această mâncare era pregătit un sos. O ceapă tocată mărunt era
    rumenită în puţin unt încins, adăugam şi făină, după care se stingea cu supă.
    Se turna suc de roşii şi se lăsa la fiert până când începea să se îngraşe, după
    care acest sos era turnat peste amestecul de carne şi de vinete pentru a
    desăvârşi această mâncare pregătită probabil pe vremuri la curţile boiereşti.

  • Gustări şi mâncăruri din vinete

    Gustări şi mâncăruri din vinete

    În perioada verii,
    vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special
    sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în
    salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite
    în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri,
    acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase
    aperitive sau mâncăruri. Vinetele au ajuns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. În bucătăriile statelor din Balcani au pătruns
    diferite preparate şi mâncăruri din vinete, unele dintre ele având denumiri
    comune, precum musacaua.


    Salata
    de vinete este un excelent aperitiv, pentru această perioadă toridă. Vinetele
    trebuie coapte pe plită şi, după ce au fost curăţate de coajă, sunt lăsate la
    scurs, pe un fund de lemn, aşezat înclinat sau, pur şi simplu, într-o
    strecurătoare. În continaure, se mărunţesc, se adaugă puţin ulei şi se amestecă
    până când se transformă într-o pastă. Se mai adaugă o ceapă tocată mărunt şi
    sare după gust, iar la final salata poate fi decorată cu felii de roşii şi
    ţinută la rece înainte de a fi servită. Vinetele coapte pot fi amestecate cu
    pastă din dovlecei fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi
    servite tot ca salată. De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată
    pentru alte aperitive precum roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu
    vinete.


    În ceea ce priveşte
    mâncărurile din vinete, cea mai răspândită este musacaua, pregătită în cuptor
    şi alcătuită din straturi de vinete şi de carne de porc, vită sau oaie, la care
    se adaugă şi roşii. În partea sudică a României am întâlnit o mâncare cu
    denumire de origine: mâncare oltenească de vinete. Avem nevoie de jumătate de
    kg de carne de vită, de câteva vinete şi de câteva roşii, de o căpăţână de usturoi
    şi de o legătură de mărar. Vinetele trebuie tăiate în felii, date cu puţină
    sare şi apoi lăsate la scurs, după care se prăjesc în ulei. Carnea, tăiată în
    cubuleţe, se rumeneşte uşor în ulei şi se stinge cu puţină apă, după care se
    adaugă feliile de vinete, roşiile, tăiate în cubuleţe şi usturoiul tocat
    mărunt. Se mai adaugă puţin suc de roşii, mărarul, tocat mărunt şi se
    potriveşte de sare. După ce fierbe puţin, vasul în care am pregătit aşa-numita mâncare oltenească de vinete se dă
    la cuptor, pentru ca să mai scadă puţin sosul din ea. Într-o variantă mai
    veche, pentru această mâncare era pregătit un sos. O ceapă tocată mărunt era
    rumenită în puţin unt încins, adăugam şi făină, după care se stingea cu supă.
    Se turna suc de roşii şi se lăsa la fiert până când începea să se îngraşe, după
    care acest sos era turnat peste amestecul de carne şi de vinete pentru a
    desăvârşi această mâncare pregătită probabil pe vremuri la curţile boiereşti.

  • Vinete umplute

    Vinete umplute

    Vinetele se află printre legumele intens folosite în bucătăria românească
    la începutul toamnei, fie pentru mâncăruri, fie pentru conservare. Vinetele
    coapte pot fi transformate uşor în salată sau umplutură pentru diferite alte
    legume. De asemenea, pot fi tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
    umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri.


    Cultivate în India, ele s-au răspândit apoi în
    China şi în Orientul mijlociu, unde au intrat în bucătăria arabă şi cea
    turcească. În Europa occidentală, vinetele au pătruns datorită arabilor în timp
    ce în partea estică a continentului, ele au devenit populare datorită
    otomanilor, fiind apreciate ca legume începând din secolul al 15-lea. Dacă în
    Spania există preparate din vinete precum Firigolla, în România întâlnim
    musacaua, un cuvânt care provine din turcă (musakka), cuvând întâlnit şi alte
    ţări din Balcani. Există o mulţime de mâncăruri de vinete de origine
    balcanică, dacă ar fi se luăm după denumirea lor: vinete bulgăreşti, vinete
    greceşti sau un preparat având o denumire turcească – imambayaldî – care ar
    însemna imamul a leşinat. Bănuim că de plăcere după ce a consumat acea
    mâncare de vinete, umplută cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei
    gras, usturoi morcovi şi ţelină. Mai avem nevoie de un ardei iute şi de o
    legătură de pătrunjel. În umplutură mai pot fi adăugate ciuperci sau brânză.


    Îndepărtăm cozile vinetelor şi
    le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm să se
    scurgă. Într-o tigaie în care am pus ulei de măsline, călim ceapa, apoi adăugăm
    morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în
    cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi
    jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în
    interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume
    călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute,
    tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor, la foc potrivit, pentru o
    jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând
    deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, dacă doriţi, leşin plăcut!

  • Vinete umplute

    Vinete umplute

    Vinetele se află printre legumele intens folosite în bucătăria românească
    la începutul toamnei, fie pentru mâncăruri, fie pentru conservare. Vinetele
    coapte pot fi transformate uşor în salată sau umplutură pentru diferite alte
    legume. De asemenea, pot fi tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
    umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri.


    Cultivate în India, ele s-au răspândit apoi în
    China şi în Orientul mijlociu, unde au intrat în bucătăria arabă şi cea
    turcească. În Europa occidentală, vinetele au pătruns datorită arabilor în timp
    ce în partea estică a continentului, ele au devenit populare datorită
    otomanilor, fiind apreciate ca legume începând din secolul al 15-lea. Dacă în
    Spania există preparate din vinete precum Firigolla, în România întâlnim
    musacaua, un cuvânt care provine din turcă (musakka), cuvând întâlnit şi alte
    ţări din Balcani. Există o mulţime de mâncăruri de vinete de origine
    balcanică, dacă ar fi se luăm după denumirea lor: vinete bulgăreşti, vinete
    greceşti sau un preparat având o denumire turcească – imambayaldî – care ar
    însemna imamul a leşinat. Bănuim că de plăcere după ce a consumat acea
    mâncare de vinete, umplută cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei
    gras, usturoi morcovi şi ţelină. Mai avem nevoie de un ardei iute şi de o
    legătură de pătrunjel. În umplutură mai pot fi adăugate ciuperci sau brânză.


    Îndepărtăm cozile vinetelor şi
    le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm să se
    scurgă. Într-o tigaie în care am pus ulei de măsline, călim ceapa, apoi adăugăm
    morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în
    cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi
    jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în
    interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume
    călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute,
    tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor, la foc potrivit, pentru o
    jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând
    deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, dacă doriţi, leşin plăcut!